Când citim Zoharul, trebuie să ne concentram pe conexiunea dintre suflete, pentru că aici este exact locul unde spargerea s-a întamplat. Noi trebuie să ne imaginăm starea corectată în care noi atingem unitatea dintre suflete.

Sufletele sunt aspiraţia, dorinţa de a-l revela pe Creator. Fiecare persoană ce are această aspiraţie, trebuie să îşi dorească să o dezvolte prin conexiunea cu ceilalţi. Şi atunci el primeşte aceeaşi aspiraţie de la ei şi astfel el creşte.

Se ştie că, cu ajutorul urii, pasiunii şi a poftei de putere, noi putem fi impresionaţi, influenţaţi de aspiraţia prietenilor de a se uni cu Creatorul, de a-L dezvălui. Asta este exact ceea ce vrem să “cumpărăm” de la ei.

Aşadar, în timpul studiului, fiecare dintre noi doreşte să îşi ataşeze ei însăşi întreaga aspiraţie a grupului de a-L revela pe Creator. Asta e posibil numai prin unitatea dintre noi. Pentru că eu nu pot fura aspiraţia prietenului. Dar dacă mă conectez cu el, atunci fiecare din noi deja are forţa comună. Iar atunci, odată ce combinăm suficiente forţe, fiecare dintre noi poate ajunge la revelaţia Creatorului.

Cu toate acestea, o conexiune între noi nu poate apărea doar pentru că eu vreau să mă unesc cu aspiraţia prietenului meu. Eu nu am forţa de a mă conecta cu el. Am nevoie de Lumina care se realizeze această acţiune.

Noi suntem într-o stare de rupere, în care nu mai este nici o conexiune între noi. Îmi doresc ca această conexiune să reapară, iar apoi prin această forţă comună, să ating revelaţia. La asta trebuie să ne gândim când citim Cartea Zohar. Tot ce studiem în Zohar sunt doar formele corectate de conexiune dintre noi.

Din a doua parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 22.02.11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un Cabalist să aibă două ideologii simultan şi să fie religios în acelaşi timp în care este Cabalist?

Răspuns: Nu, nu poate. Cabala ia mână superioară de pe ideologia religioasă. Un Cabalist poate să ţină toate obiceiurile religioase, ca rezultat al educaţiei sale, culturii şi tradiţiilor naţiunii sale. Şi cred că este un lucru bun. Nu mă uit în jos la religie.

Totuşi, asta nu trebuie să înlocuiască Cabala, pentru că cel mai important lucru pentru o persoană este să obţină revelaţia şi adeziune cu Creatorul. Orice altceva care interferă cu asta trebuie să fie îndepărtat de pe drum. Ce interferă nu este religia însăşi ci concepţia falsă a ei, gândind că ea pote înlocui obţinerea Creatorului, a faptului că în loc de revelaţie spirituală este suficient să ai grijă de câteva acţiuni materiale, să te rogi conform unor cuvinte scrise şi să crezi că asta este suficient.

Dar categoric nu este aşa. Este scris că Toată lumea trebuie să îl cunoască pe Creator, de la cel mai mic la cel mai mare. Trebuie să obţinem adeziunea cu El. Toată lume spune că este de acord cu asta pentru că aşa este scris şi este imposibil sa contrazici asta. Este clar pentru toată lumea că trebuie să îl obţinem munca Creatorului şi că trebuie să ne unim cu El. Este scris, de asemenea, că principala poruncă din Tora este să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Totuşi, oamenii de peste tot doar vorbesc despre asta, dar nu o fac să se şi întâmple.

Nu ştie nimeni nici măcar ce înseamnă adeziunea cu Creatorul, cum să te apropi de el şi cum să devi similar cu El. Problema este că religia a înlocuit ştiinţa Cabala după spargerea Templului, atunci când naţiunea Israel a căzut din nivelul spiritual la nivelul material şi tot ce a rămas pentru oameni să facă au fost doar acţiuniile fizice ca o tradiţie, pentru a comemora acţiunile spirituale anterioare.

Acum trebuie să învăţăm să asedem din nou la nivelul spiritual şi sa adăugăm obţinerea Creatorului la aceste tradiţii naţionale. Religiile par să oprească o persoană, spunându-i că este suficient să facă doar acţiunile mecanice care sunt făcute de către oamenii religioşi.

Totuşi, multe texte sursă spun că nu este suficient să faci doar acţiuni materiale, că pe Creator nu îl interesează în ce fel sacrifici un animal – kosher sau nu, şi că poruncile au fost date pentru a corecta prin ele creaturile. Asta înseamnă că acţiunea trebuie să fie suplimentată cu intenţia corectă. Intenţia este cel mai important lucru, de fapt, este persoană însăşi. Mai degrabă decât acţiunile, ce este important sunt gândurile şi dorinţele ei. O persoană religioasă acţionează din obişnuinţă, fiind crescută din copilărie să le facă fără a se gândi. Nu este nicio corecţie în asta.

De asta vrem să suplimentăm tradiţia, modul tradiţional al vieţii, sau ceea ce este numită religie, pe care noi o percepem ca tradiţia şi cultura naţiunii, cu munca Creatorului, adică munca interioară a persoanei, prin care îşi corectează dorinţele pentru a deveni similară cu Creatorul. Adam, omul, înseamnă similar.

Fiecare persoană, laică ca şi religioasă, trebuie să înţeleagă faptul că Cabala poate să adauge ceva vieţii sale. Adaugă revelaţia Creatorului, a Forţei Superioar care controlează totul. Şi atunci când vezi, înţelegi şi simţi, atunci înţelegi cum să mergi mai departe făra a face greşeli, atât în această lume precum şi în lumea care vine, lumea spirituală care îţi devine revelată.

Nu obţinem revelaţia Creatorului prin acţiuni religioase, ci prin unirea cu alţii. Totuşi, aceste acţiuni nu se anulează. Ele sunt ca nişte ramuri care simbolizează rădăcina spirituală şi o persoană poate rămâne în acea cultură. Este un obicei care nu interferează cu avansarea cuiva, dar nici nu îl ajută. Pur şi simplu îţi aminteşte că există acţiuni spirituale şi din acest motiv s-au păstrat în anii de exil.

Creatorului nu îi pasă de acţiunile fizice. Îi pasă doar de intenţia pe care o pui în ele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, “Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Cand citim Zoharul, trebuie ca mereu să ne gândim la conexiunea dintre noi şi, bazându-ne pe aceast gând constant şi puternic, să auzim un pic şi textul, doar ca pe ceva suplimentar, pe cât se poate, ca o mirodenie. Gândul la unitate trebuie să fie şi să rămână puternic şi neîncetat. Numai în măsura în care putem face asta, peste asta putem adăuga textul, adică gândul şi senzaţia despre aceasta. Trebuie facut numai cu condiţia ca această fundaţie, gândul constant la unitate, să nu dispară sau să fie slăbit.

Noi putem cu uşurinţă păstra această intenţie dacă am şti că Zoharul, ca şi întreaga Torah, vorbeşte doar despre conexiunea dintre noi. Aşadar, tot ce studiem şi tot ce vrem să obţinem ca rezultat al muncii noastre – unificarea între noi, tipuri ale conexiunii noastre, caracteristicile sale speciale, tot ce se întâmplă între noi – despre acestea ne spune Cartea Zoharului.

Aşadar, vorbim despre aceelaşi punct – punctul de uniune dintre mine însumi şi alţii. Acest punct conţine toate tipurile posibile dintre mine şi toţi ceilalţi. Despre asta ne vorbeşte Torah.

Astfel, dacă mă direcţionez pe mine însumi corect, atunci înţeleg că numai despre asta este vorba: Ce feluri de conexiune există între noi? Cum mă pot conecta? Cum pot ajunge la asta?

Şi în acel moment vrem să cuprindem ceea ce studiem, chiar daca nu înţelegem încă. Din aspiraţia de a cuprinde, de a ne uni într-o dorinta completă, sau Kli, şi să întelegem toate tipurile de conexiune despre care ne vorbeşte Torah, Lumina care Reformează vine şi ne creează acea conexiune, aducând-o la lumina. Atunci noi o revelăm cu adevărat.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala 21.02.11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Este necesar ca mereu să ne amintim că citim Zoharul numai pentru ca dorinţele noastre pentru unitate să se conecteze sub influenţa Luminii. Tot ce pot eu face este să aspir spre unitate şi să mă aştept ca,  prin citirea Zoharului si al Talmud Eser Sefirot, Lumina să ne conecteze împreună. Trebuie să îmi imaginez că în afară de mine, toţi sunt o unitate,  sunt unul. Iar eu sunt singurul care mai trebuie să fie inclus in ceilalti, in toţi.

Însă, nu sunt capabil să fac asta singur. Acest “click”, ce mă conectează pe mine cu toţi, nu se poate întâmpla decât prin studiu. Iată de ce, atunci când sudăm două fire, le poziţionăm unul lânga celălalt şi influenţăm punctul de contact cu o mare temperatură, unindu-le cu un aliaj topit ce le conectează.

De aceea eu mă aduc în contact cu grupul şi îmi imaginez că eu mă conectez cu ei. Şi mă aştept ca studiul să ne sudeze în punctul conexiunii noastre.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala 21.02.11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce tu si grupul tau principal aveti un aspect religios, daca tot explicati ca acest lucru nu ajuta la avansarea spirituala?Ar fi  bine sa se afiseze un aspect mai lumesc pentru a veni mai aproape de oameni si de lume, asa este?

Raspuns: Nu cred ca ar trebui sa ii deranjeze pe oameni. Studentii nostri vin din diferite medii, iar noi nu spunem nimanui cum ar trebui sa arate. Iar daca publicul este obisnuit deja cu asociatia noastra, ar trebui sa stie ca noi nu convertim oamenii la religie sau ii obligam sa observe orice ritualuri religioase. Ei tanjesc sa isi atinga radacina sufletului lor si vin la noi ca sa isi transforme sufletul sa descopere lumea spirituala.

Noi ne ocupam doar cu corectia sufletului din moment ce scopul Intelepciunii Cabalei este revelarea Creatorului  fiintelor create. Iar aceasta revelatie se petrece doar in sufletul corectat. Iar referitor la persoana:  el sau ea, de obicei continua sa urmeze aceleasi traditii cu care a fost obisnuit.

Oricum, Cabal ne-a fost  transmisa noua prin oamenii al caror mediu a fost  in Iudaism. Dupa distrugerea Templului,oamenii au decazut de la dimensiunea spirituala,iar Cabala a fost inlocuita cu religia care este jos in lumea noastra fizica. Dar de-a lungul acestor veacuri si paralel cu ele,de la RabBi Shimon si in continuare, Cabala a fost transmisa de la un cabalist la altul de-a lungul intregului lor lant. In acest fel a ajuns in final la noi o metoda de corectare.

Cabala nu a fost inrudita cu religia care a ramas dedesubt.A continuat sa existe printre Cabalisti in acealasi mod ca si inainte de caderea Templului. Intotdeauna a fost o bariera,un zid de fier intre cabala si religie.

Cat despre noi, noi am primit Cabala asa cum a fost inainte de distrugerea Templului, si de aceea  nu are nimic de a face cu religia moderna. Noi ne preocupam cu corectarea sufletului. Dar in acelasi timp, inainte de distrugere, Torah si  poruncile erau respectate de oameni in: Intentie si in actiune,deopotriva,ca un intreg. Exista Templu si serviciul ritualic in el cu toate atributele necesare. Era aceasi legatura/apartenenta a fiecarei persone, in acord cu radacina lui sau ei  precum Cohen, Levy sau Israel.

Ramura si radacina erau unite si privite de oameni ca un intreg. Dar mai tarziu ramura a sfarsit dedesubt, in aceasta lume, pierzandu-si legatura cu ragacina, iar radacina a ramas deasupra,despartita de ramura. Aceasta a fost ceea ce e privita ca iesirea poporului lui Israel in exil cand religia a fost tot ceea ce a mai ramas pentru ei.

Dar astazi, noi trebuie sa ne ridicam acolo de unde am venit; si sa speram ca atunci cand o  facem  vom intelege care este datoria noastra; sa ne intoarcem la starea originala a umplerii complete si intregi a Torei si poruncilor ca actiuni spirituale. Nu stiu cum va arata; este posibil ca actiunile fizice sa nu mai fie necesare sau ele vor fi realizate doar de poporul lui Israel.

Baal HaSulam scrie ca fie si in intreaga societate complet corectata, fiecare persoana poate adera la religia lui sau a ei, intrucat religia este traditie culturala. Noi nu stim deocamdata nimic din asta si am face bine sa ne concentram doar pe un singur lucru: corectia sufletelor noastre.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabalal 2/20/2011, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De unde luam puterea sa acceptam corectiile?

Raspuns: Din mediu. O persoana singura nu are taria sa mearga mai departe un singur centimetru. Daca grupul iti da importanta realizarii scopului, aratandu-ti cat de joasa si detestabila este starea ta actuala, atunci vei avea forta de a te trezi din aceasta stare la o stare mult mai avansata.

Exprimata altfel, daruirea devine mai buna in ochii tai chiar daca iti parea rea mai inainte. Obisnuiesti sa te gandesti, « De ce trebuie sa daruiesc si sa ma unesc cu prietenii ? Asta nu-mi face placere. Nu sunt capabil de asta. » Dar prietenii iti arata ca asta este dezvoltarea. Vezi ca toti aspira la asta si apoi invidia, dorinta inflacarata si mandria ne imping inspre acelasi lucru. Si apoi poti deja sa o faci.

Totusi, asta se intampla asa doar cu conditia ca tu sa iti pleci capul in fata mediului. Ca sa faci asta esti alimentat cu tot ce ai nevoie. Ai forta auto-respingerii, dar nu o folosesti, nu poti face nimic. Ai fost adus in grup si ti s-a spus : « Ia ». Aici incepe libera ta alegere. Sa iei sau nu?

“Sa iei” inseamna sa te anulezi pe tine, sa iti pleci capul. Mergi mai departe, fa asta si vei avansa. Cu cat mai umil si mai mic te simti in relatia cu prietenii, cu atat mai mult ai nevoie de sprijinul lor. Apoi vei putea sa primesti de la ei realizarea umilinta ta si maretia Creatorului pentru a avansa corespunzator.

Daca nu te apleci in fata lor, atunci ramai un « cocos » cu capul ridicat, si vei ramane la stadiul animat.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/21/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este atat de greu sa gasim cuvinte prin care sa transmitem mesajul nostru celorlalti?

Raspuns: Daca am fi putut simti definitiile spirituale, am fi gasit cuvinte simple prin care sa ajungem la inima oricarei persoane.

Trebuie sa dezvoltam metode de corectie pentru a aduce lumea intreaga in uniune cu Creatorul. Pentru a face asta trebuie sa simtim spiritualitatea. De fapt, doar cand simtim ceva incepem sa intelegem, ceea ce ne da abilitatea de a ne exprima prin cuvinte. Senzatia vine din adancul dorintei, din forta sa, aspiratia si necesitatea de a o implini.

Nu sunt unele mai destepte decat altele. Totul depinde doar de dorinta! In lumea noastra exista oameni care se exprima intr-un foarte frumos si poetic mod. Asta este imposibil in spiritualitate unde profunzimea senzatiei si durerea interna determina totul.

Problema noastra este ca suntem blocati in mintea noastra si nu ne pasa de senzatia corecta. Senzatia depinde de conectarea noastra cu lumea, cu societatea. De fapt, trebuie sa gasim cuvinte cu care transmitem unitatea din noi! Cabala este o stiinta care exprima unitatea sufletelor.

Daca nu ne dorim sa ne conectam cu ceilalti, nu putem exprima nimic cu ajutorul cuvintelor. Luam doar ceea ce este scris in carti si convertim in sloganuri si stereotipuri care nu ne sunt clare nici macar noua.

De aceea, totul depinde de gradul de conectare cu societatea, cu grupul. Daca aceasta conectare exista, daca un nou Kli (dorinta) apare, chiar daca acum nu putem intelege prea mult, totusi acesta ne da abilitatea de a vorbi o limba care este mai aproape si mai clara pentru oameni.
Din lectia zilnica de Cabala 2/11/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  In ultimele  saptamani am putut vedea,  in cateva tari, cum oamenii au iesit  in strada sa demonstreze impotriva guvernelor lor, ca si cum ei ar fi aratat prin protest inabilitatea lor de a lua parte in guvernarea tarii. Cum le putem aduce la cunostinta ideile Kabalistice despre unitate, astfel incat sa simta ca aceasta unire le poate oferi o solutie?

Raspuns: Este o intrebare foarte importanta care devine, incet, incet,  tot mai vitala in zilele noastre. Este o intrebare despre unitatea pe care  oamenii, in mod esential, o cer. Cu alte cuvinte, o persoana cere:

Cum pot eu  o persoana normala, care supravietuieste cu 2 $ pe zi (asa cum se intrampla cu majoritatea populatiei Egiptului) sa decid ceva in aceasta viata?

Ei nu pot sa paraseasca strazile renuntand la protest si sa plece acasa pentru ca astfel  ar trebui sa se intoarca la aceea viata extrem de impovaratoare care este “ evaluata la 2 $ pe zi “ Dar faptul ca protesteaza le da un sentiment ca detin controlul  asupra ceva, ca actioneaza. Ei simt  aceea putere  in mainile lor si nu in ale guvernului.

Aceasta cerere nu poate fi satisfacuta adaugand un dolar in plus pe zi pentru necesitatile  existentei lor. Este necesar sa se gandesca  ce anume sa li se dea acestor milioane de oameni, astfel incat ei sa simta ca au primit puterea de a conduce si de a face schimbari. Iar in ziua de astazi,  aceasta problema este cu adevarat universala,  globala care porneste sa implice masele de oameni din toata lumea.

Guvernele incep sa caluculeze: Ce ar trebui  sa faca? Liderii politici sunt dispusi sa renunte la pozitiile lor si sa accepte diverse schimbari, dar nu vor reusi sa isi satisfaca poporul. Urmeaza sa mai vedem numeroase demonstratii si revolte pana cand decizia finala va iesi la suprafata : Trebuie sa ne asiguram ca pana si ultimul om, cea mai simpla persoana, va simti  ca are controlul; ca are onoare, putere  si respect de sine.

Umanitatea s-a maturizat ! Oamenii ies  pe strazi si simt ca detin controlul.Cand ei simt asta, este imposibil sa-i potolesti chiar si cu bani, pentru ca un asemenea statut nu va fi indeajuns pentru ei. Ei vor continua sa se ridice, creand o situatie dificila, amenintatoare..Nu vad cum guvernele vor fi capabile sa ii controleze.

Chiar daca guvernul ar inlocui guvernantii acceptand  reprezentantii poporului, curand, vazand ca detin controlul, ei se vor instraina de popor. Din moment ce ei pun mainile pe putere si incep sa se bucure de situatia lor,in  top, o persoana  care traieste in cartierul sarac al orasului sau intr-un sat izolat va inceta    sa il mai vada ca pe un reprezentant al lui.

Putem vedea deja aceasta tendinta in dezvoltarea politica, in viitorul foarte apropiat.In final, nici o alta optiune nu va fi valabila.Umanitatea va veni la o situatie cand va trebui sa infrunte intrebarea: Ce putem face pentru a fi egali? Cu adevarat, doar cand fiecare se simte egal, o persoana poate simti ca el sau ea este capul guvernului, ca ia decizii si este important.

Nu inseamna  ca cineva trebuie sa aiba controlul direct asupra altora, dar persoana are nevoie sa simta aceasta in interiorul ei. Si este posibil sa se obtina doar prin unitatea oamenilor, spre care ne indreptam.

Sociologisti nu sunt inca familiarizati cu un asemenea fenomen, oferind foarte atent pronosticuri superficiale. Dar cred ca in acele tari unde acest proces deja a inceput, nu mai poate fi oprit.Un guvern ar trebui sa se teama de populatia care deja a gustat  abilitatea de a schimba ceva si de a prelua controlul. Pana cand fiecare nu se va simti egal cu ceilalti, ei nu vor gasi pacea. Si aceasta este directia spre care se indreapta lumea.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 2/17/2011, “Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna Jugul/povara regatului cerului in munca spirituala?

Raspuns: Inseamna ca  iau responsabilitatea cerurilor, Bina,calitatea daruirii asupra mea astfel incat sa conduca peste Malchut,calitatea receptiei. Malchut este sparta.   S-a faramitat in miliarde de parti si munca mea consta in luarea fiecareai parti, una dupa alta si atasarea ei alaturi de celelalte.

Poate fi exprimat altfel: Eu sunt parte din Malchut si trebuie sa alipesc celelalte parti asupra mea. Cum facem asta? Pentru inceput noi conectam aceste parti in micul nostru  grup, parti, pe care trebuie sa le corectam in acord cu programul muncii spirituale. Iar de  acum  trebuie sa fiu cu prietenii precum un singur om cu un singur suflet; in acest fel sa corectez spargerea intr-un segment mic al Malchut-ului, in grup, in mediul meu.

Apoi trebuie sa daruiesc lumii, adica tuturor celorlalte parti ale Malchut, in asa fel incat si ei se vor uni cu grupul. In acest fel corectez intregul Malchut.

In esenta trebuie sa corectez intreaga lume, spunandu-mi mie insumi ca intreaga lume a fost creata pentru mine. In acest fel ma raportez eu la lume. Corectand partea mea, injectez ascensiunea mea, trezirea mea, Lumina mea in toate sufletele sparte si deconectate. Apoi ele sunt  de asemenea trezite si fiecare dintre ele aspira la unirea cu ceilalti.

Deci se dovedeste ca o persoana aduce viata  spirituala  celorlalti devenind dreapta sau  fundamentul lumii. Ea da tuturor forta Luminii.

Din prima parte a Lectiei de Cabala 2/20/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este numită muncă spirituală şi un jug sau o povară?

Răspuns: Pentru că o persoană trebuie să o accepte prin credinţă deasupra raţiunii. De fiecare dată când este pe cale de se corecta, este înăuntrul dorinţei egoiste. De aceea, atunci când ia asupra sa această muncă, care este îndreptată spre intenţia de dragul dăruirii, ea nu vede niciun profit în ea şi o percepe ca pe o povară.

Corecţia mea nu se poate baza pe profit. Dacă ceva este profitabil pentru mine, atunci acţionez egoist. Şi, din contra, dacă accept calitatea Bina în dorinţa mea de plăcere, cu Bina fiind deasupra Malchut, atunci Bina devine un jug pentru mine – ceva care stă deasupra motivului, simţului şi deasupra tuturor calculelor.

Cum pot obţine asta? Mă acordez la mediu şi el mă influenţează, arătându-mi că merită să fac asta. În acest fel, este un beneficiu de fapt, dar este de o natură diferită: Este evocat de mediu în loc să vină din propriile consideraţii. Apoi, în timp ce sunt sub influenţa socială, primesc realizarea importanţei scopului de la el.

Fără această importanţă nu aş fi în stare să muncesc, deoarece este construită pe a prefera dăruirea deasupra primirii. Nu aş fi în stare să fac asta de unul singur. Numai mediul mă poate obliga să îmi schimb valorile aşa de mult încât pâna la urma voi dori asta.

Asta înseamă să accepţi jugul raiului. Este imposibil să o faci fără un mediu care construieşte în mine sistemul de valori necesar. În plus, muncesc deasupra raţiunii, deasupra abordării raţionale, deasupra logicii.

Ar părea: De ce să dăruiesc? Ce îmi va aduce asta? Nu pot explica dorinţei mele egoiste faptul că dăruirea merită ceva. Cum mă voi simţii mai bine? Bine, dacă măcar aş vedea măcar un potenţial beneficiu, atunci aş fi de acord cu asta, dar aici vorbim de un jug real, unde nu am nicio justificare pentru munca în niciun fel. Totuşi, grupul mă ajută să realizez importanţa şi atunci încep să muncesc.

Fără această importanţă nu aş fi în stare să muncesc. Nu aş fi în stare să acord nici măcar un moment de atenţie dăruirii. De aceea, grupul ca mijloc este la fel de important pentru mine ca şi scopul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→