Intrebare: Daca generalul si particularul sunt egale, atunci grupul, la fel ca si individul, ar trebui sa se teama ca nu ne vom putea depasi egoul?

Raspuns: Daca este cu adevarat un grup, se transforma de la general la particular, intr-un intreg in relatia cu Creatorul. Si. in functie de gradul in care grupul devine un anumit „individ”. obtine unitatea si garantia, o singura recompensa, acest „individ” se transforma prin unirea diverselor stari a tuturor participantilor din interiorul sau devening mai bogat, de exceptie.

Creatorul este descris ca „Unu, Unic si Unit (singular).” La fel este si grupul, daca actioneaza ca „unul” si se uneste prin actiunile oamenilor, este vazut ca „singular”, „unic in drepturile sale”. Iar aceasta determina puterea lui „unu”.

Grupul nu se masoara prin numarul participantilor. Este definit de unitatea lor, calitatea legaturii lor care este caracterizata prin faptul ca unindu-se s-au ridicat deasupra egoismului, de dragul celorlalti. Asta este ceea ce face grupul puternic, deoarece in spiritualitate puterea nu este determinata de cantitate ci mai mult de calitate si este rezultatul multelor legaturi, mai cu seama a faptului ca s-au unit ca un intreg.

Aceasta este forta cu ajutorul careia descoperim lumea spirituala! Daca putem impaca toate aceste intentii impreuna „Unu, Unic si Unit” ca apartinand conectarii dintre noi, vom ajunge la revelarea Creatorului.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Vom continua să suferim pana la sfârsitul corecţiei?

Răspuns: Suferinţa este simtirea zonelor necorectate din interior. De îndată ce încep să le vizionez în mod corect, nu le mai iau ca suferinta, în schimb, voi simţi o recunoştinţă imensa pentru Lumina, care-mi arata ceva ce pot corecta în mine.

Durerea este o chemare la acţiune. Dacă am o rană care nu doare, este destul de periculos, deoarece voi lăsa boala sa stea acolo. Dar, dacă doare, aceasta boala (nu rana în sine), mă obligă să încep să caut tratamentul.

Ei bine, atunci, este durerea buna sau rea? Este posibil să opresti un anumit centru nervos în creierul tău şi vei inceta sa simţi durerea cu totul. Dacă piciorul ia foc, nu te vei simti arsura. În cazul în care braţul tău este blocat într-o maşină, nu vei observa. Durerea este ajutorul care ne subliniază defectul! Prin urmare, avem nevoie s-o vedem ca mijloc de corecţie.

Din partea 1a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În diseminarea noastră, putem descrie Creatorul ca pe o forţă de unificare, folosind ca exemplu unitatea dintre organelor corpului uman ?

Răspuns: Nu, unificarea este un mijloc, nu un sfârşit. Toate organele corpului sunt solidare, lucrează în armonie, se completează unul pe altul şi fiecare se anulează pe sine pentru a se uni şi deservi pe celelalte.

Ca rezultat, corpul devine un sistem integral şi trezeşte o forţă specială, care aparţine unei dimensiuni mai înalte, forţa vieţii. Nu este o simplă existenţă materială, la nivelul viu, ci o stare înaltă de existenţă, realizarea integrităţii organismului şi a scopului.

De unde vine asta? Iniţial, prin cele patru faze ale Luminii Directe, totul descinde de la faza iniţială până la a patra fază. Apoi, prin realizarea unităţii, a patra fază ascede la forţa care a creat acest întreg de la început, iar acum ea se întoarce la faza iniţială.

Aceasta este o lege universală. Completând un nivel inferior, începi startul pentru următorul. De aceea, noi când ne unim obţinem o forţă înaltă. Întregul este vasul, iar forţa pe care noi o revelăm este Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/2011 „Importanţa diseminării Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce mintea mea înţelege că merită să Îi justific Creatorului acţiunile asupra mea, dar totuşi mă simt rău? De ce nu imi pot afecta starea interioară cu acţiuni exterioare precum rugăciunea?

Răspuns: Ce simte dorinţa ta la un moment dat, eşti de fapt tu. În spiritualitate, nu te poţi preface şi nu  poți spune ceva ce nu simţi. Trebuie să ajungi la corectarea inimii tale. Şi, mai presus de toate, trebuie să ne dăm seama exact ce este în inima noastră.

Dacă plângi, ce plânge în tine: ochii tăi sau inima ta? Aceasta este diferenţa! Problema este că tot ceea ce facem este în exterior, în timp ce ştiinţa Cabala este în înţelepciunea interioară, partea interioară a Torei. Trebuie să sapi în inima inimilor, să studiezi şi să o testezi.

Apoi vei înţelege că acţiunile exterioare doar îţi stau în cale şi acoperă imaginea autentică; ele te induc în eroare şi te păcălesc. Trebuie să-ţi dezveleşti inima şi să lucrezi cu ea neteatral, fără lamentări şi fără lacrimi.

Dacă iei un sedativ şi te opreşti din furie, va transforma oare asta cu adevărat păcătosul din tine într-un drept? Nu, totul este evaluat de către senzaţia interioară din inimă. Şi noi ştim cum este asta. Credem că tot ce avem de făcut este să ne amărâm şi să ne facem să plângem. Cabala nu anulează acţiunile exterioare, dar vrea ca ele să reflecte starea interioară, deoarece fără ca aceasta să fie adevărată, munca noastră este fără rost, şi nu vom ajunge la destinaţie.

De aceea nu te teme că vei ajunge păcătos la un moment dat şi drept într-un alt moment. Sunt două stadii ale aceluiaşi nivel spiritual, aşa cum este spus: „cineva nu poate duce la îndeplinire o Mitzva (poruncă) decât dacă o încalcă mai întâi.” Asta înseamnă că cineva mai întâi suferă îngreunarea inimii, o încărcătură adiţională de egoism  şi este considerat un păcătos care a nesocotit o „Mitzva” şi simte la ce nivel nu este în stare să o facă.

Apoi, devine mai puternic cu ajutorul mediului, cere Lumina care Reformează, îşi corectează dorinţa şi devine drept, numai pentru a cădea din nou. După acestea, mai primeşte o doză de dorinţă egoistă şi se transformă într-un păcătos încă o dată, pentru a continua să se corecteze, pentru a deveni „drept.” Este spus: „de o mie de ori un drept va cădea şi se va ridica din nou.”
Orice grad spiritual începe cu o nouă încărcătură de egoism şi începi ca „păcătos.” Apoi, termini corecţia şi atingi adeziunea cu Creatorul, acest grad şi apoi eşti considerat ca fiind drept.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala5/2/2011, Shamati Nr. 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simţeam când am început să studiez Cabala că îl pot auzi clar pe Creator. Acum simt că receptivitatea mea a scăzut.

Răspuns: Asta pentru ca Creatorul vrea să te armonizeze cu El mai bine şi să îţi demonstreze că nu eşti destul de bine armonizat cu El. Şi ar trebui să cauţi ca cel mai exaltat moment pe care l-ai experimentat pana acum, iar el să fie constant viu în tine. Tu trebuie, indiferent de obstacole, să te acordezi la acel sentiment anterior, în timp ce el va fi înnoit pana la urma.

La începutul creaţiei, în prima noastră stare experimentată (1), am simţit numai Lumina „Nefesh,” cea mai mică lumină. Apoi, am coborât în lumea noastră, în starea spartă (2), şi ne ridicăm acum din lumea noastră înapoi în starea a treia (3).

A treia stare este aceeaşi ca şi prima, deşi simţim lumina „Yehida” în ea, care este de 620 de ori mai mare decât cea iniţială pe care o aveam în prima stare. Este lumina NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida).

De ce este asa? Deoarece ne-am acordat, în ciuda obstacolelor! Pe drumul de la prima stare la starea a 3-a, ni s-au dat numeroase obstacole de toate felurile, dar, indiferent de ele, ne-am acordat la aceeaşi Lumină, „Nefesh” care a fost la început. Lumina nu se schimbă.

Mi-am ridicat receptivitatea şi am devenit o coardă vibrantă, în locul ţevii groase de metal ce eram la început. Am devenit mai subtil, sensibil, senzual şi receptiv.

Rezultatul este, din prima stare în care am existat plin de lumina „Nefesh” la nivelul nemişcat în care nu simţeam nimic, acum, dimpotriva, mă descoper pe mine egal cu Creatorul, aceasta fiind revelarea marii lumini „Yehida.” De ce este aşa? Doar pentru că m-am acordat la ea. Acesta este procesul prin care trecem.

Din lecţia virtuală în rusă, Fundamentele Cabala 4/21/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „intentia”?

Raspuns: Sa spunem ca dorinta este intr-un anumit stadiu acum si vrea sa se mute in altul. Ca sa faca asta, este nevoie sa induca o actiune care o va transfera din primul in al doilea. Planul implica urmatoarele: o cunoastere precisa a locului in care ma aflu, unde vreau sa ajung si ce actiuni si forte sunt cerute pentru a ma misca dintr-un stadiu in altul. Acest intreg program este ceea ce numim „intentie” sau plan.

Este la fel cum si „planul creatiei” este programul complet care sa defineasca cum sa incepem si cum sa terminam, ce pasi trebuie sa facem pe aceasta cale, cum sa folosim materialele, fortele si instrumentele ca sa avem grija de gandul initial. Se spune: „Rezultatul final este in gandul initial”.

In intentie, toate acestea exista potential si apoi sunt sunt actualizate in practica. Asta inseamna ca intentia apare in mine doar atunci cand sunt constient de starea prezenta si stiu exact ce vreau sa obtin. Ce intreaba ei de obicei: „Care iti sunt intentiile? Ce vrei sa obtii? Ce rezultat astepti?”

Intentia este expresia nevoii de schimbare pe care deja am planuit-o, inteles-o, experimentat-o, implementat-o si adus-o la finalizare. Actiunea in sine este facuta prin forta Luminii, si astfel nu apartine de fiinta creata. Doar intentiile au ceva de-a face cu creatura: cat de bine se cunoaste pe sine, pe Creator si cum si in ce forma actioneaza Creatorul. Omul trebuie sa stie cat mai mult posibil.

Pe masura ce cresc, urc scara gradelor spirituale, cer mai mult de la Creator, specificand toate detaliile actiunilor Sale. Stiu deja cum actioneaza El si in ce fel ma afecteaza. Stiu in fiecare detaliu si particularitate cum se va intampla in interiorul meu, in „corpul” meu (dorinta). Din experienta mea cu El, stiu deja cum se va intampla.

La sfarsit, obtin astfel de detalii incat pot sa am grija de program pentru El: inteleg intregul program, fiecare element al sau, toate mecanismele pana la cele mai mici schimbari. Cand ajung la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), incep sa inteleg intregul Sau plan, de la inceput pana la sfarsit, toti pasii, din partea Sa si a mea. Inseamna ca am obtinut intentia completa.

Lumina este tot timpul in actiune. Dar cum actionez si cum ar trebui sa-I cer sa ma schimbe, toate acestea sunt munca unei persoane care vrea sa Il cunoasca pe Creator, legatura dintre Lumina si dorinta.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul a creat totul perfect de la început, de ce trebuie să corectăm ceva?

Răspuns: Da, dar nu suntem încă în starea pe care a creat-o El. Suntem în exteriorul ei, înapoia diferitelor voaluri, ascunderi.

Creatorul a creat numai o singură stare considerată lumea infinitului. Totuşi, pentru a simţi că suntem de fapt în acest Infinit, trebuie să acumulăm tot felul de experienţe.

Să presupunem că cineva vrea să-mi servească un fel de mâncare exotic, dar, pentru ca eu să îi apreciez cu adevărat gustul trebuie să am o dorinţă pentru asta. Trebuie să am o idee despre ceea ce este şi cum se mănâncă. Altfel, nu o voi primi, asemenea fermierului din Cartea Zohar ce a trăit toată viaţa sa la fermă, a cultivat grâu, şi până ce a vizitat o dată oraşul, nici măcar nu a bănuit câte lucruri delicioase se pot face din acesta.

Astfel, fiind în Lumina Infinitului, simţim numai ce simte măgarul, mestecând grâul brut. În afară de grâu simplu şi apă, nu vrem nimic altceva. Nu simţim în Lumina infinitului toate deliciile pe care Creatorul ni le-a pregătit.

Pentru a construi o dorinţă de a mirosi cea mai dulce plăcintă în locul grâului, pentru a simţi Infinitul în locul minimei Lumini Nefesh de Nefesh, fiind în aceeaşi stare şi în aceeaşi Lumină, trebuie să ne cultivăm dorinţele. Dorinţele sunt crescute prin ascundere, când mi se arată o mică parte de Lumină şi apoi îmi este ascunsă din nou, expusă şi apoi ascunsă. Aceasta este considerat „flirt,” joacă.

Acesta este un joc foarte serios deoarece ascunderea face ca dorinţele să crească. Astfel, Lumina se joacă cu noi, expunându-se şi ascunzându-se. De aceea ne-am retras din Lumea Infinitului şi devenim separaţi faţă de ea prin numeroase separări, până ce ajungem în această lume, în separare totală.

Tot ce ne trebuie este dorinţa. În momentul în care o primesc, primesc preţioasa plăcintă. Curând apoi după ce creşte mai mult voi primi o bucurie şi mai mare. Cu fiecare pas trebuie să-mi măresc dorinţa şi Lumina Superioară începe să mă lumineze cu forţă întreagă. Dorinţa mă deschide către conexiunea cu El şi îi permite Lui să intre în mine.

Creatorul a creat toate aceste stări de la început, dar din întregul Infinit, acum poţi simţi numai minima lumină Nefesh. Asta deoarece nu ai o dorinţă propie, să doreşti specific aceasta şi să simţi durere pentru că îţi lipseşte.

Această dorinţă trebuie să fie în totalitate nouă, spre deosebire de dorinţa instinctivă. O primeşti forţându-te pe tine însuţi, depăşindu-te şi luptându-te cu întreaga ta natură. Când începi să doreşti Lumina atât de mult va fi o dorinţă autentică. Cu alte cuvinte trebuie să-ţi doreşti să dăruieşti!

În prezent, pare să fie ceva complet prostesc, ceva straniu: dăruire şi iubire. Totuşi, acestea sunt cuvinte familiare simple, ce înseamnă un nou tip de dorinţă, care încă nu există în noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul Holocaustului, nu numai ideologiştii, ci întreaga naţiune i-a urât pe evrei..

Raspuns: Hai să spunem aşa: întreaga naţiune a vrut să accepte noţiunea de genocid fără să se simtă ruşinată sau vinovată. Este un război , un război ideologic, în care victoria poate fi obţinută numai într-un singur fel: prin exterminarea naţiunii care are o idee opusă.

Astăzi, zeci de naţiuni pot lua acelaşi curs pe care l-a luat anterior Germania. Şi fiecare va simţi instantaneu că întâi de toate, sunt evreii care le sunt rivali şi se vor răzbuna. În plus, nu contează cu ce ţară vecină se vor lupta: „noi avem aici un război, dar este toată vina a evreilor”.

Orice ţară care alege calea fascismului va ataca ideologic, inevitabil, Israelul. Este programul naturii şi nu putem face nimic în legătură cu asta.

De aceea, singura noastră responsabilitate este să răspândim corecţia. Trebuie să fim corectaţi şi uniţi, să devenim un model şi „ o lumină a naţiunilor”. Apoi, ei vor înţelege că este exemplul bun şi perfect care nu numai că transmite o soluţie la nivelul acestei lumi, dar ridică de asemenea omul la un grad spiritual, la viaţa eternă.

Demonstrând un astfel de model, vom fi în stare să prevenim un al treilea şi un al patrulea  război mondial şi toate nenorocirile care vor urma. Nu există o altă soluţie. Şi atunci, fiecare care va înţelege ce pericol ameninţă întreaga naţiune Israel şi întreaga umanitate, va trebui să participe la corecţie cu toată puterea şi din toată inima.

Din partea patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ororile Holocaustului să se combine cu principiile „Nu-i nimic în afară de El” şi „El e bun şi face bine”?

Răspuns: Nu este nimic în afară de Creator, El este în mod constant bun şi face bine, în timp ce noi îi suntem opuşi. De aceea, dacă nu ne corectăm pe noi înşine, provocăm dezvoltarea şi întărirea  forţelor negative. Dar, în procesul de explorare a lor, omul tinde să aducă în tablou propriile resentimente, dureri şi impresii, după cum şi griji, frici, împreună cu greutatea istoriei personale.

Când ne apropiem ceva cu propriile instrumente, trebuie să studiem fenomene naturale, mai mult decât factorii subiectivi care ne fac să plângem sau să râdem. Ca un adevărat om de ştiinţă, eu cercetez forţele naturii care în lumea noastră au generat o formă numită nazism. Cine putea să o prevină? De ce totul a decurs aşa cum a decurs?

Asta este ceea ce arată cercetarea: O forţă care este bună şi face bine, acţionează asupra noastră de Sus, şi nu este nimic în afară de ea. Lumina superioară rămâne în repaos absolut, este invariabilă şi legile ei sunt indiscutabile. Cineva poate să dea multe citate, şi toate dovedesc un singur lucru: Forţa Creatorului şi programul creaţiei nu se schimbă din cauza plânsului nostru. Sunt constante şi sunt mişcate de motorul care ne conduce până la sfârşitul corecţiei.

Cu cât corespundem mai mult acestui proces, cu atât sunt condiţiile noastre mai bune. Cu cât suntem mai puţin aliniaţi la ele, mai multe necazuri sunt aruncate peste noi şi noi ne simţim rau. Totul depinde de alegerea noastră.

Important e că, loviturile pe care le primim supraveghează corecţia noastră, şi prin ele noi avansăm pe calea greutăţilor şi a durerii, care ne vor aduce la destinaţie la timpul prevăzut. Dacă însă, studiem sistemul şi profităm de oportunitate şi ne adaptăm lui, putem să avansăm împreună cu sistemul, în acord cu el. Astfel, în loc să fim loviţi, putem evolua luând calea plăcută a grăbirii timpului.

Pe un drum sau altul, totul depinde de noi, de cât de integraţi suntem în mecanismul care ne împinge pe noi, şi pe întreaga umanitate mai departe. În plus, noi suntem singurii care o putem face, faţă de toate celelalte naţiuni. Înainte de toţi, Israel trebuie să devină un model a unei umanităţi noi, integrale şi globale, a unui „comunism altruist”, cum îl definea Baal HaSulam.

Pregătindu-ne pe noi înşine pentru asta, ne vom justifica existenţa. Am fost aleşi numai pentru asta. Numai printr-un grup mic de oameni poate metoda de corecţie să fie adusă în lume.

De aceea, nu există nicio altă obţiune. Ori vom îndeplini ceea ce avem de făcut, şi apoi întreaga lume va fi bine, sau, Doamne iartă, vom alege calea neplăcută cum s-a întâmplat mai înainte în istorie. Nu are niciun rost să stăm şi să plângem, trebuie să examinăm şi să evaluăm toţi factorii şi să fim foarte serioşi în privinţa lor. Asta caracterizează oamenii sensibili şi deştepţi, nu precum copiii mici care pot doar să plângă, şi asta este exact ce a făcut naţiunea până acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Întrebare: Cum putem trece de la starea de păcătos, care nu-l poate justifica pe Creator, la starea de om drept?

Răspuns: Să te simţi ca fiind păcătos, e foarte bine, benefic şi este o stare de neevitat În timp ce egoismul se ridică în tine, eşti „sub protecţia Torei,” adică ai ceva de la Lumina care te ajută să înţelegi că treci printr-o cădere şi cobori.

Cazi deoarece nu ti-ai corectat încă noile tale dorinţe, care ies la iveală în tine. De aceea te simţi ca fiind un păcătos. Un păcăctos este un nivel spiritual şi unul foarte onorabil. Adică asta înseamnă că am ajuns la o stare unde Creatorul realizează că ma poate încărca cu o povară şi mai grea şi că o voi putea corecta! El pare să invite şi să îmi atribuie un servici adiţional important.

Dar nu am corectat încă această încărcătură adiţională; nu mă pot orienta către dăruire aşa că în această stare mă consider un păcătos până acum. Dar nu mă acuz pentru asta; îl justific pe Creator, îi mulţumesc  şi mă bucur în oportunitatea care mi se arată mie chiar acum.

Aceasta este radical diferit faţă de cum interpretează oamenii obişnuiţi cuvântul „păcătos.” Este o stare foarte respectabilă. Comandantul m-a dat scos în faţa întregii companii şi a spus: „numai tu eşti capabil să îndeplineşti această sarcină!” cu alte cuvinte, îmi este acordată o îngreunare adiţională a inimii  şi o iau spre o noua misiune de luptă. Dar deocamdată sunt un om păcătos, până ce o completez şi devin drept.

Faraonul a înţeles că era un păcătos şi Creatorul era cel drept. Cu alte cuvinte, fiecare stare de-a lungul scării spirituale este spirituală. Cei păcătoşi sunt stări exaltate ce îi preced pe cei drepţi. Şi astfel aceste stări vin în tururi. O dată eşti un păcătos, altă dată eşti drept, şi încă o dată, pacătos şi înţelept, şi tot aşa. Este ca şi cum aş merge pe ambele picioare. Un picior este păcătos iar celălalt drept.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala lecţia zilnică de Cabala  5/2/2011, Shamati Nr. 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→