Alura comunismului
Situatia din lumea de azi ne arata, deja, ca unificarea este valoroasa. Este, intr-adevar, realizabil pentru noi sa ne conectam si sa avem grija unii de altii. Vom avea castig daca vom organiza un sistem corect, in care fiecare individ munceste in concordanta cu abilitatile sale si primeste atat cat are nevoie si nu mai mult.
Acum, ce poate fi mai bine decat asta? Este o formula foarte simpla si foarte sensibila. Chiar si copiii sunt impresionati de aceasta idee. Ar trebui sa vedeti cu cata bucurie si cat entuziasm citesc despre asta, pentru ca este asemeni unui basm care doresc sa devina realitate.
Dar, aici apar cateva intrebari. Intai, de ce nu am fost asa, de la inceput? De ce natura ne-a facut, initial, corupti? In al doilea rand, putem sa obtinem asta folosindu-ne de propriile forte? Si, in al treilea rand, de ce nu am facut-o pana acum? Nu am vazut beneficiul intr-o stfel de viata, de la inceput?
De fapt, asta este exact cum obisnuiau oamenii sa traiasca in urma cu secole. O societate comunista a fost prima faza in civilizatia umana. Primii umanoizi care au coborat din copaci erau comunisti: Ei imparteau totul si traiau impreuna, ca o singura familie, fiecare muncind pentru bunastarea acesteia.
Oricum, mai apoi, lumea s-a dezvoltat in directie opusa. Noi putem doar sa tanjim dupa zilele binecuvantate, inocente, din trecut. Totul era atat de simplu atunci: Fiecare trib obisnuia sa vaneze niste mamuti si sa manance impreuna. Nimeni nu-si imagina, macar, ca ar putea sa insele pe careva si sa ia mai mult decat i se cuvine. Oamenii simteau ca sunt un intreg si acest sentiment s-a mentinut pana in zilele vechiului Babilon.
Ce s-a intamplat, de fapt? Este posibil sa ne intoarcem la ceea ce era? Nimeni nu este de acord cu asta. Dimpotriva, viata noastra tinde sa fie total opusa: Suntem separati, ne izolam unii de altii. Oamenii divorteaza, fiecare vrea o camera pentru el insusi, locul sau personal…Si asta inseamna ca nu ne putem intoarce la acelasi altruism naiv. Vedem ca asta este impotriva evolutiei. Putem invata asta din exemplele triste ale Uniunii Sovietice si a chibutzurilor (comunitati agro-culturale colective din Israel).
Deci, ce putem face? Criza globala ne arata clar ca depindem unii de altii si suntem legati ca si rotile dintate. Pe de alta parte, ne uram intre noi, nu ne putem suporta unii pe altii; fiecare ar vrea sa fie singur in intreaga lume, asa incat ceilalti sa nu-l poata deranja. Cum este posibil sa imbinam aceste doua tendinte?
Asta este problema cu care se confrunta lumea azi. Manipularea ratei actualizate nu va fi suficient. Economia reflecta conexiunea dintre noi. Deci, cum o putem directiona spre cooperarea reciproca?
Vedem, de exemplu, ca Germania salveaza Grecia numai fiindca, pe moment, este mai ieftin asa decat s-o arunce la lupi. Acesta este modul in care Creatorul se joaca cu noi, pana cand abandonam toate vechile metode si gasim solutia reala.
Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, 02.10.2011, „Pacea in lume”
Întrebare
Baal HaSulam, “Naţiunea”: Omul n-a atins încă stadiul perfecţiunii sale şi se află în mijlocul dezvoltării sale. El este supus războiului dintre forţele pozitive şi negative, mesageri loiali care conduc întreaga umanitate către perfecţiunea finală.
Conform calendarului ebraic, un an nou se apropie. Cred ca acesta va fi un an special. Pentru prima oara sistemul garantiei mutuale,devine revelat, iar noi trebuie sa il aducem lumii si sa le permitem sa cunoasca ca acesta este sistemul interconectarii care a fost stabilit intre oameni. Aceasta este singura cale prin care putem avansa indreptandu-ne catre bunatate.
Intrebare
Intrebare
Toată problema este de apropiere. Dacă încerc să corectez această
Ştiinţa Cabalei nu este o carte de referinţă pentru egoişti sau un manual pentru brokeri şi nu ne învaţă cum să facem afaceri în această lume. Când studiem Ştiinţa Cabalei, înţeleg că trebuie să mă schimb şi că nu am nicio altă alegere. Trebuie să ne adaptăm pe noi înşine la noul sistem, să intrăm în el conştienţi şi fără rezerve, să lăsăm toate cele vechi în urmă şi să trecem Rubiconul, bariera după care este o lume nouă.
Baal HaSulam, „Naţiunea”:” Să luăm ca exemplu planeta Pământ: la început nu a fost decât un fel de minge de ceaţă, ca un gaz. Prin gravitaţia internă s-au concentrat atomii în el şi după o perioadă de timp erau în cercuri mai strânse. Ca rezultat, mingea de gaz s-a transformat într-o minge de lichidă de foc.