Tora, ”Leviticul”, (Kedoshim), 19:13: Nu vei oprima aproapele, nici nu vei fura; salariul angajatului să nu rămână la tine toată noaptea până dimineața.

O persoană nu ar trebui să joace feste sofisticate pe alte persoane, în nici o împrejurare. Ea trebuie să fie onestă și sinceră cât mai mult posibil, altfel atributul iubirii și dăruirii nu funcționează. Când ne ridicăm deasupra stării noastre corporale în grup, înțelegem că nu există nimic să putem face deoarece am fost creați în acest mod și că toate problemele sunt deasupra creaturii noastre corporale, în unitatea dintre noi în iubire reciprocă și dăruire. Atingem o stare în care nu pot exista minciuni. Altfel, o persoană se înșeală pe sine, deoarece nu stabilește o conexiune cu alte părți ale sufletului său.

Este așa deoarece împreună, formăm un suflet unic, care este unul pentru toți și toți sunt încorporați în acest suflet general. Apoi, el este încorporarea ta, sufletul tău din perspectiva ta. Deci, cine te poate înșela dacă acesta este, de fapt, tu? Cine te poate minți și cine poate să trișeze sau să fure, să scadă în dăruirea ta, sau să lase ce poti face astăzi pentru mâine? Asta înseamnă că asta nu mai este dăruire. Prin urmare, spune…”nici nu vei fura (aproapele tău)” deoarece el este, de fapt, o parte din voi.

Creatorul efectuează întreaga corecție în noi. O parte a corecției este umplută prin eforturile noastre evidente și o parte a acesteia decurge din eforturile care nu sunt evidente. Brusc, vei descoperi că nu muncești în scopul de a dărui, ci pentru a primi, prin sentimentul că totul este al tău. Asta înseamnă că justifici că ești un hoț, deoarece ești autorizat să faci ceea ce alții sunt autorizați să facă.

Exista un film popular în Rusia în trecut, numit Să fii atent la mașină, în care personajul principal fura mașini doar de la hoți. Avea obiceiul să vândă mașinile furate și să dăruiască banii orfelinatelor. Aceasta înseamnă să fii propriul judecător. Aici este problema, când o persoană crede că face un lucru bun și că el nu fură. Asta înseamnă că trebuie să fie conștient de ceea ce se întâmplă, și nu poate să fie decât după ce fură. Nu putem face nimic și trecem prin multe faze diferite. Este spus că nu există un drept pe pământ care să facă bine și să nu păcătuiască. Este imposibil de a sări peste aceste faze.

”Salariul angajatului să nu rămână la tine toată noaptea” înseamnă că, atunci când trebuie să dăruiți, trebuie să o faceți imediat. Dacă te vei opri, te transformi în acela care primește în locul celui care dăruiește, chiar dacă nu beneficiezi deloc. Astfel, lumi întregi sunt revelate într-o persoană în ceea ce privește relația sa cu alte persoane și, în aceeași măsură, cu Creatorul.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate anula o persoană?

Răspuns: Cineva face acest lucru din disperare sau deznădejde. Acest lucru are loc cu condiția ca persoana să nu fugă. Dacă vine la clasă de două ori pe săptămână în loc de șapte ori, și nu se include în grup prelungește timpul. Desigur, nimic nu se pierde, și chiar cel mai mic efort contează mereu. Dar întrebarea rămâne, care este contribuția ei?

Stabilește un calendar clar, precum munca în grup și diseminarea, și apoi începi să implementezi fără nici o dorință. Inima este în locul unde sunt acțiunile. Este modul în care existălumea noastră și este un lucru bun că a fost concepută astfel. La urma urmei, putem trezi inimile noastre cu ajutorul acțiunilor.

Oamenii adoptă copilul altcuiva, fa eforturi și încep să iubească acest copil. La început nu au pentru el iubire naturală dar mai târziu, acest copil devine un copil mai iubit pentru ei decât un copil biologic. Acest lucru necesită mult efort. Am pus mult efort în dezvoltarea nostră spirituală. Dar trebuie încă să fie analizat pentru a ști ce ne-a dat. Cădem în disperare și asta este foarte bine! Disperarea nu trebuie să ne arunce înapoi acasă, în locul unde copiii lui Israel au suspinat datorită muncii grele.

Un om este obligat să se îmbarce pe următorul nivel al muncii, dar îi scapă asta deoarece, la urma urmei, este dezamăgit. O persoană crede că rezultatul este evident și nu poate înțelege că de fapt dezamăgirea este acest rezultat. Acesta ar trebui să fie rezultatul corect la nivelul actual al unei persoane.

Dacă o persoană se gândește că nici un rezultat nu a fost vreodată realizat și nu a existat nici un succes, ea acuză grupul, profesorul, și decide să îl părăsească. Singurul lucru de învinuit este lipsa de înțelegere a dezvăluirii unei persoane, că nu are puterea să se apropie de Creator. Ce ar putea să fie mai bine decât o astfel de stare?

Nu ar trebui să fie momente mai fericite în viață decât atunci când toate tentativele unei persoane eșuează. Vedem că prietenii care erau cu noi de mulți ani nu au înțeles asta și au plecat. Fiecare dintre noi poate să fie în locul lor, așa cum este spus: ”Nu crede în tine până în ziua în care vei muri”, până la moartea egoismului și corectarea completă a dorinței tale.

În această stare, este necesar să te tragi la lecție prin forță și încearcă să te trezești, să te angajezi cu grupul și să primești forța grupului. Aceasta este munca. Nu este nimic deosebit să te bucuri cânt te trezești și să te simți inspirat de la început. Dar dacă te trezești cu efort și tragi de tine cu forța și începi să te trezești și să te forțezi să muncești, atunci faci cu adevărat munca. Trebuie să iubești această muncă prin care te trezești din starea de inconștiență.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 04.12.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Povestea lui Iov reproduce esența suferinței umane. Atunci când seria nenorocirilor fatale se abat asupra lui, Creatorul îi spune lui Iov: ”Unde erai tu atunci când am creat pământul?” Ce înseamnă această întrebare?

Răspuns: Simți că ești o ființă umană, că ești mai mare decât tot și că ești, deci, obligat să iei dezvoltarea în mâinile tale pentru a guverna lumea. Iov nu vrea, pur și simplu, să privească alt lucru decât ceea ce posedă. Desigur, continuă deci să sufere.

Întrebare: Se pare că, Creatorul spune lui Iov: Nu înțelegi cum este controlată natura; Cum poți să înțelegi ce ți se întâmplă?” Astfel, ce trebuie o persoană să cunoască: Creatorul, Satana (înclinația rea) sau ambele?

Răspuns: Este același lucru: cele două formează opusul aceleiași forțe ce acționează în lume. Numai forța iubirii acționează în lume, astfel că întreaga natură este conectată, amabilă și armonioasă, cu excepția unei mici zone, care se numește natura umană.

Această forță este lipsă în noi în mod intenționat, pentru ca prin noi, conștient, prin propriile mâini și acțiuni, să o creăm între noi. Apoi, vom fi asemănători (Domeh) Creatorului, similari cu întreaga natură, și ne vom numi Adam (om).

Întrebare: Ce se va întâmpla cu Satana? Va dispărea?

Răspuns: Nu există! Înclinația rea, adică ura, se manifestă în noi datorită lipsei de iubire. Ura nu are existență proprie; este lipsa iubirii, conexiunii, cooperării și garanției reciproce. Dacă noi vom umple acest loc, atunci nu va exista decât bine. Aceasta este ceea ce descrie istoria lui Iov.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, ați avut o serie de prelegeri în Statele Unite. Cine a fost publicul dumneavoastră?

Răspuns: Publicul meu este Babilonul antic, de unde Avraam a dorit să ia toți oamenii și să-i aducă la următorul nivel de existență. Nu împărțim pe nimeni în funcție de culoarea pielii sau a altui motiv; ne adresăm întregii omeniri exact în același mod. La urma urmei, cine sunt evreii? Sunt cei care, în dorința lor de a încerca să găsească sensul vieții, l-au urmat pe Avraam. Există milioane de persoane ca acestea astăzi.

Întrebare: Credeți că poporul evreu a fost ales?

Răspuns: Prin popor evreu, vreau să spun cei care sunt descendenți ai Babilonienilor care l-au urmat pe Avraam, și au creat poporul pe baza legii ”iubește aproapele tău ca pe tine însuți”, adică, cei care sunt conectați unii cu ceilalți, și cei care aspiră astăzi să atingă existența superioară, așa cum discipolii lui Avraam au făcut-o altădată. Și asta nu depinde de culoarea pielii.

Din kab.tv, ”Opinii speciale”, 17.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un cabalist care face o muncă practică?

Răspuns: Un cabalist care face o muncă practică este un om care dezvăluie Creatorul în lumea noastră și vrea să aducă întreaga lume la El. El muncește la schimbarea ego-ului în dăruire, altruism, de la ură la iubire, de la separare între noi la unitate. El realizează gândul Creatorului în lumea noastră, studiază și face.

Un adevărat cabalist este un materialist și nu un mistic. El vede că lumea întreagă există ca un tot sub influența unei forțe și înțelege că, în această lume, totul funcționează sub o lege, o lege de completare, de unitate și integralitate reciprocă, însemnând legea iubirii și, dacă ea nu ne pare astfel, este doar pentru că noi suntem construiți astfel și trebuie să corectăm punctul nostru de vedere incorect. Răul pe care-l vedem în afara noastră este, de fapt, în noi și se traduce prin viziunea noastră deformată asupra lumii exterioare. Dacă eram complet corectat, atunci nu vedeam răul în lume.

Întrebare: Asta înseamnă că un cabalist nu vede nici un rău în lume?

Răspuns: Asta depinde de gradul său, faptul este că ego-ul nostru, care este numit Faraon, este divizat în 125 de grade egoiste, iar cabalistul le corectează în el în porțiuni, în părți, de la gradul cel mai mic la cel mai mare.

Corectând pe fiecare dintre ele, e ca și cum s-ar fi ridicat în gradele scării de realizare, la conexiunea cu forța superioară, în adeziune cu întreaga omenire și în această adeziune simte Creatorul.

A fi un cabalist practic înseamnă a fi un profesor sau un student, acela care realizează lumea superioară, studiază după surse cabalisttice autentice și se consacră în întregime lor, pentru că întregul nivel al lumii spirituale este, de asemenea, realizarea scopului vieții.

Pentru că, atunci când începeți să înțelegeți cu cine aveți de-a face, tot restul în această lume este în mod clar perceput ca rezultat al imaginației umane; sunt eforturi și experiențe neînsemnate în raport cu realizarea eternității, finalizării, a perfecțiunii Creatorului.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că, în fiecare zi și în fiecare moment, totul reîncepe?

Răspuns: Nu reîncepem niciodată de la aceeași stare pe care am traversat-o. De fiecare dată există un nou subiect, un nou sentiment. Dar, de fiecare dată când plecăm de la zero, uităm ce am avut înainte, ca și cum nu am fi făcut nimic.

Există astfel de stări când nu ne reamintim nimic, ca și cum am fi în ceață, în confuzie, într-o stare pe care nu o înțelegem și cu care nu suntem obișnuți. Simțiți că sunteți pierduți, ca și cum ați fi pierdut drumul vostru și nu ați recunoaște ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Totul pare străin și necunoscut.

Este modul în care sunteți trimiși spre o nouă stare, în care trebuie să aduceți o clarificare, o analiză a locului în care vă aflați și ce faceți acolo. Astfel trebuie să începeți fiecare nouă etapă, deoarece ea include cele zece Sfirot complete în dorințe, lumini și situații.

După asta, o persoană se obișnuiește, ca și cum o dischetă în ea a fost schimbată, că un nou program a fost instalat apoi, ea începe să se comporte diferit, să reacționeze diferit, vede lumea sub o altă formă, totul este diferit.

Trebuie să ne obișnuim că trebuie să trecem prin numeroase schimbări. Doar o persoană care nu se dezvoltă nu se schimbă.

Întreaga natură evoluează: chiar și mineral, vegetal și animal și, de asemenea, ființele umane obișnuite, adică întreaga omenire. Dar, cu un cabalist, evoluția este exprimată într-o altă absorbție a realității, într-o împărțire a realității între de ce și ce absorb și resimt. Și asta se produce chiar înainte să începem să urcăm scara spirituală, unde deja o schimbare foarte puternică apare și în calitatea stărilor. Diferența dintre cele două stări adiacente pe scara spirituală este imensă. Pur și simplu sunt dimensiuni diferite.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sanhedrin, 98:1: Rabbi Yochanan spune că, dacă vedeți o generație care este afectată de numeroase probleme ca un fluviu, așteptați-l (Mesia)!

Există o altă stare în plus față de semnele venirii lui Mesia, descrise în acest capitol, de care depinde venirea rapidă a lui Mesia: cu cât există mai mulți oameni care aspiră la Creator, cu atât dezvăluirea Creatorului în această societate va fi mai mare.

Prin urmare, grupul nostru se opune stării negative a omenirii, încercând să aducă fluxul Luminii Superioare asupra noastră și asupra lumii întregi. Pentru moment, nu vedem totuși semnele reale și clare ale consecinței acțiunilor noastre. Trebuie să admitem că, în ciuda tentativelor noastre și poate grație lor, vedem că lumea este într-o stare de declin accelerat.

Întrebare: Putem să spunem că, în omenire, există un sentiment de ”nenorociri prin numeroase probleme, ca un râu?”

Răspuns: Nu cred că suntem afectați de numeroase probleme ca un râu, în raport cu generația care a suferit Holocaustul  poporului evreu și alte probleme, inclusiv al doilea război mondial, când multți oameni au cunoscut un holocaust interior personal. Nu este încă aceeași situație.

Pentru moment, nu suntem maturi în cele două sensuri (pentru mai bine sau mai rău) și nu vedem unde ne poate duce asta. Dar suntem deja la o cotitură când putem decide  ce direcție va urma omenirea, care depinde de centrul nostru spiritual, de starea noastră, de puterile noastre.

În același timp, noi nu suntem nici într-o stare de detașare, incapabili de a face ceva, nici într-o stare de puternică ascensiune, un contra-atac împotriva egoului nostru pentru a elibera Mesia din închisoarea sa.

Ce va face să încline balanța? Egoul nostru sau noi? Asta va trebui să fie rezolvat într-un viitor apropiat.

Din kab.tv, ”Mesia va veni?”, 14.11.2014

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Totul depinde de eforturile depuse de o persoană. Este firesc ca, de fiecare dată, să descoperim o mai mare dorință. De aceea, este nevoie de un efort mai mare, mai multă disperare pentru care nu există nici un răspuns. Din nou, facem eforturi, și din nou revelăm o mai mare dorință.

Deci, din nou și din nou, până ce ajungem la măsura plină de efort și frustrare. În funcție de toate aceste eforturi, ele rămân fără răspuns, realizăm că nimic nu depinde de noi! Totul este în mâinile forței superioare și, dacă ea are milă de noi, vom putea începe să muncim pentru a dărui.

Ne schimbăm și suntem mai conștienți de ceea ce este o adevărată rugăciune, adeziune, și dependență față de forța superioară, în toate etapele acestor eforturi. Motivul pentru care nu există încă răspuns, devine evident: rugăciunea noastră este impură. Ea ascunde o intenție egoistă pentru sine.

Este imposibil să reducem numărul acestor tentative nereușite pentru că fiecare bănuț este adăugat la suma totală. Suntem obligați să trecem prin ele, una câte una, și totul depinde de viteza angajamentului nostru în această cursă, asta depinde dacă noi nu frânăm dacă Lumina este acolo, sau o respingem, sau nu funcționează. În cele din urmă, ajungem la adevărata rugăciune, știind ce cerem, fiind de acord cu această cerere și dorind-o. Ea emană deja din noi, pentru că dorim cu adevărat să atingem dăruirea, fără nimic pentru noi înșine, dorind o astfel de dăruire din toată inima și sufletul nostru.

Credem că nu există stare mai bună decât puterea de a se dedica dăruirii, Creatorului, și noi cerem doar asta. Prin toate aceste acțiuni, cererea noastră se transformă din egoistă în altruistă, atunci ea se schimbă și devine un strigăt corect, care primește un răspuns care vine de sus. Este imposibil să obținem ceva fără nevoie. Întreaga noastră muncă și toate stările pe care le trăim ne sunt esențial destinate pentru ca noi să cerem lucrurile corect, care, înainte, au fost deja pregătite pentru noi.

Din momentul în care o cerem, obținem un răspuns imediat.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Al patrulea semn: o generație înainte de venirea lui Mesia va diminua numărul Înțelepților în Tora și întreg poporul se va stinge gemând și plângând. (”La finalul zilelor. Predicțiile evreilor privind viitorul omenirii”. Capitolul 1: ”Semnele indică răscumpărarea iminentă”)

Începând cu secolul al XX-lea și dincolo de el, timp de mai multe generații, înțelepții, persoanele care ating Creatorul, au început treptat să dispară. Un înțelept nu este cineva care știe multe lucruri, ci este cel care vede starea reală a universului, care este în contact cu Creatorul; el înțelege și simte cum există universul.

Astăzi, astfel de persoane aproape au încetat să existe printre noi. Chiar dacă rămân câțiva dintre ei, ei nu vor să se dezvăluie. Ei au o misiune diferită, pentru a hrăni lumea noastră cu Lumina Superioară, pentru a fi o conductă între lumea spirituală și lumea noastră, unde un pic de Lumină este necesară pentru existența lumii materiale într-o stare de ”așteptare”, gata să fie folosită ca un echipament electronic, care nu este tăiat, ci plasat într-un mod de așteptare.

Întrebare: Deci, este o stare de tensiune înainte de salt?

Răspuns: Nu, această stare este aproape moartă, profund adormită. Dacă în timpul secolelor 16 și 17 a existat o renaștere a Hasidismului, în secolul 18 a venit o pace relativă. În secolul al XIX-lea au existat diferite tendințe revizioniste și, în secolul al XX-lea, omenirea a început completa sa cădere. Astfel, în zilele noastre, lumea este gata să se scufunde în întuneric. Sarcina cabaliștilor este de a scoate lumea din această stare spre următorul nivel.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Tora nu începe cu Avraam sau cu adunarea la Muntele Sinai, ci începe mai degrabă cu Adam, cu creația?

Răspuns: Pentru a ne ajuta să înțelegem că lucrul principal este spargerea sufletului în numeroase bucăți, și astfel Tora este dată în singurul scop de a aduna și de a repune aceste piese împreună de a le lipi împreună și de a descoperi astfel Creatorul în vasul lipit. Dar, dacă aceasta nu începea în acest mod și nu exista spargere, atunci toate celelalte acțiuni ar fi fost, cu siguranță, fără sens.

Prin urmare, Tora începe de la Adam și nu Avraam deoarece Avraam este deja rezultatul spargerii și este deja începutul corectării. Ea nu pornește de la dăruirea Torei, deoarece este deja primirea instrumentului și planului corectării. Tora se termină prin dzevăluirea completă a Creatorului care este în sufletul complet corectat și consolidat în mai multe etape de Adam.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→