Întrebare: Care este diferența dintre o persoană care biruiește răul care îi este revelat prin eforturile sale și o persoană care nu face eforturi pentru a-l depăși și așteaptă până când suferința se acumulează în măsura în care, în final, o va obliga să se miște din loc?

Răspuns:  O persoană care face propriile sale eforturi se salvează de suferință și economisește timp. Suferințele de care s-a ferit, ce se înmulțesc în timpul pe care l-a salvat, îi oferă un avantaj imens în concordanță cu intensitatea suferinței pe care a evitat-o. Și cu toate acestea, cineva are nevoie să adune un alt factor inclus în această formulă, Creatorul. Prin această stare El îți oferă posibilitatea de contact cu El, dar tu degradezi oportunitatea și nu mergi spre conexiune.

Toate aceste oportunități pe care le-ai degradat și nu le-ai realizat se acumulează în tine, ca Aviut suplimentar (vulgaritate / grosime), și ca pedeapsă, din moment ce nu ai vrut să acorzi atenție faptului că a fost un apel care a venit de la Creator. Mai degrabă, le-ai transformat într-o problemă obișnuită, care a venit de la rude sau de la un prieten care te-a insultat.

N-ai văzut că Creatorul și-a trimis mesagerul la tine, și în funcție de nivelul tău, ar fi trebuit să recunoști asta. Deci, ce propui să faci cu tine in această situație? Suntem obligați să dăm altora câteva lovituri, ciupituri, astfel încât să simți că nu sunt întâmplători toți acești oameni care te înconjoară, ci totul vine de la Creator, deoarece nu este nimeni altul în afară de El.

Este așa pentru că te afli într-o stare de inconștiență și nu simți. Ai nevoie să fii adus înapoi la conștiință, astfel încât să poți să te ridici la nivelul următor. Fiecare nivel, cu excepția relației tale, include relația cu Creatorul: „. Israel, Tora și Creatorul sunt Unul”.  Dar dacă nu acorzi atenție faptului că totul este conectat la Creator, că de la început totul a venit de la El și în final se va întoarce la El, atunci nu-ți vei finaliza clarificarea.

Astfel, ai nevoie să vezi întreaga lume ca îngeri-fie ei buni sau răi, ceea ce înseamnă cu senzații plăcute sau neplăcute – îndrumându-te spre calea cea dreaptă. Ei pot fi rudele sau copii tăi, cei care-ți ating inima, sau pot fi total străini, sau poate fi un oarecare eveniment în lume.

Indiferent în ce formă vine la tine-prin intermediul soției tale, copiilor tăi, prietenilor tăi, poliției, managerului de la locul de muncă, a problemelor de sănătate, vremii sau știrilor-trebuie s-o accepți ca manifestări diferite ale Creatorului. El este Cel care stă în fața ta și întreabă: „Ei bine, când vii la Mine? Eu vreau așa de mult să te îmbrățișez! Vino, urcă deja muntele meu!” Cu toate acestea, îți întorci spatele la El și te uiți în jos. Nu acorzi atenție faptului că întreaga lume este limba Creatorului, care vorbește cu tine.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot crește gradul de conștientizare al faptului că nu este nimeni altul în afară de El, și în același timp, să nu-l transform în misticism?

Răspuns:  Numai prin mediu! Dacă o persoană este retrasă, ea nu vede imaginea corectă. Numai mediul o poate reseta și conduce la percepția corectă, astfel încât să vadă fiecare revelație ca un semn de Sus, dar să nu devină un mistic care vede semne de misticism pretutindeni.

E vorba de „Israel, Tora, și Creatorul” care se conectează într-un punct, astfel încât să-mi dea direcția cea bună. Conectez totul la o singură cale prin care vreau să ajung la adeziunea cu Creatorul, și în funcție de aceasta, clarific tot ceea ce are loc în interiorul meu și în jurul meu în funcție de nivelul de importanță în relația lor de adeziune. Totul trebuie să se încheie în adeziune, ceea ce înseamnă în Creator.

Există o singură modalitate de a verifica dacă este corectă: Acțiunea mea trece prin grup și conduce la o conexiune mai mare, în care sper să descopăr Creatorul. Trebuie să fie încorporată în acest sistem în mod corect și clar, ca ultima piesă care lipsește dintr-un puzzle ce face imaginea întreagă și infinită o dată ce este la locul ei.

Nu este nimic altceva decât Lumina și un vas. Noi suntem vasul și Creatorul este Lumina. Aceasta Lumină vine la noi printr-un fel de filtru, care este această lume întreagă, diferite forme și feluri. Dar, de fapt, sunt toate acțiunile și influențele Creatorului.

Eu percep tot ceea ce-mi spui acum ca atitudinea Creatorului față de mine, care astfel vrea să mă evoce și să adauge ceva la mine. „Nu este nimeni în afară de El” înseamnă că Creatorul operează prin toată lumea. Mi se pare mie că ei există în această lume, și astfel trebuie să-i tratez din acest punct de vedere; din acest motiv, vom ajunge la iubirea Creatorului prin iubirea pentru ființele create.

Dar prin grup ai un calcul diferit față de restul lumii. Aceasta se datorează faptului că Creatorul își prezintă atitudinea prietenoasă prin intermediul grupului, în timp ce prin lume El își prezintă, de obicei, atitudinea negativă. Aceste două atitudini te direcționează către scop. Prin intermediul grupului, veți obține simpatia, sprijinul și înțelegerea. Prin grup dobândești o altă forță; e ca și cum Creatorul este cu tine.

Un grup este o parte din Creator, care este mereu cu tine; în timp ce lumea este o parte a Creatorului care pare a fi împotriva ta. În cele din urmă, totuși, toate acestea trebuie să se unească într-un întreg.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce vom ajunge la starea de Gmar Tikkun (corecția finală),  sentimentul cel mai maret, pentru  Creator, va ramane, pentru că aderam aici la El într-un singur întreg și devenim egali?

Raspuns: Metoda specială a Cabalei constă în faptul că aderarea la Creator, sentimentele noastre de opozitie fata de El nu se vor pierde.

Pe de o parte, devenim mai opusi Creatorului, ne distantam de la El, pentru că în timpul ascensiunii spirituale egoismul nostru crește. Dar, în același timp, devenim mai aproapiati de El, mai presus de egoismul nostru în creștere și de aceea opozitia noastră fata de El  nu se evaporă, nu dispare.

Adică, în starea de Gmar Tikkun (corecția finală), descoperim că suntem absolut opusi Creatorului în dorința noastră și absolut egali, la fel ca El, în adeziunea cu El, în intenția noastră.

Din Lecția virtuala 12/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Uneori spunem că lumea noastră este iadul. Care este diferența dintre noțiunea de „iad” în interpretarea spirituală și pământească?

Raspuns: În Cabala, sentimentul de ura pentru alții, care arde precum focul,  este numit iad. Acesta este sentimentul de separare de prieteni și de Creator care se manifestă în Malchut (în dorința); în conformitate cu radacina noastra spirituala, se simte precum focul.

Acum, acest sentiment nu se simte precum: „Nu vreau să ma uit la el și nu vreau să vorbesc cu el, nu-mi place de el, astfel, l-am respins.” Asta este, astăzi nu avem această stare atunci când ne displace cineva sau uram. Iadul este un sentiment de ură care apare la nivel spiritual.

Dar un sens mai profund al iadului este o stare de deconectare de la Creator. Aceasta este cea mai mare pedeapsa, dar nu cu privire la nivelul nostru actual.

Din Lecția virtuala 12/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a stabilit legi imuabile. Dacă noi nu știm cum să le folosim în mod corect, ne simțim rău, iar dacă știm, ne simtim bine.

Principalul punct aici este de a înțelege că legile naturii nu se schimba, la toate nivelele sale. În cazul în care acest lucru pare opus, aceasta se datorează faptului că condițiile sunt în schimbare și aceleași legi sunt revelate într-un mod diferit.

În spațiu, de exemplu, gravitatea dispare „brusc”. S-au schimbat legile? Nu. Dacă vă întoarceți la condițiile inițiale, veți descoperi acelasi lucru.

Întrebare: Dar dacă Creatorul ne-a creat deja și a stabilit legi clare, de ce  trebuie să ne schimbăm? De ce trebuie să lucrăm pentru El?

Raspuns: În condițiile actuale, lucrați în scopul de a obține profit pentru beneficiul propriu, nu pentru El.

Întrebare: Dar studiem încă înțelepciunea Cabalei. Deci, de ce este calea noastră plină de spini? Pare ca nu avem unde sa pasim.

Raspuns: Aceasta este pentru că voi ați devenit mai sensibili. Un copil mic nu știe cum să aibă grijă. O persoană obișnuită nu are prea multe inhibitii. Dar o persoană inteligentă știe deja rezultatele posibile ale diferitelor acțiuni. Deci, se dovedește că ați devenit mai inteligenti și mai sensibili. Despre faptul acesta, se spune: „Cel care adaugă cunoștințe adaugă durere.”

Puteți, desigur, duce o viață simplă, modestă, fără întrebări , lucrand o muncă mecanică, care nu  necesita nici un efort mental. Dar dacă vrei să avansezi, să te dezvolti, veți întâlni, fără îndoială, probleme și presiuni. Nu este nimic nou aici.

Intrebare: Dar eu sunt o persoană obișnuită, eu nu caut probleme. Și dacă există probleme, unde este răsplata?

Raspuns: În cazul în care nu ai fi avut nici o presiune , tu nu ai fi întrebat despre recompensa, nu? Acum ai început să  gândeasti și ai dreptate.

Ei bine, un răspuns simplu,logic, ar trebui să fie faptul că „presiunea” trebuie să fie recompensa in sine. Dacă am face eforturi de-a lungul caii spirituale și în aceeași măsură, am primi lovituri, înseamnă că aceasta este recompensa mea. Este într-adevăr în acest fel, și necesită o examinare echidistantă, o investigare.

În cazul în care, de exemplu, ne-am testa cu tot felul de instrumente medicale : ne-am scana cu raze diferite și am descoperi numeroase probleme. Există un fenomen care este foarte frecvente în rândul studenților care studiază medicina, ei descoperă că suferă de toate bolile pe care le studiază.

Deci, care este recompensa pentru studiu? Ce putem să le spunem?

– Va trece, totul va fi bine.

– Ce vrei sa spui că este bine, e timpul să sar pe masa de operație?!

Acesta este sentimentul pe care ei il experimentează.

Intrebare: Dar totuși, va fi o oarecare ușurare de-a lungul drumului?

Raspuns: Aceasta va fi atunci când veti simțiți dragostea părintească în lovituri. Noi ar trebui să înțeleagem faptul că defectele noastre sunt descoperite, asta-i tot. Cum le putem depăși? Cum putem să nu vedem in ele o problemă, ci mântuire?

În primul rând, este un lucru bun faptul că defectul a fost descoperit in mine; la urma urmei, Creatorul a creat înclinația rea.

Acum simt necesitatea  înțelepciunii Cabalei ca un mijloc de corecție. Eu pot folosi această metodă numai dacă sunt conectat la grup, la studiu, dacă ma introduc in  grup cat de mult pot.

Apoi descopar că toate „surprizele” neplacute  sunt revelate numai în scopul de a accelera munca mea. Ele sunt ca niste apeluri pentru a finaliza eforturile necesare. La urma urmei, eforturile incomplete lasa un sentiment foarte puternic de amărăciune.

Baal HaSulam vorbește despre aceasta în Scrisoarea 19: „pasiune puternică, care este incompleta lasă o mare durere în spatele ei, pe măsura  pasiunii cuiva.” Într-un astfel de caz o persoană trebuie să termine ceea ce a început cat de repede poate. Altfel, el este numit „un prost aflat în dorul lelii isi mănâncă propria carne.” Aici descoperirea este foarte importantă și depinde de unitatea noastră.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/28/12, „Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”: Initial, când primim un cadou, noi încă nu ne raportam la dăruitorul cadoului ca la cineva care ne iubește, cu atât mai mult în cazul în care dăruitorul este important și receptorul nu este egal cu el.

Cu toate acestea, daruirea repetata și perseverența va face ca și cea mai importantă persoană sa para egală, ca intr-o relatie de dragoste cu un iubit, de la egal la egal. Acest lucru se datorează faptului că legea iubirii nu se aplică între mare și mic, astfel doi îndrăgostiți adevărați trebuie să se simtă egali.

Intrebare: Baal HaSulam scrie despre dragoste, dar unde este această dragoste? Există doar suferințele și dezastre peste tot. Doar cu câteva zile în urmă 26 de persoane au fost ucise într-o școală din SUA …

Raspuns: A promis cineva că astfel de lucruri nu se vor întâmpla în lumea noastră? Tot ceea ce vedeți aici are loc în interiorul dorintei tale egoiste. Ridica-te la nivelul următor și vei vedea că totul este diferit. Te vei ridica la etajul al doilea.

Acum poți vedea realitatea prin ego-ul tau care, prin definiție, nu poate fi deloc bun. Chiar daca, uneori, simt ceva pozitiv, aceasta este de fapt tot rău, dar între timp nu il identific și il accept ca fiind bun. Suntem situati cu toții într-o dorinta de a primi, ceea ce nu este realitatea adevărata,  ci starea de „animal”. De fapt, nu poate fi nimic bun în lumea noastră.

Deci, la ce te astepti? Că lucrurile se vor desfasura altfel? Suntem scufundati în ego, care se afla in opozitie fata de Lumina si, prin urmare, nu pot fi decât dezastre aici.

Dar, pentru ca omul sa se poata odihni in timpul dintre socuri, pentru a se relaxa, pentru a-si calma nervii, pentru a observa detaliile, și a percepe ceva, atunci în această lume, aflata la cel mai scăzut nivel, omul trăiește literalmente prin mila și nu numai în durere, în pofida caracterului său.

De ce? Pentru că omul are un alt destin, alt scop. În cazul în care omul nu ar fi fost destinat pentru un destin și un scop, lumea noastră ar fi cufundata în întunericul suferințelor nesfârșite și durerilor de dimineața până seara, zi de zi. Aceasta este natura intenția egoiste, care este opusa de Lumina.

O ușoară iluminare pătrunde încă această lume, dar numai pentru a ne permite să existam aici pentru un timp și pentru a începem sa ne ridicam. În orice alt sens, Lumina si dorinta de a primi sunt total opuse una de alta. Sunt opuse într-o asemenea măsură încât nici nu ne putem imagina.

Dacă ar exista cu adevărat o mare suferința aici, nu am avea nici o șansă să ne ridicam deasupra ei și  cel puțin sa gândim la ceva. Între timp, noi suntem ținuți mai sus de oceanul de durere, dar dacă nu vom folosi în mod corect acest timp ce ne-a fost dat , Lumina va dispărea și vom cădea în suferința, care va „spăla” raul, până când vom plânge si vom cere ajutor. Atunci ne va fi data o pauză și vom fi examinati pentru a vedea dacă „zguduiala”, a fost de ajuns sau nu.

Apropo, cu privire la poporul evreu, o ” zguduiala ” nu este, de obicei, de ajuns. Du-te pe stradă și vorbeste cu oamenii, ei simt că totul este în regulă. Ei au uitat deja  rachetele și nu au învățat nimic din toamna anului trecut.

Întrebare: Dar  noi, cei care studiem Cabala?

Raspuns: Sunteți de două ori mai incapatanati. Toti celelalti, cel puțin, nu știu despre ce este vorba, dar voi sunteți cu adevărat încăpățânati. Ce-ați făcut cu ceea ce ați auzit în timpul lecțiilor?

Problema noastră este spargerea. Corecție noastra este conexiunea. Ce ați făcut pentru unitatea intregii creații? În primul rând, ajutati prietenii nostri din intreaga lume pentru a se conecta? Ajutati pentru a se crea  o forță pentru ridicarea deasupra ego-ul și conectarea întreagii lumi, în scopul de a construi un loc pentru revelarea Creatorului și a-i aduce mulțumire? Când El este revelat, El se bucură  mai mult și mai mult, și apoi ne bucurăm si noi pentru ceea ce am făcut pentru El. Aceasta se numește o echivalenta de forma. Deci, ce altceva ar trebui sa stii? Numai să lucrezi pentru unitate și conexiune, pentru garanție reciprocă, pentru educație integrală.

Dar ai venit la lecție, ai ascultat, iar apoi ti-ai vazut de drum. În acest caz, omul obișnuit de pe stradă este mai corect decât tine. El nu respecta ceea ce este important, pentru ca pur și simplu nu știe. Se cere mult mai puțin de la el decât de tine.

Trebuie să fim cu adevărat înfricoșati. Timpul trece și există mult mai multe lucruri pe care le putem face. Noi chiar trebuie să ne simtim responsabili nu doar pentru noi înșine, ci pentru grup, pentru intreaga lume. La urma urmei, lipsa de respect este un rezultat al tuturor care se gândesc numai la ei însăși și se  împaca cu soarta de la inceput. Nu te gândi la ce se va întâmpla cu tine, să te gândești la faptul că esti responsabil pentru toată lumea. Apoi, vei avea o atitudine diferită. Deocamdata, nu  simtim responsabilitatea motivatoare. Ego-ul ne distruge …

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 12/16/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul muncii spirituale, am atins o starea în care nu mai pot să mă ridic deasupra egoului și asta imi provoaca tensiuni, mă face să fiu furios. Este în puterea omului să se ridice deasupra egoului, sau el numai poate cere asta?

Răspuns: Omul nu poate niciodată să se ridice el însuși deasupra egoului. Poate numai să ceara asta de la Creator.

Poți lupa împotriva a tot felul de obiceiuri corporale, de exemplu să te lași de fumat, să ții o dietă, etc., astfel înlocuind un ego cu un altul, care îți este mult mai benefic.

Dar nu stă în puterea ta să te ridice deasupra lui, deoarece egoul nu are astfel de mijloace. Pentru asta, omul trebuie să invoce Lumină superioară, care este atributul opus al egoului, este atributul dăruirii, cel care va implementa această acțiune.

După ridicarea la noul nivel, vei termina nivelul, te vei stabili acolo, vei învăța ce face noua forță la acel nivel, iar apoi vei cădea din nou, dar de data aceasta chiar mai jos, într-un loc mai întunecat, într-o confuzie teribilă, atât în senzații cât și în conștiință.

Uneori te simți ca și cum ai fi amețit, alteori pierdut, fără putere, complet fără ajutor, iar alteori le vei simți pe toate aceastea odată. Vei simți ca și cum problemele te împung din toate părțile, că viața este întunecată și că nu există nicio lumină în fața ta.

Toate acestea se întâmplă pentru ca tu să să îți organizezi în mod corect conexiunea cu grupul, să îți creezi un mediu înconjurător corect, care te va sprijini și, care, în fiecare moment, îți va spune că trebuie să te întorci către Creator.

Trebuie să vezi asta, împreună cu prietenii care trebuie să îți arate acest lucru. Dacă vreunul dintre prieteni nu îți arată că el este îndreptat către Creator, că tânjește după El și că cel mai important lucru pentru el este importanța scopului, tu trebuie să îi arați asta, pentru că noi suntem influențați de grup, de tânjirile grupului. Trebuie să joci, pentru prieteni, să le arați că ai o dorință adevărată pentru a înainta. În tine, poți fi ”mort”, nu contează asta, dar în afară trebuie să joci de dragul salvării prietenilor. Dacă faci asta, atunci nu o să mai ai căderi.

Din  Congresul Novosibirsk 12/9/12, Lecția 6

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal ha Sulam, „Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”:… adevărul este că forţa în sine este considerată o materie originală, ca şi orice materie corporală în lumea concretă…”

Noi spunem că spiritualitatea este o „forţă”. Asta înseamnă că această lume este esenţa? Nu, nu este. O forţă în sine este o esenţă. Nu este nimic decât forţa. Fizica contemporană a ajuns la aceleaşi concluzii: în spatele atomilor, particolelor, fotonilor nu detectăm materia. Chiar şi când folosim metode tradiţionale de explorare ale universului şi când mergem la bază descoperim că fundația materiei dispare și ea lucrează de fapt ca și o forță. Noi suntem obișnuiți să desenăm o poză materială a lumii, dar în fapt aceasta există doar în percepția noastră, în fapt materia este doar o forță, nimic mai mult decât atât.

Această forță este împărțită în două categorii (două dorințe): dăruire și recepție. Dincolo de asta, multiplicitatea de forțe izolate crează o realitate pe care cabalistii o numesc imaginară, iluzorie. Este realistică, dar efemeră, ca şi un desen tridimensional desenat în aer de o rază de lumină. Şi noi trăim în el, şi cu adevărat „venim din această rază”. Fiecare dintre noi suntem pictaţi în spaţiu şi în fapt esenţa noastră este de asemenea o forţă, două dorinţe şi un ecran care le balansează.

Aceste forţe primesc şi dau dorinţe care trebuie să se încorporeze şi integreze una cu alta. Dar atât de mult una dintre ele o domină pe cealaltă, astfel încât că dorinţa rezultată are „acces la putere” şi cooperare, participare, înţelegere, împărţirea senzaţiilor comune până la dragoste, când toată lumea este gata să ofere un parteneriat, să fie în cooperare mutuală şi înţelegere, să împartă senzaţii comune inclusiv dragoste şi fiind gata să renunţe la tot ceea ce au de dragul unui faţă de celălalt şi în acelaşi timp să acepte totul de la celălalţi.

Forţa de primire trebuie să atingă aceeaşi putere ca şi putere dăruirii, să o simtă şi să se dezvolte în concordanţă să obţină calităţi similare cu Creatorul. Şi pentru asta trebuie să treacă prin stări speciale care îi permit să simtă că este în viaţă şi împuternicită să ia decizii, să planifice şi să implementeze planuri în realitate. În acest punct este imposibil să rămână fără această poză imaginară. Aici este iluzia numită „lumea noastră” în care dorinţele de primire prevalează.

Baal HaSulam oferă exemplul unui antrenor care obişnuia să locuiască cu soţia şi copii săi, câştigând destui bani să-şi întreţină bine casa şi care era destul de fericit până când necazurile au început: Calul lui i-a murit, casa a fost mistuită într-un incendiu şi soţia şi copii au murit de o epidemie. Ca şi rezultat, antrenorul a fost plătit să vină în faţa Curţii Supreme pentru care să devină sfătuitor din moment ce el a suferit atât de mult.

Ce i s-a dat? El a primit un cal, o căruţă, o soţie, copii şi o casă; acelaşi sentiment, care pentru el era fericirea. În această „poză”, viaţa lui este din nou minunată: el munceşte, aduce bani în familie, şi se bucură împreună cu ei. Totul este minunat! Dorinţa lui este mică, dar pentru el este un adevărat paradis unde toate sunt bune şi nimic mai mult nu este necesar. O iluzie perfectă.

Câteodată avem vise. Cum diferă ele de realitate? Dacă în câteva minute alarma ceasului sună şi te trezeşte şi realizezi că ce ai văzut era într-un vis? În fapt, acesta este modul în care este. Deci care este diferenţa dintre un vis şi realitate? Cum facem diferenţa între unul şi altul?

Este important să înţelegem că realitatea noastră este „desenată” de o forţă şi este destinată pentru noi, pentru a face ca dorinţa noastră de primire să se simtă independentă, puternică, competentă şi detaşată de cel care o operează. Acesta este singurul mod de a atinge echivalenţa de formă cu Creatorul. Altfel, ce fel de similaritate ar fi dacă am fi complet sub controlul ei?

În fapt, detaşarea noastră faţă de Creator este iluzorie, şi de aceea această lume este numită imaginară. Pe de altă parte spiritualitatea nu este imaginară, pentru că acolo noi suntem conştienţi de această iluzie, suntem de acord cu ea şi ne ridicăm deasupra raţiunii. Acolo noi lucrăm deasupra înţelegerii noastre proprii, ştiind că Nu Este Nimeni în Afară de El, fiind de acord cu acest lucru din ce în ce mai adânc. Noi deja lucrăm cu o forţă adevărată, în ciuda faptului că noi înşine de asemenea suntem o forţă, şi există numai forţă.

Întrebare: Dacă întreaga ta viaţă este doar un lung şi unic vis, ce concluzii practice putem trage din asta?

Răspuns: Se spune în Psalmi: „Am fost ca şi visătorii.” Practic trebuie să iau această viaţă serios. Îmi este dat să mă ridic deasupra ei, nu să o neglijez. Nimic nu trebuie neglijat. „Poza” curentă este desenată pentru mine de către forţa superioară şi până când îmi completez perioada de pregătire, nu pot să scap de ea. Trebuie să continui să simt această lume până la finalul corectării; de fiecare dată să mă întorc pentru noi corectări. Chiar dacă mă ridic până la treapta 124 din cele 125 de trepte, tot trebuie să mă reîntorc.

Nu este altă alegere. „Infrastructura de bază” este extrem de importantă, din moment ce doar bazându-ne pe ea putem face alegerea. Mulţumită ei, la fiecare pas, ni se pare că acţionăm independent şi că suntem egali cu Creatorul şi poate că suntem mai puternici ca şi El. Nu ar fi nici cea mai mică schimbare de a intra în adeziune cu El dacă nu ar fi aceast simt de independenţă. Altfel, nu există un „eu”, un eu care să fie capabil să se contopească cu El.

Acesta este modul în care noi muncim în această lume. Lasă să fie imaginară, noi suntem conştienţi de acest lucru, şi atunci noi o acceptăm. Începem să ne jucăm conştienţi cu „independenţa” noastră, şi la acest punct faptul că noi începem să fim guvernaţi de El nu mai este un secret pentru noi.

Din partea a 4-a a Lecţiilor Zilnice de Kabbalah 18/12/2012 „Înţelepciunea Kabbalah şi Filosofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum sunt determinate cantitatea şi calitatea efortului ?

Răspuns: Acum eforturile noastre trebuie să fie investite în încercarea de a vedea că totul este realizat şi revelat în conexiunea dintre noi, în centrul grupului. O persoană trebuie să simtă centrul conexiunii generale ca o realitate efectivă. La urma urmei, este primul nostru nivel spiritual. Ar trebui să încercăm să ne imaginăm aceasta ca pe o sferă roşie sau ca un fel de placă colectivă, ca o legătură unde toate speranţele noastre şi toate aşteptările noastre trebuie să fie îndeplinite.

Ar trebui să devină locul cel mai important şi mai valoros din toată realitatea. Mai târziu, vom descoperi că este locul cel mai important iar restul reprezintă rezultate fără importanţă de ceea ce vom descoperi în centrul conexiunii noastre. Ce se va întâmpla în centru, la un moment dat, va avea un efect ce se va răspândi în toate direcţiile şi va influenţa lumea întreagă.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2012, Introducere la studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să facem schimbări în grup astfel încât să putem avansa ?

Răspuns: Ne-am angajat să ridicăm gradul de conştientizare a măreţiei Creatorului în prieteni, pe tot parcursul zilei, ca rugul aprins care este pe foc dar nu arde. În acest sens, toată lumea trebuie să se gândească şi să se neliniştească. Chiar dacă reuşeşti să pastrezi această preocupare mai mult decât în ziua precedentă, este deja semnificativ. Nu subestima micile eforturi, mărunţişul care se adaugă unui cont mare. Acestea sunt adăugiri care contează.

Să presupunem că acum, când sunteţi impresionaţi, decideţi din toată inima să avansaţi la măreţia Creatorului, chiar dacă gândurile voastre în timpul zilei asupra a ceea ce este important, depind de Creator şi grup, prin aceasta aţi obligat deja prietenii să vă încurajeze: Vă rog, aduceţi-mi aminte cât de mult puteţi, fără încetare, astfel încât deficitul de măreţie a Creatorului va creşte în mine.

Voi ar trebui să cereţi acelaşi lucru de la El. Numai prin intermediul grupului puteţi să vă treziţi. Stabiliţi această cerere interioară in timpul cursului şi aceasta crează un deficit în voi. Prietenii vă vor ajuta numai atunci când vă veţi întoarce spre ei dar, de fapt, cererea voastră este un deficit în contrast cu Lumina.

Orice altceva a fost creat ca o iluzie. Creatorul este ascuns în grup şi se revelează acolo, dar, de fapt, este tot dorinţa voastră de a munci permanent.

Grupul este în interiorul vostru, chiar dacă poate părea că este extern.  Voi evocaţi prietenii pentru a aduce iluzia exterioară mai aproape de tine, devenind un vas în care Creatorul este revelat.

Întrebare: Deci, cine sunt eu pentru a cere ajutor ?

Răspuns: Grupul, deoarece nu puteţi spune că sunteţi voi, încă. Dar, imaginaţi-vă că grupul sunt vasele, dorinţele mele, cântecele mele, separate de mine. Va veni un timp când veţi solicita Creatorului să vi le dea, din nou, precum este spus: Sunt fraţii mei, pe care-i caut.

Deci, trebuie să facem eforturi zi de zi, care ar trebui să fie simţite mai puternic şi mai clar. Voi nu ştiţi ce etape vor urma, dar veţi avansa până ce veţi simţi că vasul întreg este al vostru, că dorinţele prietenilor sunt esenţa voastră, că totul este intern. Când veţi înceta să vedeţi prietenul în exteriorul vostru, veţi începe să-l simţiţi în interiorul vostru, ca o mama ce-şi simte bebeluşul, chiar dacă el a crescut.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.12.2012, Înţelepciunea Cabalei şi Filozofie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→