Întrebare: Cum poate dorinta de a primi sa lucreze în scopul de a darui?

Raspuns: Poate dacă are intenția de a darui. În acest caz, primeste o dorință de la altcineva și aceasta îi permite sa daruiasca.

Keter a creat dorinta de a primi, Hochma. La sfarsitul acestei faze, dorinta a simțit o scânteie de daruire, a făcut-o ca partea sa principală, și acum vrea doar să dăruiască.

Astfel, Bina a fost creata si primele sale trei Sefirot (GAR de Bina) care sunt similare cu Keter. La fel cum Keter, punctul roșu (din desen) determină esența lui Keter, astfel daruirea determină esența lui Bina. Ca rezultat, fiinta creata devine asemanatoare cu Creatorul și urmează exemplele Lui: Keter a creat Hochma, si astfel, Bina, de asemenea, a luat jumătatea sa inferioara, cele șapte Sfirot inferioare (ZAT de Bina) de la Hochma.

Întrebarea este dacă este primire sau dăruire atunci când partea inferioara a Bina primește Lumina Hochma.

Pe ansamblu, este vorba despre acțiunea punctului insusi, care simte daruire prin această acțiune.

Partea superioară a Bina este o dorinta de a darui, care este indreptata catre Creator: Ea vrea să dăruiască ca El (↑) și în scopul de a face asta, primește (↓). Daruirea sa este, de fapt, în umplerea celor șapte Sfirot inferioare.

În același mod o mamă isi hrănește copilul si este fericita pentru el, ceea ce înseamnă că este posibil să umple vasele de primire, și prin aceasta, sa daruiasca.

Intrebare: Deci, cum vasele de primire, în cazul nostru, se transforma in vase de daruire?

Raspuns: Dupa ce sunt „limitate”, acestea sunt umplute cu Lumina Hasadim, acest lucru este deja a dărui în scopul de a darui, Lishma (pentru numele Ei). Apoi, le putem folosi chiar și pentru a primi în scopul de a darui. Astfel, ele devin vase de daruire, deoarece a primi în scopul de a darui este daruire pura. Aceasta este singura modalitate prin care fiinta creata poate darui.

Pe de altă parte, a dărui în scopul de a darui nu înseamnă că este adevarata daruire. Este doar pregătirea pentru daruirea reală, și acesta este procesul de corectare a vaselor.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 24/01/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rugăciunea este aspiraţia noastră spre Creator, în fiecare moment? Rugăciunea nu este un complex de cuvinte, nu-i aşa?

Răspuns: Cu siguranţă, nu. Pentru ce avem nevoie de cuvinte dacă Creatorul este în inima mea, constituie şi solicită un răspuns conştient, o reacţie la El? Există adânc în inima mea. Simt ce face El în mine şi trebuie să răspund imediat, în inimă. Grupul, umanitatea, lumea, familia mea şi tot restul exista pentru ca, în adâncul inimii mele unde El îmi spune ceva, eu să răspund.

Astfel, nu este nevoie de cuvinte aici. Cu toate acestea, reacţia mea corectă la ceea ce El iniţiază în mine, este de a mă conecta şi de a fuziona cu El.

Formez răspunsul meu la Creator prin grup, prin umanitate, prin tot ceea ce se întâmplă.

De aceea, lumea este numită ascundere (Olam). Va începe să fie revelată când proprietăţile mele devin similare cu ale Lui, când încep să lucrez cu El, la nivelul la care El mă trezeşte.

Aşa cum este spus: eu sunt pentru Iubitul meu şi Iubitul meu este pentru mine.

Congresul Novosibirsk, 09.12.2012, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Câteodată, prin revelarea egoului înăuntrul meu, simt că nu pot să scap de el, că nu pot să ajung la scopul propus.

Răspuns: Este adevărat. Dar asta reprezintă deja următorul nivel. De exemplu, ieri i-am cumpărat unui prieten un cadou și am crezut că il iubesc cu adevărat și că de asta i-am fost așa devotat. Iar astăzi descopăr că nu am înțeles ieri: Reiese că am acționata așa pentru că am calculat lucrurile în beneficiul meu. Ieri nu am putut vedea gândul meu până la final, nu am putut să îmi discern dorința ci numai iubirea mea pentru prieten mi-a fost revelată. Iar acum reiese că am urmărit numai propriul interes în această iubire.

Astfel, ceea ce mi-a fost ascuns ieri îmi este revelat astăzi, așa că ce ar trebui să fac?

Mai întâi, nu regreta ceea ce s-a întâmplat ieri. Am făcut ceea ce am făcut în conformitate cu puterile mele și datorită acțiunilor mele am revelat următorul nivel azi, o dorință mai puternică, care este mult mai adâncă cu o intenție de a primi pentru sine. Și ce? Acum mă apropii de corectare.

Asta se întâmplă clipă după clipă și astfel este spus: „Ceea ce este pierdere, gunoi, pentru superior este hrană pentru inferior”. Acum încerc să fac eforturi să mă adaptez superiorului, iar el mi se prezintă cu un exemplu: ”Uite, ăsta sunt Eu, poți fi ca Mine, ceea ce înseamnă să nu îți folosești vasele de primire, să le restricționezi și să aderi la Mine, făcând tot ce poți ca să acționezi ca mine.”

Asta înseamnă că îmi restricționez AHP și ader la AHP-ul Lui cu GE ale mele și astfel mă ridic. Mai întâi trebuie să îmi izolez GE de AHP. Le anulez și fac prima restricție (Țimțum Alef – ZA) asupra lor și folosesc numai vasele de dăruire către AHP al superiorului.

Dacă devenim egali, GE ale mele și AHP-ul lui devin zece Sefirot. Astfel ader la superior și ”intru” în El și astfel sunt numit un ”embrion” (Ubar) iar AHP superior devine un pântec pentru mine. Astfel mă ridică constant la El prin creșterea anulării clipă după clipă.

Întrebare: Dar exact în acel moment vreau de obicei să scap de grup. Cum pot sta în el? Cum pot continua munca, în ciuda a tot?

Răspuns: Pot să îți spun doar un singur lucru: Dorința ta de a scăpa de grup indică faptul că Creatorul, Lumina, îți arată câteva dorințe adiționale prin care acum poți intra în superior. Totuși, fără aceste întreruperi, nu ai putea să Îl penetrezi. Așa că acum îți dezvolți atitudinea corectă față de El.

Evadarea este de asemenea necesară pentru că altfel nu ai simții dorințele adiționale. Trebuie să simți dorința adițională, să regreți, să te întorci la grup din nou și să începi să lucrezi pentru a primi Lumina care corectează dorința. Când corectezi dorința adițională, ești din nou încorporat în superior. Un asemenea cerc ar trebui făcut.

Să presupunem că aderi la superior dar nu ai intrat încă în superior. Acum vine o anumită întrerupere (Boom) și din lovitura pe care o primești în cap uiți totul. Asta se întâmplă pentru ca tu să faci întregul cerc, să te conectezi la grup din nou, să te întorci din nou la punctul de plecare și să continui.

Astfel tu digeri dorința care s-a trezit și te-a aruncat în diferite direcții. Deodată nu mai vii la lecții sau nu mai îți folosești timpul liber cu scop (vezi un film în loc să diseminezi). Trebuie să simți dorința grea pe care ai primit-o (+), să o regreți (-) și să te întorci la grup. Apoi, când grupul te influențează prin Lumina care Reformează (OM), decizi să aderi la superior din nou, orice ar fi.

Nu este bine ca o persoană să fie în contact cu prietenii peste mari distanțe, este și mai rău dacă nu ascultă lecția în direct și ceea ce este și mai rău este dacă nu face parte dintr-un grup. Omul trebuie să fie întotdeauna sigur că întreruperile care apar în conexiunea dintre noi să fie benefice și nu dăunătoare.

Din pareta a patra a Lecției zilnice de Cabala din 23.01.2013

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să recționăm la stările de confuzie și tulburare de după congres? Putem face ceva, sau pur și simplu să așteptăm să treacă de la sine?

Răspuns: În niciun caz nu trebuie să așteptați! În spiritualitate nu trebuie să aștepți niciodată nimic, trebuie numai să mergi înainte!

Credeți-mă, nu vă mint. Când eu, la fel ca oricare dintre noi până la sfârșitul corecției, simt un fel de ceață, lipsă de dorină și deodată totul se deteriorează într-o stare grea, nu îmi pierd capul. Trebuie să realizăm în mod clar că asta vine de la Creator, că mi s-a dat nivelul spiritual următor, care îmi este revelat ca greutate, așa cum este spus ” și noaptea și ziua sunt o singură zi”, astfel totul este împlinit și eu sunt fericit.

De fapt, sunt bucuros când trec prin asemenea momente, pentru că în cazul meu nu țin foarte mult. În trecut putea ține și două luni, în timp ce acum țin câteva minute, dar aceste minute sunt foarte fericite. Simt ceea ce voi obține prin ceea ce tocmai am investit, ceea ce egoul adițional îmi va aduce pentru avansarea mea. Mă grăbesc imediat spre calculator și încep să lucrez la anumite materiale. Dar lucrez mecanic, corectez texte din Zohar sau articole de Baal HaSulam și Rabasg, adăugând virgurle și puncte ici și colo.

Câteodată stau ca un idiot și după câteva minute totul trece. Acum durează câteva minute, în timp ce în trecut putea dura o săptămână sau chiar mai mult. Gradual, durează din ce în ce mai puțin, dar pentru ca asta să se întâmple, trebuie să lucrăm asupra acestor stări.

Ele devin mai scurte în măsura în care începeți să înțelegeți că ele nu sunt căderi ci sunt următorul vostru nivel.

Din Lecția virtuală din 20.01.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă noi nu înţelegem ce este dăruirea, cum putem lucra la credinţa noastră, în Creator şi măreţia Lui?

Răspuns: Noi muncim ca nişte copii care se joacă cu credinţa ca şi cu o jucărie şi cu dăruirea ca un joc. Acesta este ceea ce se numeşte momentul pregătirii atunci când acţionăm imitând şi nu dăruind cu adevărat – este ca şi cum am da.

Atunci când, prin studiu, noi atingem o asemenea stare, am realizat deja o muncă serioasă. Ne-au fost date puteri de Sus pentru aceasta, când este clar că noi nu le vom utiliza pentru a face rău altora. Numai atunci putem dărui fără rezervă. Forţa de a primi nu este periculoasă iar eu nu ies din drumul meu din cauza asta. Dar, dacă folosesc forţa de a dărui în mod eronat, pot face mult rău.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cel mai frecvent lucru neobişnuit în înţelepciunea kabbalah se întâmplă cţnd un începător aude mesajul despre „iubire, unitate, şi incluziune mutuală” care sunt contrare total faţă de dorinţele noastre naturale. La început, kabbalah ne apare ca o ştiinţă convenţională şi grea: „Vreau să înţeleg sistemul, să studiez fenomene dincolo de forţa naturii, să înţeleg forţa superioară şi principiile muncii sale, să învăţ legile universului şi să aflu cauza ascunsă a istoriei…” Cu alte cuvinte, o persoană are tendinţa să studieze formule concrete şi atunci ea descoperă că despre dragoste este totul.

Este cineva care abordează serios acest subiect? Hollywood? Persoane serioase stau în Wall Street, unde dragostea este domeniul pentru oameni bătrâni şi „boemi…”

Ia foarte mult timp să înţelegi mesajul iubirii. Ia foarte mulţi ani pentru ca această informaţie „să îţi intre pe sub piele” şi să ajungă la inima cuiva. Egoismul nostru nu este de acord să accepte aceste lucruri cum ar fi dragostea, nici nu permite mesajul că doar prin unitate revelăm o nouă realitate şi că doar prin dragoste ne ridicăm către stadiul nostru cel mai înalt, devenim mai inimoşi şi revelăm noi lumi. Experienţa noastră materială nu ne dă niciun exemplu de deasupra, nici nu dovedeşte aceste afirmaţii în niciun fel.

Unele persoane sunt mai aplecate să accepte aceste idei; pentru alţii acest mesaj este cu adevărat greu de înţeles. Depinde de pregătirea sufletului nostru şi de adâncimea dorinţei (Aviut). De asemenea cere persistenţă, diligenţă şi o necesitate exprimată de a atinge această stare. Dacă ambii factori, o puternică respingere şi o copleşitoare atracţie te forţează să stai pe cale indiferent ce, atunci, chiar înainte să atingem dragostea, descoperim totuşi că totul depinde de calităţile noastre. Lumina superioară ne influenţează şi ne crează numeroase impresii în noi; deci începem să realizăm că schimbările interioare fie închid sau deschid imaginea lumii superioare în noi.

Ceva face un „click” în interiorul nostru şi începem să vedem mai mult şi să avem senzaţii mai intense decât decât am avut mai înainte. Tot penetrăm în structura realităţii; şi beneficiem e o clară şi mai înţeleaptă înţelegere a ei… Totul depinde de inima ta. Este locul unde simţim şi distingem între fiecare şi tot ce este în câmpul viziunii noastre şi în senzaţii.

Atunci, „uşa” se închide, ca şi cum un nor negru descinde în sentimentele noastre şi intelect, şi acum din nou, ne oprim din a înţelege şi să simţim ceva, ca şi cum am paşi într-un vis şi am putea să convieţuim cu responsabilitatea noastră. Timpul trece, uşa se deschide din nou, şi după aceea se închide din nou. Deci gradual începem să realizăm că totul depinde de nivelul de deschidere sau de închidere a minţii noastre şi a simţurilor.

Şi atunci penetrăm mai adânc în acest mecanism care închide şi deschide uşi. După ce trecem prin toate aceste stări de mai multe ori, realizăm că „uşa” ne conduce nu doar undeva în afara noastră, dar către alţii. Când ne simţim extrem de aproape de ei, ochii nostri şi urechile se deschid şi noi avansăm. Când suntem mai departe de ei, totul se închide.

Acesta este modul în care Lumina vine în impact cu noi, aşa se formează gradual conexiunea între sentimentele noastre şi minte şi prin construirea atitudinii către prietenii noştri, adăugând mai multă grijă mutuală, adâncind senzaţii şi deschizându-ne unul faţă de alţii, făcându-ne familiari cu starea superioară. La această fază, o persoană realizează că această lume nu este undeva în nori sau undeva dincolo de orizont, dar mai degrabă concret în senzaţiile noastre: Cu cât mai mult ne deschidem către alţii, atât de sus ne ridicăm.

Gradat, ne apropiem de „margine” şi începem să distingem detaliile dorinţei de a primi. O separăm în trepte şi nivele; în funcţie de asta, construim dorinţe aproape de minte.

Ne ia timp. Trebuie să ne includem pe noi în grup atât de mult cât putem; literalmente „să ne aruncăm” în grup ca într-o mare; „să ne pierdem pe noi” în el, să ne dizolvăm în prieteni. Prin acest fel de „anihilare de sine” cineva „se loveşte” de celăilalţi şi realizează că nu este important ce luăm din această conectare şi incluziune mutuală. Tot ce vine de la prietenii noştri este teritoriul Creatorului. Tot ce este în mine este teritoriul înclinaţiei rele, „îngerul morţii”.

Când cineva realizează asta, cerinţa „a iubi prietenul” se naşte. Atunci simte că el are nevoie de ei şi încearcă să se relaţioneze cu ei ca şi cum ei ar fi foarte aproape de el, ca şi o mamă care permanent, intern îmbăţişează copilul pentru a-l proteja faţă de rău.

Din acest punct este mult mai uşor să avansezi, din moment ce cineva şi-a construit deja partea sa corect: Cineva deja ştie că totul este înăuntrul său, înăuntrul senzaţiilor sale, în atitudinea sa către prieteni şi vecini care în fapt sunt părţi ale sufletului său. El înţelege că în loc de a vedea externalitatea în formă de inanimat, vegetativ şi animal, trebuie să observe detalii „externe” care sunt produse de mintea şi simţurile lui ca ceva ce aparţin de el, dar în acelaşi timp este separat de el de „nori” şi „praf” ce acoperă percepţia despre lume a cuiva. Înseamnă că cineva trebuie să restabilească o poză clară chiar dacă este o confuzie creată de inclinaţia rea; are înclinaţia să ajungă la poza corectă a lumii şi să devină un sentiment şi un intelect unificat.

Aceasta este esenţa muncii noastre. Dacă reuşim să o facem, gradat o să ascedem scara lumilor. În funcţie de gradul abilităţii noastre de a ne reîntoarce părţile „externe”, noi le simţim ca fiind umplute de Lumina superioară.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 16.01.2013, „Dragostea de prieteni”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum devenim un partuf de jos care se anulează pe sine în faţa celui superior şi cere să fie creat în lumea spirituală în timpul congreselor?

Răspuns: Partuful nostru superior este grupul şi doar în acesta Creatorul este revelat. Transformăm grupul în Malchut, Shechina, în timp ce, cel superior lui este Zeir Anpin, Creatorul. Trebuie să inducem starea că în conectarea noastră forţa superioară este revelată.

Este foarte fezabil şi se poate face. Iluminarea din aceasta stare va fi cu certitudine garantată pentru noi, şi deja noi o primim, fiecare în concordanţă cu gradul cuiva. Dar când ne conectăm cu adevărat, atunci în loc la o iluminare personală, revelăm Lumina.

Va fi revelată de asemenea fiecărei persoane în gradul în care cineva atinge unitatea şi iese din el. Dar va fi o clară şi bine definită porţiune de Lumina şi nu ceva iluminare externă. Sunt convins că nu doar la congresul bărbaţilor, dar că şi la congresul femeilor putem simţi o astfel de iluminare. Anularea noastră în grup faţă de cel superior înseamnă că fiecare renunţă la el însuşi cu întreaga forţă de dragul unităţii şi se include în toţi ceilalţi şi că îşi va pierde acolo sinele lui material şi că va exista doar sub influenţa influenţei spirituale.

Am studiat în articolul „600.000 de suflete” că există doar un singur suflet, şi fiecare atinge doar asta şi se conectează la acelaşi suflet. În adevăr, nu există diviziune şi doar forţa spargerii ne cauzează durere chiar acum pentru că ne gândim fiecare dintre noi că avem sufletul nostru personal. Ni-l imaginăm doar pentru că nu am atins dezvoltarea completă încă şi am rămas în confuzie, ceaţă şi pierdere de conştiinţă. De aceea, la congres, dorim să ne conectăm la acest suflet.

Din partea a treia a Lecţiei Zilnice de Kabbalah, 10.01.2013, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Orice salt calitativ este dificil, în ceea ce priveşte conştientizarea. De exemplu, teoria relativităţii a negat în esenţă, chiar fundamentele percepţiei comune, de aceea nu a fost primită imediat ci înţeleasă cu dificultate. Cum înţelegerea integrală a lumii se poate propaga în sistemul general al umanităţii ?

Răspuns: De fapt, Einstein a propus o abordare revoluţionară în a înţelege caracteristicile spaţiale. Până atunci, oamenii trăiau în cele trei dimensiuni obişnuite şi nu puteau înţelege imediat şi accepta că totul depinde de percepţie, că punctul de referinţă ar putea schimba şi intra într-un alt sistem de coordonate.

Se pare că cele trei axe nu sunt fixate într-o structură monolitică, dar se pot deplasa în raport cu celălalt, în funcţie de observator. De exemplu, eu voi vedea sistemul în mişcare iar voi îl veţi vedea în repaus. De aceea noi vedem fenomenele diferit, imagini diferite şi nu ne înţelegem unul pe celălalt.

Astfel, a fost dificil pentru oameni să înţeleagă teoria relativităţii şi doar după câţiva ani a fost indirect confirmată, atunci când experimentele fizice şi studiile au prezis rezultatele. Totuşi, chiar şi astăzi, există câţiva care au prins esenţa acestei abordări, precum şi rezultatele care decurg din aceasta.

Mulţi se mulţumesc cu o înţelegere superficială, la nivel de formule şi nu cu una mai profundă, interpretarea interioară emoţională.

În scopul de a simţi această teorie, ar trebui să fim în măsură de a ne deconecta de la realitatea noastră măcar un pic. Mi se pare că însuşi Einstein a avut, la început, acest sentiment care însoţeşte ieşirea din sistemul de axe obişnuit. Pe de altă parte, problema noastră nu e atât de mare. Noi nu difuzăm înţelepciunea Cabala şi aplicarea acesteia ci, mai degrabă, difuzăm educaţia integrală pentru publicul larg. Noi arătăm oamenilor cât de benefice sunt relaţiile integrale şi cum pot ajuta la rezolvarea diferitelor probleme. Pentru aceasta, nu avem nevoie să mergem în diferite zone şi să experimentăm revoluţii interne.

Noi sugerăm simpla conectare şi munca în noi înşine, prin intermediul atelierelor, discuţiilor şi comunicării intre noi şi astfel, va fi bine pentru noi. Graţie acestora, oamenii vor simţi, în sfârşit, ceea ce constituie rotund în lume şi vor înţelege ceea ce vrea natura de la ei.

Nu le dăm sarcini imposibil de efectuat. Fiecare persoană va înţelege că integralitatea, fără îndoială, nu dăunează şi că unitatea şi conexiunea forţelor şi dorinţelor şi apropierea dintre oameni, vor aduce beneficii imense.

În acelaşi timp, dacă nu vor aceasta, ei bine, poate după câteva dificultăţi şi probleme, vor avea dorinţa. Noi vorbim de lucruri realiste şi realizabile.

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2013, Shamati #66

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Văd că Faraonul fură toate fructele muncii mele şi mă întreb: Când voi ajunge în sfârşit la punctul de disperare în ceea ce priveşte propria mea putere? Mă simt ca şi cum aş conduce o maşină, dar altcineva este de fapt în spatele volanului.

Răspuns: Este corect: nu tu eşti la volanul maşinii tale. Tu te ocupi doar de dorinţa ta de a avansa. Iar în ceea ce priveşte de câte ori trebuie să repeţi o acţiune, asta nu se poate ştii în avans. Dar ritmul depinde de tine: cât de repede se schimbă stările tale şi cât de rapid poţi să treci prin ele. Să presupunem că, în conformitate cu rădăcina ta, ai de trecut prin 8000 de stări până să ajungi la primul nivel spiritual, unde voinţa ta de a primi se va transforma în dăruire, datorită Luminii care Reformează.

Trebuie să treci prin aceste 8000 de acţiuni, dar o poţi face în doi ani sau o poţi lungi în 20. Este alegerea ta, deoarece ai liber arbitru în ceea ce priveşte măsură în care îţi vei accelera dezvoltarea. Dar vei trece cu siguranţă prin toate discernămintele necesare, chiar dacă se va întâmpla în viaţa asta sau în alta. Totul depinde de tine.

Te plângi că Faraonul îţi fură fructele muncii tale, dar de asta este scris că toate oraşele frumoase, construite de fii lui Israel în Egipt, au fost moştenite de Faraon. Este ca şi cum Faraonul stă în spatele tău, fixat de gâtul tău şi culege toate roadele muncii tale. Asta duce omul la punctul de disperare în muncă şi la rugăciune. Dar nu poţi renunţa!

Pe lânga asta, de fiecare dată când avansezi şi depui mai mult efort, câştigi totuşi înţelepciune şi obţii metoda şi noi înţelegeri. Eşti absorbit de întuneric, dezamăgire, neaujutorare şi indiferenţă. Devi obosit şi plictisit de tot şi îţi pierzi credinţa că va veni vreodată vreo scăpare – aceasta este cea mai proastă stare care poate fi. Fiecare stare mai avansată aduce şi o mai mare cădere, disperare, apatie şi realizarea faptului că este imposibil să atingi ceea ce doreşti.

Continuă tot aşa, până când atingi ultimul „imposibil”, care este privit ca trecerea Mării Roşii, când ţi-ai pierdut complet credinţa că omul este capabil de asta şi că numai Creatorul poate să o facă.

Decizi că pur şi simplu nu se poate întâmpla; ţi se arată că asta este natura ta şi nimic nu se poate face şi tot ceea ce ţi-a mai rămas este să te întorci la viaţa ta trivială.

Iar atunci omul îşi pune în mine să sară totuşi peste acest imposibil şi omului i se arată condiţia de cum să se conecteze: ce înseamnă în realitate să devii un singur om cu o singură inimă. Şi dacă este de acord cu asta, primeşte primul nivel spiritual.

Primul nivel spiritual îl primeşte numai ca un singur punct, privit ca Moise, iar acest îl trage (moshe în ebraică) departe de egoism, din exil, în timp ce în restul dorinţei de a primi se revelează „golden calf” împotriva lui.

După aceea, omul intră în deşert, unde îl aşteaptă probleme la fiecare pas şi care este infestat cu şerpi, Nu mai este un singur mare şarpe, un ego mare ci mai degrabă o multitudine de mici şerpi care continuă să îl împungă pe om din toate părţile, multitudinea de atribute egoiste ale acestuia. Totuşi, îl ajută să continue să meargă înainte pe scara spirituală, obţinând propritatea de dăruire.

De-a lungul întregului drum, văd doar două calităţi vitale care garantează succesul: anularea de sine înaintea învăţătorului şi grupului şi rădarea, tenacitatea în orice circumstanţă, orice ar apărea pe drum. Acestea sunt cele două atribute cucare tu, ca un măgar încăpăţânat, continui să înaintezi, într-o singură direcţie, în ciuda a tot ce se întâmplă, în ciuda oricărui obstacol intern sau extern. Iar asta te accelerază şi te face să ai succes.

Altfel, nu îţi pierde timpul; este mai bine să te bucuri de viaţă. Dar majoritatea se agaţă în mijloc, între o stare şi alta şi, din păcate, ajung la capătul liniei cu mâinile goale.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul congresului am făcut eforturi pentru a ne naște, dar cum putem să le sincronizăm cu durerile naşterii care vin de Sus ?

Răspuns: Acesta este motivul pentru care ne sunt date exerciţiile de Sus: există un timp de coborâre, un timp de urcare, există momente când ne reunim şi studiem. Stările cele mai importante sunt cele în care ne unim unul cu altul: în timpul cursurilor, altor activităţi comune şi altor convenţii. Acum, noi adăugăm eforturile noastre, durerilor naturale de naştere, pentru a accelera acest proces.

De fapt, acţiunile noastre de astăzi, accelerează naşterea noastră atât cantitativ cât şi calitativ. În consecinţă, noi începem să înţelegem şi să simţim mai bine unde se găseşte punctul cel mai important, când noi avem nevoie de sprijin şi că va fi un nou-născut, în conformitate cu aşteptările noastre.

Un nou-născut este nivelul nostru următor, ca şi copiii care au urmat părinţilor lor, aceasta este starea noastră viitoare. Noi trecem aceste stări datorită eforturilor noastre, în plus faţă de ceea ce este dat de Sus.

Noi nu simţim în munca noastră ce aparţine, în pregătire, Creatorului şi ceea ce face El. Vom aplica presiune, în încercarea de anulare în faţa întregii lumi, pentru a crea o singură inimă, o singură dorinţă, încercând să nu intervină niciun obstacol. Dar, restul este făcut de Creator. Trezeşte în noi dorinţele şi noi acţionăm, dar nu se adaugă la propriul nostru cont. Numai eforturile pe care le facem pentru a ne anula, sacrificiul de sine, sunt luate în calcul.

Aceste acţiuni ne sunt date cu multă dificultate şi pentru câteva momente. Dar nimic mai mult nu este necesar, noi putem acumula aceste momente şi atinge rapid forţa de dăruire şi simţim această forţă îmbrăcată în noi.

Aceasta se numeşte revelarea Creatorului în fiinţa creată.

Congresul Arava, 18.01.2013, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→