Întrebare: Spiritualitatea se bazează pe dăruire. Pentru a intra în lumea spirituală, pe ce bază ne construim munca când suntem în perioada de pregătire?

Răspuns: Există o instrucţiune: Israel, ascultă! Asta este, o persoană trebuie să se direcţioneze către „ Creatorul este singura forţă deasupra noastră, Creatorul este Unul” („Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este Unul”, cuvintele unei rugăciuni).

Să presupunem că îmi spun: Ascultă, Creatorul este forţa superioară de deasupra ta, El este unul. Aceasta îmi determină direcţia care mă va duce la Sursă, la revelaţie, adeziune şi unitate. Aceasta este fundaţia pe care este construită munca noastră, axa pe care trebuie să merg. Acum, trebuie să atasez acestei axe toate mijloacele disponibile pe care le am, pentru a realiza acest principiu.

Eu şi Creatorul suntem capetele opuse ale unei singure linii. Iar eu mă apropii de El prin mijloacele pe care le am la dispoziţie: conectez Israel, Tora şi Creatorul într-un singur întreg.

Tora este tot ceea ce poţi să îţi imaginezi; tot ceea ce există, cu excepţia dorinţei iniţiale a creaturii, aşa cum este spus: Am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca mirodenie. Iar eu trebuie să conectez toate acestea într-o singură direcţie.

Îmi lipseşte apropierea de Creator; scopul meu este adeziunea cu El. Nu ştiu ce înseamnă asta mai exact în termeni ai dorinţelor, gândurilor, deciziilor şi concluziei acestui întreg drum. Dar eu, precum şi scopul şi mijloacele folosite pentru a obţine acest scop, existăm, iar eu trebuie să organizez şi să folosesc toate acestea în mod corect. Iar în ceea ce priveşte destinaţia, rezultatul, este unul! Totul este inclus în acest concept al unui singur Întreg.

De-a lungul drumului, obţinem diferite forme ale minţii, diferite gânduri şi acţiuni –  absolut totul se schimbă într-o persoană. Lumina face o revoluţie în ea şi crează o nouă fiinţă umană.

Acum, nu ne putem imagina asta. Dar în fiecare stare, la fiecare etapa, ar trebuie să te străduieşti să faci ceea ce eşti capabil şi trebuie să faci acum, la acest nivel. Iar apoi, va reieşi că totul acţionează într-o singură direcţie. Asta include căutarea ta şi în special lupta ta cu obstacolele, atunci când încerci cu greu să le discerni şi să vezi cum lucrează egoismul tău, aruncându-te de pe drum, de la gândul că Nu există nimeni în afară de El.

Trebuie să verifici, cu atenţie, tot timpul: Sunt în pace şi în înţelegere cu forţa superioară în tot ceea ce fac? Este întregul univers împărţit acum, în gândurile şi sentimentele mele, în două sau chiar trei părţi, ca şi cum ar fi Creatorul, restul creaţiei împreună cu variate motive şi eu însumi?

Cineva mă deranjează, îmi pune tot felul de obstacole, îmi produce probleme – asta înseamnă că eu nu conectez această întreagă lume cu Creatorul şi că recunosc idoli, alţi dumnezei. Într-adevăr, cum ar putea exista alte motive pentru starea mea dacă nu există decât o singură forţă care acţionează în univers?

Trebuie să verific cum reacţionez la toate aceste motive, la fiecare persoană, duşman sau prieten şi la fiecare problemă: Le percep ca existând separat sau le combin şi văd în spatele lor pe Creator care face toate această şaradă, astfel încât prin conectarea lor împreună şi atribuirea lor Lui, să ajung la principiul că nu există nimeni în afară de El?

Este o muncă serioasă, iar dacă o persoană este sensibilă şi îşi analizează stările cu grijă, avansează corect şi rapid.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar-ul, Capitolul “Truma(Donatie),”, Paragraful 487: Exista o alegorie despre un rege care a pregatit masa pentru servitorii sai. Atata vreme cat fac voia sa, ei mananca la masa cu regele si dau cainilor oasele sa le mestece. Atunci cand nu mai fac pe voia regelui, acesta da intreaga masa cainilor si oasele servitorilor.

Intrebare: Care este mancarea pe care o mananca toti la masa regelui?

Raspuns: “Mancare” inseamna ca tu primesti placere din daruire. Si trebuie sa primesti aceste placeri de dragul daruirii.

Asta inseamna sa vorbim despre atitudine, senzatie, actiuni in dorinte. “Cainii” din mine stau sub “masa” in interiorul meu unde simt “gusturile regelui”.

Care sunt “gusturile regelui”? Ce inseamna “masa regelui”? Acestea toate sunt placeri care devin revelate din daruire, pe care regele doreste sa le daruiasca. El se bucura daruind. Si el doreste ca voi sa va bucurati daruind si altora.

Atunci, daca daruiti si va bucurati, singura intrebare este: Ce va daruie placere? Va bucura faptul ca sunteti similari regelui? Va bucurati de asta pentru ca El primeste placere din echivalenta voatra cu El? Sau va bucurati pentru ca ati pus mana pe un anumit fel de placere? Daca este asa, atunci voi va transformati dintr-o persoana care sta la masa langa rege intr-un caine care roade oasele pe sub masa.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 7/11/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce îl văd pe Creator ca fiind împărţit în aşa de multe şi diferite forţe? Este cumva pentru a-l asocia diferitelor mele calităţi şi dorinţe şi pentru a-L percepe?

Răspuns: Este corect. Atunci când ego-ul meu, dorinţa de a primi plăcere, se imaginează ca fiind deasupra Creatorului, începe să îşi imagineze idoli în loc de El. În principiu, îşi imaginează alte forţe, nu exact Creatorul.

Văd imaginea dorinţelor mele necorectate ca „alţi dumnezei”. Când nu sunt în stare de dăruire, privitor la o anumită dorinţă, când eşuez să acţionez în forma corectă, atunci forma în care dorinţa mea îl desenează pe Creator pentru mine se numeşte idol.

Asta este diferenţa dintre cele zece Sefirot impure (Klipa) şi cele zece Sefirot ale sfinţeniei (dăruirii). Atunci când eu, privind prin ele din Malchut coruptă îmi imagineaz Keter coruptă, asta se numeşte alţi dumnezei, idoli. Iar felul în care văd Keter atunci când mă uit din Malchut corectată, se numeşte Creator.

Creatorul corespunde cu gradul spiritual la care sunt capabil să mă conectez cu El şi să îl revelez. Dar este aceaşi forţă superioară, totuşi relativ la gradul meu. De aceea idolii sunt forme corupte în care eu îmi imaginez singura forţă superioară, aşa cum egoul meu îl desenează în defectele mele.

Din acest motiv, dacă o persoană se referă la forma aceştori idoli în mod corect, ei se vor transforma în semne pe drumul său. Va înţelege că nimic nu este creat în van şi va fi capabilă să avanseze chiar datorită acestor forme. Aşa cum este scris, Faraonul îl aduce mai aproape pe Creator.

Mă apropii de adevăr chiar prin mişcare de la un idol fals la altul! În ciuda a cât de neplăcut şi opozit faţă de starea adevărată este, putem lucra chiar cu aceste stări opuse. Asta pentru că încă nu avem o conexiune cu dăruirea, sanctitatea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/7/2011, Shamati 15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil sa amestecam cererile catre Creator, adica sa cerem ba un lucru, ba altul?

Raspuns: “Ba un lucru, ba altul” inseamna ca nu exista dorinta. Dorinta trebuie sa fie perfecta.

Lumina superioara poate umple mii de dorinte. Dar cum poate aseza mai multe sentimente intr-o dorinta? In astfel de caz nu se numeste dorinta.

Tu esti o dorinta. Aceasta dorinta vrea ceva? Da. Si primeste orice vrea. Nu poate sa vrea doua sentimente, deoarece este o singura dorinta, un singur vas. Daca vrei mai multe lucruri, asta inseamna ca dorinta ta nu a luat forma corecta, inca.

Este imposibil sa iubesti doi oameni. De altfel, iti doresti sa te unesti cu persoana iubita. Nu conteaza pentru ce este aceasta dorinta, exact- pentru mancare, sex, familie, sanatate, onoare, cunoastere sau spiritualitate. In orice, ea trebuie sa fie intreaga, “Vreau asta!”

Din lectia din 08.07.2011, ”Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt dorinţa de a primi şi asa rămân pentru totdeauna, cum pot darui?

Raspuns: Daruiesc primind totul de la Stapan! Făcând aşa, ii aduc mulţumire. În scopul de a-i aduce Lui plăcere nesfârşită, la fel cum El imi dăruieste, nu pot rămâne un primitor mic, egoist, am nevoie sa primesc „de dragul de a darui.”

Dorinta de a primi este limitată, deoarece este imposibil să primesc mai mult decât această lume corporală. Chiar şi acum, suntem în Lumea Infinitului, înconjurati de dragostea Creatorului. Cu toate acestea, suntem capabili să-l simţim doar la cel mai mic grad în care simtim această lume, este maximul pe care este posibil sa-l simtim.

Dacă tuturor generaţiilor umane de-a lungul timpului le-au fost date toate placerile acestei lumi, aceasta ar putea fi numita o „lumânare plapanda” (Ner Dakik), o mică scânteie de Lumina. Mai multa Lumina nu poate fi dezvăluita în interiorul dorinţelor de primire. Toata Lumina rămasa poate fi dezvăluita numai în dorinţele daruirii.

De ce există o astfel de condiţie strictă? Faptul este că scanteia este singurul lucru care stă opus dorinţei de a te bucura, creat de această scânteie. Această lume este o manifestare a scânteii care a creat dorinta de a te bucura.

Dezvoltarea ulterioară a dorintei se produce datorită simtirii sale fata de Dăruitor. Asta inseamna ca tot ceea ce este dincolo de lumea noastră, tot infinitul, marea Lumina spirituală pe care o simţim mai târziu, devine revelata datorita simtirii Dăruitorului.

Dar nu pot simţi Dăruitorul dacă nu am aceeasi calitate: daruirea. Se pare că  trebuie să dobândesc dorinţe altruiste, şi în măsura daruirii mele, voi simti daruirea Creatorului. Şi acest lucru va fi numit Lumina Superioara.

Daruirea Creatorului, dragostea Lui pentru mine, le pot simţi numai in masura a cat de mult Ii daruiesc- dacă dorinţele noastre sunt similare. În caz contrar, nu voi fi capabil să simt. Creatorul imi este descoperit pe deplin, chiar acum, dar pot sa-l simt? Nu, nu pot. Imi lipsesc instrumentele, dorinţele.

În măsura în care imi dezvolt dorinţele, îl voi simţi. Aceasta va fi Lumina mea NRNHY, revelaţia atitudinii Creatorului fata de mine, dragostea Lui. Daruirea este revelata prima dată şi apoi dragostea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/2011, Shamati # 38

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne puteţi descrie toate starile  prin care trebuie sa trecem, de la starea noastră prezentă catre adevarata cerere pentru daruire?

Răspuns: Acestea nu sunt un fel de pasi clari, secventiali pe care sa-i putem înţelege. Aceste stari sunt în schimbare: vin şi pleacă.

Dar este clar că la început, atunci când o persoană vine, i se pare ca poate realiza totul ea însaşi, singura, şi că nu este dependenta de nimic, nici de profesor, nici de grup. Ea crede că toate cărţile sunt de ajuns pentru a avansa.

Apoi, ea are o revelaţie, şi singura întrebare este cât de mult timp ar putea lua. Uneori, egoismul ii astupa ochii şi urechile atât de mult, încât ea nu vede şi nu aude nimic, şi, prin urmare, ar putea dura ani de zile. Uneori, acest lucru se întâmplă mai devreme.

Cu toate acestea, toate aceste etape pe care le avem de experimentat sunt niveluri ale conştientizarii noastre fata de incapacitatea de a atinge scopul şi a dependenţei noastre fata de profesor, carti, grup şi eforturile depuse intr-un fel sau altul. Astfel, ne ridicam pas după pas până când ajungem la înţelegerea că noi depindem doar de Creator, noţiunea care încorporează toţi factorii anteriori: atunci când nu m-am putut descurca fără profesor, cărţi, şi grup.

Acum, descopar că totul este inclus în El, în conceptul pe care eu il numesc „Creator”. Atunci vad cu adevărat că totul în jurul meu, în afară de mine, este El singur, şi nu există nimeni altcineva. Inteleg că eu nu sunt în măsură şi nu pot, dar cu toate acestea, trebuie să mă conving să-L caut tot timpul.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/5/2011, Shamati # 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zoharul, capitolul „Truma (Donatie),” punctul 432: … toţi oamenii din lume ştiu că vor muri şi ca se vor intoarce in praf  şi, prin urmare, multi se pocăiesc şi se întorc la Domnul lor, din cauza acestei frici. Ei se tem să păcătuiască înaintea Lui.

Întrebare: Care este sensul cuvantului „a muri”?

Răspuns: „A muri” sau „a trăi”  se referă la dorinţă. Potrivit Zoharului, „viu”  înseamnă daruire si „mort” înseamnă primire.

În spiritualitate nu există viaţă sau moarte. Noi vorbim despre viaţă şi moarte în lumea noastră, deoarece noi percepem doar o formă de existenţă şi vedem că această formă pare să dispară. Noi credem ca viata înseamnă corpul care respira, iar moartea este atunci când se opreşte respiraţia.

Dar pentru o persoană care începe să simtă spiritualitatea, această distincţie devine foarte ciudata: Cum este posibil ca acest lucru sa fie o indicatie prin care se vorbeste despre diferenţa dintre ceea ce există şi ceea ce nu există, ceea ce este viu şi ceea ce este mort? Asta pentru ca această persoană îşi schimbă percepţia către o formă diferită de existenţă, iar noţiunile pământeşti de viaţă şi de moarte dispar pentru ea.

Dacă o persoană trecere la o percepţie mai importantă unde daruirea este considerata viaţă iar primirea moarte, atunci ea se ridică deasupra nivelului  animal la nivelul uman, iar viaţa pentru ea înseamnă existenţa la nivelul uman şi moartea – la nivelul animal. Ea nu conectează notiunile de viaţă şi moarte la existenţa organismului animal.

Apoi, acest organism animal dispare din senzaţia sa, isi pierde importanţa pentru definirea starii sale, viaţa şi moartea. Chiar dacă trupul moare, o persoană este deja la un grad diferit al dorinţei, în senzaţia de viaţă şi de moarte, în ceea ce priveşte spiritualitatea şi este necondiţionata de ele.

Prin urmare, această lume n-o mai fac sa experimenteze întreruperi în procesul de dezvoltare a sufletului.
Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/8/11, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Daca Lumina şi Creatorul nu se schimba, ce este „trezirea de deasupra” (Itaruta de Leila)? Ce înseamnă să fii trezit de Desupra?

Răspuns: „Trezirea de Deasupra” este întotdeauna acolo. Dacă esti capabil să stai şi să studiezi în acest moment, chiar şi pentru un minut, acesta este un rezultat al „trezirii de Desupra.” Iti oferă putere, rabdare si dorinta. Studiezi în loc sa dormi sau sa  alergi după plăcerile materiale ale acestei lumi. În loc de toate astea, tu asculţi lecţia şi aspiri la ceva ce nici măcar nu cunosti.

De unde provine aceasta dorinta „nechibzuita” si „nerealista” ? Ar putea o persoană rezonabilă, sensibila sa faca acest lucru? Toate acestea sunt mulţumită trezirii de Deasupra, prin care Lumina straluceste asupra ta de Deasupra si te obliga sa aspiri la daruire.

Lumina este constantă şi nu se schimbă, dar tu o faci. Te schimbi de fiecare dată, şi creşte sensibilitatea ta, motiv pentru care simti o influenţă din ce in ce mai mare. Cresti sensibilitatea percepţiei tale de-a lungul gradelor zero, unu, doi, trei, si patru până când ajungi la gradul  interior complet (HaVaYaH). Faci acest lucru cu propriul tau efort, datorită „trezirii tale de jos” (Itaruta de Letata).

Cu toate acestea, cine ţi-a dat trezirea iniţială şi te-a inspirat să exerciti efort? Acesta a fost trezirea de Deasupra! De aceea este scris: „Eu sunt Primul, şi Eu sunt Ultimul.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/5/2011, Shamati # 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este libertatea mea de alegere? Cum pot să decid între două opţiuni?

Răspuns: Omul nu se confruntă cu două opţiuni, ci numai cu una. Noi nu stam la o răscruce de drumuri, avand nevoie sa decidem dacă să meargem la dreapta sau la stânga. Nu există asa ceva! Sunt pe o strada dreaptă, iar singura mea alegere este dacă accelerez sau nu avansarea mea.

Dacă ma mişc foarte încet, atunci in fiecare moment ma lovesc de denivelarile de pe acest teren accidentat, de drumul spart care este plin de gropi, unde animalele sălbatice mă pot ataca la fiecare pas, şi o serie de alte probleme şi chiar războaie mă aşteaptă.

Sau pot lua un elicopter şi zbura peste acest drum. Asta depinde de mine.

Cu toate acestea, directia ramane aceiasi şi scopul pe care il realizam este acelaşi. Şi, deşi se spune că putem cădea de pe cale, asta nu se referă ca ne abatem de la drumul in sine, ci la refuzul de a călători cu o viteză mare, prin propriul nostru acord.

În acest caz, avansez în conformitate cu motorul programului creaţiei, care se numeşte „la vremea sa” (Beito), şi la fiecare pas primesc probleme, lovituri, războaie, suferinţe, boli, şi crize, tot ceea ce transpare în vieţile noastre, în toate manifestările posibile, din dorinţa de a ne bucura.

Într-adevăr, trebuie să mi se demonstreze toate aceste probleme, astfel încât disperarea şi problemele sa ma oblige s-o „rafinez” şi încetez să doresc plăcere în astfel de stari. Aceasta este suficient pentru a corecta dorinţa de a ma bucura la acest intai nivel: nivelul animal.

Întrebare: Cum pot verifica dacă am căzut din elicopter pe acest drum din nou?

Răspuns: În primul rând, simt asta, în conformitate cu gradul meu de trezire, inspiraţie, şi aspiraţia catre scop. Eu trebuie să verific dacă „sunt aprins” de importanţa conexiunii cu grupul, care este singurul mijloc de avansare. Lucrez pentru aceasta, ma folosesc de toate mijloacele aflate la dispoziţia mea? Aceste mijloace sunt profesorul, grupul şi cărţile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 6/24/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce poate face cineva cand se simte foarte neajutorat, iar familia si mediul sau nu sunt in stare sa il sprijine, deoarece ei nu simt importanta a scopului?

Raspuns: Baal HaSulam explica, in Shamati (Am auzit), art. 4, de ce experimentam atat de multe dificultati pe calea spirituala: “Persoana ajunge la o stare de parca intreaga lume este incremenita si doar ea lipseste din aceasta lume si isi paraseste familia si prietenii de dragul anularii inaintea Creatorului.”

Este ca si cum persoana devine suspendata in aer. Dar, Creatorul aranjeaza toate acestea cu un scop, asa incat omul sa nu caute teren solid pe care sa stea ci, dimpotriva, sa caute un mod de a deveni similar cu Cel de Sus, in gandurile si ideile sale si sa aspire spre Cel de Sus ca sa adopte spiritul Lui. Cu alte cuvinte, trebuie sa aspiri spre revelarea Creatorului, ca si a calitatii iubirii si daruirii in dorintele celulilalt si, apoi, te vei ridica deasupra propriei tale dorinte prin “credinta deasupra ratiunii”.

Cand te simti suspendat in aer, fara nici un sprijin de la  mediului tau obisnuit, corporal, asta este invitatia trimisa catre tine de a te alatura Celui de Sus, in daruire. In loc sa cauti sprijin in dovezi rationale, rezonabile, trebuie sa cauti sprijin in credinta deasupra ratiunii.

Baal HaSulam spune: “ Exista un singur motiv pentru asta, numit ‘lipsa credintei’. Asta inseamna ca omul nu vede in fata cui se anuleaza, adica nu simte existenta Creatorului. Asta ii aduce greutati.” Insa, pe de alta parte, aceasta este invitatia pentru noi de a revela calitatea daruirii, Creatorul.

Din partile cele mai luminoase vedem din nou faptul că credinta este o revelatie clara a Creatorului. A vedea inseamna a crede si cel ce-L vede, se spune ca si crede in El. Asta ne arata cat de distorsionat a devenit intelesul acestor cuvinte si cat de gresit citim textele sacre. Ele sunt “sacre” deoarece vorbesc despre realizare si despre revelatia Creatorului si El este sfant. El este proprietatea iubirii si daruirii. Cartile care descriu cum se ajunge la aceasta proprietate sunt numite carti sacre.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, din 28.04.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→