Întrebare: De câțiva ani, am tot încercat să înțeleg cine sunt și care este misiunea mea în viață. Cum este posibil să-mi continui calea fără să devin confuz și să fiu capabil să diferentiez adevărul de iluzie.

Răspuns:  De fapt, noi toți de aflăm într-o lume complet iluzorie și începem să atingem această înțelegere prin studiul metodei intelelpciunii Cabalei.

Dar cum putem găsi adevărata lume, imaginea adevărată unde trăim cu adevărat și nu natura aceasta pe care presupunem că o simțim, această presupusă lume- aceasta este problema. Pentru asta trebuie să studiem și să ne angajăm în înțelepciunea Cabalei.

Cabala descifrează recepția, percepția și senzația. Lumea noastră imaginară, care este formată petru noi astăzi prin intermediul simțurilor noastre fizice foarte limitate, se sparge și se deschide în față noastră și începem să vedem o altă lume, care este următorul nivel al dezvoltării umane.

Acei oameni în care este trezită nevoia de a simți viața în forma sa adevărată și nu să rămână într-o iluzie, în general  vin la înțelepciunea Cabalei, încep să studieze și devin implicaţi serios în ea.

Pentru a dezvoltă simțuri noi, trebuie să ieșim în afara noastră, a simțurilor noastre prezente.  Am primit deci iluzia că suntem în această lume astfel încât pare că lângă noi sunt oameni ca noi, care tânjesc să atingă adevărată lor stare și realitatea înconjurătoare.

Mergând în afara noastră înseamnă să începem să ne legăm, participăm și să ne conectăm cu oameni ca noi, astfel încât intregrarea noastră reciprocă unul cu celălalt să ne ajute  să simțim ce este în afara  noastră în loc de ceea ce este în interiorul nostru. Atunci vom începe să percepem lumea care este în afara noastră și nu ce este în interiorul nostru.

Aceasta este sarcină noastră principală, care este pusă în aplicare printr-o lege foarte simplă, “ Să iubești pe aproapele tău că pe tine însuţi” (Leviticul 19:18). Asta înseamnă că începem să ne raportăm la ceilalți cum o facem cu noi înșine, și ne uităm la lume prin sentimentele lor. Aceasta este cee ce se numește, “ să ieși din tine”.

Cabaliștii ne-au dat o lista completă cu îndrumări cu privire la modul de atingere a conexiunii corecte dintre noi, și prin realizarea acestor îndrumări, lucrând într-un grup organizat, atingem o stare în care fiecare dintre noi îi simte pe ceilalți și nu pe el însuși.

În modul acesta persoană iese în afară sa către ceilalți, simțind cu ceilalți o stare mai înaltă, și în acest fel ceilalți devin detașați de ei înșiși și sunt integrați cu persoana, ei simțind starea lor superioară, iar apoi, fiecare dintre noi începem să atingem un nou sistem al structurii lumii, ceea ce se găsește în afară ei.

Odată cu aceasta, toate limitările percepției acestei lumi dispar și începem să simțim  tot ce este în afara noastră și atingem asta prin simțuri noi externe și  nu cele fizice: văz, auz, gust, miros și tactil.

Simțurile externe sunt construite în așa fel încât omul este deasupra dorinței sale, împotriva tendinței sale egoiste să acapareze totul pentru sine. Atunci  el căpăta caracteristici noi, trăsături de dăruire, iubire, trăsături care merg în afara sinelui.

Noile simțuri care sunt dobândite de către noi, le numim “suflet” prin care simțim lumea superioară și nu mai suntem deranjați de percepția noastră limitată. Atunci începem să înțelegem, să atingem și să simțim tot ce se întâmplă cu adevărat cu noi și în întreagă creație.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 13.12.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne organizăm în starea spirituală Ubar (Fetus) , iar grupul precum un uter în care acest Ubar se dezvoltă?

Răspuns: Depinde de noi să ne construim din nimic. Creatorul  mă aduce la grup și-mi spune că trebuie să-mi cosntruiesc viața spirituală aici! Acum, depinde de mine să mă cosntruiesc ca un Ubar și să fac din grup un uter. Acesta este singurul lucru care îmi este dat.

Depinde doar de mine să construiesc în jurul meu o societate pe care să o folosesc precum un uter sau incubator, cu planul de a mă susține constant și să fie un exemplu pentru mine, un standard pentru nivelul superior, către starea de perfecțiune. Voi putea să exist în acest mediu cu condiția să am în mod constat deschisă  o conexiune îndreptată din ce ce în ce mai mult către nivelul superior perfect.

Depinde doar de mine să construiesc toate astea de unul singur. La urmă urmei sunt într-o stare în care nu am nimic. Nu există nici un Creator. Există doar esența Lui, o forță pe care nu o cunosc. Trebuie să formez toate acestea cu mâinile mele.

Întrebare: Prin ce mijloace îmi construiesc mediul? Doar prin a spune tuturor să aprecieze proprietatea dăruirii?

Răspuns: Există multe articole ale lui Rabash care sunt dedicate construirii grupului. Tot ce trebuie este să ideplinim instrucțiunile lui și să-l construim. Cu toate acestea, trebuie să mă construiesc în două forme.  Construiesc nivelul superior, grupul, pentru mine, și construiesc Ubar-ul, nivelul inferior, pentru grup.

Ubar-ul suntem noi toți împreună. Ne facem mici și ne anulăm fiecare dintre noi privitor la grup, la prieteni. Ubar-ul este de asemenea co-creația noastră comună. Prin anularea noastră putem să ne conectăm împreună.

Grupul este nivelul superior. De asemenea este caracterul comun dintre noi dar deja în forma dăruirii. Cu cât iubim mai mult grupul, îl înălțam, îl percem ca un tot măreț, cu atât mai mult îl mărim în jurul nostru și putem exista în el.

Atât Ubar cât și uterul sunt construite de Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare), Lumina care Reformează.

Cu toate acestea este nevoie de o muncă pentru două forme opuse pentru acest lucru. Uneori este îndreptată în jos pentru anularea de sine. Acesta este  modul în care construim punctul din Malchut. Uneori este orientată în sus pentru a construi Keter. Keter-ul pe care îl construim este legat de  nivelul superior.

Acum rezumăm tot ce am învățat mulți ani privitor la grup. Am trecut peste aceste articole de multe ori, dar remarcăm cât de multe concepte nu au reușit să penetreze încă  inimile noastre. Auzim constant de structura grupului, dar este încă dificil pentru noi de digerat aceste principii.

Când explicăm acestea publicului larg, trebuie să înțelegem că ei sunt mult mai îndepărtați de aceste concepte. La urmă urmei, noi suntem familiarizați cu stările spirituale. Au fost numeroase schimbări spirituale care ni s-au întâmplat și încă nu am urcat pe scara spirituală.

Perioada de pregătire înainte de primul nivel spiritual este foarte lungă, dar suntem la capătul ei. Trebuie doar să înțelegem că este necesar să ne raportăm publicului larg cu dragoste și comprehensiune, oferind explicațiile picătură cu picătură.

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/14, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zoharul, “A două poruncă,” articolul 198: A două Mitzva (Poruncă) este conectată inseparabil  de  Mitzva fricii, și este Mitzva iubirii – ca omul să iubească Creatorul cu iubirea perfectă. Ce este iubirea perfectă? Este o iubire mare, așa cum este scris. “El umblă înaintea Creatorului în completă sinceritate și perfectiune” (Beresheet, 17:1)

Există iubire condiționată, ce apare ca urmare a tot binelui primit de la Creator (Introducere în studiul celor zece Sfirot, articolele 66-74), ca rezultat în care omul se unește cu Creatorul cu toată inimă și sufletul sau.  Cu toate acestea, deși se contopește cu Creatorul  în perfecțiune completă, iubirea această este considerată imperfectă.

Dragostea perfectă este cea mai mare, cea mai cuprinzătoare poruncă de sus, de care ne spun Cabaliștii, fiind cea mai mare cerința pe care trebuie să o îndeplinim privind creația. Acesta este motivul pentru care se numește Mitzva.

În iubirea condiționată, cu cât primesc mai mult cu atât mai mult iubesc dăruitorul. Se pare că nu îl iubesc pe EL ci sursa din care toate aceste plăceri vin. Dacă sursa acestor plăceri se oprește, pierd conexiunea cu această persoană sau forță. Se numește iubire condiționată deoarece depinde doar de plăcerea mea.

Depind de această dragoste deoarece nu mă pot disocia de plăcerea mea, de parte din mine care se bucură. Nu mă pot încă diviza în două părți: în măgarul care se bucură și ființă umană care diferențiază, vede, realizează și simte toate acestea. Măgarul și omul sunt încă conectate.

Prin urmare, dacă mă simt bine, iubesc sursă plăcerii, iar dacă mă simt rău, nu o mai iubesc.

Acesta este modul în care noi toți iubim această lume, începând cu copiii mici care spun că mama este rea dacă nu face ceea ce le place. Această este normal, un răspuns direct al ego-ului și este natural pentru toată lumea în ceea ce privește totul din viață. Această iubire se numește iubire condiționată, prin urmare este imperfectă. Această este în concordanță cu nivelul nostru de dezvoltare și nu putem facem nimic.

Desigur, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult vom cere o iubire mai sublimă, nu doar mâncare delicioasă, anumite servicii, sau micile plăceri, ci sentimente mai sublime și speciale. Cu toate acestea această iubire depinde de primirea plăcerii. Cu iubirea această și în iubirea asta ne-am născut deoarece suntem o dorință de a primi; suntem precum animalele și de aici începem. Acesta este motivul pentru care iubim ceea ce ne bucură, ceea ce înseamnă, sursă de plăcere pe care o simțim.

Aceasat necesită multă muncă, un mare efort, și un dar de sus pentru a începe detașarea de la sursă plăcerilor și conectarea la esența Lui interioară.  Trebuie să oprim dependența noastră de primirea plăcerii în măgarul nostru și trebuie să preferăm actuala sursă de plăcere. Calitățile Sale, fără a aduce un benificiu direct pentru mine, sunt apreciate pentru valoarea lor de la sursă. Va fi iubire necondiționată pentru ceea ce  primesc, dar care depinde  doar de  ce identific prin impresia mea, despre calitățile sublime ale sursei, de solemnitatea Să specială, comparat cu tot ce îmi pot imagina.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 2/10/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În 21 ianuarie, la Tel Aviv, am sărbătorit Ziua Națională a Îmbrățișărilor alături de mulți alții în lume, o zi a îmbrățișării în întreagă lume, care a început în America acum 30 de ani.

Se spune că 10 secunde de îmbrățișare pe zi scade presiunea sângelui și alină stresul, etc. Ar putea fi asta soluția pentru toate problemele?

Răspuns: Ar putea fi, dar numai dacă ne hotărâm să ne îmbrățișăm mai mult de o singură data pe an, fără un motiv, dar cu intenția de a face lumea un loc mai bun, cu toții, în fiecare colț al lumii.

Dacă ar fi făcută publicitate constant în toată media și dacă ar fi organizații majore care să ne încurajeze să facem asta, pentru că altfel totul este vrednic de dispreț și gol, apoi ar fi posibilă simțirea forței superioare în dorință lumii.

Nu există nicio îndoială că lumea superioară ne-ar fi revelata direct proporțional cu îmbrățișările tuturor și zâmbetul care celălalt.

Am avea acces direct la cea mai bună existența, pe cele mai înalte nivele și răul din lume ar dispărea. Dar asta ar fi așa doar dacă ne-am gândi în mod constant la asta și dacă am tânji pentru o conexiune internă între noi.

Îmbrățișările sunt o acțiune externă care trebuie combinată cu o intenție de a transformă lumea în mai bine. Atunci totul s-ar rezolvă de la sine și am avea succes.

Din emisiunea de pe Kab TV “Ştiri cu Michael Laitman” din 22.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem clarifica din ce în ce mai precis dorința noastră de conexiune cu grupul?

Răspuns: Dorința in sine nu va fi clarificată, decât prin efortul meu. Trebuie  în mod constant să mă aplec şi să ma uit sub picioarele mele, încercând să găsesc dorințe suplimentare, deficiențe și probleme. Acesta este un proces neplăcut, incomod, pentru că este îndreptat împotriva ego-ului meu.

Omul esteconstruit din punct de vedere fiziologic astfel încât să tânjească în mod egoist spre confort și împlinire. Hormonii care cauzeaza bucuria se răspândesc prin corp în timp ce ma întind pe canapea, măuit la unele filme prostești, dar plăcute și  mănânc ceva dulce și gustos. În această stare,  există o  emisie maximă a hormonului fericirii.

Dacă noi însă căutăm posibilități pentru avansarea pe calea Achishena (o voi grăbi), trebuie să fim într-o stare complet opusă. Nu pot sta culcat, ci trebuie să lucrez, să găsesc și să îndrept deficiențele suplimentare. Trebuie să  clarific ce îmi lipsește. Să caut în mod constant deficiențele, așa cum caut lucruri neplăcute, în asta constă munca.

Cum pot face aceasta muncă mai ușoara pentru mine și să nu fug de ea? La urma urmei, corpul ii va rezista întotdeauna, și deci trebuie să merg împreună cu grupul. Dacă îmi asum obligați într-un grup și lucrăm împreună, eu pot într-un fel să lupt împotriva mea și chiar fac acest lucru. În caz contrar, nu pot.

Deci, dacă doriți să reduceți timpul și sa-l faceți mai util și mai benefic, avansând ușor și plăcut, va trebui sa puneți și să vă obligați corpul sa lucreze din greu și într-un mod neplăcut în loc sa stați culcat pe canapea și sa va bucurați de lene. Puteți face acest lucru jucându-vă cu sentimentele  naturale de rușine, invidie și onoare, ceea ce înseamnă că utilizați stimulentele inerente în om și nu în nivelul animal.

Un animal se află pe canapea, dar pentru a se conecta cu alții, are nevoie de motive umane, nu bestiale, adică: invidie, poftă și onoare, care mă provoacă să sar de pe canapea. Noi trebuie să organizăm grupul într-un astfel de sistem. Și dacă  nu, noi pur și simplu pierdem timp pentru nimic,  nu realizăm și nu câștigăm nimic.

Noi trebuie să fim într-un fel legaţi de viața grupului mondial. În cazul în care nu există niciun grup local, atunci cel puțin să ne contactați și să vă asumați unele sarcini. Fii conectat la departamentul pe care il avem aici. În caz contrar, nici nu vei observa cum corpul tău bestial întotdeauna te va atrage spre ceva comod și ușor. Întotdeauna vei fi satisfăcut și  va părea că totul este în regulă cu tine, dar avansarea va fi zero.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash “Esență adevărului și a credinței”: forma de Ibur (concepție), care este nivelul micimii, este forma sa reală. Dar pentru că nu are doar micime, este considerat deficienţă și oriunde este o deficiență în Sfințenie, este și o slăbiciune în Klipot (coji). Apoi, Klipot poate duce către un avort spontan, ceea ce înseamnă că embrionul spiritual va cădea înainte de a finaliza faza sa de concepție. Drept urmare e nevoie de un factor de întârziere care este ceea ce îi oferă faza de plenitudine, adică de măreție, pentru că un embrion este în coapsele mamei (parte din mama sa), astfel încât concepția nu este numită de către propriul nume. Din acest motiv embrionul mănâncă orice mama sa mănâncă, ceea ce înseamnă că tot ceea ce embrionul primește, este în vasele mamei. Drept urmare, dacă embrionul nu are vase care sunt potrivite cu primirea măreției, poate primi în vasele celui superior, care este mama, deoarece se anulează pe sine în totalitate mamei și nu este o entitate proprie.

Asta este numită fază Ibur, când se anulează total în față celui superior și mai târziu, când primește măreția, se află într-o stare de plenitudine, drept urmare nu mai este nicio slăbiciune în Klipot. Acesta este motivul pentru care se numește o forță de întârziere. Prin urmare, acest lucru este protecția că embrionul nu va cădea în spiritualitate ca un avort spontan a unui embrion în corporalitate, în timp mama corporală trebuie să mențină embrionul, așa că nimic nu va merge prost. Doamne ferește, şi la fel este și în spiritualitate.

Este dificil de explicat starea spirituală de embrion, de când în lumea corporală noi vedem doar formă externă și fenomenul extern și nu știm ce forțe interne opereza asupra ambilor, asupra mamei și a embrionului. Embrionul trebuie să fie în starea de plenitudine; altfel nu poate crește. Embrionul nu poate crește sub condițiile de restricție, presiune și deficiență. Trebuie să primească orice ce mama deține.

Deci este un sistem întreg care se ocupă de embrion, el este conectat la corpul mamei. Asta înseamnă că embrionul trebuie să aibă puterea să se anuleze în față măreției nivelului superior. Apoi se va simți într-o stare de plenitudine, iar apoi va fi capabil să se dezvolte.

Superiorul se deschide pe sine din ce în ce mai mult de fiecare data, pentru embrion, apoi embrionul trebuie să se închidă pe sine mai mult și mai mult și să primească de jos în sus, în respingere și în același timp și într-o stare de plenitudine. Putem vedea că aceste două părți opuse sunt integrate aici.

Deși embrionul este în întregime înăuntrul mamei, el nu își folosește dorințele, ci le anulează și este într-o stare de devotament total față de mamă și mulțumită acestui lucru el crește.

Avansează gradual de la un nivel la următorul. Cel superior dezvăluie pentru el un pic mai multă Lumina și embrionul, pe de o parte își folosește dorință de primire pentru că în felul acesta crește. Dar își folosește dorința de primire de jos în sus, fără să primească înăuntrul lui ci respingând totul în dăruire. De fiecare data el este cu o forță mai mare, o dorință mai mare de aderare la cel superior.

Trebuie să încercam să clarificăm toate aceste detalii într-un workshop. Deși este dificil, noi trebuie să depunem eforturi din ce în ce mai mari pentru a ajunge mai aproape de această stare și să pătrundem în ea cât de mult putem. Un embrion spiritual este nivelul nostru următor, la care noi ne ridicăm.

De fapt noi l-am atins deja. Este bine că ne este dificil să ne imaginăm asta; ne simțim confuzi și incapabili să înțelegem asta. Această rezistentă ne va ajută să ne ținem agățați mai puternic de micile detalii care ne sunt apropiate.

Din pregătire pentru Lecţia Zilnică de Cabala din 12.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La Forumul Economic Mondial de la Davos a avut loc evenimentul: ” O zi în pantofii unui refugiat”. A fost un eveniment organizat de foști refugiați și voluntari ai ONG. Ei au sugerat tuturor participanților de pe forum sa petreaca o oră în pantofii unui refugiat si sa simta cum este.

Răspuns: Nu știu ce au simțit participanții la forum în pantofii refugiaților. Ei nu sunt cu adevărat orientati emoțional spre acest lucru, deoarece ceea ce este important pentru ei sunt în primul rând banii. Există cincizeci și nouă de milioane de refugiați in lume, dar cred că sunt mult mai multi imigranți. Problema nu este a refugiațiilor ci a oamenilor care se mută în alte locuri. Cât de mulți au părăsit Rusia și țările vecine? Nu este posibil să ii numărăm.

Omenirea începe să-și piardă legătură cu pământul. O persoană transcende originea sa, locul său de naștere, educația sa anterioară și familia și, treptat, încetează să mai simtă senzația de conexiune cu locurile care au fost aproape de inima sa. Așa cum avansează lumea, oamenii se deconecteze de la pământ pentru că suntem într-o situație nouă, în tranziție la următorul nivel de dezvoltare.

Oamenii sunt gata să trăiască fără o conexiune intr-un anumit punct de pe planeta sau intr-o anumita societate. Există o lume virtuală pentru ei. Chiar percepția lor devine virtuală. Ei sunt gata să creeze relații sociale și economice complet noi.

Vom înceta să mai ne atragem tot ce este posibil din natură. Vom înceta să epuizăm pământul şi vom începe să consumam doar ceea ce este necesar. Omenirea va avansa în înțelegerea sa, în dezvoltarea sa interioara, în modul general de a simti natura.

Întrebare: Sunteți optimist ?

Răspuns: Sunt intotdeauna optimist. Problema este numai cum se va naște noua lume, cum vom trece prin durerile facerii. Am putea fi presati atât de mult încât  nivelul următor se va naște după pierderea mai multor miliarde de oameni în războaie sângeroase, în suferință, și intr-o lunga durere a nasterii.

Aș dori, și știu că este posibil, sa facem acest lucru în mod diferit, cu ușurință, practic, și bine. Înțelepciunea Cabalei oferă aceasta cale. Urmatorul nivel este gata pentru noi. Nu există nici o îndoială despre asta, dar să încercăm să-l atingem într-un mod bun. Sper că, în ciuda a tot ce se întâmplă, omenirea va auzi asta.

Din KabTV „Stiri cu Michael Laitman” 1/22/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unde putem găsi deficiențele spirituale pentru iubire și dăruire? Nu se găsesc în lumea asta largă, ci doar în grup și în cărțile de Cabala, în mijloacele pentru avansare spirituală. Astfel scurtăm drumul cantitativ și calitativ: avansez și sunt sigur că am vase noi. Această se numește calea “O voi grabi” (Achishena) în care-mi construiesc deficiențele singur, mă asigur că dorințele mele sunt alcătuite din componentele corecte, şi astfel implementez  scopul.

Pe de altă parte, prin avansarea în timpul sau (Beito), trebuie să contruiesc deficiențele într-o perioadă lungă de timp, clarificând exact de ce trebuie să fiu în felul asta și prin ce metode pot să le îndeplinesc. Trebuie să cunosc caracterul și forma lor completă deși nu am nici o dorință pentru ele și sunt într-o stare de decădere nesimtind nici o atracție pentru spiritualitate. Acesta este modul în care stau lucrurile până în momentul în care apar problemele din sursele externe care mă vor împinge către suferința. Această este singură cale în care pot fi motivat, detașat fiind de spiritualitate.

Când mi se dă o stare de cădere şi simt întunericul spiritual, nu pierd legătura cu grupul, învăţătorul sau sursa. Pot chiar nici să nu simt întunericul, ci pur și simplu acționez că un animal, ca altădată. În această stare, mă pot trezi doar prin suferință, așa că îmi sunt trimise probleme legate de familie, modul de trăi sau sănătate.

Apoi, încep să mă învârt în jur pentru a rezolva problemele, și dacă nu sunt legat de grup și învăţător, pot să-mi petrec întreagă viață în lupta asta fără sfârșit. Totuși, dacă pregătesc  o astfel de legătură din timp – să particip la lecții în mod regulat, la întâlnirile prietenilor și să particip la activitățile de diseminare organizate de grup – primesc gradual trezirea corectă de la Lumina Înconjurătoare și înțeleg că astea nu sunt probleme externe ci vin doar de la managementul superior. Totul vine de la o singură sursă: toate confuziile și disconfortul din viață sunt cauzate doar pentru că nu mi-am întărit legăturile cu scopul final suficient și nu l-am căutat chiar eu.

Trebuie să-mi organizez viață în așa fel încât să mă comport că un bătrân care se apleacă căutând  în mod constant ceva ce a scăpat. Așa trebuie să avansez, uitându-mă constant în jos către picioare verificând dacă am pierdut ceva: pot creea o deficiență mai profundă și mai complexă decât dorință care acum stă la bază mea și mă conduce.

Fiecare nivel este construit pe nivelul anterior, iar percepția noastră crește și devine de zece ori mai ascuțită în sensibilitatea și clarificarea vaselor. Dacă percep o sută de discernăminte diferite  pe un nivel, discern de zece ori mai multe la următorul nivel, ceea ce înseamnă o mie de discernăminte, iar la următorul nivel zece mii de discernăminte. Este aceeași dorință, doar pur și simplu devine mai fină și mai complexă. Brusc,  identifică detaliile la o scară mai largă, cu o mai mare percepție și cu tot mai  multe discernăminte.

Dezvoltarea se datoareaza mai degrabă multiplicării de calități decât de putere. Puterea în lumea spirituală este determinată de numărul de piese distincte pentru fiecare impresie și senzație. Avansarea noastră depinde de asta. Principalul lucru este să fii implicat în muncă practică, studiu, acțiunile care trezesc dorință de a caută proprietățile spirituale și valorile mai sublime. Prin această abordare, mă întorc de la calea de dezvoltare naturală, în timpul ei, către calea luminii, calea accelerată. Atunci nu mai trebuie să-mi irosec viață în speranțe deșarte și voi avansa rapid și ușor.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 10.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce inseamana că “Bina a ieșit?” Se pot deplasa Sefirot-urile aşa cum vor ele?

Răspuns: Aceasta se referă la dăruire. Pot dărui în toate locurile, fără nici o restricție, deoarece această este forța Bina, Lumina Hassadim (Milă). Cu Hassadim, pot fi în orice loc fără nici o limitare şi pot să dăruiesc oricui este potrivit dăruirii mele. Cu Lumina Hochma condițiile sunt diferite.

Fătul se bucură de lumina Hassadim, cu alte cuvinte, se bucură că este similar cu superiorul. Nu efectuează nici o acțiune, dar este similar că rezultat al devotamentului sau și a auto-anulării. Vrea să fie precum mama sa, precum Creatorul. Fătul nu se poate exprimă precum Creatorul în dăruire practică, dar exprimă pregătirea sa de a fi precum El în mod pasiv.

Din partea a doua a Lecţiei zilinice de Cabala din 13.02.2014 Cartea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În păduri vedem un mediu „bestial”, într-un oraș vom vedea un mediu „consumator”, iar într-un congres de Cabala vedem un mediu al „unitatii”. Având în vedere că mediul este ceea ce controlează oamenii, comportamentul lor, gândurile și dorințele lor, pot numi Sefirot un mediu care este prezent într-o societate?

Dacă acest lucru este corect, puteți explica mediul spiritual; există independent, sau e nevoie ca societatea să-l creeze?

Răspuns: Lumea spirituală nu există, la fel cum lumea noastră nu exista. Lumea noastră este creată numai în senzațiile noastre, în proprietățile noastre „receptive”, și trebuie sa creăm lumea spirituală cu proprietățile speciale de „daruire”, pe care le dobândim.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→