Întrebare: Cum putem conecta la convenția femeilor ceea ce studiem în TES despre Malchut care ridică MAN către Zeir Anpin, rugăciunea de la care începe nașterea spirituală?

Răspuns: Adevărat, totul începe de la deficiența feminină; aceasta este adevărata deficiența, deficiența lui Malchut. Zeir Anpin simbolizează partea masculină, iar Malchut, Nukva, simbolizează partea feminină.

Ne așteptăm la o dorință generală puternică care să fie acumulată și adunată în femei în această legătură mai presus de toate diferențele și de tot individualismul. Sperăm că femeile se vor ajuta una pe alta pentru a se conecta și vor fi capabile să ridice deficiența lor generală atât de sus încât să fie simțită în sistemul spiritual.

Dacă se simte și este relevată în sistemul general, atunci și noi, bărbații, o vom simți. Am cerut femeilor să scrie o scrisoare cu o rugăminte, cu o cerere, cu un apel de la convenția femeilor pentru convenția bărbaților, dar, de fapt, în lumea spirituală, nu contează cu adevărat dacă această solicitare este exprimată în scris, cel mai important lucru este că va fi încorporată în sistemul dorinței generale a creației, a realității generale.

O scrisoare, cu toate acestea, poate grăbi această dăruire și o poate aduce împreună, deoarece ne obligă să răspundem; să sperăm că vom primi un impuls foarte puternic de la convenția femeilor, o stimulare, o cerere pentru a atrage Lumina care Reformează.

Dacă vom încerca să obținem Lumina în funcție de cererea femeilor, vom avea o formă care este mai aproape de dăruire, comparativ cu forma pe care am putea-o crea pe cont propriu. Femeile pot solicita chiar și în mod egoist, pentru ele însele, ajutor să se conecteze și să atingă spiritualitatea. Dar când această dorință este îndreptată către dăruire si conexiune, cel puțin un pic, este conectată la înțelepciunea Cabalei, și încorporată  într-un bărbat;  el deja o acceptă ca pe o dorință spirituală, deoarece este deja o cerere externă. Deci, prin îndeplinirea acestei cereri, creăm un act spiritual mult mai puternic, decât dacă am încerca s-o creăm pe cont propriu, noi înșine.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 9/1/13, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu ce să contribui la grup astfel ca să mă ajute mai târziu să ias din cădere mai repede?

Răspuns: Ar trebui să acumulăm eforturi în grup înainte ca să intervină căderea, să-i convingem pe prieteni că trebuie să ne facem griji pentru toţi. Ar trebui să fie spiritul de ajutor mutual în grup. Asta se numeşte măreţia scopului care trebuie să plutească între noi în aer.

Un grup este locul unde îndeplineşti scopul, o sursă de putere, un loc de muncă. Primeşti Lumina care reformează prin grup şi Lumina care reformează te conectează la grup. În final descoperi această reţea de conexiuni care deja există în grup. Descoperi conexiunea corectă şi în concordanţă cu echivalenţa de formă descoperi Creatorul. Toate acestea sunt împlinite de grup.

În fapt, noi constant corectăm grupul sau îi descoperim forma reală. Acum îl vedem în forma coruptă detectată de atributele noastre corupte cum este spus: „O persoană judecă după defectele sale.” De sus, din partea Creatorului, este un sistem întreg, unul ideal. Noi trebuie să atingem aceeaşi perspectivă ca şi cea de Sus. Nu ne-am întâlnit din greşală şi am fost conectaţi de Sus într-un singur grup: Cineva poate intra sau pleca, cineva poate să fie aproape sau departe. În acest caz, deasupra noastră, construim structura spirituală, care gradual devine dorinţa care a fost făcută de Creator.

Adevărul este că există un punct lăsat în dorinţa care a fost creată de Creator. Orice altceva, prin care acest punct a fost aruncat în aer, prin dezvoltarea diferitelor conexiuni, maniere, sisteme, toate acestea sunt un rezultat al Luminii care influenţează. Punctul dorinţei în sine rămâne cum este, dar Lumina care intră în aruncă în aer şi îl umple cu atributele sale. Acesta este numit Malchut de Ein Sof (Infinitatea).

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 7.01.2013, „Introducere în Studiul celor Zece Sfere”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce stare trece o persoană la cel mai de jos nivel al căderii şi ce ar trebui să facă? Cu ce greşim noi?

Răspuns: Dacă eu cad până la capătul de jos al coborârii, atunci la acest punct critic nu pot să fac nimic prin mine însumi. Este ca şi cum sunt neutralizat de Lumină care operează asupra mea.

Lumina operează pe mine în timpul tuturor fazelor de dezvoltare (Lumina Înconjurătoare 1) şi sub influenţa ei eu cobor. Acţiunea ei conduce la căderea mea prin adăugarea unei dorinţe corupte către mine. În final mă regăsesc pe mine la cel mai de jos punct unde nu mai pot să fac nimic. Nu sunt instrumente prin care să mă ridic; sunt sub controlul total al Egoului.

Dar în momentul în care încep să mă ridic, cât de puţin, mulţumită diferenţei dintre noul stadiu şi stadiul precedent, deja trebuie să fac ceva independent. Mă ridic la primul stadiu cu ajutorul grupului, dar mulţumită nivelului la care am fost, trebuie să încep fac ceva prin mine: să ridic MAN, o rugăciune, o cerere, să ies din mine. Trebuie să atrag Lumina prin mine însumi, şi să-i pornesc influenţa în raport cu invitaţia mea şi nu cu altceva.

Nu pot să mă trezesc şi să mă trag afară din cel mai de jos stadiu independent şi fără ajutor: „Un prizonier nu se poate salva singur din închisoare”. Dar în momentul în care mă ridic un pic cu ajutorul prietenilor, pot deja să fac faţă singur. Nu mai sunt un prizonier care este legat! Am un prieten care mă ajută de afară să ies din blocaj.

Dar dacă după ce am fost ajutat să mă ridic un pic, sunt prea leneş şi nu ies din mine, dacă nu mă întorc imediat către Lumina care Reformează, ci aștept să fiu ridic de curentul timpului, cu ajutor din partea mediului, atunci nu atrag asupra mea noi puteri spirituale.

În momentul când am o oportunitate, imediat trebuie să lucrez asupra mea. Altfel Creatorul mă va ajuta să ies din necaz odată sau de două ori şi după asta mă va lăsa din moment ce eu nu fac nimic din proprie iniţiativă. El îmi trimite ajutor prin grup, prin prieteni, prin diferite căi, dar dacă nu-i răspund destul, EL mă abandonează.

Se dovedeşte că că El trebuie să adauge suferinţe şi rău şi să mă coboare undeva unde simt probleme corporale, pentru ca astfel să înţeleg că nu am de ales şi că trebuie să mă ridic. Să înţeleg că merită să ies din mine un pic şi să ies din raţiunile corporale joase. Voi încerca să scap din corporalitate în spiritualitatea pentru că mă simt rău în viaţa mea de zi cu zi.

În acel caz nu mă ridic prin atragerea Luminii care Reformează şi prin suferinţe animalice ordinare.

Din partea întâi a Lecţiiilor Zilnice de Kabbalah, 7.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de pregătire interioară trebuie făcută înaintea Convenţiei Femeilor?

Răspuns: Pentru a sparge bariera dintre noi, pentru ca să ne făcem situaţia mai uşoară, trebuie să ţinem un work-shop cu grupul sau un fel de eveniment, pentru a simţi că un fel de efort este posibil să ne faciliteze trendul către construirea unei relaţii: să nu stăm distanţaţi unul de altul şi să ne afundăm în noi înşine, dar să ieşim din noi, cumva să ne ridicăm deasupra noastră, către ceilalţi, şi atunci vom găsi vasul spiritual, Kliul.

Este clar o emoţie feminină când sunt în mine, „Eu în mine însumi.” Cu bărbaţii nu ţine aşa de mult. Pe de o parte femeile transcend acest lucru mult mai dificil, şi pe de altă parte, mai uşor, din moment ce le este mai uşor să determine unde este „coconul” în ele însele. O femeie simte foarte clar că este „în ea însăşi” şi un bărbat nu simte acest lucru. Până când un bărbat atinge acest „cocon” trece o grămadă de timp.

Deci, sugerez femeilor să ţină mai multe întâlniri, discuţii pe acest subiect. Poate să fie un work-shop. Mă gândesc că ar fi destul ca cel puţin să începem să ieşim din noi înşine. Şi după aceea, în timpul convenţiei, vom vorbi despre asta şi vom avea de face cu acest lucru.

Întrebare: Ce ai sfătui tu femeile care înţeleg importanţa prezenţei lor la Convenţie, dar preferă să nu vină fizic? Cum este posibil să le ajutăm să cucerească acest „cocon”?

Răspuns: Cred că cineva pur şi simplu are nevoie să se decidă şi să lucreze cu sine fără să fie atentă la ce e în jur: „Trebuie să facem asta acum!” şi să începem să operăm, constant să încercăm să ieşim în afară din cămaşa izolării. Vei vedea cât de mult, pe de o parte, este dificil, dar pe de altă parte, loviturile constante din interior, din acest „cocon” va ieşi în afară în final. Dar inevitabil cineva trebuie să o facă! Fără asta, nu vom simţi că suntem în lumea spirituală care se găseşte în afara noastră, în afara graniţelor acestui „cocon”.

Din Lecţia Virtuală 6.10.2013

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot pregăti corect pentru congresul femeilor ?

Răspuns: În primul rând trebuie revizuit materialul care se referă la activitatea femeilor. Practic, în timpul nostru, nu există mare diferenţă între munca bărbaţilor şi munca femeilor deoarece se desfăşoară o convergenţă progresivă. Vedem cum femeile din întreaga lume ocupă posturi de conducere, sunt şefi de stat, miniştrii şi lideri de companii. Aszăzi sunt implicate în acelaşi mod ca bărbaţii, în toate sferele de activitate.

Deşi femeile sunt înclinate, prin natura lor, la ceva specific, standard, stabil şi nu la activităţi care necesită schimbări radicale în mod constant, este timpul ca două dorinţe, bărbat şi femeie, să se întâlnească în lumea noastră şi în lumea spirituală. Aceasta se produce în conformitate cu rădăcinile spirituale şi, prin urmare, este necesar să reflectăm la modul de la le apropia şi mai mult. Aceasta trebuie făcut pe durata comgresului. Femeile trebuie să înţeleagă scopul..

Niciodată, înainte, femeile nu s-au unit împreună. Am avut tot felul de încercări de a ne uni în grupuri, în cursul congreselor generale, dar nu am avut un astfel de congres pentru a face din dorinţa tuturor femeilor, o dorinţa unica a unei femei, pentru a realiza o imagine unificată a dorinţei femeilor.

De aceea, pregătirea congresului înseamnă a gândi mai mult despre asta, a citi, a clarifica întrebările despre acest subiect şi a descărca toate întrebările şi răspunsurile de pe site.

Cel mai important lucru este buna dispoziţie, o stare bună de spirit. Cele care vin aici intră, inevitabil, în această atmosferă.  Cele care sunt conectate la noi trebuie să fie pregătite să intre. Ele ar trebui să fie libere de toate activităţile şi să se simtă ca şi cum ar fi aici, cu noi. Cred că le vom da un sentiment de prezenţă completă la congres.

Din Lecţia virtuală, 06.01.2013

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că anul 2013 va fi un an al marilor schimbări. Aş dori să aud de la tine un fel de binecuvântări cu privire la acest an.

Răspuns: Cred că acest an va trece relativ repede în lume. Lumea va amâna sfârşitul. Căderea economică va continua, dar într-o manieră mai lentă, guvernele vor printa bani, tot felul de „bule” vor fi generate, şi în acest fel colapsul va fi prevenit.

Dar noi trebuie să înţelegem că această perioadă este chiar bună pentru noi ca să ne reorganizăm, să continuăm să ne unim, să ne pregătim pentru trainingurişi bună diseminare, astfel încât să învăţăm să vorbi corect către public şi să fim capabili să ajungem la ei în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare şi să fim aproape de ei. Trebuie să arătăm oamenilor că există un mod diferit de dezvoltare şi că este singurul mod corect, realist, şi unic astfel încât ei să înţeleagă că nu este altă cale, şi atunci ei vor vedea că noi le oferim singura variantă de alegere.

Nu trebuie să concurăm cu alţii şi să convingem oamenii că avem dreptate, aşa cum regimul sovietic a făcut în trecut când clama: „victoria comunismului este inevitabilă, pentru că este drept.” Trebuie doar să muncim asupra noastră, la mişcarea către public şi gradat vom învinge.

Astfel work-shopurile noastre trebuie să fie mai aproape de public, de oameni. Asta nu înseamnă că noi ne aplecăm. Dacă o persoană poate să explice elevat lucruri simple este un semn că le înţelege şi că acestea sunt în el. El le traduce din limbajul cărţii în limbajul lui interior şi le aduce către alţii într-un limbaj simplu. Deci, este foarte important pentru noi să ne poziţionăm în acest mod şi de a coborî lucrurile la o explicaţie simplă.

Din Lecţia Virtuală 30.12.2012

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

O parte din ele descrie munca noastră în sentimentele dintre noi şi explică cum atingem Creatorul prin aceasta, Creator care nu este undeva deoparte, ci este între noi.

Pe de altă parte, ni se dau texte Cabalistice precise, cum ar fi Introducere în Ştiinţa Kabbalah, Studiul celor Zece Sefirot şi Cartea Zohar, care sunt absolut de neînţeles pentru noi. Aceste cărţi vorbesc despre grade la care trebuie să ne ridicăm şi la acţiunile pe care o să le facem, astfel încât fiind uniţi şi primind proprietatea dăruirii, începem să simţim lumea superioară în proprietăţile ei.

De aceea, bazându-ne pe articolele şi sfaturile lui Baal Ha Sulam şi Rabash, trebuie să facem acţiuni de conexiune între noi şi în timp ce citim textele din cărţi despre lumile spirituale atragem Lumina superioară către noi.

Cu alte cuvinte, o parte a surselor primare este educaţională, de formare a relaţiilor corecte dintre noi până la punctul în care în cadrul lor vom simţi calitatea dăruirii, Creatorul.

A doua parte este dedicată urmăririi scopului unităţii dintre noi, în timpul studiului, până când Lumina superioară, forţa superioară, proprietăţile, gradele, lumile şi Lumina sunt revelate între noi.

Ar trebui să năzuim către asta ca un copil care doreşte să devină un adult şi care este condus de natura sa egoistă. Ea pune presiune pe el, învăţându-l cum să crească, şi se angajează din greu la acest proces. De aceea, în creşterea noastră spirituală, trebuie să încercăm să fim ca şi copii, şi cu aceeaşi energie la fel de greu, jucându-ne tot timpul cu nivelul următor, devenim adulţi, explorăm această lume  de relaţii ale adulţilor.

Pentru a face asta, pe de o parte, trebuie să ne anulăm în faţa prietenilor, şi pe de altă parte, să fim deasupra lor, să lucrăm la unitatea cu grupul, să căutăm fiecare oportunitate să adăugăm ceva, mai adânc, mai extins,  şi să ne concentrăm astfel încât scânteia fiecăruia să se adune şi să lumineze asupra noastră. Nu ar trebui să  ne fie frică că „ne vom freca” unii pe alţii ca şi nucile într-un sac pentru că această fricţiuneproduce de asemenea scântei. Dacă noi ştim de ce facem acest lucru, vom reuşi.

Mai important, trebuie să fim constanţi conştienţi de nevoia de a ne uni şi să aderăm la Creator şi să nu ne temem de nimic.  De îndată ce un grup sau o persoană individuală uită de ce este aici, imediat se transformă dintr-un grup kabbalistic într-un „ceată de batjocoritori”.

Aşa cum se spune în Psalmi: „Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor slabi sau stă în calea păcătoşilor sau stă cu cei batjocoritori”. Cu aceste cuvinte Regele David începe faimoasa Carte a Psalmilor, cartea omului care face pe plac şi se adresează Creatorului. Aceste cuvinte sunt acceptat peste tot în lume ca şi o cântare a inimii umane. Acest lucru este cel mai important! Acesta este începutul începuturilor!

Ştim că grupurile au multe condiţii, probleme, dar toate converg către un singur punct – realizarea legii „iubirii aproapelui ca pe tine însuţi” pentru că este legea Creatorului. Când egoismul se corectează pe sine în dragoste, persoana respectivă devine similară cu Creatorul.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8.12.2012, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să-l întrebi pe Creator? Unde este acest Creator? Cum pot să cer ceva de la El dacă nu ştiu nimic despre El?

Răspuns: Ar trebui să-l cauţi pe El! Fiecare ar trebui să şi-l imagineze pe El în inima lui, sau poate în imaginaţia lui, cu toate că Cabaliștii nu îşi folosesc imaginaţia.

Creatorul este numit forţa generală a naturii. De ce spunem că ne întoarcem la El? Acest lucru este foarte confuz. Dar există o forţă pe care o pot descoperi în concordanţă cu dorinţele mele. Dacă nu am nicio dorinţă, nu aş vedea, nu aş respira. Pentru orice, prima dată este dorinţa ta şi după aceea experienţa ta, descopăr, aud, şi înţeleg, deschide-ţi ochii mai mult şi evadează. Totul este în concordanţă cu dorinţa.

Este similar şi aici. Lumea spirituală este o conexiune care este ascunsă de noi pentru moment. În ea descoperim viaţa noastră care este independentă faţă de corpul nostru; corpul este mort, noi vom continua să trăim în conexiunea aceasta. Acest lucru este numit „suflet”. Acum trebuie să-l descoperim. Corpul nostru nu interferează. Dacă îl anulăm – ceea ce înseamnă că trăim în el pentru că suntem în viaţă, fără să-i dăm o atenţie specială, fără să-l glorificăm, folosindul aşa cum este, lăsându-l să bea, spălândul şi dându-i somnul de care are nevoie, şi având grijă de el aşa cum avem grijă de un animal şi numai mult decât atât şi investim tot restul în a descoperi sufletul, atunci îl vom descoperi.

Un suflet este conexiunea dintre toată lumea. Pentru ca să-l descoperim, ai un punct, un început de suflet.  Dacă acest punct lipseşte, nu avem despre ce să vorbim, eşti liber, poţi să mergi să te ocupi de corp, bucură-te de viaţă. Dar dacă ai un punct în inimă, începutul de suflet care te inspiră, acesta nu te lasă să te odihnești și vii într-un grup de kabbalah și începi să-ţi revelezi sufletul, conexiunea ta cu ceilalţi. Nu este o conexiune între oameni, între corpurile lor, ci o conexiune între dorinţele individuale în care există un punct, începutul sufletului.

Imaginează-ţi că există o conexiune ascunsă între un milion de membrii ale unui grup global (deşi sunt mult mai mulţi). Asta trebuie să descoperim. Din moment ce descopăr prima treaptă din cele 125 de trepte ale conexiunii, sunt deja la primul nivel al muncii spirituale şi în aceea reţea eu descopăr lumea spirituală, pe mine, eternitatea deasupra timpului, mişcare şi locuri, întreaga dimensiune spirituală şi sursa tuturor acestor lucruri care este numit „Creatorul”. Asta ne atrage pe noi.

Sunt deja oameni care au descoperit spiritualitatea, au scris despre ea şi ne-au spus cu acurateţe şi detalii cum să împlinim gradat aceste revelaţii şi ce ar trebui să facem. Toate acestea se numesc „Tora”, cartea cu instrucţiuni. Ea nu vorbeşte despre nicio acţiune fizică sau de mişcări cu corpul nostru; putem să lăsăm deoparte aceste lucruri. Este totul despre cum putem să ne dezvoltăm sensibilitatea către conexiunea cu ceilalţi, înspre forţa superioară şi atunci vom atinge eternitatea.

Întrebare: Stau aici cu textul Zoharului, încercând să simt altceva decât este aici ca rezultat al eforturilor colective, dar nu pot. Continuu şi eşuez din nou şi din nou. Tu spui: „Întreabă-l pe Creator!” dar nu ştiu nimic despre el şi nu am pe ce să mă bazez!

Răspuns: Sfatul meu este că dacă ţi-ai lovit capul de perete de o mie de ori, atunci poate că ceva s-a „mutat” ceva în capul tău şi ca rezultat poate că poţi să te gândeşti mai adânc la Creator. „Cine se ascunde acolo? Cine stă în calea mea? Cine a pus acest zid în faţa mea?” Nu doar în loveşti capul de zi, dar îţi adaugi ceva. O persoană se dezvoltă ca rezultat al loviturilor, corect? Asta aştept de la tine.

Din partea a doua a lecţiei zilnice 6.01.2013, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că noi putem să continuăm să evoluăm doar dacă ne schimbăm atitudinea faţă de realitate, deci de ce nu descoperă ei schimbările pe care trebuie să le facem în cercetător însuşi, în om? Ce îi opreşte pe ei să urmeze această direcţie?

Răspuns: Este adevărat că această realizare s-a născut de pe timpul lui Spinoza şi Kant, dar pentru că le-a lipsit metodele practice, această abordare a rămas la nivel de teorie. Oamenii sunt refractari să intre în acest domeniu pentru că el aparţine psihologiei.

Psihologia are de-a face cu schimbările care se întâmplă în om, dar nu este o ştiinţă din moment ce nu controlează procesul. Noi nu putem schimba ceva în corp, de exemplu să deranjăm echilibrul acidităţii, să adăugăm mai multă electricitate şi prin schimbarea percepţiei asupra realităţii a unei persoane, să înregistrăm rezultatele şi să le repetăm de mai multe ori pentru a determina sigur o lege bazată pe statistică. Nu avem „butoane” standard şi nu ştim exact ce fiecare persoană descoperă.

Deci ce putem face? Nu putem să conducem experimente similare din moment ce aria despre care vorbim este dincolo de natura umană şi aceasta rămâne de neatins. Pentru a putea să ne studiem pe noi trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt. Din acest motiv ştiinţa are de-a face cu fapte concrete şi în direcţiile sale majore se află la un capăt de drum. În consecinţă oamenii de ştiinţa nu au ce să facă, dar cel puţin nu sunt conduşi acum de fantezii. Este adevărat că vorbesc despre zone de frontieră şi se confruntă cu idei abstracte care se dovedesc a fi foarte populare şi asta este natural. Peste toate nu există nu mai există schimbări ştiinţifice şi atunci de ce să nu „condimentăm” cu puţină filosofie şi fantezie pentru publicul larg?

Nu îi învinovăţesc deloc pe oamenii de ştiinţă. Ei caută schimbările şi umplu nişe dar totul duce la o disperare interioară. În aspectele conceptuale ştiinţa este terminată. O persoană care vrea să cunoască mai bine realitatea vede că mâinile şi picioarele sale sunt legate. Un adevărat om de ştiinţa are o nevoie urgentă de a descoperii lucruri, dar când se afundă în secretele materiei vede o graniţă pe care nu o poate depăşi şi această graniţă este în el. Dincolo de bariera interioară, mintea lui şi sentimentele şi chiar imaginaţia nu mai funcţionează. El descoperă că este într-un „matrix” un „patern” care excede limitele abilităţii lui.

Înţeleg această tragedie, frustrarea interioară a oamenilor de ştiinţă în diferite direcţii, fie că este vorba de ştiinţa practică, tehnologie, sau opus în teorii filosofice su populism. Nu au nimic ce să facă…

Acum câteva zile a fost un articol într-un ziar despre stoparea proiectului acceleratorului de particole pentru anul următor sau pentru doi ani, asta după ce mari eforturi şi resurse au fost investite în acest proiect şi ni se spune că sistemul este apgradat, dar în fapt este vorba de un declin general. Totul s-a oprit, chiar şi programul spaţial la care umanitatea a visat. Dacă zborurile spaţiale nu sunt profitabile astăzi este nu sunt finanţate. Romantismul a murit. A fost afectat înainte, dar oamenii au sperat ca ceva să se întâmple, dar egoul a umplut de întreaga dorinţă. În trecut erau tot felul de „idei inovatoare”, dar acum a patra fază (Behina Dalet) este în control, distrugând ce a rămas din conştiinţa umană şi din bunele intenţii.

Banii determină totul. Bogaţii controlează politica şi fiecare aspect al vieţii noastre. Odată nu a fost totul despre bani, dar acum ne aflăm într-o stare opusă, nu este vorba despre altceva. Nu mai există mândrie, respect, fără supărare; toate aparţin trecutului. Astăzi poţi doar să răneşti buzunarele oamenilor, din moment ce despre asta e vorba în bogăţie…

Din păcate, în afară de înţelepciunea kabbalah, people încă mai caută metoda să schimbe forma externă şi nu pe om în sine. Ei ar vrea să ajungă la esenţă, dar pur şi simplu nu au un punct interior de unde să vadă de unde este esenţa şi cum să munceşti cu ea. Ei încearcă să se conecteze, să se iubească unul pe altul, să lucreze pentru binele ştiinţei, dar toate acestea sunt numai declaraţii şi nu schimbări reale, interne. Este pentru că o schimbare reală este posibilă doar cu ajutorul Luminii care Reformează şi orice altceva este doar idealism limitat de imaginaţie. Ei cred că este îndeajuns să soliciţi tuturor să se conecteze general, şi că ei sunt deja corectaţi, asta este destul în ceea ce priveşte „iubirii celorlalţi ca pe tine însuţi” şi că atunci sunt deja speciali… este în natura umană şi nu există niciun viitor în aceste conexiuni.

Astăzi sunt două zone foarte aproape de kabbalah – educaţia şi psihologia. S-ar putea ca oamenii care studiază criza globală serios vor deveni de acord cumva cu noi, dar atunci, este până într-o oarecare măsură, dincolo de care rămânem doar noi înşine…

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 01.01.2013, „Corp şi Suflet”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de-o parte avem nevoie de un foc intern perpetuu, pe de cealaltă parte avem nevoie de răbdare. Cum să combinăm aceste două lucruri?

Răspuns: Devi răbdător în măsura în care eşti răbdător. Este imposibil să obţii acest atribut în orice alt fel. Am trecut prin diferite stări alături de învăţătorul meu Rabash şi câteodata pur şi simplu ardeam de nerăbdare dar în final nu a fost că m-am obişnuit cu lucrurile căci nu există obişnuinţă în spiritualitate, pur şi simplu am primit recunoştinţa stării mele.

Acesta este apropierea de submisiune care este absolut esenţială. Dacă Creatorul este bun şi darnic pentru cei buni atunci pentru cei răi în funcţie de percepţia Sa suntem deja la sfârşitul corecţiei, atunci tot ce ce întâmplă mă priveşte numai pe mine în sentimentele mele. Dacă totul depinde numai de dorinţă. Atunci tot ce se întâmplă mă priveşte doar pe mine, sentimentele mele, dacă totul depinde de dorinţă, atunci înseamnă că întreaga mea corecţie este de a accepta Providenţa Superioară corect, starea mea curentă.

Dacă statutul meu se schimbă şi devine ca un statut al meu la sfârşitul corecţiei, voi vedea o lume diferită? Voi vedea aceleaşi feţe în jurul meu? Baal HaSulam care era la sfârşitul corecţiei, nu vedea oare lumea în acelaşi fel în care o vedem şi noi, cu toate atrocităţile din ea? Dar el percepea lumea ca binele absolut şi în acelaşi timp se îmbraca în dorinţele noastre şi simtea că percepem lumea în mod diferit.

A fi răbdător însamnă că tu înţelegi că lumea este deja corectată, că totul este corectat, dar că sunt nivele ale corectării în raport cu care anumite persoane simt o nevoie în ceea ce priveşte corectarea lor. În final, o să primeşti înţelegerea asta. Este imposibil să sari peste nivele şi să atingi acest lucru direct. Poţi să te ajuţi doar încercând să stabilizezi mediul pentru tine însuţi şi asta este totul.

Sa fi rabdator inseamna sa intelegi ca lumea in care esti e deja corectata, ca totul este corectat inca ca mai exista nivele de corectie care vor fi vazute de cei care vad o nevoie in a le corecta.

Nu poţi să ai nicio plângere împotriva Creatorului din moment ce din start El a creat totul într-o formă corectă, la finalul corectării. Dar creaturile trebuie să dezvolte vasele în ele însele încât să atingă şi să înţeleagă bunătatea Lui. Este imposibil să dai acest lucru ca şi un cadou, din moment ce prin asta creatura nu va simţi această stare infinită.

Pentru a face asta, o persoană trebuie să treacă prin starea „recunoaşterii răului” din moment ce ajunge la recunoaşterea bunătăţii doar prin această stare. Asta înseamnă că prima dată trebuie să fie întuneric, ascundere, starea de „recunoaştere a răului”. Acest lucru nu este rău pentru că egoul tău suferă ca rezultat, ci pentru că nu există o conectare cu ceilalţi, nu există dăruire.

Din prima parter a Lecţiei zilnice de Kabbalah 02.01.2013, „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→