Omul ajunge la ultima poartă care duce către lumea spirituală și, în ultimul moment, dă înapoi. Asta pentru că poarta se deschide numai dacă accepți condițiile celui superior. Atâta timp cât tu doar te apropii de ea, poți sta lângă ea într-o oarecare măsură, dar nu te poți despărți total de trecut, astfel încât să fii de acord să pășești în viitor. Asta pentru că poarta reprezintă granița dintre trecut și viitor și astfel tu dai înapoi.

Întrebare: Ce ne lipsește în acel moment?

Răspuns: Lipsa unui sprijin reciproc, forța sprijinului mediului. Îl putem doar evoca pe Creator și să îl forțăm să acționeze doar prin sprijin reciproc. Nu poți trece prin poartă fără ajutorul mediului, fără a fi împins și fără ca alții să ceara asta pentru tine.

A trece prin poartă către lumea spirituală înseamnă a te conecta cu alte vase pentru a descoperi împreună, printre noi, realitatea care există dincolo de poartă. Deschidem această poartă între noi, deci este imposibil să ne descurcăm fără sprijinul altora!

Acest sprijin depinde de măsura în care îi pot evoca pe prieteni. Ei există și mă sprijină numai în măsura în care îi evoc, deoarece sunt părți ale sufletului meu. Doar pare că ar avea liber arbitru și că cineva acționează împotriva mea. Toate acestea mi se arată doar ca că mă corecteze și să le obțin sprijinul pentru asta. Pentru a face asta trebuie să îmi subordonez egoul – acestea sunt regulile acestui joc.

Este un film unde, împreună cu mine, mai sunt și alți actori pe scenă: unii par a fi prietenii mei iar alții inamici, unii mă iubesc iar alții mă urăsc. Cu ajutorul lor și prin diferite mijloace, trebuie să îmi corectez egoul.

Dar de fapt ei nu există; apar doar ca eu să acționez avându-i ca referință. La un moment dat îi tratez ca prieteni iar altădată ca inamici. Asta înseamnă că îi percep ”în rațiune”. Altă dată lucrez ”deasupra rațiunii” și accept că acesta este jocul Creatorului. Întreaga Tora provine din această combinație a acestor două perspective.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 2/14/13Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus într-o lecție că îți lipsesc cuvintele. Înseamnă asta că noi nu lucrăm așa cum ar trebui și nu extragem informația spirituală de la tine?

Răspuns: Se întămplă exact așa. Atunci când cel inferior cere, el împinge dorința sa neîmplinită pentru a primi un răspuns. Se spune că cineva învață de la studenții săi: ”Am învățăt mult de la învățătorii mei, mai mult de la prieteni dar și mai mult de la studenții mei.” Asta se întâmplă datorită întrebărilor studenților, rugăciunilor lor, MAN. Studentul îndreaptă dorința sa către învățător, iar învățătorul primește o astfel dorință pe care el însuși nu ar fi cerut-o. Așa este revelat sistemul general: cu fiecare nouă întrebare de la fiecare student, încă un strat al sistemului este revelat, iar apoi încă unul, etc.

Fiecare student ridică întrebarea sa. Asta îi dă învățătorului vasul care nu exista în el și pe care nu l-ar fi avut dacă nu s-ar fi conectat cu studenții. De aceea, până în momentul în care studentul întreabă, învățătorul nu știe răspunsul. Dar în momentul în care studentul îi pune o întrebare, învățătorul primește o nouă realizare. Iar asta se numește ”a învăța de la studenți”

În fiecare zi plec de la lecție cu noi realizări, pentru că vă simt lipsa pe care o aveți. Dar studenții trebuie să se pregătească pentru lecție și adesea nu simt în voi o lipsă suficientă, adică o neceistate. Cu siguranță, chiar și fără cuvinte simt în studenții mei nevoia pentru revelația spirituală, iar asta mă ajută în avansare. Totuși, este de dorit ca toată lumea să își arate întrebările. Eu sunt conectat cu învățătorul meu, Rabash; ele este cel superior mie. Atunci când primesc întrebări de la studenți, îi conectez la un canal direct care vine de Sus. Este un sistem ierarhic, care se întinde de sus în jos. Dacă primesc de jos o dorință pe care o pot ridica, o procesez înăuntrul meu, primesc un răspuns la ea de Sus, o procesez din nou și transfer răspunsul către student. Totuși, 99% din informația pe care o primesc rămâne în mine și nu mai 1% trece către student, conform cu cât de mult trebuie să mă scalez în jos și să cobor la nivelul studentului pentru ca el să primească răspunsul de la mine și să îl înțeleagă.

În puținte cazuri, eu însumi trezesc această conexiune pentru că există o pregătire generală. De exemplu, oamenii investesc mult efort pentru a veni la congrese și a se pregăti pentru acestea. Iar atunci, chiar dacă nu se pun întrebări, eu pot trezi Lumina, mulțumită cantității mari de efort pe care l-ați investiti, cu care se poate lucra. Dar câteodată asta este posibil doar datorită întrebărilor.

Nu voi accepta niciodată apatia, somnolenta. Dar învățătorul nu are voie, îi este interzis să trezească dorințe în studenți, pentru că el trebuie să facă opusul, trage canalul care ajunge la ei. Lipsa trebuie să se ridice de jos în sus!

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 1/28/13, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Probleme de azi provin din atitudinea noastră. Nu este nicio îndoială că noi construim toate sistemele societăţii umane în mod corect, dar nu este nicio îndoială că le utilizăm într-o manieră greşită. Şi motivul este atitudinea greşită a unuia faţă de celălalt.

Aparent, am creat sisteme care sunt bune şi necesare pentru toată lumea: sănătate, educaţie, sisteme de securitate naţională, etc., dar rezultatele nu sunt încurajatoare. De exemplu, noi consumăm medicamente, cu atât mai bine pentru sistemul medical şi farmaceutic. Profiturile lor cresc şi statul primeşte mai multe impozite. „Noi dorim să fiţi bolnav cât mai des.” Acelaşi lucru se întâmplă în industria alimentară: mănânci mai mult, mai rentabil pentru industrie.

Abundenţa de hrană nesănătoasă provoacă boli. „Deci, fiţi gurmanzi şi lacomi, puteţi să cumpăraţi produse alimentare cât mai multe şi asta ajută economia.” Sistemele sunt bune dar sunt utilizate împotriva bunăstării oamenilor. Băncile, de fapt, trebuie să treacă sânge prin sistem, în schimb, ele sug sânge din sistem. Industriile militare furnizează locuri de muncă şi progres tehnologic şi ştiinţific, dar totul este folosit pentru a înarma state diferite, şi, în cele din urmă, acestea vor face uz de arme. Rezultatul: interminabile conflicte şi războaie.

Astfel, se pare că noi ne-am construit sistemele şi mecanismele necesare dar, se pare că noi le folosim din ce în ce mai distructiv. Există cercuri care, de fapt, sunt interesate de o persoană în suferinţă, bolnavă şi care trăieşte o viaţă de sărăcie şi mizerie; toate acestea sunt determinate de sistemul însuşi.

Economiştii ne sperie: Trebuie să creştem cererea şi consumul altfel, totul se va opri! Dar, o persoană nu vrea să continue această vânătoare şi, în interiorul ei, este disperată de acest gen de viaţă şi nu vede interes în cumpărături, chiar dacă are bani.

Dorinţa noastră de a primi a fost îmbunătăţită şi a trecut la un nivel superior şi gazonul vecinului nu este mai verde. Dorinţa s-a schimbat, poate nu pentru toată lumea, încă, dar procesul continuă, moda, tentaţiile, stimulentele şi atracţiile sunt gata să dispară. Deci, care este pasul următor ? Lumea, într-adevăr, se apropie de sfârşit ? Nu, pur şi simplu capitalismul se apropie de sfârşit, nu mai funcţionează şi, în anii următori, vom vedea asta. Este vorba despre un proces natural inevitabil.

Întrebare: Cum este posibil că sistemul a fost construit corect, dar noi îl utilizăm incorect ?

Răspuns: Este spus: „Dumnezeu a făcut un om cinstit şi ei au cerut o mulţime de raţionamente” (Eclesiastul, 7, 29). Simplitatea se transformă în confuzie şi discordie în toate sensurile, dar, desigur, aceasta face parte din programul naturii, astfel încât să putem obţine recunoaşterea răului în noi, pe care „îl vom îndrepta”.

A patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.02.2013, Un discurs de încheiere la Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este egoismul “rotund”?

Răspuns: În prezent, întreaga omenire a devenit un sistem global comun interconectat. Dependența noastră unii de alții se manifestă în tot: în afaceri, cultură, comunicare, politică și economie. Dar noi nu știm cum să lucrăm cu el pentru că suntem niște mici egoiști individuali. Și acum, când intrăm în acest sistem nou, nu înțelegem legile sale pentru ca trecem de la un sistem liniar, discret la un sistem analogic.

Într-un sistem discret, totul depinde de mine, de acțiunile mele, iar într-un sistem reciproc închis, interdependent, puțin depinde de mine. Se pare că, dacă privesc liniar, direct, discret la întreprinderea, afacerea mea, mă văd pe mine însumi dependent de mulți factori, pe care nu-i pot calcula.

Acesta este motivul pentru care politicienii, economiștii și investitorii, ajung împreună la tot felul de reuniuni la nivel înalt G8 și G20 și nu pot găsi soluții viabile pentru a continua o operațiune normală a sistemului. La urma urmei, legea, cu care brusc ne confruntăm în dezvoltarea noastră, a devenit integrală.

Un sistem analogic este diferit de un sistem discret, deoarece toți factorii din el sunt dependenți unii de alții. Dar nu putem lua în considerare o astfel de cantitate de date, deoarece în interiorul nostru nu suntem așa; nu ne-am urcat încă la acest nivel. Acesta este motivul pentru care am pierdut frâiele, volanul, capacitatea de a gestiona, și lumea din jurul nostru devine greu de stăpânit; nu știm exact unde suntem purtați. Nu există nici o intrare-ieșire clară; există doar câteva consecințe pe care nu le-am prevăzut. Este foarte greu să trăiești într-o astfel de lume.

De aceea este necesar să ne gândim la modul în care ne putem adapta în continuare la această nouă stare, la un nou sistem, în care ne găsim brusc pe noi înșine. Acesta este următorul nivel al dezvoltării noastre, care nu a existat niciodată în istoria omenirii. Dar acum este deja înfăptuit.

Din emisiunea KabTV „Secrete Personale” 3/02/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ordinea acţiunilor mele interne în raport cu Creatorul este aceeaşi în cazul în care mă simt rău şi, în cazul în care mă simt bine ?

Răspuns: Sentimente negative pe drumul spiritual – nu sunt în sensul obişnuit al suferinţei, ci sunt suferinţele iubirii.

Imaginaţi-vă că dați o comandă la restaurant. De ce nu este adusă imediat, chiar dacă este gata? Vă dau timp pentru a vorbi cu partenerul sau să doar sa stați cu el puţin– şi nu este ceva întâmplător. Într-o zi, prietenul meu a ales un aparat de cafea pentru biroul său; îşi dorea o astfel de maşină căreia îi lua 15 minute pentru a prepara o singură porţie. El avea nevoie de timp pentru a discuta liniştit cu clienţii săi.

Aceasta se numeşte pregătirea dorinţei pe care avem obiceiul să o neglijăm. Noi vrem să „înghiţim” totul cât mai repede posibil, dar această abordare nu este corectă. Din cauza aceasta, noi nu simţim gustul vieţii, sensul vieţii. Ascunderea spirituală este necesară pentru a trezi în noi o dorinţă puternică şi solidă.

Întrebare: Cu ce ar trebui să fie completat acest timp de întârziere înainte de întâlnirea cu Creatorul ?

Răspuns: Mă pregătesc, mă grăbesc spre El în mod corect – atunci pot să discern conexiunea, să găsesc un contact. Se spune: „Voi mânca ceea ce este pregătit în avans”. Eu nu descopăr ceva nou, această revelaţie este rezultatul direct al preparatului finalizat. Chiar acum sunt în Lumea Infinitului, dar nu o văd, nu pot să văd conexiunea între oameni, nu disting acţiunile Creatorului, nu resimt valurile de forţă care schimbă totul. Nu văd decât mici evenimente. Deci, totul depinde de pregătire.

Problema este că pot să aleg o maşină de cafea cu acest „timp de preparare”, dar nu sunt eu care stabilesc perioada preparării şi nu ştiu când se va termina. Deci, ar trebui să se grăbească. Modul în care reuşim perioada de pregătire este foarte important. Aceasta este deja în curs, soarta lumii este aici, în acest moment.

Întrebare: Cum să aplicăm toate eforturile posibile pentru a nu pierde timp ?

Răspuns: În primul rând, încercaţi voi să dăruiți Creatorului, sau vreţi doar să obţineţi rapid, „cafeaua” voastră? Cui dedicaţi plăcerea, după toate eforturile ? La urma urmei, aveţi o şansă de a-I face plăcere. Ce este pentru voi: o povară sau o mare onoare ? Dacă este o mare onoare, atunci doriţi să terminaţi treaba cât mai repede posibil şi să pregătiţi ce e mai bun pentru El.

Dacă este o povară, atunci te sustragi până în ultimul moment: Este o perioadă limită, trebuie să acţionez. Abordarea determină totul. Puteţi accelera timpul de pregătire a „cafelei”, fără a mai aştepta 15 minute. Întrucât cartea Zohar a fost revelată şi Cabala a venit în lume, puteţi completa rapid tot procesul şi să ajungeţi la sfârşitul corecţiei. Nu aşteptaţi până trec cei 6000 ani. Făceți-o azi! Dacă vi s-au dat mijloacele, timpul nu este o funcţie. Dacă aşteptaţi, avansaţi în „timpul vostru”, în funcţie de programul Naturii, fără să adăugaţi eforturile proprii, pentru a prezenta rezultatul în avans Creatorului. Deci, grăbiţi-vă, uniţi-vă cu prietenii, păstraţi mereu intenţia, aspiraţi spre obiectiv cu toată forţa şi înţelegeţi că toate obstacolele în drumul vostru sunt bune pentru voi, vă ajută să vă conectaţi cu prietenii, studiu şi intenţie. Din moment ce vi s-a dat ocazia, sunteţi obligaţi să le realizaţi.

Întrebare: Dar toţi prietenii fac  deja asta. Care-i problema?

Răspuns: Nu cereți. Vi se dă posibilitatea să cereți. Deci, cereți!

Întrebare: Dar ne gândim la aceasta şi cerem acest lucru tot timpul…

Răspuns: Dacă ai cerut cu adevărat, este posibil să nu fi primit răspuns? Deci cererea nu este potrivită, încă. Vă lipsesc cantitatea sau calitatea eforturilor. Esenţială aici este calitatea. Baal HaSulam scrie în paragraful 18 din Introducere în studiul celor 10 Sefirot: şi, dacă cineva este angajat în Tora şi nu a reuşit să scape de înclinaţia rea, aceasta este doar pentru că a neglijat să pună toată munca şi eforturile necesare pentru a studia Tora, așa cum este scris: Nu am muncit, dar am gasit, nu crede – sau, poate, cineva a depus cantitatea suficienta de munca, dar a neglijat calitatea.

Am primit un semnal de la Creator, El a aprins o scânteie în mine şi acum trebuie să mă trezesc adăugând cantitate si lucrand la calitate. Dacă iau adevărata măsură pentru revelarea Luminii Superioare, se va manifesta imediat. De fapt, este deja aici, e gata!

În fizică, există noţiunea de „cuantic” – o porţiune minimală a luminii. Deci, când voi avea nevoie de un cuantum de Lumină, voi dezvălui primul nivel de Nefesh. Apoi, voi forma o nevoie şi mai mare, voi dori „cuantic pătrat” şi voi dezvălui Lumina Ruach. Fiecare nivel al vasului creşte mai mult, cantitativ şi calitativ.

Dorinţa – de asta avem nevoie. Pentru aceasta, vorbim tot timpul de anularea de sine, de restricţionare, organizarea de ateliere de lucru, pentru a descoperi, pentru a „albi” dorinţa. Deci, de ce după lecţie, nu-mi pasă de prietenii mei, nu vreau focul dorinţei de a propulsa mai departe ? De ce nu resimt deloc aceeaşi preocupare din partea lor şi de ce nu ard de strălucirea lor ?

Nu există îngrijorare, responsabilitate comună pentru noi, pentru lume şi, în special, pentru Creator care ne-a dat şansa. Pentru că, de fapt, preocuparea pentru noi şi lume este superficială şi egoistă, dar trebuie să începem de undeva. De fapt, avem şansa de a dărui Creatorului dar nu vrem să ne întoarcem spre această direcţie.

Pe scurt, avem încă multe de făcut. Nu aşteptaţi până când cafeaua este gata…

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 11.02.2013, Discurs în completarea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ajutăm un prieten pentru care diseminarea a devenit mai importantă decât munca în grup, iar starea sa are un impact negativ asupra grupului?
Răspuns: Mai întâi, tot ceea ce trebuie să înţeleagă este faptul că conexiunea cu prietenii este cea care îl conduce către lumea superioară. Dacă nu se poate lega de ei, atunci el evită munca spirituală de conexiune spirituală.

Înţeleg că vrei întodeauna să scapi de grup şi doar să diseminezi, pentru că aşa simţi că eşti mare, măret, etc. Dar nu poţi scăpa de conexiunea cu grupul şi trebuie să încerci cu toată puterea ta să fii cu prietenii, chiar dacă ei ţi se par cu adevărat că sunt un tip greşit de prieteni!

Problema este că îi vezi în măsura stării tale necorectate, aşa că nu te mai justifica pe tine şi nu îi mai justifica nici pe ei, nu mai face nimic, doar lucrează pentru conexiune. Nu acorda nicio atenţie la defectele lor, ca şi cum ai fi doar pe o parte, ca şi cum nu i-ai vedea; tu trebuie să munceşti pentru conexiune!

Din  Lecţia virtuală  2/3/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se poate face atunci când omul diseminează fără intenţia corectă?

Răspuns: Nu contează! Intenţia va veni data viitoare. Acum fă doar acţiunea, intenţia şi acţiunea vor coincide în viitor.

Câteodată, o persoană diseminează dar, în acelaşi timp, mintea sa este goală; este ocupată doar cu ceea ce face şi este incapabilă de nimic mai mult. Nu este capabilă să se gândească la conexiunea cu Creatorul şi cu grupul, atunci când vorbeşte cu alţi oameni şi le explică anumite lucruri. Un alt exemplu este atunci când cineva lucrează cu cărţi şi nu se poate gândi decât la text; îl corectează şi îi este greu să se gândească şi la intenţie în acelaşi timp.

Dacă omul nu este încă capabil să combine aspiraţia spirituală cu munca, atunci nu o poate face. Va ajunge mai târziu la acest punct. În cele din urmă, orice face, el va îndrepta în mod automat totul către avansarea spirituală.

Întrebare: Ce este cel mai important când vine vorba de diseminare: procesul sau ce rezultă din el?

Răspuns: Este greu de spus ce este mai important. Pentru noi, procesul este mai important. Desigur, şi ceea ce rezultă este important, dar problema este că asta devine vizibil numai după câteva luni, sau chiar câţiva ani. Aşa că trebuie să continuăm să muncim.

Din Lecţia virtuală 2/3/13

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot evita erorile, deviaţiile de la drum, dacă trebuie să mă anulez total ?

Răspuns: A mă anula nu înseamnă a mă şterge total. A mă anula înseamnă că, dacă am cea mai mare dorinţă egoistă din lume, sunt gata să muncesc fără nicio recompensă pentru dorinţa mea de a primi, fără nicio compensaţie pentru ego-ul meu. Am orgoliu, poftă, invidie…vreau să fiu ca un rege! Am venit la palat pentru a oferi ajutorul meu. Cu adevărat, pot face orice treabă la palat, să organizez şi să repar tot. Nu este nicio treabă pe care să nu o pot face!

În schimb, am spus: Minunat! Regele are o fermă departe, la graniţa regatului său. Mergi şi spală podeaua. Vor trebui douăzeci de ani pentru a ajunge acolo. Spălaţi podeaua apoi reveniţi şi faceţi un raport; va dura încă douăzeci de ani. Astfel, întreaga ta viaţă va trece, dar nu contează, aţi făcut ceva pentru rege. Noi, miniştrii săi, vă oferim această misiune. Noi nici măcar nu-I vorbim despre asta, de ce trebuie să-L deranjăm cu asemenea fleacuri? Este suficient să ştiţi că faceţi această muncă pentru El. Pentru moment, nu avem altă muncă disponibilă.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 06.02.2013, Scrisorile lui  Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi permite Creatorul să fac greşeli ? Nu vrea El să mă facă să avansez mai repede ?

Răspuns: Creatorul trebuie să deschidă toate comorile Luminii pentru voi. Aceste comori pot fi deschise numai prin profunzimea dorinţei care este atinsă în întuneric. Trebuie să simţiţi dorinţele şi să le captaţi. Dacă, cu adevărat, le captaţi şi vă scufundaţi în ele, nu este nicio modalitate de a fi capabili să ieşiţi din ele. Astfel, munca Creatorului este de a vă da recipientele de recepţie în forma lor reală, complet separate de Lumină. Dacă staţi complet deconectaţi, nu veţi fi niciodată în măsură să ieşiţi din abisul dorinţei voastre.

Dar, dacă nu sunteţi cufundaţi în ele şi nu sunt incluse în aceste vase de recepţie, care sunt total în opoziţie cu Creatorul, nu veţi fi în măsură să-L atingeţi şi nu veţi fi în măsură să staţi înaintea Lui ca o entitate independentă.

Prin urmare, la fiecare etapă a drumului, vă veţi poticni şi veţi cădea uşor şi mergeţi greşit, un pic. Acest „un pic” poate fi grav şi, în fiecare etapă, există teste dure. Dar, totul depinde de modul în care ar trebui să le primiţi, de-a lungul planului creaţiei. Dacă am fi putut primi întreaga Tora aşa cum ar trebui de la Abraham încoace (dacă putem spune aşa, retrospectiv), atunci nu ar fi fost rău în lume. Lumea întreagă ar fi avansat în cel mai minunat, bun mod, spre corecţie.

Întrebarea este dacă puteam gestiona fără distrugerea primului şi al doilea Templu şi fără cele patru exiluri, la sfîrşitul cărora suntem noi acum. Nu ştiu cum ar fi putut să se întâmple altfel…probabil toate corecţiile ar fi putut avea loc în discernăminte spirituale. Nu trebuie să ne gândim la asta acum. Munca noastră constă în reunirea tuturor condiţiilor care ne sunt date – şi atributele Creatorului şi atributele creaturii de sistemul Tora, apoi vom realiza corecţia.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 06.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Un discurs pentru completarea Zohar: Prin urmare, cei care au un anumit nivel pot compune cărţi şi pot transpune realizările lor în sesizări şi alegorii. Acestea vor fi înţelese de toţi cei care au fost recompensaţi de gradele care descriu cărţile şi vor avea realizări comune. Dar, cei care nu au fost recompensaţi cu măsura deplină a gradului de autori, nu vor fi în măsură să înţeleagă instrucţiunile lor. Şi e chiar mai rău de cei care nu au fost recompensaţi cu nicio realizare, ei nu înţeleg nimic legat de ele pentru că nu au realizări comune.

Dacă o persoană atinge ceva, atunci, în funcţie de interpretarea lui, poate imagina şi clarifica, măcar puţin, ceea ce Cabaliştii la alte niveluri, simt. Desigur, dacă o persoană nu a trecut prin nivelurile pe care cărţile le descriu, nu poat eînţelege ceea ce arată. Dacă o persoană este singură în această lume şi nu a dobândit o realizare spirituală, la orice nivel, nu va fi, cu siguranţă, în măsură să-şi imagineze corect tot ceea ce se spune în cărţile de Cabala.

Întrebare: Putem spune că două persoane care sunt în aceeaşi lume spirituală ating acelaşi nivel de anulare ?

Răspuns: Dar fiecare face doar în maniera şi în conformitate cu măsurile sale specifice.

Întrebare: Deci, în ce mod este egală anularea lor şi în ce fel sunt ei diferiţi ?

Răspuns: Să presupunem că am început să studiez în universitate, împreună cu prietenul meu talentat şi inteligent: el este inteligent şi eu nu sunt chiar aşa şi, astfel, fiecare dintre noi face eforturi diferite. El, cu studiul său, reuşeşte să se amuze şi să caute de lucru, totul este uşor pentru el, în timp ce eu, săracul de mine, trebuie să transpir cu cărţile dimineaţa sau seara şi nu văd lumina zilei. În final, avem amândoi diplome: el are o diplomă şi eu am o diplomă. Aceasta este ceea ce se întâmplă, adeseori, în lumea noastră.

Dar, în spiritualitate este diferit; întreaga problemă constă în eforturile pe care le face cineva. Eu simt nivelul dobândit prin profunzimea NRNHY, în timp ce el atinge nivelul minimal Nefesh. De aceea, se spune: Recompensa este funcţie de durere. Durerea este, în acest caz, efortul unei persoane. Este modul în care valoarea opusă între Lumină şi recipient este aranjată.

Întrebare: Atunci, ce înseamnă a fi în aceeaşi lume cu cineva ?

Răspuns: Noi suntem în acelaşi nivel dar, adâncimea, recunoaşterea, înţelegerea, motivele şi rezultatele sunt diferite pentru fiecare dintre noi. La fiecare nivel există Luminile NRNHY, Sefirot KHB-ZON, niveluri ale naturii vegetal, animal şi vorbitor. O pisică trăieşte în lumea noastră, ca şi noi, dar ce înţelege ea, în raport cu noi ? Acelaşi lucru în spiritualitate: Ce va înţelege şi simţi o dorinţă la nivelul „pisică” ?

Întrebare: Dacă doi oameni îşi fac griji unul pentru celălalt, şi fiecare o face cel mai bine, cum pot fi eforturile lor compatibile ?

Răspuns: Forţa personală specifică nu se schimbă, precum celule stem. Sunt, mai degrabă, eforturile şi activitatea susţinută care schimbă: în ce măsură fiecare a făcut eforturi şi este încorporat în toată lumea. Dacă sunt încorporat în toată lumea din rădăcina mea, ajung unde voi ajungeţi şi suntem în adeziune totală. Şi fiecare din noi poate atinge această adeziune pornind de la această rădăcină. Astfel, distingem „rădăcina„ iniţială unde nu există grosimea (fără grosimea dorinţei) ci doar diferenţa, rădăcina, partea ulterioară Nefesh de Kedusha.

Noi luăm restul recipientului total general, ulterior devenim egali în nivelul nostru, în înţelegerea noastră, în tot, dar fiecare se vede mereu, în punctul de plecare. Noi rămânem diferiţi, rădăcina diferită care vine de la Creator rămâne şi, de aici, începem să vedem şi să descoperim bogăţia Lui şi diversitatea.

Întrebare: Imaginea sfârşitului corecţiei este clară, dar ce se întâmplă de-a lungul drumului ?

Răspuns: Toţi prietenii sunt în aceeaşi lume, dar fiecare gândeşte şi înţelege diferit. Fiecare are propriile abilităţi şi competenţe: unul este talentat la muzică sau pictură, altul scrie cărţi şi altul face filme şi un altul ştie cum să repare o pană de cauciuc. Este acelaşi lucru în spiritualitate: La sfârşitul corecţiei nu există diferenţe, dar la nivelurile intermediare de pe parcursul ascensiunii, toată lumea atinge lumea în felul lui, desigur.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 06.02.2013, Un discurs în completarea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→