Intrebare: Poate genocidul impotriva evreilor sa fie un fenomen anume?

Raspuns: Nu este doar un eveniment istoric, ci mai degraba un fenomen natural. Isi are radacinile in natura insasi. Exterminarea celorlalte natiuni in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial a avut loc ca urmare a planului Germaniei de a „curata” teritoriile si sa rezolve problemele agriculturii. Totul a fost calculat in avans.

Totusi, radacina „problemelor evreilor” se simte instinctiv, incepand din antichitate si pana in zilele noastre. Astfel, cand o alta natiune cauta sa isi impuna sistemul (sa spunem Nazismul) si sa impuna ordinele sale in lume, instinctiv se simte ca cineva  poseda o alta metoda care contravine cu a lor.

„Pretind ca unitatea este posibila doar daca poporul german uneste si  supune puterii si ordinii sale lumea intreaga. Intregul pamant trebuie sa ne apartina. Totusi, exista o alta natiune care pretinde sa aibe metoda. Nu are nici o putere, nici o tara, nici o armata, nimic, doar o idee. Aceasta idee a fost a evreilor de milenii; este in natura lor, si nu pot face nimic. Dar in acelasi timp, solutia mea este total opusa de a lor.”

„Asta are de-a face cu concurenta ideologiilor”:Trebuie nu doar sa suprim evreii, dar sa ii sterg de pe fata pamantului. Doar totala lor extinctie va dovedi ca am dreptate, ceea ce este natura insasi, forta superioara, Creatorul va ajuta. Daca totusi ii las sa traiasca, nu voi putea sa imi dovedesc nici macar mie ca solutia pentru natiunile lumii este cea corecta.

Germanii doresc sa uneasca natiunea lor, sa instaureze corecta ordine (din punctul lor de vedere), si in acest caz, ei nu mai au acei dusmani odiosi de evrei care aveau o metoda diferita de a uni lumea. Ideologistii o vad normal. Asta este inradacinat in dorinta colectiva a lumii.

O nota care se refera la acest subiect: Julius Streicher, un ideologist rasist executat dupa Procesul de la Nurenberg condamnat pentru crimele sale impotriva umanitatii pentru propaganda sa antisemita si chemarea sa la genocid, in timpul executiei pe esafod a strigat „Purim-Fest 1946!” ( sarbatoarea Purim este celebrarea victoriei asupra dusmanilor evreilor).
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  5/2/2011 Ziua Memoriala a Holocaustului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Se presupune ca trebuie sa ne incepem corectia cu gradul animat, insemnand sa ne reducem cheltuielile doar la strictul necesar?

Raspuns: Nu, nu este nevoie. Problema nu consta in cat de mult reducem exploatarea naturii. In afara de asta, noi nu prea stim cum sa ne limitam.

Trebuie sa se intample natural, in ritmul sau. Daca sunt cu „capul in nori”, in aspiratia spirituala, instinctiv consum doar cat am nevoie sa ma sustin. Este inutila solutia unei ratii minime si a unei saltele gonflabile pentru toata lumea. Nu despre asta vorbim aici.

Lucram in maniera reciproca de interconectare intre noi pentru a construi un sistem integral, asemanator naturii la toate nivelele. Nivelul vorbitor ne este dat astfel incat putem aranja acest sistem singuri. Si daca il construim, cu siguranta avem atitudinea corecta in ceea ce priveste sanatatea naturii, folosind resursele noastre asa cum cer aceste necesitati.

Austeritatea, „miscarea verde”, stilul de viata vegetarian, nici una din astea nu vor avea succes. Dimpotriva, trebuie sa ne gandim doar la structura noastra interna, corecta conectare dintre noi la stadiul uman si apoi la toate celelalte relatii ale noastre cu stadiile mineral, vegetal si animal pentru ca sa vina in echilibru.
Din aprtea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  5/1/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum va arata omul in stadiul sau final al dezvoltarii?

Raspuns: Dupa cum vad, el se va restrictiona pe sine cum trebuie, pentru a intrebuinta natura doar atat cat este necesar si nu va simti lipsa a nimic, in timp ce toate dorintele sale arzatoare  se vor indrepta spre bunastarea altora. El va folosi doar atat cat este necesar pentru existenta corporala corespunzatoare, doar cat sa ii mentina aspiratia indreptata spre binele celorlalte fiinte.

Intre timp, corpul va primi doar ce este  bine, vital, si binefacator pentru el ca sa fie sanatos. Cat despre dorintele catre ceilalti si contactul cu ei, acestea vor permite unei persoane sa reveleze intregul sistem al totalei interdependente de el insusi. Astfel el va atinge dimensiunea intima a naturii, forta sa interna, perfecta si eterna.

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, “ Pacea in lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întreaga noastră problemă constă în faptul că nu auzim indiciile Creatorului. În tăcere, Creatorul ne direcţionează în mod constant, dar noi nu simţim asta. O persoană trebuie să simtă faptul că Creatorul îi şopteşte tot timpul la ureche.

Nu este o problemă psihologică şi nu este o voce externă, sau un gând compulsiv. Este sentimentul nostru interior că trebuie să devenim din ce în ce mai sensibil pentru a percepe vocea Creatorului.

Trebuie să simt această voce interioară în mine: Vine de la El sau de la mine?. Dacă încep să percep aceste indicii, ele mă vor ajuta foarte mult. Omul trebuie să simtă în interior cum El îi vorbeşte în mod constant şi îi dă indicii.

Asta nu va fi plăcut. Trebuie să mă restrâng şi să mă îndepărtez de multe slăbiciuni pe care le am şi, câteodată, să fac opusul. Ce puteţi face în legătura cu asta? Treubie să găsiţi o cale de a vă relaxa. Sunt momente ca acestea, de asemenea, pentru că o persoană este umană.

Totuşi, în principiu, această sensibilitatea la vocea interioară, aşa cum este scris: Am auzit o voce, este foarte importantă. Nu este shizofrenie. Este cu adevărat o realizarea serioasă, similară cum un instrument muzical este acordat pentru ca sunetele sale să se potrivească partiturii. În acest fel trebuie să se simtă cineva: Pe ce frecvenţă îl pot găsi pe Creator?

Întrebare: Cum putem învăţa cum să decelăm vocea Creatorului faţă de multe altele?

Răspuns: Numai prin dorinţa voastră. Nu este nicio altă cale. Nimeni şi nimic nu vă va ajuta. La începutul secolului trecut, Cabalistul Hazon Ish a scris următoarelele în cartea sa, Credinţă şi Confidenţă: Calitatea dăruirii este o mişcare fină a unui suflet sensibil. În acest fel începe cartea sa. Avem nevoie exact de această acordare fină la frecvenţa pe care emite Creatorul.

Întrebare: Care este forţa care ne ajută să stăm acordaţi în mod constant şi să decelăm unde şi în ce stare suntem? Sau contează dacă mă simt bine sau rău?

Răspuns: Ce ne ajută să ne acordăm la această fineţe a sufletului? Numai mişcarea către ceilalţi, atunci când mă conectez cu ceilalţi în ciuda tuturor problemelor necazurilor, împotriva mea şi încerc să mă acordez eu însumi.

Toate aceste schimbări şi probleme îmi sunt date îm mod deliberat. Ele îmi arată că sunt încă dezacordat. Îmi arată deviaţia faţă de frecvenţa corectă. Toate problemele, necazurile şi lucrurile negative sunt expresia a cât de mult sunt dezacordat, a faptului că încă nu am găsit rezonanţa corectă.

Dacă o persoană percepe totul în acest fel, în ciuda a tot ceea ce i se întâmplă, dacă nu pierde gândul: Nu există nimeni în afară de El şi, de asemenea se acordează ea însăşi către: Dacă nu o fac pentru mine, cine o va face pentru mine?. Atunci asta este tot de ceea ce are nevoie.

Întrebare: Dar unde simte această voce interioară?

Răspuns: În mişcarea către exterior. Instrumentul în care Creatorul este simţit este o regiune nouă în tine care rezonează şi începe să rezoneze în relaţie cu ceilalţi.

Instrumentul este ceea ce noi trebuie să creăm. Se numeşte suflet.

Din lecţia din 4/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand o persoana primeste o lovitura de la Creator, el sau ea poate intelege in mod logic ca aceasta este benefica pentru ei. Dar noi traim prin senzatiile noastre si de aceea ar trebui sa ne mutam de la intelegerea noastra mentala la o senzatie autentica care este cu adevarat pentru binele nostru. Cum se petrece aceasta tranzitie?

Raspuns: Tu descoperi ca Creatorul nu iti trimite lovituri. Nu este o lovitura cu adevarat; este doar faptul ca Creatorul te trezeste, deoarece te iubeste si doreste sa te aduca la cea mai benefica stare. Tu gasesti ca Creatorul a facut intentionat asa, astfel incat sa te ridice putin deasupra egoismului tau in care tu te afli si de asta EL nu are alta alternativa.

Sa presupunem  ca tu zaci inconstient si ai nevoie sa fi reanimat, adus inapoi la viata. Evident, cand te trezesti si iti revine constiinta, te simti rau si suferi de la rani deoarece tu ti-ai pierdut conostinta fiind intr-o conditie critica. Acum esti readus la viata. Doctorii jubileaza: “ Pacientul  s-a intors!” Dar care e motivul de  bucurie? Acum el striga, lezat fiind si suferind… Nu ar fi fost mai bine sa il lase inconstient? Cu siguranta nu!

Acum intelegi unde doare si de ce. Acum trebuie doar sa creezi atitudinea corecta a acestei suferinte in tine: “ Sufar pentru ca imi lipseste legatura corecta cu Creatorul. El ma trezeste, dorind pentru noi ca sa ne iubim unul pe celalalt, ca prim pas spre unire: primul meu grad spiritual.

De la acest grad, EL radiaza atitudinea Sa catre mine si ma ilumineaza cu Lumina Sa. Si eu simt primul pas spiritual in variatele sale manifestari ca o stare rea, deoarece egoul meu nu poate tolera aceasta stare de daruire, dragostea catre ceilalati, conexiunea in afara mea. Eu experimentez intunericul, raul si durerea. Nu le doresc!

Adevarat ! Sunt constient ca nu le vreau si ca ma simt rau. Cine imi da aceasta stare? Creatorul este acela. De ce face asta? El imi demonstreaza ca daca acum fac un efort sa ma ridic deasupra emotiilor si sa imi schimb atitudinea cu cea dorita de Creator, pe care mi-o demonstreaza, atunci o sa intram in contact. Si aceasta trebuie sa se intample!

Dar se pare ca tu refuzi: “ Nu, ma raneste! Ia-o departe de mine! Nu am nevoie de suferinta sau recompensa! Nu vreau nimic!” Ei bine, daca nu vrei, nu vrei; asta este…

Ce poate face Creatorul? La orice calcul, EL are planuri pentru tine. EL intelege ca tu esti un neghiob, asa ca EL se “ invarte “ in jurul tau: EL iti da toate felurile de suferinte si probleme de viata in afara oricarei conexiuni cu EL, unde tu nu intelegi sau simti ca EL este cel care te trezeste. EL te impinge si te inteapa din fiecare directie si aranjeaza necazuri, nenorociri si probleme pentru tine.

De aceea El te epuizeaza si apoi te reinsufleteste asa incat tu sa iti amintesti de EL: “ Ah, vad..Este Creatorul. Poate, problemele mele sunt justificate. Poate sunt pentru binele meu.” In acest punct iti schimbi atitudinea. Suferintele carnii se diminueaza si tu devi binevoitor sa porti mai multe.

Apoi el aranjeaza in fata ta aceleasi conditii ale primului grad de adeziune cu EL, inca o data, dar de data aceasta atitudinea ta este diferita. De fapt nu este foarte convenabil si nu se simte chiar asa bine. Este neplacut, dar putem suporta. Incepi sa intelegi acum faptul ca conflictul cu Creatorul este deasupra senzatiei de placere din interiorul egoului tau si ca tu trebuie sa te ridici desupra senzatiilor placute ale animalului.

Deja posezi un oarecare grad de toleranta si bunavointa pentru a suferi. Si apoi incepi sa lucrezi cu ajutorul grupului. Incetezi sa mai strigi: “ NU!” cand esti la limita. Tu stii ca ai un grup, mediul; observi ca Creatorul inca nu te-a abandonat si esti inca conectat cu EL prin legamant.

Incepi  sa angajezi intregul mediu pe care l-a aranjat pentru tine in viata ca fiind mijlocul pentru tine de a te ridica deasupra perceptiei tale si incepi sa construiesti legaturi folosindu-ti mintea, bazate pe analiza “ adevarat si fals” in locul a “ amar si dulce.”

Acesta e un discernamant al umanului mai degraba decat al animalului: “ Cum ar trebui sa imi construiesc relatia cu gradul spiritual asa incat sa ma ridic desupra senzatiei si sa nu o percep ca atare? Nu pot ajuta asta; este necesara pentru mine daca doresc sa fiu conectat cu Creatorul.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem trezi către conezinea cu Cel de Sus mai repede, de fiecare dată?

Răspuns: Trebuie să fii conştient şi să accepţi cu bucurie ce se întâmplă cu tine. Şi totul depinde de gândurile şi dorinţele mediului. Dacă vorbeşti despre participarea mea personală către grăbirea muncii, aceasta constă în implicarea mea în mediul care îmi alimentează constant „combustibil” pentru a avansa.

Îmi permite să păstrez o legătură constantă cu Forţa Superioară şi să realizez că nu contează cu adevărat ce simt în dorinţele mele egoiste, despre ce primesc din partea sa: bun sau rău, plăcut sau neplăcut. Clar, cel mai neplăcut lucru este cel mai autentic deoarece locuiesc în egoismul meu şi este verificat şi evaluat cât de mult îmi place sau nu asta. Trebuie să fiu gata să accept totul ce se întâmplă cu mine, aşa cum este spus: „chiar şi când o sabie ascuţită se ridică deasupra ta, nu dispera în amabilitatea Sa.”

Cu alte cuvinte, nu contează ce simt; ce contează este să nu pierd dorinţa faţă de Creator. În definitiv, „nu e nimeni în afară de El, Binele ce face bine,” în timp ce separarea de El este cel mai teribil ghinion ce mi se poate întâmpla în viaţă. Nu îmi pasă de nimic altceva; vreau numai să mă asigur că nu m-am retras de la El  şi asta este ceea ce verific de fiecare dată.

Şi chiar după ce am reuşit să ating conexiunea cu El, în ciuda dificultăţilor şi problemelor, continui să văd toate obstacolele şi greutăţile ca fiind baza conexiunii noastre. Acesta este punctul de la care pot ajunge la aceasta.

Asta înseamnă că sunt deja în starea potrivită, dar am o viziune incorectă a acesteia, datorită esenţei mele corupte. De aceea, lucrez până să justific complet această stare şi să experimentez o mare bucurie. Dar ceea ce contează cel mai mult este ca, indiferent de ce mare frică, grijă, probleme sau necaz pe care îl am, tot nu abandonez gândul Creatorului. În acest punct al conexiunii mele cu El, pe care o susţin, îmi construiesc corect starea.

Asta demostrează că o persoană este trezită de Creator cu fiecare ocazie pe care i-o prezintă. Aceste şanse fericite sunt neplăcute în mod intenţionat pentru o persoană pentru ca acea persoană să le inverseze şi să le caute numai pe ele.

Asta va demonstra că mă ridic deasupra egoului meu, desupra sentimentului de rău, către adeziune. Şi atunci nu voi vedea această situaţie ca fiind neplăcută ci, dimpotriva, ca fiind o condiţie ce conduce la unitatea noastră. Voi vedea că include toate pregătirile şi premisele care m-au trezit şi mi-au dat hotărâre, toate componentele stării exaltate.

Dincolo de asta, există un alt mijloc de a atinge primul punct de contact cu Creatorul în timpul ridicării din egoismul propriu?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rugaciunea corecta?

Raspuns: Adevarat, pentru a putea sa ne transformam avem nevoie sa ne rugam. Rugaciunea adevarata este exprimata in cuvintele „Israel, Torah si Creatorul sunt una”.

Impreuna cu toata lumea, cu toti prietenii, toti ceilalti, doresc sa ajung la starea in care toti sa fim uniti si astfel sa daruim placere Creatorului. In ceea ce ne priveste, El este bun si face bine. Nu exista nimeni in afara de El. Deci noi suntem buni si facem bine in relatie cu El. Nu exista nimeni in afara noastra.

Se spune ca El si numele Lui vor fi una. Cu alte cuvinte, Lumina si vasul, noi si Creatorul ne vom uni.

Intrebare: Asta este rugaciune colectiva?

Raspuns: Da, deoarece te rogi pentru toti. Este chiar rugaciunea, intentia, Abraham a dorit atat de mult sa aprinda asta in Babilon. El a cerut imediata corectie: „Haideti sa cerem, haideti sa facem asta”!

„A ma ruga” este a ma judeca singur: cat de corupta este starea mea de existenta si ce imi lipseste pentru a ma corecta? Astfel, o rugaciune este mai degraba o analiza a situatiei mai mult decat o cerere pentru Creator. Nu exista nimeni cui sa-i ceri intrucat Lumina superioara este in repaus absolut. Contine gânduri şi emotii, dar cand te rogi, este ca si cand vrei sa iti impui calitatile si senzatiile in fata Luminii.

In asta consta problema: trebuie sa transferam accentul pe auto analiza. O rugaciune inseamna ca ma examinez pe mine: Ce imi lipseste, ce doresc ca Lumina sa ilumineze in mine. Unde gasesc o lipsa, este locul in care apare caderea si trebuie sa lucrez la ea. Astfel, am nevoie sa imi gasesc defectele, nevoile.

Stau in fata neclintitului Absolut si totul este spre bine. Daca asa este, ce pot sa mai cer? Chiar fara cererea mea, El daruieste din abundenta. Urmeaza deci ca eu sa ma gasesc in locul care are nevoie de corectie. Pentru ca asta este rugaciunea. Imi este total adresata, la cautarea a ceea ce imi lipseste pentru a deveni similar cu daruirea, cu Lumina.

Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 4/29/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 19: O persoană nu este gata pentru adeziunea cu Creatorul dintr-o data, ci treptat, dupa cum este scris, „Bunătatea şi mila mă vor urma”.  De aceea el crează aspiraţiile, care sunt la începutul  aderenţei, dupa cum este scris, „un drept care suferă.” El suferă deoarece Creatorul nu doreste adeziunea cu el. Acesta este motivul pentru care persoana simte dorul şi tristeţea fără iubire, care este necesara pentru adeziune. Ea simte suferinta, care se va transforma în incantarea adeziunii.

Întrebare: Cum putem aspira la o conexiune cu Creatorul în starile de suferinta pe care El ni le trimite?

Răspuns: Creatorul nu ne trimite suferinta. Numai bunătatea vine de la El, dar în egoismul meu simt atitudinea Lui buna invers, însemnand că experimentez suferinţa. Dar aceasta este exact „trezirea”, care este necesara pentru atingerea scopului, pentru schimbarea egoismului meu in daruire. Apoi, suferinţa se transformă în plăcere.

Nu se schimbă nimic în afară de atitudinea mea în lume, după cum este scris, „Veţi mânca ceea ce este vechi.” Te-ai schimbat şi atitudinea ta la ceea ce se întâmplă. Te-ai ridicat deasupra dorintei tale de a te bucura, şi, prin urmare, în loc de suferinţă experimentezi placerea.

Obisnuiai sa nazuiesti la surse imaginare de împlinire, dar acum ai aspiraţia ta pentru Creator, durerea şi suferinţa se transforma în împlinire deoarece nu vrei nimic, doar acest lucru. Vrei doar să-l doresti pe El, iar acest lucru deja te împlineşte.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Conceptul cantitatii de dorinta şi de nazuinta poate fi oarecum înţeles, dar ce este calitatea corecta?

Răspuns: Cantitatea şi calitatea fiecarei persoane sunt determinate subiectiv, în funcţie de rădăcina sufletului ei şi de misiunea sa. Similar cu lumea noastră, există tot felul de stari pe care le putem măsura prin înălţime şi caracter, prin gradul de suferinţă sau bucurie al cuiva, intensitatea senzaţiei şi rata de influenţa a lor asupra unei persoane.

Baal HaSulam da doar trei exemple pentru a le evalua. Chiar dacă le-am diferenţia mult mai mult, la sfârşit se rezuma toate la aceste trei, „în acel loc, în acel moment, în acea femeie” (aceste concepte sunt explicate în lecţie).
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între dorinţă (hisaron) şi aspiraţie (iştokekut)?

Răspuns: Dorinţă (hisaron) înseamnă că eu vreau pur şi simplu o împlinire. De exemplu, mi-e sete. Pe când aspiraţia (iştokekut) depinde de căt de mult am într-adevăr nevoie la un moment dat, înţelegând cât de mult sufăr acum fiindcă nu am această împlinire. Înseamnă că aspiraţia este o completare la dorinţă şi măsoară intensitatea dorinţei la un moment dat, cât de mult este egoul meu gata să sufere pentru a izbuti să obţină scopul dorinţei.

Cu alte cuvinte, cât de mult eşti gata să plăteşti pentru asta? Hai să vedem acum! Vrei să primeşti? Nicio problemă! Cât de mult poţi să dai? Putem măsura aspiraţia ta în funcţie de răspunsul dat. Spui „ o sută”. Nu, trebuie să dai „o mie”. „O mie?” Aici este locul în care eşti testat căt de mult eşti gata să plăteşti. În acest fel se măsoară aspiraţia ta pentru scopul dorinţei.

În acelaşi timp, dorinţa însăşi este simplă. Daca este gratis, voi lua. Evident deci că un om este evaluat după aspiraţia lui. Dorinţa ne vine de la Creator, în timp ce noi adăugăm aspiraţia prin mediu. Aspiraţia este fructul muncii noastre, rezultatul eforturilor noastre.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→