Întrebare: La începutul lecţiei din Cartea Zohar, înţeleg şi sunt inspirat de cuvintele tale cu privire la intenţie. Dar în momentul în care începem citirea Zoharului, ma confrunt cu o multitudine de gânduri străine şi nu reuşesc să restabilesc intenţia corecta. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Regreta! O persoană dezvoltă treptat necesitatea de a simti materialul de studiu. Într-adevăr, vorbim despre o oportunitate de a percepe spiritualitatea. Dorintele noastre (vasele) sunt senzaţiile noastre, aspiratiile.

Dacă o persoană nu are încă dorinţa de a descoperi pe cel de sus, forţa de a darui, pe baza celui mai mic, forţa de primire, prin modul in care cel inferior va deveni similar cu cel superior în proprietăţile sale, el sau ea nu ajunge încă inspirat de o căutare spirituală constantă.

Tu nu-l poti ajuta, doar regreti cat de mult poti. Şi grupul trebuie să stimuleze ferm, intenţia corecta în timpul studiului.

Numai în acele momente în care o persoană îşi aminteşte despre intenţie sunt considerate ca studiul Torei (Cabala), Lumina care reformeaza. Dacă unul însumează toate aceste momente, el poate număra câte minute din timpul vieţii sale, a studiat Tora …. Dar indiferent de motivul pentru care nu o face, cu timpul o va face. Treptat, se va întâmpla.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între reţeaua relaţiilor noastre unul cu altul şi reţeaua legăturii dintre marii cabalisti ale căror lucrări le studiem?

Răspuns: Noi trebuie să devenim similari la reţeaua conectarii care a legat împreună marii cabalisti. Unul mic creste prin dorinta de a deveni ca unul mare.

Unul „mare ” este o reţea de conexiune pe care Cabalistii au creat-o între ei. „Unul mic” suntem noi, cei care dorim să ne conectam cu, să fim în, şi să devenim similari cu aceasta.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar dacă intenţia mea este egoistă, dacă încep să mă gândesc la binele celorlalţi şi  îmi doresc să fie bine în lume, se poate asta considera deja o acţiune?

Răspuns: Desigur. Chiar crezi că dând o bucată de pâine celui sărac este o acţiune? Asta nu conduce decât la existenţa a şi mai mulţi oameni săraci în lume.

Acţiunea ta este să atragi Lumina. Ea, şi nimic altceva, te întoarce la Sursă. Atunci, la ce altceva să te gândeşti? Mai ales în vremea când întreaga lume este în necaz şi în pericol. Noi nu avem nevoie decât de Lumină. Lipsa Luminii este motivul războaielor, crizelor, catastrofelor şi a altor probleme.

Mai precis, lipsa acţiunilor bune din punctul de vedere al Luminii, trezeşte necazuri în cele patru faze de dezvoltare – mineral, vegetal, animal şi uman. Răul de care ne lovim este o  proiecţie a lipsei Luminii.

Pedepsirea nu vine de Sus. Dacă trebuie să primesc o anumită răsplată, aceasta este revelarea Creatorului, similitudinea şi alipirea la El, iar eu nu fac asta, aşa că experimentez golul creat ca pe o pedeapsă, sau ca pe o lipsă de bunătate. Şi vice versa, obţinând acest lucru, mă voi simţi recompensat.

Deci eu simt recompensa sau pedeapsa în aceleaşi dorinţe. Dacă mă corectez şi îmi umplu dorinţa, este recompensa, dar, dacă nu mă pot corecta şi deci să-mi umplu această dorinţă, atunci aceasta este pedeapsa. Nu există nicio pedepsire de Sus. Nu primesc o fărâmă peste ceea ce mi-am pricinuit mie însumi. Eu mi-am creat propria pedeapsă.

De aceea, eu am o singură sarcină – să atrag Lumina. Mai ales astăzi, având în vedere tot ceea ce se întâmplă şi se acumulează în lume. Nu există niciun alt mijloc.

Eu sunt în permanenţă în legătură cu oameni care sunt „ în cunoştinţă”, şi citesc tot felul de articole, vizitez website-uri şi urmăresc ziarele, dar nu văd nicio soluţie oferită undeva. Ei nu pot oferi nimic şi nici măcar nu vor să se gândească la asta pentru că nu au nici cea mai firavă conexiune cu corecţia.

Nu mai departe de ieri, vorbeam despre asta cu un scriitor renumit şi el nu a spus nimic, a evitat să răspundă. Asta indică o lipsă de sensibilitate, o lipsă de înţelegere a corecţiei.

„Lumea este rotundă şi noi trebuie să ne unim” spun oamenilor. „Adevărat, şi noi acţionăm în aceeaşi direcţie”, îmi răspund. Oamenii nici măcar nu realizează că în realitate merg în direcţie opusă. Până la urmă, fiecare persoană îşi întăreşte propriul partid sau mişcare. Nu există nimeni cu care să vorbeşti.

De aceea, noi trebuie să ne creăm condiţii în rândul nostru pentru ca forţa pozitivă să poată curge. Numai atunci valurile ei se vor revărsa peste întreaga lume. Nimic altceva nu ajută. Noi nu depindem de ceilalţi dar trebuie să-i ajutăm şi astfel, mai târziu, oamenii vor putea prinde repede aceste valuri, vor înţelege mesajul lor şi vor simţi că vin de la noi.

Materialele trebuie diseminate înaintea timpului, dar în esenţă, sursa acestor valuri este în noi.  Pentru asta, cel mai important lucru este să ne unim, să fuzionăm unii cu alţii din ce în ce mai mult.

Eu îmi pun mari speranţe în următoarele Convenţii. Ele sunt mijlocul prin care trebuie să aducem la viaţă unitatea, consolidarea şi grija reciprocă pentru lume şi pentru corecţia noastră care va ajuta lumii.

A venit vremea pentru Creator să devină dezvăluit în creaturi. Mijlocul e simplu şi ne e la îndemână. Tot ce avem de făcut este să-l folosim. Noi cerem lumii să se trezească, dar noi înşine, suntem treji?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să-şi clarifice cineva comportamentul în relaţia cu grupul? Să vorbească cu ei, să acţioneze împreună, sau să fie în acelaţi loc fizic?

Răspuns:  „Totul se clarifică în gând” şi nimic nu poate fi văzut în afară. Omul poate părea indiferent, chiar nepoliticos, nerăbdător, fără să-şi exprime o atitudine bună faţă de ceilalţi. Poate aşa are el caracterul, sau se preface cu scopul de a nu slăbi eforturile sale interne mari.

Omul trebuie să caute imaginea internă a grupului, locul unde există toate dorinţele lui, gândurile, idealurile, speranţele comune, şi să se agaţe de ea. Judecând după manifestările externe îţi va fi poate greu să accepţi grupul. Va veni mai târziu, când vei înceta să mai dai atenţie la extern fiindcă „iubirea acoperă toate păcatele”.

Tu vii în acest loc fiindcă oamenii adunaţi acolo au puncte în inimă, aşa că, apropie-ţi aceste puncte interioare.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am avut nevoie de toti acesti mii de ani de dezvoltare, reincarnari si suferinte, daca schimbarea majora are loc abia acum?

Raspuns: Dorinta de a primi placere se presupune ca trece prin toate aceste stadii si la fiecare din ele, nu conteaza cat de mic, iei o decizie constienta, cum ar fi ca starea curenta este rea si trebuie sa iti continui calatoria, sa adaungi inca un gram de dorinta, sa urci inca un milimetru mai sus catre noua calitate.

La fiecare nou grad, totul pare a fi bine, dar cateva momente mai tarziu din nou iti lipseste ceva, iar ceva nu-i in regula. Inca ceva rau se dezlantuie, cu o asemenea forta ca nu-i poti face fata.  La inceput totul a fost grozav, iar acum ma omoara, iar eu trebuie sa mai urc inca un pas.

Astfel, urcam o multime de pasi, incantati la inceput si franti de durere spre sfarsit. Fara aceste trairi, nu experimentez contrastul dintre Lumina si intuneric si nu obtin vasul construit din aceste aspecte opuse de perceptie. Fara acest vas, nu am cu ce sa ma intorc spre Lumina Infinitului.

Astfel, trebuie sa trec toata aceasta cale, sa urc mii de pasi, sa fiu absorbit de placerea sau de oroarea fiecaruia din ei. Astfel ajungem la ultimul pas al scarii, si chiar si acum, in stadiul de daruire si dragoste, inca mai cadem, la fel cum a facut si Rabbi Shimon, care s-a transformat intr-un „negustor ambulant” inainte de corectia finala.

Ce fel de stadiu este asta? Unde a cazut? La cea de-a 124 treapta, cea care o precede pe ultima, el a descoperit ca este cea mai rea treapta dintre toate, unde s-a simtit ca si „Shimon de la piata”. Si atunci, odata ce a experimentat diferenta fata de ultima treapta, a urcat spre perfectiunea finala.

Cu cat mai mult ai urcat, cu atat mai rau te face sa te simti stadiul actual, deoarece devine un pas intermediar pentru urmatorul. Acest grad actual este atat de rau incat nu-i mai poti face fata. La sfarsit, trecand prin toate impresiile pozitive sau negative, te ridici mai sus. Cele negative alcatuiesc adancimea vasului tau, in timp ce cele pozitive devin raspunsul tau fata de daruire si in felul acesta obtii vasul complet.

Speram la un anume „salt”, dar nu exista nici unul. Un copil de un an nu poate face un pas si sa fie de cinci ani. Poate el sari peste procedeul lent, gradual de crestere? I-ar lipsi acesti ani pierduti din viata. Perceptia sa in toate domeniile din viata ar fi distorsionata. Pregatirea vasului este necesara si nu poate fi evitata.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul „necesitatăţii”, de care trebuie tot timpul să avem grijă?

Răspuns: Necesitatea pentru mine este să simt tot timpul conexiunea cu Lumina care mă ghidează, aşa cum un adult ghidează un copil cu mâna. De aceea doresc să fiu conectat cu Lumina, ca să simt permanent cum mă ghidează mai departe.

Îţi aduci aminte cum erai dus de mână de mama ta? Lasă Lumina să te conducă în acelaşi fel!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 5/15/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce trebuie să ne concentrăm, pentru a descoperi conexiunea în dorinţa noastră comună?

Răspuns: Toţi trebuie să lupte să vizualizeze cât de bine poate grupul (lumea şi/ sau, pe ei înşişi) c şi să intre în el:  în locul, fără corpuri fizice cci numai dorinţe care-L vizează pe Creator. Omul vede cum aceste dorinţe sunt conectate mutual într-un singur sistem, doreşte să fie în el, dar încă se simte deoparte. Ei sunt toţi legaţi în timp ce el încă nu e.

Apoi, în funcţie de abilităţile lui de a le dărui, el roagă şi cere de la ei să-l influenţeze ca raspuns şi să-l includă, să-l ia şi pe el înăuntru. La fel ca atunci când se dansează în cerc şi laşi pe unul din afară să intre. Faci loc pentru el şi el se alătură. Asta înseamnă să primeşti susţinere de la grup.

Depinde de cât de tare a cerut asta şi a dorit să fie inclus în grup, cât să ia putere, dorinţa şi gândurile de la grup  şi cât de mult vrea el să-şi înlocuiască propriile gânduri şi dorinţe cu cele ale grupului, nelăsând nimic din el însuşi şi, ca urmare, anulându-se pe sine. Şi, în loc să aibă propriile gânduri şi dorinţe, el primeşte ceva de la grup, noi spunem că a câştigat spiritualitate.

Apoi, în grupul în care el a intrat, el doreşte să descopere forţa colectivului care îl umple şi îi conectează. Această forţă trăieşte între ei, este iubirea mutualî şi conexiunea. Omul doreşte să se afunde în forţa cere leagă împreună toate părţile dorinţei comune. Aceasta este privită ca angajamentul lui la adeziunea cu Creatorul, când el primeşte mintea şi senzaţiile nivelului superior.

Făcând aşa, el nu se anulează pe sine, însă începe să se experimenteze pe sine ca nou, născut mulţumită faptului că s-a anulat pe sine, a primit gândurile şi dorinţele de la grup, a obţinut conexiunea şi în interiorul lui a simţit o forţă vitală, Lumina. Asta înseamnă că acum, vasul (Kli-ul) şi Lumina sunt noi, spirituale.

Aceştia sunt paşii pe care trebuie întâi să-i faci.

Din Lecţia 8 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când îţi citesc cărţile simt revelaţia unei noi lumi. Însă, imediat ce le termin, îmi amintesc doar de mine însumi. Cum să păstrez senzaţia pe care o am în timp ce citesc cărţile?

Răspuns: Nu ai nevoie să-ţi aminteşti nimic ci mai degrabă să uiţi  şi e minunat că o faci! De alfel, dacă nu uiţi, o să te comporţi după cum am scris eu acolo în cărţi, după mintea şi sentimentele mele. Dacă citeşti mult şi repeţi ceea ce ai citit, şi încă uiţi, tu acumulezi propriile tale senzaţii interioare. Tu trebuie să faci asta şi asta este realizarea ta.

Cu cât uiţi mai mult cu atât mai bine. Omul trebuie să iasă de la lecţie şi să nu-şi amintească nimic, fiindcă înţelepciunea Cabalei nu este ca alte ştiinţe din lumea noastră care cer memorizare. Când am învăţat la Universitate, trebuia să-mi amintesc din cunoştinţe şi să le demonstrez la examene. În Cabala, examenul testează ce am construit în interiorul meu ca rezultat la ceea ce am citit şi am auzit.

De aceea, recomand cu tărie ca fiecare să aibă un set complet de cărţi. Citiţi acasă, în timp ce călătoriţi cu autobuzul sau cu trenul, în timpul pauzei de masă, de câte ori aveţi oportunitatea să deschideţi o carte. Prin ea, vă conectaţi la rădăcina spirituală.

Din Lecţia 8 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumea materiala nu avem putere asupra dorintelor noastre. In daruire, dorintele sunt mult mai mari, deci cum ne vom putea descurca cu ele?

Raspuns: In daruire, intalnesc un amic. Conectandu-ma cu el, eu sunt cel care determina gradul, forta si felul dorintei din care formez vasul pentru suflet.Eu sunt cel ce ia toate deciziile.

Gandindu-ma mai bine, aici apare o alta intrebare: Cine sunt „eu”? Pentru ca, nu am o anumita predispozitie si proprietati care sa defineasca cine sunt eu. Adevarat, anumiti parametrii nu depind de mine pana la sfarsit, sunt doar o roata dintata intr-un sistem si pot functiona doar la aceasta capacitate. Se poate argumenta, dar tu esti cel ce decide cum sa contruiesti o relatie cu ceilalti, cum sa actionezi in mecanismul comun  si cum sa il formezi din punctul tau de vedere.

Astfel, unindu-ne cu ceilalti, preiei intregul „mecanism”. Daca te opresti, intregul mecanism se va opri odata cu tine. Vrei sa opresti motorul? Fa-o! Astfel vei vedea ca atunci cand incepi sa te misti, simti intreaga realitate si vezi cu ce parte a ei te poti conecta.

In ciuda faptului ca esti doar o mica roata dintata, intreaga masinarie depinde de tine, iar tu indeplinesti dorinta colectiva, intregul sistem cu tot ceea ce este in el. Tu, o mica si minuscula roata dintata, devii identic Creatorului pentru ca intreg sistemul atarna deasupra ta.

Sistemul integral poseda o remarcabila proprietate pe care nu o putem intelege: Toti sunt la fel de importanti ca si intregul. Asta se intampla chiar si celor carora punctul din inima nu li s-a trezit inca. O astfel de persoana isi poate lua locul in ultimul moment, sa acopere o mica gaura in barca comuna, dar fara ei, sistemul nu ar functiona corect. Iar la sfarsit  si ei vor primi recompensa colectiva.

Si atunci de ce au fost ultimii care au ajuns? Pentru ca au fost cei mai corupti. Doar dupa ce toti ceilalti au fost reformati, a venit timpul ca aceste ultime persoane sa isi aduca contributia in grup.

Putem avea tendinta sa dispretuim „oamenii strazii”. Si totusi, ei sunt cei care fac munca cea mai importanta. Baal HaSulam ne explica in „Introducere la Cartea Zohar”: Inaintasii nostrii au facut o munca enorma, dar noi, elementele cele mai joase ale intregii structuri, suntem cei care trebuie sa atragem Lumina la vasele lor.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate exista “ inclinatia rea”, daca este doar Creatorul si nimeni in afara de EL?

Raspuns: Si cine a creat aceasta “ inclinatie rea” daca nu exista nimeni in afara de Creator? Creatorul a facut acest rau. Si traieste sub degetul Creatorului. Creatorul il controleaza;  el l-a generat; este fiul Sau asa cum este scris: “Am creat inclinatia rea.”

Intrebare: Dar Creatorul este binele care face bine, atunci cum poate deriva raul din EL?

Raspuns: Binele care face bine a creat aceasta “ inclinatie rea,” asa cum este spus: “ Rezultatul final este in gandul initial.” De fapt, daca tu ai decis sa creezi pe altcineva in afara de tine, asa incat creatia ta sa poate atinge nivelul tau  si daca doresti sa il asisti cu toata inima si sufletul, cu tot ceea ce ai, atunci tu nu ai o alegere: Trebuie sa creezi un vas in ea, o dorinta care va fi exact ca propria ta calitate, intelegere, atingere, si orice altceva, dar cu o amprenta inversa/opusa. Si asta este exact ceea ce Creatorul a facut.

De aceea, “ inclinatia rea” este intreaga creatie; nimic altceva nu este cerut. Noi nu il intelegem. Noi credem ca sunt obiecte materiale, de exemplu, un creion. De ce nu? La urma urmei tu vezi ca exista. Are culoare, forma, si greutate. Dar in spiritualitate nu exista. In spiritualitate, cineva exista doar daca are esenta spirituala, ceva propriu al lui, in loc sa existe doar pentru ca cineva l-a creat pe el sau pe ea.

Sa spunem ca un creion nu exista in spiritualitate deoarece nu este nici o actiune care vine de la el, nici o dorinta de a fii similar cu Creatorul. De aceea nu exista in dimensiunea spirituala. Tot ceea ce vedem in lumea noastra nu exista in spiritualitate. Aceasta lume nu exista pentru ca aceasta lume este o realitate care nu are nici o miscare personala indreptata spre echivalenta cu Creatorul, in nici un obiect sau dorinta.

Pentru acest motiv, daca ar fi ca noi sa cream o fiinta, trebuie sa o programam cu abilitatea de a se misca autonom, independent. Ce fel de Creatura a creat Creatorul? A fost “ inclinatia rea.” Dar are aceasta “ inclinatie rea” propria sa abilitate de a se misca? Este chiar asa independenta si respectabila? Da, este.

Inclinatia rea este linia stanga in spiritualitate, unde il contrariaza pe Creator, IL intelege, si doreste sa fie opusa. Aici începe totul. Inclinatia rea nu incepe cu dorinta mea de infuleca mancare sau a dormi.

Dupa ce noi trecem prin pregatirea in aceasta lume si trecem Machsomul, dintr-o parte, noi primim “ inclinatia rea,” linia stanga, receptie, si din cealalta parte, “ inclinatia buna,” linia dreapta, daruirea. Si este datoria noastra sa refacem linia mijlocie dintre ele.

Pe partea stanga, este “ inclinatia rea,” Faraonul, care proclama: “Eu conduc!” si este doar dupa Machsom. Si chiar impotriva ei, este  forta superioara, daruirea. Cat despre noi, noi suntem in linia de mijloc.

Aceasta este acea “ inclinatie rea” creata de Creator, in timp ce tot ce avem pe parcursul pregatirii in aceasta lume este doar o existenta animala, nici buna nici rea. Nu este vorba despre ceea ce vorbim. Si de aceea, aceasta lume nu exista; este imaginara si nu are nici bine nici rau in ea.

“Buna” si “ reaua” inclinatie exista doar in spiritualitate. Sunt cei doi ingeri ai tai, doua forte, doi servitori. Pe cine servesc ei? Ei servesc omul care se construieste pe sine, insemnand propria sa dorinta, “ Sinele” sau, de la amandoi. Aceasta este ceea ce Creatorul doreste.

De aceea, cum poate “ Sinele” meu sa fie realizat daca nu am aceste doua forte de la care sa construiesc in mijloc, intre “ pro” si “ contra,” facand propria mea alegere?

De aceea, Creatorul intentionat a creat “ inclinatia rea” ca o forta care se opune Lui. La urma urmei, daruirea, “ inclinatia buna” este Creatorul Insusi! Apoi, intre aceste doua forte, in partea de mijloc a Tifferet, intre treimea superioara si cea inferioara, exista spatiu pentru om.

Aceasta este singura cale in care poti construi un spatiu liber sau punctul liberului arbitru. Libertatea se afla intre doua stari strict definite care apasa pe tine din doua directii, si tu trebuie sa alegi intre ele.

Punctul libertatii, punctul alegerii, libera alegere, este alegerea pe care o faci in ingustime, contractand spatiul dintre lamele foarfecii. Imagineaza-ti asta:  Doua ziduri, incep deodata sa se miste si sa ne preseze intre ele… Asta este libertatea. Si cu cat mai sus te inalti pe treptele scarii spirituale, cu atat mai ingust devine spatiul dintre ele si cu atat mai intens te preseaza. Dar din aceasta presiune, din tensiunea teribila dintre ele, iti gasesti exprimarea Sinelui.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/12/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→