Întrebare: Sunt o mulţime de grupuri şi comunităţi în lume care susţin tot felul de cauze. O conexiune a oamenilor fără puncte în inimă ajută la ridicarea peste dorinţa egoistă?

Răspuns: Punctul din inimă este dorinţa de revelare a rădăcinii, este o parte din Creator, din cel de Sus. Am un punct negru, am nevoie de ceva pe care nici măcar nu o pot defini. În această viaţă, îmi lipseşte o senzaţie, o înţelegere. Pentru ce este această viaţă? De ce exist? De unde vine? Care este scopul ei? Cine mă controlează?

Încep să-mi pun întrebări despre rostul vieţii. Este ca şi cum de Sus este un fir care mă leagă, un canal de forţe şi o conducere superioară, şi vreau să o ating, să ştiu motivul vieţii. Pun întrebări pe care o persoană obişnuită se teme să le pună, se jenează să le ridice.

Aceste întrebări pot eventual să conveargă în una :care este sensul vieţii? Fără răspuns la ea, nu înţeleg ce rost mai are să trăiesc. Am nevoie să sparg încuietoarea acestei „lăzi cu comori”. Şi dacă întrebările mele conduc la adevărata esenţă, sursa vieţii, înseamnă că am punct în inimă.

Un astfel de om ajunge la un grup care studiază această întrebare specifică: „cum găsesc rostul vieţii, sursa ei? Cum descopăr guvernarea superioară şi mă alătur ei cu tot ceea ce sunt?” Un om nu poate abandona la jumătate această cale fiindcă pentru el dorinţa lui tinde spre esenţa creaţiei şi nimic nu-l va opri acum. Este gata să stea faţă în faţă cu Creatorul şi nu cedează la nicio îngrădire. Nu are importanţă cât de mult ceilalţi încearcă să-l oprească (pe el sau pe ea), nu contează ce spun, omului pur şi simplu nu-i pasă.

Astfel de oameni ajung la înţelepciunea Cabalei.

Mai există la fel de bine şi o altă categorie, aceia care încă se gândesc. Punctele lor din inimă s-au trezit de asemenea, dar încă sunt „acoperite” cu tot felul de învelişuri. Aşa că, ei pot fi satisfăcuţi de misticism, de practicile holistice, de filozofi, de meditaţii, de vegetarianism, naturalism, etc. Toate aceste orientări încep cu aceeaşi întrebare şi de aceea sunt azi atât de populare. La nivelul subconştient, omul simte că este timpul să se înalţe într-un fel, că este timpul să se schimbe…

Şi astfel, treptat, avansăm. Trebuie să aşteptăm până oamenii verifică aceste direcţii. Între timp, dorinţa lor creşte încet, încet şi abandonează cercetările lor şi vin la sursă, la metoda care poate să le dezvăluie ceea ce caută. Aceasta este calea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala.5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vom urca la Infinit, atunci se pare ca nu vom primi satisfactie niciodata şi vor dori în mod constant mai mult decât avem, nu-i asa?

Răspuns: Aceasta nu este nesfârşită, ci o ascensiune clar definită: 125 de pasi, Lumina de Nefesh-Ruach-Neshama-Haya-Yechida (NRNHY), dorintele din Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut. Există o limită la care se presupune ca ar trebui să ma unific cu ceilalţi, până când am devenit ca un singur om cu o singură inimă, care este considerată ca fiind Malchut din Lumea Infinitului, unde vom obtine Lumina NRNHY, Lumina Infinitului.

Totul se află în interiorul frontierelor sale; totul are o măsură. Când auzim „Lumina Infinitului”, aceasta înseamnă că vasul şi Lumina sunt complet echivalente una cu alta şi nu există restricţii. Din punctul de de vedere al dorinţei, este împlinirea infinita prin Lumina.

Dacă aş umple un pahar cu apă pana sus, aceasta înseamnă că este infinit umplut. Nu există restricţii: Atat de mult cat un pahar poate conţine, atât de mult lichid a fost turnat în el. Este o împlinire infinita, deoarece nu este limitata de un anumit nivel, dincolo de care este imposibil să meargă. A primit tot ceea ce ar putea fi posibil sa primeasca.

Astfel, uneori, experimentam o senzaţie de împlinire totala, ca si cand nu există o plăcere mai mare! Acest lucru înseamnă că ai ajuns la împlinirea totală. Au fost 10 uncii de dorinţă, şi toate sunt pline. Dacă nu trebuie să cresti în continuare, atunci ai ajuns la împlinirea ta infinită. Dar altcineva ar putea avea nevoie îndeplinirea evaluata la 10 tone, şi până când ajunge acolo, el se va simti limitat. Odată ce este completat, va experimenta infinitul.

Infinitul nu se măsoară prin distanta, deoarece nu există nici o distanţă, în spiritualitate. Dar când vom ajunge la unitate între noi şi noi toţi ne legam împreună în sistemul integral, ideal, Lumina de sus, proprietatea de a darui, poate fi complet descoperita în asa o conexiune perfectă. Aceasta este ceea ce se numeşte Infinit. Este o noţiune cantitativa, mai degrabă decât una calitativă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Zoharul vorbeste despre sufletul nostru comun sau despre sufletele separate?

Răspuns: Zoharul vorbeşte despre sufletul unei singure persoane. Asta pentru că nu există nimic altceva în realitate, inafara de un singur om, un singur suflet, o singura creaţie, Malchut – nu conteaza cum il numesti.

Şi dacă ni se pare că există mulţi oameni, multe dorinte, care sunt separate si straine, toate acestea vin din lipsa percepţiei corecte a realităţii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: O rugăciune pentru societate înseamnă întotdeauna că mă rog pentru a-i completa la perfecţiune?

Răspuns: Da, dar trebuie să-i completezi doar in ochii tai. Societatea nu duce lipsă de nimic. Cu excepţia ta, restul este corectat. Toată lumea judeca în funcţie de defectele lor. O persoana vede lumea prin prisma defectelor ei. Dacă ai fi fost corectat acum, ai vedea că întreaga lume este corectată.

Prin urmare, o rugăciune pentru societate este o rugăciune pentru societatea care există în tine. Acesta este locul Shechinei tale, „locul” unde tu dezvălui Creatorul. Aceasta este societatea ta. La urma urmei, nu vei vedea niciodată nimic din afara; mai degrabă, în dorinţa ta, vezi vasul tau spart, dorinta.

„Mă rog pentru societate!” Cu excepţia ta, nimeni nu are nevoie de rugăciunea ta sau toate cuvintele frumoase care ies din gura ta: „Eu lucrez pentru binele societăţii.” Toate acestea doar par ca muncă.

Tu nici măcar nu ştii cât de mult esti inchis in tine insuti. Ai de corectat numai dorinta ta interioara. Aceasta se numeşte „societate”, „lume”.  Este totul în tine, dupa cum se spune: „O persoană este o lume mica”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum e posibil să obţii adevărata realitate ca „cercetător” când toate ustensilele de măsură continuă să se schimbe?

Răspuns: Ce diferenţă este dacă eu studiez lumea care se schimbă tot timpul, în timp ce eu nu, sau lumea care este constantă, în timp ce eu mă schimb în permanenţă? Dacă nu ar fi schimbări eu nu aş fi capabil să spun nimic despre lume fiindcă nu aş avea mijloace de măsură. De fapt, măsurarea este posibilă numai între doi parametri schimbători, pe baza relaţionării lor unul faţă de altul.

Determin o relaţionare între ei şi aceasta devine o unitate de măsură pentru mine. Apoi folososec în continuare această unitate de măsură. Sunt doi parametrii inegali unul faţă de altul, două puncte în spaţiu. Măsor relaţia dintre ei şi astfel determin diferenţa dintre ei, apoi accept asta ca unitate de măsură. De exemplu: un grad de temperatură sau zece centimetri. Apoi folosesc această unitate de măsură pentru a măsura tot ceea ce apare pe parcurs.

Încep prin a spune că am găsit un anume fel de diferenţă. Apoi folosesc asta ca bază şi continui să măsor toate diferenţele dintre proprietăţi, forţe, loc în spaţiu, şi dorinţe. Nu contează între ce si ce, dar totdeauna măsor diferenţa, schimbările. Dacă nu sunt schimbări nu e nimic de măsurat, pur şi simplu pierd toate senzaţiile.

Dacă nu s-ar întâmpla nicio schimbare acum, lumea mi-ar apărea imobilă. Aş muri şi aş pierde toată înţelegerea, senzaţiile şi sensibilităţile, ca şi cum nu ar exista nimic.

Viaţa noastră nu este o experienţă a unei stări ci o senzaţie a schimbării de la o stare la alta. Şi dacă schimbările dintre stări sunt numite viaţă, rezultă că am două forme de viaţă: o viaţă a schimbărilor din afara mea, şi o alta a schimbărilor din interiorul meu.

Dacă presupun că viaţa merge mai departe şi schimbările sunt în afara mea, atunci aceasta este viaţa în această lume. Viaţa în care schimbările sunt în interiorul meu se cheamă viaţă spirituală, viaţa lumii viitoare. Viaţă înseamnă totdeauna schimbare; totul depinde de unde o observ.

Partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Când lucrez în grup şi caut conexiunea cu reţeaua comună, îmi folosesc simţurile. Devin simţurile mai sensibile facilitând formarea unui al şaselea simţ spiritual?

Răspuns: Noi percepem lumea cu simţurile noastre animalice pentru ca astfel să fim eliberaţi de spiritualitate, în amândouă manifestările, şi pozitivă şi negativă. Într-adevăr, înclinaţia rea, este la fel de spirituală ca şi cea bună. Amândouă sunt forţele Creatorului. Situaţia a fost anume aranjată în aşa fel ca să ne permită să fim eliberaşi de spiritualitate şi să ne dezvoltăm independent.

Aceasta este faza preparativă, destinată nouă pentru a ne pregăti un punct independent. După aceea, când trecem peste Mahsom în spaţiul spiritual, această independenţă se va manifesta în noi preluând calitatea Creatorului, forma Lui. De aceea omul se numeşte „asemănător” Creatorului.

Cât despre percepţia noastră actuală prin simţurile animalice, ea este mai degrabă pregătire, pentru a se asigura că vom deveni independenţi de Creator. După revelarea în practică a faptului că totul vine de la El, putem întoarce asta înfluenţându-ne noi înşine propria voinţă, şi nu pentru că natura ne forţează să facem asta.

Este scris: „Nu contează cât de mult unul se înalţă peste ceilalţi, înclinaţia rea se va înălţa peste el”.Totdeauna ne-a fost dată o dorinţă în plus de a rezista, de a ne sustrage, şi de a ne menţine cu încăpăţânare poziţia în faţa Creatorului. În caz contrar, ne-am „topi” pur şi simplu în spiritualitate, pierzându-ne tocmai esenţa.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare de la Moscova: Ce înseamnă să ne dorim să ne unim? Şi cum este simtita unitatea?

Răspuns: Aparent aceste întrebări vin din grupul nostru de la Moscova, în anticiparea convenţiei viitoare de la Moscova. Ce înseamnă să ne unim? De ce? De ce tinem această convenţie? Întrebarea este corectă.

De ce ar trebui să ne unim? Sa fiu sincer, acest lucru este imposibil de explicat. Dacă o persoană are un Reshimo (gena informaţionala), care a rămas în el de la unitatea pe care el a experimentat-o odata, fiind în acelaşi timp, în dorinţa comună, unde a dezvăluit o dată Creatorul şi a pierdut apoi aceasta senzatie, iar acum acest Reshimo se trezeste din nou, atunci el doreşte sa revina la această stare. „Vreau asta!”

De exemplu, unor oameni le place sa manance broaste. Ei bine, ce poti face …. Eu nu am aceasta dorinta, dar pentru ei este o incantare cereasca. Aceasta este exact cum apare dorinta pentru spiritualitate. Ea se trezeste- si asta e tot. Ce poti face? … O persoană începe sa simta o dorinţă pentru broaste si o alta- pentru spiritualitate. Aceasta dorinta se trezeste din interior şi nu depinde de noi.

De ce ar incepe cineva să simtă o dorinţă de a mânca broaşte? Pentru că, odată, a gustat şi a simţit un gust plăcut, a primit creşterea corespunzătoare – şi acum doreşte acest lucru.

Dar o altă persoană a fost în spiritualitate, la un moment dat şi o Reshimo a rămas în ea, iar acum se trezeşte. Acesta este motivul pentru care este imposibil să explic cum unitatea este simtita de persoanele care nu au un Reshimo din starea spirituala. Dar este posibil sa le arăt că merită să se unească unul cu altul pentru ca asa vom ieşi din criza generală, şi, prin urmare, merita pentru ei să se alăture celor care sunt sunt stabiliti sa corecteze starea lumii actuale. La urma urmei, ei vor beneficia, de asemenea, de acest lucru.

Aceasta este ceea ce trebuie sa le spunem oamenilor. Ei nu înţeleg ce înseamnă spiritualitatea, sau Creatorul, adeziunea, unitatea, sentimentul de perfecţiune, eternitate, armonie cu natura, sferele superioare …. Acest lucru este lipsit de sens pentru ei, astfel încât acestia vă vor spune, „Lasati-mă în pace! Doar dati-mi ceva în această viaţă- pace, securitate, sanatate. Nu am nevoie de nimic altceva!” Orice persoană vorbeşte bazat pe dorinţa ei!

Când vorbeşti unei astfel de persoane, trebuie sa-i arati că ea, de asemenea, nu va fi capabila să îşi împlinească dorinţa cu excepţia cazului în care ea merge împreună cu toată lumea spre unificare, deoarece aceasta este ceea ce cere natura integrala, globala. Avem dovezi pe care sa ne bazam şi modalităţi de a-i explica acest lucru. Prin urmare, îi spui că lumea are nevoie de unitate, deoarece aceasta este ceea ce ne cere natura. Trebuie să vorbesc cu o persoana la nivelul ei, în loc sa-i spun despre Creator şi spiritualitate. Neavand nici o altă cale, ea se va alătura. Dar, de asemenea, fiecare persoană trebuie să fie abordata în funcţie de dorinţa lui sau a ei.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/11, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este mult mai uşor de citit acele părţi ale Zoharului unde Baal HaSulam explică folosind termeni cabalistici?

Răspuns: Deoarece atunci este clar pentru noi că aceste definiţii sunt tehnice şi nu imagini pământeşti. Cu toate acestea, totul depinde de nivelul nostru de calificare.

Dacă aş invita un specialist pentru a remedia calculatorul meu, i-as arata imaginile de pe ecranul meu şi i-as spune că nu-mi plac nuantele de culoare sau calitatea afişării, dar el nu se uita la imaginea actuala. Un specialist în computere se uită la semnalele electrice, forţele care creează această imagine în interior, la cantitatea de culori instalate în sistem.Lui nu-i pasă imaginea în sine, deoarece pentru el nu inseamna nimic, doar o reflectare externă, un simbol pentru ceea ce se întâmplă în interior, ceea ce indică funcţionarea adecvata sau neadecvata a computerului.

Pe de altă parte, atunci când ii arăt această imagine şi il întreab cum să o repar, el îmi explică în termeni tehnici: „Aici trebuie să înlocuiţi HGT, NHY, sa conciliezi forţele liniilor din dreapta şi stânga…” şi nu înţeleg nici macar despre ce vorbeste.

Noi suntem confuzi nu de Zohar care vorbeste în acest fel sau asa, indiferent dacă este limba legendelor sau limba Cabalei, ci de incapacitatea noastră de a discerne corect imaginea reală şi de a ne da seama despre ce e vorba. Fiecare cuvânt al Zoharului indică o dorinţă care trebuie corectata. Nu este nimic altceva in el inafară de asta.

Creatorul a dat naştere la dorinţa. Această dorinţă trebuie să fie adusa la corectare şi împlinire. Până când se realizează corectarea acesteia, urmată de împlinire, doar vorbim despre această dorinţă. De îndată ce aceasta devine corectata şi împlinita, ne oprim sa vorbim despre ea şi începem sa discutam despre gradul următor, o dorinţă mai profundă, care urmează imediat după aceasta.

Acesta este modul în care ne corectam dorinta după dorinţă, strat dupa strat. Această abordare pe etape pentru întreaga putere a dorinţelor în noi, pe care le corectam pas-cu-pas, una după alta, este numit Mishpatim– judecati sau reincarnari ale sufletelor. „Reîncarnări ale sufletelor”, înseamnă că eu mereu sufar aceste transformări interioare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce cea avansarea cea mai mare se petrece exact în timp ce citesc Cartea Zohar, fără sa înţeleg nimic, doar prin păstrarea intenţiei?

Răspuns: Studiul Cabalei nu cere nicio abilitate mentala speciala, deoarece nu este învăţata cu mintea. Dimpotrivă, oamenii care se considera inteligenti, care sunt buni la studiu, care înţeleg lucrurile repede şi au o minte ascutita, de obicei, nu avansează foarte bine în Cabala. Asta pentru ca mintea si senzatia abilităţilor mentale ii opreşte, purtandu-i departe pe calea de studiu raţional al aceastei ştiinţe, în loc de a o atinge prin loialitatea faţă de grup. Aceasta este o problemă.

Aş spune că tocmai oameni „obisnuiti” sunt cei care au mai mult succes în avansarea spirituală. Genialele minti-ascutite care vin să studieze ştiinţa Cabalei, de obicei, se impiedica imediat. Se văd ca şi cum ar sari cu capul inainte in adâncimea marii, şi „reapar” de acolo mulţi ani mai târziu, odată ce apa spala toata mandria lor, sentimentul de superioritate şi de putere.

Să sperăm că aparţinem celor care au succes în realizare, mai degrabă decât celor care au o minte strălucită.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost necesar să ne exilam de Creator la cel mai extrem punct în scopul de a obţine corectia şi sa venim la adeziunea cu El?

Răspuns: Nu este suficient să coboram prin toate lumile la aceasta. Trebuie sa coboram chiar mai adanc. Numai atunci când vom intra în grup începem sa obtinem ceea ce un „om rupt” este. Apoi, vom cădea mai jos şi mai jos, mult mai adanc decât atunci când am început să studiem.

Pana la urma, anterior, nu am fost familiarizaţi cu înclinatia noastra rea şi nu ne-am simt rău pentru aceasta. În acel moment, inca am crezut că dorintele pe care le-am avut au fost bune şi cu cat mai mult a evoluat ego-ul nostru, cu atat mai multa energie ne-a furnizat pentru a avansa.

Apoi, începem să vrem să ne unim cu ceilalţi şi sa dezvăluim esenţa internă a grupului. Facem acest lucru în mod constant, în timp ce ne gândim la el în scopul de a găsi conexiuni interne între noi, care există, dar sunt ascunse de noi. Doar atunci noi descoperim că mereu uităm de aceasta, o respingem şi-o uram. Astfel, o persoană începe treptat atingerea naturii sale.

Aceasta este încă o coborâre, deoarece ea nu şi-a dezvăluit tot raul şi toate urcarile si coborarile sunt definite doar de modul în care creatura simte aceasta. O persoană nu se vede pe sine ca fiind mai îndepărtata de Creator încă. Toata înţelegerea şi experienţa sa se bazează pe gradul său de îndepărtare de El, ca şi cum ea se indeparteaza mai mult si mai mult.

Prin urmare, ea simte un gol si mai mare, amărăciune şi frustrare. Ea nu înţelege cum se poate sa munceasca şi sa studieze atât de mult, numai ca să se simtă mai rău ca si cum lumea devine inca si mai inchisa pentru ea. Cu toate acestea, în cele din urmă ea intelege că acesta este modul în care fiinţa creată este revelata, şi este necesar sa treca prin aceasta.

În cele din urmă, ea este de acord cu acest lucru, care este considerat ca „acceptare necondiţionată”.  Ea este pregătita pentru orice ar putea veni şi crede că e in regula dacă se simte si mai cazuta; cel mai important este să nu renunţe!

În acest caz, ea primeşte o împovărare şi mai mare de la ego în timp ce, în acelaşi timp, primeste o oportunitate de a-l corecta. Aici avansarea se bazează pe două contrarii, deoarece atunci cand incepe sa se corecteze, se egalizeaza cu Creatorul şi, apropiindu-se de El cu fiecare pas nou, ea trebuie să dezvăluie natura sa opusa în „linia stânga.” Apoi, in conformitate cu aceasta, va pleda pentru Lumina „în linia dreapta” şi se va corecta ea însaşi în cea de „mijloc”.

Asta înseamnă că de-a lungul cursului acestei întregi ascensiuni la Malchut din Lumea Infinitului, in ultimul moment, adeziunea considerata ca fiind „Rav Paalim UMekabtziel (El care o binecuvântează şi o împodobeşte),” ea va continua sa dezvăluie răul din ce în ce mai mare. Nu poate fi evitat.

În caz contrar, nu vom găsi în noi înşine nevoia de Lumina. Avem nevoie de spatiu unde putem face Creatorul în noi înşine. Acest spatiu se presupune a fi opus proprietăţilor înnăscute ale Creatorului, iar apoi va depinde de mine ce fac cu el.

De aceea, găsim acest gol, toate locurile pe care le cuprinde şi toate părţile sale ca separate, opuse şi distanţate una de alta, ca părţile rupte ale unei construcţii. Noi, cu toate acestea, începem să le adunam, în căutarea pieselor potrivite şi plasarea lor în secvenţa corectă, în ordinea corectă a cauzei si efectului, astfel încât să se alinieze toate detaliile care au fost separate.

Astfel, dezvalui modul în care Creatorul simte fata de mine, că El este binele ca face bine, care a creat punctul de „existenţă din absenta” pe care am nevoie sa-l corectez în mine. Această conştientizare că am fost creat „din absenţa” mă ajută să înţeleg „existenţa din existenţa” (Yesh Mi Yesh), care m-a creat.

Întregul proces prin care acest punct creat de El trece este exclusiv necesar, astfel încât să pot atinge Lumina infinită. Toate aceste etape au fost pre-stabilite cu mult timp înainte, pe durata planului creaţiei, precedand crearea acestui punct „al absenţei,” dupa cum se spune: „sfârşitul unei acţiuni este în gândirea sa iniţială.”   Astfel, se ajunge la obtinerea fortei care l-a creat şi la înţelegerea a ceea ce a fost esenţa acestui proces de corectare.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/8/2011, „Toti cei care sufera pentru public”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→