Întrebare: De ce chiar şi atunci când o persoană ştie ce este bun pentru ea, încă mai merge şi face lucruri care-s rele?

Răspuns: Vedem ca acest lucru se întâmplă si cu copiii mici. De câte ori trebuie sa pedepsesti un copil până când începe să înţeleagă ceva? Şi chiar şi atunci, aceasta este un rezultat al pedepsei,  sau pur şi simplu a crescut şi a devenit mai inteligent? Poate pedepsele nu fost deloc benefice? Aceasta este într-adevăr o întrebare: Ce ne determina sa schimbam actiunile noastre?

În realitate, nu ne schimbăm fiind pedepsiti. În general, nu există astfel de lucruri, cum ar fi recompensa si pedeapsa aşa cum le înţelegem. Noi nu invatam niciodata sub influenta   nenorocirilor sortii. Noi pur şi simplu crestem până când  învingem Reshimo-urile noastre. Apoi altele noi apar în noi şi schimbări ale mediului înconjurător şi ne vom schimba sub influenţa acestora. Ne vom schimba doar prin confruntarea cu doi parametri: datele noastre interioare informationale (Reshimot) şi societatea înconjurătoare. Dupa cum acestea interacţionează unul cu altul, determină starea noastră.
Trebuie sa aducem Reshimot-urile noastre la echilibrul cu mediul. Acest lucru este tot ceea ce aspiram. Aceasta este legea de bază a universului: similitudinea, echilibrul, balanta. Totul în natură în mod automat aspiră la acest lucru. De aceea, de îndată ce apare un dezechilibru între noi si mediul inconjurator, atunci constient sau nu (în funcţie de dezvoltarea unei persoane) punem imediat toata energia noastra in faţă, incercand sa ne aducem la echilibru.

De exemplu, atunci când intri intr-o anumită societate sau un anumit grup de oameni, te adaptezi întotdeauna pentru ca doresti sa fii similar. Acesta este modul în care lucrurile sunt construite, aceasta este legea echivalenţei, legea iniţială pe care Creatorul a pus-o in capul tuturor lucrurilor. Creând o natura opusa fata de El, dorinta de a primi,  El doreşte să ajungem treptat la echivalenţa cu El, dorinta de a darui. Asta deoarece creşterea crează o minte în interiorul dorinţei şi apoi creatia castiga conştientizare, senzatii si il dezvaluie pe Creator, devenind egala şi identica cu El.

O persoană diferă fata de orice creaţie minerală prin apariţia unei minti care direcţionează conştient creatia spre asemănarea cu Creatorul. Prin urmare,  întreaga libertate de alegere constă în crearea în mod constan ta mediuuil înconjurător, pentru noi înşine, care ne „va trage în sus „, la Creator. Asta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător ca si cum ar fi la un nivel mai ridicat decât noi. În acest caz, vom dori să devenim similari cu acesta, şi astfel vom păstra avansarea spre Creator. Prin imaginarea grupului ca fiind mai sus, mai mare şi mai ideal decât noi înşine, vom avansa înainte.
Prin urmare, totul depinde de crearea mediului corect, deoarece aceasta ne va permite să ne miscam în mod automat pe noi înşine înainte. Aici se află întreaga lege a creşterii.
Din lecţia de la Moscova de pe 1/17/11, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem construi intentia colectiva inainte sa inceapa lectia? Daca da, cum ?

Raspuns: Intentia colectiva trebuie sa se bazeze pe un scop comun. Ultimul nostru scop este sa ii facem Creatorului pe plac, pe care il egalizam cu El. Pentru a putea indeplini asta, trebuie sa il cunoastem pe El, intrucat El doreste ca noi sa ii vedem dragostea si bunatatea. Nu este nevoia noastra personala ; Creatoul doreste ca noi sa Il cunoastem.

Invatand cate ceva inseamna sa devii echivalet in forma. Asadar, facem tot ce putem ca ne indreptam eforturile inspre daruire. Eu depun efort nu ca sa ii fac pe plac egoismului meu, ci pentru ca doresc sa ies in afara mea si doresc sa il gasesc pe Creator tocmai pentru a-L bucura cu aceasta.

Ca sa pot face asta, trebuie sa posed Kelim (proprietatea, vasul) daruirii, si ma intorc spre Lumina ascunsa in textele Cabaliste, in mod special Cartea Zohar. Lumina ma poate reforma, sa merga cu mine de-a lungul acestui abis care sta intre proprietatea de receptie (a primi Kelim) si daruire (daruirea Kelim).

Totusi, daca ma gandesc la asta singur, nu am suficenta forta. Nici macar nu imi sustine abilitatea de a pastra intentia de a darui. Pe de alta parte, daca lucrez cu altii ca si o za in lant, intr-o singura dorinta unde toti se anuleaza inaintea celorlalti, atunci spiritul nostru comun castiga o mare putere. Cabalistii, care deja au trecut prin aceste stadii, ne-au promis ca aceasta este calea spre succes.

Totusi, sunt fericita sa fiu printre prieteni si sa pot sa construiesc intentia impreuna cu ei retragandu-ma din mine cat de mult pot, pentru a putea aduce placere Cratorului. In acest fel,devenim similari Creatorului in calitati si ajungem sa Il cunoastem in acelasi grad ; mai mult, realizam adeziunea cu El.

De aceea trebuie sa incepem sa ne pregatim inainte de lectie si sa  ajungem la ea cu o dorinta formata. Gandindu-ne la asta, persoana se « incalzeste » mai mult si mai mult pana cand in sfarsit reuseste. Este scris : « Mitzva (porunca) fara intentie este ca un corp fara suflet. » Iti este data porunca sa studiezi Torah, metoda Cabalista care este destinata sa reformeze inclinatia spre rau. Cu ajutorul sau, vei atinge daruirea, vei simti dragostea pentru ceilalti, si in sfarsit, pentru Creator. Torah deriva din cuvantul ebraic « Ohr » (lumina) si din cuvantul « Oraa » (instructiuni).

Dar daca nu te-ai echipat cu intentia corecta, stai la lectie ca mort si actionezi mecanic fiind lipsit de spiritul si Lumina vietii. Deci depinde de tine sa decizi pentru ce te ridici noaptea si ce faci.

Chiar daca persoana nu isi poate pastra intentia, lasa cel putin sa vada cat de mare este lipsa acesteia. Durerea de inima cauzata de asta, amaraste inima si este la fel de importanta.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: La inceputul lectiei, de obicei fixezi o directie comuna pentru noi toti ; ne ajuti sa ne fixam asupra intentiei comune. Cat de importanta este aceasta instructiune ?

Raspuns: Trebuie sa venim la lectie deja pregatiti, cu o dorinta anumita (intentie): ce imi doresc sa primesc de la lectie? Trebuie sa ma gandesc mult la asta inainte de lectie.

Cateodata imi organizez intentia pentru fiecare, fara sa ma bazez pe pregatirea noastra, ci mai mult fiind eu un exemplu. In orice caz, in general, fiecare din noi ar trebui sa se pregateasca pentru lectie in felul sau, cu propria sa intentie. Succesul fiecaruia in revelarea Creatorului depinde mai precis de intentie.

O mama ii daruieste copilului sau ceea ce crede ea ca este necesar. Totusi, pe masura ce se maturizeaza, o persoana alege lucrurile in functie de gustul sau, folosind propria experienta si intelegere.

Trebuie sa fim in contact cu Cartea Zohar deja; am incercat multe exercitii cu intentie. Pe parcursul zilei, o persoana are nevoie sa se pregateasca pentru lectie pentru a se acorda pe sine studiului. Trebuie sa dam oamenilor sansa de a construi intentia singuri, mai degraba decat sa ii adune la fel ca si un educator la scoala : « Luati-va de manute si urmati-ma » !

Trebuie sa ne pregatim pentru lectie in felul nostru, bazandu-ne pe senzatiile prezente si pe intelegerea bazata pe stadiul curent. De fapt, lectia este perioada in care se realizeaza dorinta. Aici, fiind la intalnire cu Lumina, o persoana poate primi ceea ce punctul din inima isi doreste.

Poate ar trebui sa stam in liniste pentru 5 minute inainte de lectie astfel incat fiecare persoana sa caute in sinea sa. Totusi, eu depind de tine in aceasta privinta : intre a te trezi si a veni la lectie, ai timp sa te gandesti, sa te acordezi si sa iti construiesti intentia.
Din prima partea a lectiei Lectia zilnica de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul  “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie că o persoană „ar trebui să aibă credinţă.” Ce inseamna asta?

Răspuns: În primul rând, există o noţiune  a „credinţei în înţelepţi.”. Aceasta se referă la cabalistii care au efectuat călătoria şi ne-au lăsat metoda. 

Ei explica metoda într-un mod foarte logic şi la obiect, dar, deocamdată, inca avem nevoie să credem cuvintele lor. De acord, avem un punct în inimă şi suntem in acord cu ei. Cu toate acestea, există un loc pentru credinţă aici: mă încredinţez  in înţelegerea celui superior care a dobândit deja experienţa.

Nici macar o analiză reală, practica nu elimină o „pată de slăbiciune,” ceva nu foarte evident şi il urmez pur şi simplu pe cel superior. Literalmente il  apuc de mâna şi merg  de partea lui. Baal HaSulam explică faptul că este nevoie ca cineva să găsească un profesor şi sa se”agaţe” de el cu scopul de a încerca să-l cunoasca in interior prin acţiunile pe care acesta le recomanda.

Această credinţă este esenţială. Acesta este modul în care un copil crede un adult. Mai mult, accepti doar din credinţă acţiunile pe care le recomanda şi vei vedea că are dreptate datorita acestui mic şi rapid pas.

Acesta nu este credinţă oarbă: Încontinuu iti cobori capul, pentru ca să cresti uşor şi imediat ti se confirmă faptul că el are dreptate. În realitate, aceasta nu este chiar credinţă, ci studiu, un exerciţiu, care poate fi verificat imediat.

În general, în Cabala, noţiunea de „credinţă” sta in forţa de a darui, în timp ce „cunoaşterea” este forţa de a primi. Avansam prin aceste două forţe.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul creaţiei îmi este clar în principiu. Ce nu inteleg este de ce a făcut Creatorul asta? Pentru ce are El nevoie de mine ? De ce a făcut El totul în acest fel?

Răspuns: El a făcut-o din două motive: În primul rând, natura Lui este Cel bun care face binele, în sensul că El a dorit să ne dea o infinită împlinire mai presus de timp, mişcare, spaţiu, precum şi de toate limitările. În al doilea rând, această împlinire trebuie să fie de acelaşi grad ca şi Creatorul, astfel încât sa ne bucuram de un statut egal cu al Lui şi să fim asa cum este El. Cu toate acestea, noi trebuie să realizam acest lucru noi insine, dobandind independenta si crescandu-ne pe noi insine la nivelul Sau.

Încă nu înţelegem cum putem ajunge la un astfel de statut, dar vom ajunge la o poziţie egală cu a Creatorului şi îi vom deveni egali în tot. Forţa iubirii şi bunătatii, care de fapt este Creatorul, Il obligă să creeze o fiinţă şi s-o duca la perfectiune. De fapt, noi suntem deja în această stare completa, deoarece El ne-a creat iniţial ca atare.

El nu ne-a creat în aceasta forma josnica in care ne aflăm în acest moment, astfel încât sa fim nevoiţi să ne reconstruim din nou. Nu, tot ce trebuie să facem este să descoperim conditia noastra adevarata. În ceea ce-l priveşte pe Creator, suntem încă perfecti în relatie cu El.

Dacă nu vom obţine acest statut independent, nu vom fi capabili să experimentăm lumea şi viaţa în Infinit. Am putea experimenta aceasta chiar acum, dar din moment ce Kelim (vasele, dorinţele) nu sunt încă dezvoltate, noi percepem această lumea în schimb.

Din Prelegere introductivă „De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010
Trad

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Am studiat la campusul  “Kabbalah L’Am” (Kabbalah pentru toti) de ceva vreme, si acum sunt in stadiul I care nu inteleg si nu simt nimic.

Raspuns: Cu cat mai mult persoana studiaza, cu atat mai mult ea intra in starea in care nu mai intelege si nu mai simte nimic. Apoi depaseste aceasta bariera.

Este o experienta foarte interesanta. Este scris ca la un moment dat, Rabbi Shimon s-a simtit la fel ca un comerciant, « Simon de la piata ». Astfel, el a simtit cum toate cunostintele, perceptiile si impresiile in ceea ce priveste intelepciunea Cabalei au disparut din el.

Cu toate acestea, conform intunericul care s-a dezvoltat in el, de asemenea a simtit gradul spiritual pe care era pe cale sa il atinga. De fapt, cand o persoana evolueaza spiritual, lipsa dintre ce a obtinut in timpul urcarii si locul in care a « cazut » pierzand totul este enorma.

De aceea, atunci cand esti inconjurat de intuneric, studiaza-l aprofundat si intelege cum se manifesta ; doar asta te va ajuta. Examineaza ce se intampla, ce sentimente se intiparesc in tine, pentru ce esti disperat, unde se termina resursele emotionale, si unde inca mai ai cateva. Este asa numita « munca in noapte », o perioada bine evaluata de inteleptii Cabalei, dupa cum este spus : «  Sa proclami Mila dimineata si Adevarul noaptea » (Psalm 92).

Cu alte cuvinte, in noapte, o persoana incepe sa discearna ce anume urmeaza sa ii fie dezvaluit intrucat intunericul este partea opusa a Luminii. Si cand nu doar stai si « mananci » ci studiezi intunericul in mod corect, « dimineata » vine si Lumina lumineaza totul. Deci, inauntrul acestui intuneric, o persoana vede Lumina, examineaza ceea ce trebuie sa atinga, si in timp ce este inca in intuneric, sa simta ca vine mai aprope de ea.

Sa fii in intuneric este o munca care recompenseaza! Este o stare speciala. In acest fel ni se arata ca nu putem face nimic singuri. O persoana in sfarsit ajunge sa isi cunoasca intreaga  natura si realizeaza ca fara ajutor de Sus nu este nimic.

Daca esti iluminat de Lumina superioara, te ridici ca o floare care se intinde inspre soare. Si daca acolo nu este Lumina, cazi imediat.
Din  Lectia introductiva in Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

„Daca magarul cade….”

Postat in 16 Ianuarie 2011 la 8:18 am

Intrebare: Ce trebuie sa facem daca cineva paraseste grupul? Ar trebui  sa incercam sa il aducem inapoi?

Raspuns: Daca cineva decide ca nu mai vrea sa vina la grup, trebuie sa ii respectam decizia deoarece nu exista constrangere in spiritualitate. Asta in primul rand.

Dupa aceea, daca o persoana spune ca nu doreste sa continue sa studieze, maine totul se poate schimba. Deci, ar trebui sa fim flexibili fata de asta. Daca grupul incearca sa il aduca inapoi de mai multe ori (de regula de doua ori) si totusi nu se intoarce, ar trebui lasat in pace. Nu ni se permite sa ne mai apropiem de el.

In Gemarah exista o lege: daca o persoana merge pe camp si vede ca magarul altei persoane  cade sub povara incarcaturii, ar trebui sa ajute magarul sa se ridice si sa ii puna din nou incarcatura pe spate. Daca se intampla si a doua oara, ar trebui sa faca la fel: sa ridice magarul si sa puna bagajele pe spatele lui. Daca si dupa ce  cazut de doua ori magarul cade din nou, ajutorul nu mai poate fi oferit inca odata pentru ca animalul nu poate duce povara.

Un magar („Hamor” in ivrit) simbolizeaza materia („Homer”) din care suntem facuti. Si bagajul sau este incarcatura pe care materia o poate duce. Si daca prietenul tau „cade” dupa ce ai incercat sa il aduci de doua ori, da-i pace. Este alegerea lui!
Din Lectia introductiva din Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem creste chiar mai mult, cererea de unitate?

Raspuns: O persoana nu face nimic pina nu ajunge la sentimentul de necesitate. Trebuie sa va puneti intrebarea si sa aveti clar in fata ochilor tabloul urmator: „Unde revelam Lumea Superioara? Cind o revelam? In ce revelam aceasta lume? Ce este Creatorul? ”

Daca raspundeti la aceste intrebari, atuci veti ajunge la faptul ca aceasta conectare interioara dintre noi, este singurul suflet in care Creatorul devine revelat, si ca El este forta comuna a naturii, care deja ne aduce acum impreuna pe toti, impingindu-ne sa ne unim, in timp ce noi ne opunem.

Toti oamenii din lume simt acest lucru. Priviti la dependenta care exista, la lucrurile care se intimpla in omenire, si la evenimentele subite din natura, ce nu pot fi prezise. Toate acestea sint pentru a ne forta sa gindim, sa venim mai aproape unii fata de altii si sa raspundem la intrebarea: „Ce trebuie sa facem?”

Din ce in ce mai multi oameni in lume se intreaba: „De ce se intimpla toate astea?” Si eventual, acest „De ce” ne va conduce catre raspunsul corect: Ca nu sintem similari cu natura si ca de fapt ne aflam in opozitie cu aceasta.

Daca simtim acest lucru, daca ne imaginam clar acest tablou al nostru si il vom avea tot timpul in fata ochilor, daca vorbim despre el, intelegind din ce in ce mai multe aspecte ale lui, detalii si dependente, atunci noi vom deveni treptat parte integrala din el si el va trai in interiorul nostru. Vom cere ca acesta sa fie realizat in interiorul nostru.

Aceasta este aspiratia noastra, ca el sa fie realizat in interiorul nostru, pentru ca aceasta conexiune interioara dintre noi sa devina adevarata. Aceasta este revelarea sufletului comun.

Cind o persoana incepe sa simta aceasta necesitate, aspiratia ei se numeste „MAN” si evoca Lumina care Reformeaza (Ohr Makif).

Totusi, daca nu intelegem corect sistemul universului ca fiind unul, singur, inchis, o schema integrala in care noi sintem mici elemente, ca niste mici roti dintate total interconectate, si daca acest lucru nu va este inca clar, atunci bineinteles ca intrebarea despre unitate, pare sa fie pur teoretica si suna chiar prostesc, ca un slogan al unui boy-scout (gen pionier).

Trebuie sa fie simtita ca o necesitate. Altfel nu atingem scopul. Si totul este in zadar.

Pur si simplu trebuie sa vedem tabloul de astazi al lumii, deoarece lumea nu se schimba. Cind ne gindim la Lumea Superioara, ne gindim ca este detasata de aceasta lume, dar de fapt nu este! Mai degraba, este o parte a sa interna, locul unde toti sintem uniti. Este ca o multime de ecrane puse pe un computer, in care  pe primul ecran sintem deconectati si vedem lumea noastra. Intr-un ecran mult mai interior, deja vedem unitatea noastra cu ceilalti, si asa mai departe, pe masura ce revelam din ce in ce mai mult, ecranele interioare.

De aceea, trebuie deja sa ne imaginam ca totul depinde de modul in care ne raportam la lume. Daca ne imaginam cu adevarat acest tablou si dorim sa mergem de la primul ecran la cel de al doilea, atunci ridicam MAN. Aceasta este aspiratia si progresul. Aceasta deja este miscarea ce evoca asupra mea, ca raspuns, iluminarea de la cel de-al doilea ecran, ce ma atrage si ma corecteaza. Acesta este modul in care functioneaza.

Din Convorbiri in timpul mesei, in Moscova, la 14.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea fizica, trebuie sa văd şi să trag o linie între două puncte, în scopul de a le conecta. Cum pot conecta două suflete cu ajutorul textului Zohar?

Răspuns: Nu ştiu ce este sufletul meu şi ştiu chiar mai puţin despre ceea ce sunt alte suflete. Mai mult decât atât, eu nu voi şti niciodată acest lucru. Am doar nevoie sa dezvolt atitudinea corectă faţă de ei,  numita „daruire” şi asta este.

Nu am nici gradul de conştientizare a cine sunt eu, nici nu ştiu cine este prietenul meu. Tot ce trebuie să fac  este să-l iubesc şi e de ajuns. Aceasta înseamnă ca ating forta Creatorului, care conduce între noi. Atitudinea mea deschisă faţă de alte persoane, cum ar fi capacitatea mea de a-i iubi este forţa Creatorului, forţa de a darui. Acesta este Creatorul, deoarece El este atotputernic, si am devenit partea Lui.

Noi nu ştim cine este fiecare acum, ne va fi dezvăluit mai târziu. Tot ce trebuie să fac este să accept condiţiile asa cum se desfăşoară. Dar toata  atenţia mea ar trebui să meargă spre conexiune, nu pe contemplarea a cine sunt eu,  din moment ce eu sunt cel care ar trebui să facă efortul de a iubi pe ceilalţi chiar acum.

Cu toate acestea, in functie de gradul efortului  meu de a ajunge la dragoste si daruire, eu il voi cunoaste  prietenul meu şi pe mine chiar mai mult. Voi atinge aceasta doar dacă mă leg impreuna cu el prin dragoste, apoi ambele noastre sufletele vor fi dezvaluite. Se va întâmpla numai în conformitate cu această condiţie.

Prin urmare, eu ar trebui să ma concentrez pe atitudinea corectă faţă de alţii, punctul de unde pot exercita efortul meu, dorinţa mea, pentru ca aceasta să fie descoperită. Dar cum pot crea şi realiza o astfel de dorinta? De unde provine? Ea vine de la grup, este unde influenţez prietenii mei şi ei ma influenţeaza. Trebuie să simt smerenia mea pentru a primi importanţa obiectivului de la ei, iar Creatorul va fi dezvăluit între noi.

Astfel, descopar  acest punct si mai mult folosind forţa de un gram, şi toata lumina lumilor . De ce fac asta? În vederea atingerii acestui labirint întreg, să trec prin el, să învaţ întregul program al creaţiei şi sa ating intreaga intelepciune .
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/12/11,

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - 5 Comentarii →