Întrebare: Este posibil să dobândim sufletul, sa dezvăluim lumea spirituală şi Creatorul, fără ințelepciunea Cabalei?

Răspuns: O persoană începe să exploreze natura şi descoperă în ea o anumită lege, o legătură specială între fenomene. De exemplu, arunc un obiect pe podea, calculez accelerarea căderii sale şi descopăr o lege din acest experiment. În același timp, alte persoane nu studiază fenomenele naturale, dar învață despre ele într-o formă pregătită.

Există oameni care au descoperit legile naturii, şi sunt cei care le învață şi astfel fac o revelație, întotdeauna personala, individuala.

Fenomenele care sunt descoperite de oamenii de știința, au existat înainte în natură. Nu au căzut merele din pom înainte ca Newton sa descopere legea gravitației? În acest fel, nu este nimic nou; descoperim ceea ce există deja, ceea ce se întâmplă. Cu toate acestea, există pionieri și cei care învață de la ei şi încearcă să utilizeze cunostințele dobândite în mod corect.

Același lucru poate fi aplicat la ințelepciunea Cabalei, fizica unei lumi mai largi, neperceputa de către organele noastre de simţ. Pentru a simți aceasta, trebuie sa dezvoltam un organ de simț suplimentar numit „proprietatea de a darui”, în care vom descoperi fenomenele spirituale: Sefirot, lumile, Partzufim. Cu toate acestea, continuam să lucram ca oameni de stiinta.

Se spune: „Prin acțiunile Tale,Te vom cunoaște.” Este clar că totul decurge dintr-o acțiune, din cercetare. „O persoană judecă numai prin ceea ce ochii ei pot vedea.” „Credința” este forţa de a darui pe care o obtii. Tu nu închizi ochii pentru a accepta orbește opinia altcuiva ca o certitudine, acest lucru nu există în nicio știința, inclusiv în ştiinţa Cabalei. Dimpotrivă, se spune: „Cunoaşte Creatorul şi serveste-L.” Cunoaşterea, analiza, revelația sunt fundamentul a toate.

Există oameni care au făcut deja această descoperire şi-au văzut anumite tipare, ei iti transmit cunoştinţele despre aceste legi, metoda de cercetare pentru a uşura drumul tau. Aceste legi se aplică pentru toată lumea pentru că suntem într-o singura lume.

Deci, nu te uita la Cabala ca la un animal necunoscut. Este rădăcina tuturor celorlalte ştiinţe ale lumii noastre, deoarece dezvăluie rădăcinile creaţiei şi ar trebui să fie tratată ca o ştiinţă. Cabala nu este legată de religie. Când am căzut de la gradul de iubire a prietenilor la iubirea de sine şi ura reciprocă, am pierdut Cabala şi am incetat sa mai percepem lumea superioara, spirituală. După asta, s-a născut religia.

Astfel, „religia” este ştiinţa Cabalei rămasa în exil, în separarea de Creator, în izolare fata de lumea superioara, separată de obiectul de studiu. Izolată de percepţia reala, fără cunoştinţe şi înţelegere, interpretarea acțiunilor spirituale şi relaţia cu adevărata realitate, cu forţa superioară, s-au transformat în Iudaism. Acesta există în perioada cuprinsă între distrugerea Templului şi mântuire, după care ne întoarcem la intelepciunea Cabalei. De aceea se spune: „. Toata lumea ma vor cunoaste, de la cel mai mic la cel mai mare”

Desigur, noi nu ar trebui să dispreţuim nimic. Avansam cu ajutorul mijloacelor disponibile, dar fiecare dintre ele are aplicabilitatea sa proprie.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/27/2011, „Libertatea”
Meirot uMasbirot „

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Daca Creatorul are un anumit program al dezvoltarii noastre, de ce ar trebui să interferam cu el şi sa încercam sa mergem în jurul lui?

Răspuns: Există un program natural al evolutiei considerat ca fiind „natura.” Natura are un motor construit care se învârte şi deruleaza întreaga dezvoltare, pe care noi il urmăm cu supunere de sute de mii de ani şi astfel evoluam. Si asa a fost de-a lungul întregii istorii a umanităţii pe pământ.

Dar, în acelaşi timp, programul prevede că omul va ajunge treptat la o stare, când va începe el însuşi sa participe la aceasta munca. Forta care sta la baza naturii continua sa influenţeze şi sa dezvolte dorinta. Iar în interiorul dorintei, ea cultivă, de asemenea, punctul care provine de la rădăcina sufletului. La un moment dat, pe langa dorinta de a primi placere, vom începe sa auzim vocea acestui punct din inimă. Momentul vine când se face cunoscut şi cere omului să-l actualizeze.

Realizarea punctului apare deasupra dorintei. Prin urmare, omul se simte împărţit în două şi găseşte in fata unei alegeri: să urmeze ego-ul său, care este dorinţa lui corporală (cum ar fi hrana, sex, familie, avere, putere, şi cunoştinţe), sau sa menţina creşterea acestui punct spiritual şi să obţină răspunsuri la întrebările: Cine sunt eu? Unde am început? Ce este forţa superioară? Despre ce este vorba in această viaţă? Care este scopul existentei?

Punctul din inima incepe sa puna aceste întrebări şi il duce pe om in confuzie. Apoi el găseşte cumva intelepciunea Cabalei, care este de asemenea programata! Viaţa nu este întâmplătoare, tot ceea ce are loc în această lume, coboară la noi din lumea superioara. Fie ca vei alege a doua cale sau nu, ca vei profita de toate oportunităţile pe care le-ai avut, toate fac parte din acelaşi program al creaţiei.

Astăzi, ai venit să studiezi, nu din propria ta vointa. Exista doar forţe care au lucrat şi te-au făcut sa intelegi ca ar trebui să vii. Libertatea ta începe numai unde te afli în mod clar in fata unei alegeri: sa intri intr-un grup cabalist sau nu  şi chiar la un nivel mai profund în tine, eşti dispus să-ti sacrifici ego-ul, astfel încât să poti deveni parte vitală din el sau nu.

Alegerea se află doar între două dorinţe: una care te vizează pe tine şi alta îndreptata spre exterior. Aici este locul unde chiar trebuie să alegi. Dorinţa directionata spre sine este AHP (partea de jos a Partzuf). Dorinţa directionata in afara este Galgalta ve Eynaim, GE, partea superioară a Partzufului. Şi între ele se află o zonă considerată ca fiind „Klipat Noga„, unde trebuie sa faci această alegere.

Cu toate acestea, o nouă întrebare apare: Pe ce iti bazezi alegerea şi cum eşti manipulat de Sus pentru a face acest lucru şi nu sa iei alte decizii?

Acelaşi program ne impune nouă să raspandim Cabala peste tot în lume. Fără ea, nu vom ajunge la corecţie, deoarece urmează doar programul natural de dezvoltare, la fel ca toate celelalte niveluri ale naturii. Trebuie sa utilizam în mod corect aceste niveluri, ceea ce înseamnă că trebuie sa utilizam – în gândire, acţiune şi intenţie – restul omenirii, precum şi natura animala, vegetativa şi minerala, în scopul de a le adăuga in noi înşine şi, împreună, ca o singura creaţie, sa urcam de la nivelul aceastei lumi la lumea superioara.
Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/27/2011, ” Introducere generala la Cartea “Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „credinta” despre care vorbeste Cabala?

Raspuns: Credinta este Lumina Hassadim (Milei), forta daruirii sau Bina, proprietatea Creatorului, natura. Daca proprietatea credintei incepe sa preia dorinta ta de a primi placere, ajungi sa intelegi ce inseamna de fapt daruirea.

Ca sa primesti un semn de daruire, prima data trebuie sa incepi sa simti si sa stii ce gust are. Astfel, vei stii ce este. O asemenea unificare a doua lucruri complet opuse  poate parea imposibila, dar intentia de a darui incepe sa conduca peste dorinta ta de placere si doreste sa fie folosita pentru daruire.

O astfel de proprietate se poate observa chiar si in dorinta egoista, care il simt pe celelalt ca parte a sa. In acest caz, daruirea nu poate fi autentica. Este ca o mama care se presupune ca daruieste deoarece natura o obliga sa isi simta copilul ca o parte vitala a ei. Este ca si cand inca ar mai fi in interiorul ei si astfel isi daruieste siesi. Ii pasa mai mult de el decat de ea deoarece il vede ca cea mai pretioasa parte a ei.

De aceea, chiar daca mama daruieste copilului sau, cuiva in afara ei, nu se considera ca a obtinut gradul spiritual si ca actioneaza de dragul darurii. Este mai mult un instinct natural.

Pentru ca dorinta de a primi sa inceapa sa lucreze cu intentia de a darui, trebuie sa primeasca Lumina superioara, forta speciala. Noi doar spunem ca vine din exterior. De fapt se trezeste in persoana si aduce in ea dorinta de darui  altuia, iubirea pentru el.

„Altul” este persoana pentru care mai inainte am simtit ura, resentiment si distanta. Nu l-am simtit ca inrudit cu mine, mai degraba ca un strain, un extern. In ciuda acestora, dintr-o data simt dorinta, capacitatea si aspiratia de a-i darui si de a-l implini. Vreau sa il vad ca si pe mine, iar in timp ce realizez asta nu am nevoie de nimic in schimb.

Daca astept sa primesc placere in schimb, este ca si cum as actiona egoist. Asta este, daruirea nu ar trebui sa imi aduca nicio placere. Dimpotriva, ma face sa sufar deoarece pentru a darui altuia, trebuie sa ma lipsesc pe mine. Si atunci, ce ma poate face sa daruiesc?

De aceea, primim o anumita forta numita Lumina care Reformeaza. Incep sa simt ca, pe de-o parte, am de-a face cu un strain de la care doresc sa primesc, sa iau ceva ce el are. Totusi, in loc de asta, primesc o forta externa care imi permite sa ii daruiesc fara sa primesc nici o placere sau beneficiu direct din asta.

Daca ar fi fost sa ma bucur de daruire direct si imediat, ar fi fost in mod egoist. Totusi, nu il simt ca si o parte din mine si nu ma bucur daruindu-i. Este cealalata modalitate. Imi depasesc dorinta egoista, care nu s-a implinit si devine chiar mai goala decat inainte, si ii  transfera lui toate eforturile si  implinirile mele.

Daca as fi fost intrebat de ce fac asta, nu as fi avut un raspuns in dorinta mea egoista de a primi. Dar exista totusi un alt raspuns. Ceea ce simt este maretia Creatorului, conectarea mea cu cel superior; umplu dorinta Celui care este mai mare decat mine. Sunt motivat de o multime de idealuri inaltatoare. Totusi, cuvintele nu le pot explica deoarece egoul intotdeauna le va rasuci ca sa primesc compensatie de aici.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Intrebare: Sunt uimit ca atat de multe schimbari dramatice in lume atrag o asa slaba reactie de la natiunile conducatoare. Ce se intampla cu noi?

Raspuns: Cred ca “motoarele”  lumii au inteles ca nu controleaza situatia, si incearca sa atenueze lovitura. Sunt ingrijorate mai cu seama de evidentul declin in productia de petrol, precum si de evidentul declin al economiei globale.

Asta va avea fara indoiala un impact in reconstructia globala. Industria de automobile si aviatie va fi distrusa, iar un nou mod de transport public va trebui sa fie implementat. Oamenii vor cumpara doar strictul necesar, ceea ce va inchide multe din sectoarele economice.

Fiecare a zecea persoana din SUA lucreaza in industria auto. Un sir de falimente va ruina economia nationala si va duce la inflorirea partidelor politice extremiste, la fel ca si in Germania anilor 1920.

Nu intamplator Cabala afirma ca urmatoarea faza in dezvoltarea globala va fi sau corectia prin metoda Cabala sau fascismul! Inclin sa cred ca SUA isi falimenteaza industria auto in mod deliberat, intelegand ca va fi prima care va cadea in capcana crizei mondiale. Asta le ofera celorlalte industrii ale lor si muncitorilor, timp pentru a trece de la sectorele economice care depind atat de rau de petrol, cum ar fi automobilele, la alte tipuri de productie si consum care sunt mai simple, mai naturale si directe. In ceea ce priveste presa, ei doar urmeaza ordinele celor care ii platesc.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În câteva zile vom sărbători Shavuot, marea zi a acordării Torei. Toate celelalte de Cabala sunt în esență comentarii ale Torei, în timp ce toate filosofiile, religiile şi ințelepciunile derivă, de asemenea din aceasta. Cum vede Cabala Tora: ca pe o carte sau metoda de corectare?

Răspuns: Tora este lumina care reformează, care îl aduce pe cineva înapoi la Creator. Nu este o carte ci lumina, forța de dăruire ce se extinde de la Creator, sursa dăruirii şi reformează o persoană astfel încât şi ea să trăiască pentru a dărui. Atunci o persoană devine pate din Tora şi este umplută cu lumina Hassadim (Milă) iluminată de lumina Hochma (Înţelepciune). Aceasta este considerată revelația Torei, revelația luminii în om.

Trebuie să aliniem tot ce auzim despre asta cu două noţiuni: Lumina şi dorinţa, şi măsura echivalentei dintre acestea, care este denumit ecran. Nu este nimic altceva în întreaga realitate. În studiul celor 10 Sefirot, în locul Creatorului este Lumina, dorința este în locul creaturii şi ecranul în locul corectării creației. Nu este nimic altceva. Toate confuziile încep atunci când oamenii nu pot lega acestea trei la un loc.

Dacă te împotmolești în aceste trei definiții, întoarce-te la stadiile luminii directe. Numai lumină şi dorință sunt acolo, începe cu asta. Toate proprietăţile, percepțiile, sentimentele, gândurile, toate aceste noțiuni încurcate, lumile viitoare şi percepția realității trebuie mereu aduse într-un singur punct: Lumina şi dorința deoarece nu mai este nimici altceva nicăieri în toate lumile.

Şi acum, trăind în această realitate şi experimentând această lume mare, fie înspăimântătoare, bună sau rea, o experimentezi pe toată în dorința care este într-o anume stare.

Întrebare: Dar în starea mea curentă, încă văd o carte pe care a scris-o cineva.

Răspuns: Cabaliștii au descris pentru tine acțiunile Luminii, munca sa asupra dorinței şi le-au exprimat prin felurite simboluri așa încât să te conectezi cu ele într-un fel, determinând astfel Lumina să lucreze asupra dorințelor tale.

Această carte este numită “Tora” (de la cuvintele “Oraa” sau manual de instrucțiune şi “Ohr”, lumină) din moment ce descrie secvențele acțiunilor luminii asupra dorinței, cum lumina mișca dorințele. Cartea nu oferă nimic altceva în afară de asta. În definitiv, în întreaga realitate, nu este decât Lumină şi dorinţă.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, din 5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Litera „Sameh” în Zohar se referă la GAR (cele trei Sfirot de sus) de Bina, dacă literele încep numai cu ZAT (cele şapte Sfirot de jos) de Bina?

Răspuns: Şi cum folosim literele în lumea noastră? Avem într-adevăr vreo conexiune cu ZAT de Bina, ZA, şi Malhut ale lumii de Aţilut? Este ştiut că literele de la „Alef” la „Tet” descind din ZAT de Bina; de la „Yod” la „Ţadik” din Zeir Anpin; iar literele „Kuf-Reiş-Şin-Tav” din Malhut, în timp ce literele finale MaNŢePaH se opresc în Parsa.

Totul se termină în Parsa (Cotitură) de Aţilut, dedesubt, se întind lumile de BYA (Bria, Yeţira, Asya). Sub acestea avem această lume, în timp ce noi ne aflăm chiar şi mai jos, în lumea noastră. Deci, cum folosim literele?

Chestiunea este că în Lumea de Aţilut există un model, potrivit căruia fiecare parte a realităţii se divide în continuare în mai multe. Deci, nu contează unde sunt, pot folosi literele în funcţie de gradul meu spiritual.

În Franţa, de exemplu, la Biroul Internaţional de Masurători şi Greutăţi, este un metru standard făcut din platină şi iridium. (Întâmplător, ei au hotărât să nu mai folosească modelul fizic, şi de acum metrul este definit pe baza consistenţei continuităţii vitezei luminii, ca distanţă de deplasare a luminii în vacuum per 1/299,792,458 dintr-o secundă).

De aceea, în lumea noastră, sunt standarde internaţionale de măsură cu care să se verifice unităţile noastre de măsură. Asta ne permite să măsurăm obiectele şi distanţele dintre ele în orice loc. La fel, este lumea de Aţilut, unde este modelul cheie sau standard. El guvernează cum se divide totul şi cum se măsoară în toate celelalte lumi. Bazate pe acest standard, sunt construite toate toate celelalte grade ale lumilor BYA, fiecare din ele este o proiectare a lumii de Aţilut, şi de aceea, sunt litere şi în ele la fel de bine.

Lumea noastră este o proiecţie a lumilor superioare deşi materia ei are o natură complet diferită, una egoistă. De aceea, în lumea noastră, şi noi folosim literele. În plus, folosim cuvintele lumii noastre pentru a descrie lumile spirituale, aşa numitul „limbaj al ramurilor”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/26/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Literele despre care vorbeşte Zoharul exprimă forme de conexiune între noi?

Răspuns: Desigur! Numai conexiunea dintre noi! Fără conexiunea dintre suflete, autorii Zoharului nu ar fi putut să perceapă nimic. Totul este peceput în reţeaua de conexiune dintre noi.

Ce percepem? Percepem forţa de dăruire. Suma totală a acestor forţe este numită „Creator” („Bo-Re”- „vino şi vezi”), pe care o revelăm în conexiunea dintre noi, proprietatea de dăruire şi iubire.

Dacă percepem această formă a forţelor, atunci este dorinţa noastră, vasul nostru pentru revelarea Luminii. Dacă percepem o impresie în el, Lumina, aceasta este Creatorul care este revelat în vas, dorinţa. Nu este nimic altceva.

Tot ceea ce citim în Zohar, sau în toate celelalte cărţi cabaliste sunt pur şi simplu impresiile omului, percepţia unui Cabalist a forţei de dăruire în interiorul dorinţei lui, în funcţie de similitudinea proprietăţilor. El ne spune despre dorinţele lui, impresiile lui, forţa pe care el a perceput-o, explicându-ne aceasta intr-o formă externă.

Este posibil să exprimi asta în muzică, cântece şi cuvinte frumoase. Este de asemenea posibil să o explici în limbajul Cabalei, Talmud, sau Legende. În analiza finală, Cabaliştii explică obţinerile lor.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 5/26/2011 Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca intotdeauna un act de daruire aduce bucurie?

Raspuns: Daca  o persoana se alatura celui superior, aceasta adeziune trebuie sa aduca fericire deoarece el intra in perfectiunea celui superior. Nu este pur si simplu o stare buna, ci mai degraba o senzatie de a fi plin de perfectiune si eternitate, apartenenta si dependenta, de atingere a ceva perfect si infinit.

Aceasta senzatie este experimentata de o persoana care este conectata la un grad inalt care consta din invatator, grup si Creator. Cu cat mai mult se apreciaza pe sine, cu atat mai mult simte perfectiunea. Dar apoi apare intrebarea: Cum foloseste acest sentiment? Poate ca el pur si simplu cauta o senzatie placuta pentru a se multumi pe sine? Sau poate ca foloseste acest sentiment pentru a urca si a darui in schimb?

Este important daca isi foloseste conectarea cu “profesorul, grupul si cartile” ca sa obtina vasul spiritual numit “soarta” sau se umple singur. Daca cauta o implinire egoista, dorinta este impure, Klipa, care doreste sa se alature caracterului sfant si sa atraga Lumina din el.

Totusi trebuie sa trecem si prin aceste stari, sa le simtim acut pe drum si sa le depasim. In ultima instanta, trebuie sa inteleg ca nu exista altceva in afara de singura autoritate, autoritatea Creatorului. Inseamna ca Creatorul este bun si face bine; Imi umple intreaga lume, toate dorintele, intreaga minte si inima. Trebuie sa simt intotdeauna ca ma aflu sub regulile Creatorului si ca El ma umple. Nu ar trebui sa permit ca Klipa (dorinta mea impura) sa ma intoarca.

Sunt oameni care obtin placere din aceste auto-critici. Sau s-au obisnuit cu asta si nu pot iesi din aceasta stare. Totusi nu este o stare buna, si nu aduce nici o avansare.

Se poate crede ca suferinta ajuta la avansare si aceasta suferinta se va sfarsi intr-o zi. Dar asta nu se va intampla. Progresul are loc doar prin dorinta noastra de a aspira catre fericire, bunatate, si fericire din faptele bune, spre gradul superior, spre credinta. Este numita credinta celui superior, cand persona simte ca apartine de perfectiune, insemnand conectarea cu cel superior.

Deci intreaba-te: incerci sa te lipesti celui superior pentru a primi placere de acolo, sau cauti inspiratia si fericirea care te ajuta sa obtii indemanarea de a darui?
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot spui ca vrei să îţi vezi elevii fiind mult mai autonomi. Cum se impaca acest tip de independenţă cu auto-anularea în faţa profesorului?

Răspuns: Independenţa este abilitatea de a lua decizii corecte autonom şi de a acţiona corect, simtind şi ştiind ce as face dacă tu ai fi eu. De fapt, este chiar mai uşor sa utilizezi acest principiu într-o societate mare. La urma urmei, avem nevoie de un sistem mare pe care să-l gestionam. Şi dacă toată lumea depune mai departe toate eforturile lor pentru a vedea în aceeaşi direcţie ca şi liderul spiritual şi încep sa vada modul în care pot contribui la cauza comună, nu putem sa esuam.

Este imposibil sa gestionezi fiecare celula din corp printr-un singur centru al creierului, ar fi prea complex. Într-un sistem integral, toţi gestionează pe toti ceilalti. Şi fiecare dintre noi trebuie să examineze modul în care opinia sa se potriveste cu punctul vedere al restului, acceptand punctul de vedere al societăţii deasupra celui propriu şi acţionand în consecinţă. Aceasta este ceea ce înseamnă „a iubi pe ceilalţi ca pe tine insuti.” Eu nu fac ceea ce pare cel mai bine pentru mine, în schimb, fac ceea ce este cel mai bine pentru ceilalti. Eu lucrez pentru a îndeplini dorinţa lor. Şi aceasta este esenţa adeziunii, unitatea.

Nu va fi un singur om cu o singură inimă dacă nu vom accepta punctul de vedere colectiv mai presus de al nostru. Şi pentru majoritatea, este o problemă uriaşă, în special pentru cei care sunt buni organizatori. Ei cred că ştiu cum să aranjeze şi să gestioneze societatea, iar ei folosesc numai creierul lor.

Şi aici există un pericol mare în modul în care acestia şi întreaga societate vor progresa. De fapt, este uşor de comutat in direcţia opusă caii spirituale. La exterior se va arata ca au reuşit pe plan material, dar nu vor avansa spiritual.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/11, Shamati  25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este ruşinea, ce este considerata a fi un fel de creaţie?

Răspuns: Ruşinea este ceea ce diferentiaza un om de o maimuţă. Ea provine dintr-un sentiment de diferenţiere între daruitor şi primitor. Orice altceva depinde numai de motivele, situaţiile în care simt ca dau sau primesc şi, în conformitate cu acest lucru, am sentimentul de perfecţiune sau ruşine. Ruşinea este opusul perfecţiunii.

Uită orice altceva cu care asociezi cuvântul „ruşine” în această lume. Este complet diferit. Este o senzaţie de separare între daruitor şi primitor în spiritualitate. Ruşinea reala este un sentiment spiritual şi ruşinea materiala este întotdeauna posibil să se mute, sa se ascunda într-un fel.

Ruşinea reala vine numai cu condiţia ca sa simt Creatorul ca daruitor, iubitor şi pe mine ca invinuindu-L, acuzandu-L, dorind să fur de la El. Pe scurt, totul este invers! În măsura în care ne descoperim pe noi ca stand unul împotriva celuilalt, simt ruşine, şi ma oblig să mă ascund, sa ascund egoismul meu şi sa încep corectarea acestuia.

Astfel, rusinea este un sentiment deosebit de util pentru corectare. De aceea este dezvăluit în condiţiile în care o persoană este capabila de a se corecta. În caz contrar, nu e nevoie. Nu are niciun sens să se rusineze o pisica pentru ca a mancat smantana altcuiva si sa faca apel la conştiinţa sa. Pisica nu va simţi nici o ruşine. Poate simţi numai că a fost bătuta pentru acţiunea sa şi ii va fi frică s-o repete data viitoare. Acest lucru înseamnă că animalul va fi condus de teama de suferinţă, nu de ruşine.

Ruşinea vine ca urmare a dezvoltării, atunci când simti un grad mai mare: cât de perfect este în comparaţie cu tine, cat de mult te iubeste si cat de opusa este relaţia ta fata de el. Şi nu poţi face nimic cu tine însuţi.

Pentru a simţi acest decalaj, o persoană este obligată să aibă inteligenţă interioara, nu numai mintea materiala şi emoţiile. Totul depinde de cât de mult apreciază ea această proprietate de a darui şi nu în raport cu el însuşi. La urma urmei, el se poate simti ca un copil caruia nu ii este ruşine să primească de la mama sa.

Mai mult decât atât, este doar atunci când el se ridica deasupra starii unui copil cu mama lui şi vrea să se simtă independent. Dacă el nu are această libertate, simte ruşine. Un sclav care nu tânjeste după libertate, nu simte ruşine pentru că el aparţine stăpânului său. Cel care vrea să crească, să fie o persoană liberă începe să simtă ruşine imediat şi, astfel, vine la libertate.

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→