Intrebare: Ce stimulente va oferi noua economie oamenilor? Ce ii va face pe ei sa inainteze?

Raspuns: Noi trebuie sa cream un mediu inconjurator care va transforma placerea persoanei, ceea ce astazi pare ceva abstract, intr-o „bomboana”. Toti spun:” Aceasta este gustoasa”, si persoana incepe sa se uite in jur. Toti exclama: „ Asta este mare”, si persoana incepe sa caute. „Asta este uimitor!”, si toti incep sa tipe de entuziasm. Atunci persoana incepe sa creada ca acestia chiar au ceva care merita, ceva de care ea are nevoie.

Asta impinge o persoana inainte:” Eu de ce nu am asta? Eu de ce nu ma aflu pe aceeasi pozitie ca altii?” Influienta sociala este un factor puternic. Nouazeci la suta din actiunile noastre reprezinta consecintele acestui factor. Omul a iesit din pestera si a ajuns la forma sa prezenta doar datorita mediului care l-a impins si stimulat, aratandu-i lucrurile care ii lipsesc.

In general, pestera era minunata, o locuinta foarte ecologica cu un climat grozav. Ea avea o temperatura stabila tot anul. Exista carnea si focul, o atmosfera calma si linistita, care nu inpira la altceva decat la nevoile de baza…..

Tot ceea ce este in exces la nivelul animal este in exclusivitate cauzat de mediu. Chemarea oamenilor catre dezvoltarea agriculturii, a mestesugurilor, si comertul nu apar din nimic. Societatea hraneste aceste dorinte.

Iar acum, cu publicitatea inventata, noi nu avem alta sansa decat sa convingem lumea de nevoia unui sistem de educatie care explica, cum va fi maine, un sistem care sa dea o idee despre cum va fi viitorul.

Noi trebuie sa avansam catre o viata mai buna. Insa guvernul este lent in schimbare Deci, ce ne ramane de facut? Noi trebuie sa dezvoltam acest sistem pe Internet cu puterile noastre si sa il raspandim prin cel mai accesibil canal.

Am avut intalniri cu reprezentantii executivi ai Natiunilor Unite si UNESCO, si parerea mea ramane aceeasi: Trebuie sa facem noi insine totul. In fond, noi putem aduce Lumina care Reformeaza. In acest caz, individualismul notru nu este un defect, ci un avantaj pentru ca noi nu suntem limitati de exterior. Noi suntem capabili sa facem exact ceea ce putem si ceea ce consideram necesar. Noi ne ingrijoram cu privire la ceea ce intreprindem, si in final noi vom fi pur si simplu obligati sa trezim Lumina care va curge prin sistemul pe care l-am creat.

Chiar daca sistemul pare sa fie slab, asemenea unei mici plute pe valurile unui ocean virtual, nu conteaza. Toti vor auzi chemarea sa pentru ca acolo este forta Luminii. Lasati Lumina sa isi faca munca. Aceasta ar trebui sa fie abordarea noastra.

Din partea 5 Lectia Zilnca de Cabala 10/18/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Internet, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca avansati catre starea corecta, veti incepe sa vedeti ca intreaga voastra realitate exista in dorinta voastra. Nu exista nimic altceva in fara de dorinta voastra. In timp ce prin munca voastra voi aduceti mai aproape toate detaliile exterioare care par ca exista separat de voi, au fost contradictorii si pline de ura. Atunci aceasta forta a respingerii se transforma in forta conexiunii, si totul devine conectat intr-un singur sistem.

Doar asta constituie corectia. Locul unde apare spargerea este locul unde noi trebuie sa facem o lovitura inversa pentru a corecta asta. Primul om, Adam HaRishon, a fost un singur sistem, si acum partile sale, sufletele noastre, trebuie sa se conecteze impreuna la loc.

Insa, fiecare parte are libertatea de a aduce independent toate celelelate parti spre conexiune. Toate partile sunt incluse in oricine. Deci, eu trebuie sa ma conectez cu toti, si tu trebuie sa ii conectezi pe toti, si la fel si el. Atunci cand fiecare dintre noi se conecteaza cu ceilalti, el creaza un cerc plat, sectiunea sa.

De indata ce fiecare isi realizeaza libertatea de a alege, aceste cercuri, sectiuni,vor forma intreaga sfera. Aceasta este ceea va deveni starea finala corectata.
Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 10/18/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Suntem intr-o ascundere atat de mare incat nici macar nu simtim asta. Percepem toata realitatea in interiorul nostru, iar tot ceea ce simtim este in dorinta noastra egoista, restul nu exista.

In lumea spirituala nu exista o astfel de notiune ca dorinta de a ne bucura pentru binele personal. Daca dorinta este indreptata spre sine, nu poate primi nimic si ramane in intuneric. Dorinta noastra egoista totusi se afla la un nivel atat de scazut, incat ni se permite sa simtim ceva acolo, o amprenta a ceea ce ni se pare a fi realitatea.

Cand incepem sa dezvoltam si sa castigam  dorinte mai mari si intentii de dragul de a darui, incepem sa simtim sistemul superior. Inainte sa se intample fiecare dintre noi este ca o persoana inconstienta care delireaza si simte o lume imaginara in care i se pare ca exista, ca cineva in coma, care vede diverse imagini care ii trec prin fata ochilor, la fel cum se intampla in vis.

Cand ne revenim in simtiri, dorinta noastra deja se afla la un alt nivel si are intentia de a darui. Astfel, suntem constienti ca simtim totul in interiorul dorintei noastre, si ca nu exista nimic in afara. Tot ce anterior ni se parea a fi extern era de asemenea o senzatie in interiorul dorintei de a primi.

Atingem lumea spirituala in dorinta noastra de a primi. Nivelele mineral, vegetativ si animat ale naturii, toti oamenii, toata aceasta lume mare, si tot ce se intampla in ea sunt aproape schimbari in dorinta mea de a primi, ceea ce ma face sa simt ca lumea se schimba. Descopar celelalte suflete, insemnand dorintele straine astfel incat sa ma pot conecta cu ele cu intentia de a darui, iar apoi ele devin parti din mine care ma ajuta sa verific in ce masura ma aflu in daruire.

Sunt tinut in ceata cu un scop, astfel incat nu ii voi putea simti pe ceilalti in timp ce incerc sa ii aduc mai aproape si sa ii simt ca partile mele inseparabile. Daca incerc sa aduc mai aproape de mine tot ce pare a fi  realitate externa, imi pot corecta vasele pentru a darui.

In masura in care aduc dorintele externe, straine: nivelele mineral, vegetal, animat si vorbitor si le unesc intr-un singur organism spiritual care consta in „creier-oase-tendoane-carne-piele” (Moach-Atzamot-Gidin-Basar-Orh) sau din „radacina-suflet-corp-imbracaminte-camera” (Shoresh-Neshama-Guf-Levush-Heichal) este o masura a apropierii mele de adevar. Intr-adevar nimeni in afara de mine nu simte realitatea in interiorul meu si astfel sa construiasca vasul ca sa il poata percepe pe Creator in el.

Trebuie sa aduc toate partile impreuna pana cand devin „un om cu o singura inima” si toti oamenii care mi se par straini devin parte a sufletului meu. Astfel, fiecare din noi avanseaza fara sa ii deranjeze pe ceilalti. Fiecare din noi isi construieste propria lume dupa propriul plan, facand din ea lumea interioara. Iar Creatorul umple aceasta lume, ceea ce inseamna ca persoana este in adeziune cu Lumina, cu Creatorul care il implineste.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/12/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Se spune: „întunericul va straluci ca Lumina.” Nu există nici o zi sau noapte în activitatea noastră interioară.Lumina străluceşte în tot şi umple întrega Malchut a Infinitului. Existăm într-un ocean de Lumină. Cum poate exista noapte? …

Nu avem nicio zi sau noapte în spiritualitate, dar simţim diferite modificări în starile noastre. Este necesar să discernem aceste schimbări. Poate că acestea sunt zilele şi nopţile mele pe care le simt în egoismul meu, atunci când o zi înseamnă că am câştigat şi am cucerit, în timp ce o noapte arată că nu sunt atât de norocos. Intre timp, ziua si noaptea Creatorului sunt opuse.

Pentru El o zi este o posibilitate de a darui, de a iubi, de a implini şi de a conecta, în timp ce o noapte, dimpotrivă, este o lipsă a forţelor de daruire si dragoste.

Prin urmare, trebuie întotdeauna sa discernem în ceea ce există: în întunericul nopţii sau în lumina zilei, ale mele sau ale Creatorului, şi să încercam să rămânem în definiţia corectă.

Din Lecţia a 6 a a Convenţiei de la Toronto 9/18/11

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot influenta direct procesul de aparitie al lumilor?

Raspuns: Deja existi in lumea Infinitului, trebuie doar sa te descoperi pe tine acolo. Noi toti existam in cercul lumii Infinitului – noi toti! Automat existam in acest sistem, intr-o stare ideala. Chiar acum ne aflam in lumea Infinitului intr-o stare complet corectata, dar nu in legatura cu noi. Aceasta stare de absoluta daruire, iubire si interactiunea completa a fiecarei persoane cu toti ceilalti este complet opusa noua.

Este dezvaluita treptat in masura in care o putem tolera. Este cea mai respingatoare, demna de ura si cea mai odioasa pe care mi-o pot imagina. Si de aceea imi este revelata in masura in care as putea sa fiu de acord in decursul timpului.

In „Pacea in lume”, „Libertatea” si la fel si in alte articole ale lui Baal HaSulam invatam ca suntem toti interconectati la fel ca si rotile dintate intr-un mecanism in care sunt prinse impreuna, unite intr-o maniera ideala. Sunt atat de strans conectate incat cea mai mica miscare a uneia dintre ele duce la miscarea intregului sistem. Fiecare depinde de toti ceilalti si toti trebuie sa se miste in armonie cu ceilalti. Ne aflam in acest sistem initial.

Toti suntem diferiti si existam in aceasta imagine (vezi cutiuta din desenul de mai jos). Aceasta imagine poate fi bi sau tridimensionala, poate fi oricum. In ea, noi suntem strans legati ca si in cubul Rubik. Fiecare din noi consta in 613 dorinte, impreuna cu toti ceilalti, unde fiecare individ este de asemenea alcatuit din 613 dorinte. Cu alte cuvinte, suntem complet  „legati impreuna”.

Dar din fericire aceasta imagine nu ne este revelata deoarece nu o putem tolera. Chiar si asa, noi existam in ea, si automat ne facem toate actiunile, inclusiv cele actuale. Iar aceste actiuni sunt virtuoase. In realitate, tot ce facem este sa daruim unul altuia. Dar nu vedem asta. In schimb, vedem o imagine opusa, cea pe care dorim sa o vedem.

Cabala ne obisnuieste sa ne revelam treptat starea ideala astfel incat aceasta imagine va incepe sa ia nastere in mine, si eu vreau sa fie parte din mine. Apoi incepe sa fie revelata.

Nu exista nimic nou in lume. Simpla stare initiala creata de Creator si in care tu existi incepe sa fie revelata. De aceea intreaga noastra intelepciune este intelepciunea despre revelarea Creatorului, a acestui intreg sistem si nimic mai mult. Tot ce ni se cere este sa ne dorim ca ceea ce exista sa fie revelat. Dar trebuie sa ne schimbam si sa acceptam aceasta imagine pentru a o putea dori si revela. Aceasta este munca noastra.
Din  Seria de lectii virtuale de duminica  10/2/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce nu esti ingrijorat de problema suprapopularii sau a foametei in lume, ci mai degraba de unitatea pe care cu greu o putem obtine?

Raspuns: Aici sunt motivele:

• 2% din populatia care lucreaza in agricultura poate furniza hrana pentru toata lumea;
• 10% din populatia care lucreaza in industrie poate furniza tuturor produse industriale;
• Rata cresterii populatiei globale este in scadere de ceva vreme si acum a atins un numar stabil. In curand populatia globala ar putea descreste dupa cum vedem in Europa.Nu stim care sunt motivele pentru asta, doar observam ca ceea ce se intampla este planul naturii in ceea ce priveste dezvoltarea societatii umane care a fost implinita.

Principala problema, sursa tuturor problemelor noastre este ca noi nu vedem legea fundamentala a naturii: Umanitatea, ca parte a naturii, nu corespunde cu natura globala integrala. Nu ne egalizam cu natura, de la care primim atat cat avem nevoie pentru o existenta normala, fara sa epizam natura si fara sa ne cream un viitor groaznic pentru noi.

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Multi oameni in lume sprijina cooperarea si grija pentru ceilalti. Cum ne putem conecta cu ei?

Raspuns: Nu ne conectam cu ei. Sunt doar cativa oameni “buni la suflet” care fac voluntariat in spitale, ii ajuta pe cei care au nevoie, sau pun bazele unor organizatii de caritate si founduri. Ei ajuta oamenii ai asta-i bine. Conform celor spuse de Baal HaSulam si sondajelor sociale, 10% din oameni sunt altruisti.

Totusi astazi, pentru prima data in istorie, am ajuns la un punct critic al dezvoltarii noastre, iar oamenii trebuie sa fie invatati legile lumii in care intram. Scopul nostru nu este o alta dulcegarie egoista, nu sa ajutam saracii, sau o cosmetizare a resurselor in favoarea lor.

Nu, umanitatea este pe cale sa intre intr-o noua dimensiune in care trebuie sa ne conectam intre noi global si integral. Natura incepe sa ne dea indicii, ca si cum ar spune: “Asa ar trebui sa fim de acum incolo – conectati fizic, ca un om cu o singura inima, ca toate partile corpului meu. Inceteaza sa te dezvolti in interiorul meu ca un cancer.”

Nimeni in afara noastra nu intelege cu adevarat ce se intampla. De aceea, trebuie sa invatam oamenii. Suntem o organizatie educationala al carei unic scop este sa invete legile lumii globale.

Conectarea reciproca apare peste tot. Nu ne putem separa chiar daca am vrea. Singura modalitate de a taia legaturile dintre noi este prin razboi, dar nici asta nu va ajuta, legaturile dintre noi nu vor disparea. Razboiul se va sfarsi curand, si va trebui sa continuam conectarea, doar ca in conditii mult mai grele.

Criza distruge astazi toate aspectele vietii. Trebuie sa vedem aceasta situatie ca o trambulina spre urmatorul nivel. Evolutia naturii ne oblige sa mergem mai departe spre stadiul urmator.

Ce vom castiga prin asta? Vom castiga noul sistem. Prin munca aceasta reciproca, prin conectarea reciproca, vom descoperi forta interna a naturii, mecanismul sau intern – si ne vom ridica la un nou nivel de existenta. Pentru inceput vom scapa de problemele zilnice, si in plus, vom ajunge la noua dimensiune.

Deci nu este alta sansa: Natura ne oblige sa obtinem asta. De aceea noi nu dam cadouri de sarbatori. Lasam asta in seama altor organizatii. Noi ne ocupam doar de noua educatie integrala. Asa cum gradinitele si scolile pregatesc copii pentru viata in lumea noastra, noi trebuie sa pregatim acum umanitatea pentru viata in lumea care ni se manifesta si in care suntem conectati global.

Sistemul superior, integral, vine mai aproape de sistemul  uman distrus de egoism. Daca se ciocnesc, va fi o explozie teribila.

In partea a cincea a lectiei zilnice de Cabala, “O poruncat”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul a inceput cand dorinta noastra de a primi pe care Creatorul a creat-o a fost zguduita si a devenit egoista, iar partile sale s-au distantat una de alta. Am inceput sa simtim ca existam in interiorul egoismului sau, fiecare individual.

In felul acesta am evoluat de la zero absolut si am trecut prin stadiile de dezvoltare mineral, vegetal, animal, pe care le-am dezvoltat in mod instinctiv. La sfarsit am ajuns la al patrulea stadiu de dezvoltare al dorintei, cand deja trebuie sa  ne dezvoltam constient. Lumea aceasta intra acum intr-un nou stadiu .

Acest proces a inceput de fapt acum mult timp, incepand cu primul om (Adam HaRishon), de la vechiul Babel si s-a dezvoltat treptat, facand un salt pana in vremea lui ARI. In tot acest timp dorinta noastra s-a conectat mai strans, iar datorita acestei conectari noi si mai complexe creaturi si forme ale stadiilor mineral, vegetal si animal au devenit fiinte. Plusul s-a conectat cu minusul  si influenta reciproca intre ele a generat creaturi de la amiba la o multitudine de diferite animale.

Cu cat s-au unit mai mult partile separate  una cu cealalta si au marit cooperarea dintre ele, cu atat mai mult evolutia a avansat. In primul stadiu al conectarii, conectarea a avut loc instinctiv, sub presiunea naturii, care a impins mai departe evolutia. Astfel evolutia a ajuns la nivelul omului, unde conectarile instinctive ale anumitor forme sociale incep: familii, triburi, orase, state. Astazi lumea intreaga este conectata. Asadar se obesrva o tendinta clara inspre conectare.

La fel, dorinta egoista a omului a devenit si ea mai complexa si sofisticata. La inceput a fost compusa din mai multe dorinte diferite, dar apoi dorintele diferite s-au conectat mai strans si au intrat una in alta. In fruntea stiintei clasice cu diferentierea sa clara intre discipline, are loc sinergia intre diferite arii ale stiintei . Astfel, toate acele legi ale fizicii, chimiei, biologiei se alatura si treptat incep sa formeaze o imagine a naturii.

Gandurile si dorintele noastre devin interconectate si incorporate una in alt, si multumita acestui lucru cunoastem lumea mai profound. dar adevarul este ca acesta lumen nu exista – suntem intr-un ocean de Lumina! Dar cu cat dorinta mea devine mai complexa, cu atat mai mult simt ca lumea mi se arata asa cum este. Este ca si cum exista toti oamenii acestia in jurul meu, cand de fapt ei sunt parte a propriilor mele dorinte. Acum ei doar par a fi straini mie, dar cand ne conectam devenim “un om cu o singura inima”.

Singura intentie a naturii, fie natura inconjuratoare, fie cea interioara, in om si in intelegerea sa, este directa si strans legata intr-o conectare crescatoare a dorintelor  de a primi. Suntem intr-un constant proces de conectare, dar astazi am intrat intr-o era cand aspiratia trebuie sa ne fie cunoscuta si inteleasa. Natura este la urma, al patrulea nivel al dezvoltarii, si ne obliga sa ii cunoastem tendintele si sa o sprijinim. Trebuie sa o explicam, sa fim de accord cu ea si sa o urmam.

Nu putem continua sa ne dezvoltam instinctiv ca si in trecut, cand natura ne-a dezvoltat dorinta si ne-a impins catre anumite actiuni. Ne-a trimis sa descoperim America si ne-a incurajat sa facem diverse alte lucruri. Ne-am supus dorintelor noastre, am inventat, am construit.

Dar nu este cazul acum. Astazi ai sansa: Vrei sa o faci sau nu, ti se pare important sau nu? Daca nu ti se pare important, natura incepe sa te invete indirect in asa fel incat sa nu te priveze de liberul arbitru. Asemenea unui copil care refuza sa isi asculte parintii, iar ei trebuie sa aranjeze  in asa fel lucrurile  incat copilul sa vina singur la ei si sa ceara ajutor. In felul acesta natura se joaca cu noi, la fel ca si cu un copil, ca sa nu ne priveze de trezire, de intelegere si de accept.

Natura ne preseaza, ne impinge inainte si ne arata directia corecta. Totusi nu ne obliga sa avansam. Natura este un politician iscusit, de la care putem invata multe lucruri.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/10/2011, Shamati 85

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poti explica oamenilor sistemul integral in care am intrat?

Raspuns: Toti ar trebui sa simtim in minte si inima ca lumea intreaga este familia sa. Desigur, la inceput pare de neconceput sau demodat, dar hai sa vedem faptele: Avem vreo sansa? Starea in care se afla lumea se afla astazi ne cere doar o „apropiere familara”.

Deci cum putem avansa in directia asta? Pentru ca fara ea nu putem lua nicio decizie corecta. Sa luam de exemplu Europa, care incearca disperat si fara succes sa iasa din criza financiara. Si nu pentru ca le-ar lipsi banii. Sunt gata sa investeasca atat cat trebuie, dar nu ei nu cred ca ar avea vreun efect. La fel se intampla si in Statele Unite. In urmatoarele cateva luni lucrurile vor deveni mai clare: calculele noastre trebuie sa corespunda sistemului integral, analog, care nu functioneaza deloc dupa mintea si emotiile noastre.

Pot actiona in favoarea intregii lumi si sa echilibrez urmatoarea furtuna cu o urcare generala, graduala? Nu pot simti aceasta apropiere si nici estima pentru ca eu nu sunt asa. Ca rezultat, gasindu-se intr-un sistem global inrudit, liderii mondiali inca iau aceleasi decizii limitate, egoiste. Pur si simplu nu pot tine seama de faptul ca „in favoarea mea” nu mai exista, ci doar „beneficiul comun”. Asta este o contradictie pentru natura umana.

Si noi simtim asta. Ma gandesc la grup? Nu. Prima data ma gandesc la mine. Imi fac griji pentru prieteni si unitatea lor? Nu. Ma gandesc cum voi atinge eu spiritualitatea.  Daca o obtin, ma voi schimba si imi voi face griji pentru ei, dar pana atunci nu. Vorbim din belsug despre unitate si tinem discursuri despre  garantia reciproca, dar pe interior fiecare se gandeste: „dar eu?” si nu „dar noi?”.

Totusi, urmam calea liberului arbitru si astfel criza ni se reveleaza „mai delicat”, dar masele o descopera intr-o forma dura. Daca nu le dam o explicatie corecta, vor veni la noi si atunci nu vom mai simti ca exista o criza globala abstracta – o vom experimenta personal.

Din partea a cincea a  Lectiei zilnice de Cabala 10/16/11, “Pacea in lume”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Cum putem macar încerca sa uşuram mintea cuiva, promiţându-i egalitate cu toate persoanele din colectiv? Pentru ca nimic nu este mai departe de natura umană decât asta, cat timp singura înclinaţie a cuiva este sa creasca mai mare, deasupra întregului colectiv.

Chiar si dacă am putea ajunge la distribuţie „echitabila” şi „justiţie” socială, tendinţa de a fi mai mult decât altii nu apare în fiecare individ? De ce trebuie să fiu ca toţi ceilalţi? Putem suporta asta?

Distribuţia echitabila, în sine, este opusă naturii noastre, esentei noastre. La urma urmei, fiecare dintre noi simţim unicitatea noastră. Nu este nimic mai odios decât să fim ca ceilalţi, să fim identici. Trebuie să fiu diferit într-un fel, opus sau superior altora; altfel nu simt ca sunt om

Animalele pot fi asemanatoare unul de altul şi astfel pot fi si oamenii nedezvoltati. Dar noi deja am crescut deasupra acestui lucru. Am trecut prin vârste de evoluţie la nivelele naturii minerale, vegetative şi animale ale gradului uman. Acum am ajuns la nivelul de „uman în cadrul nivelului uman”, şi astfel nimeni nu poate fi satisfacut prin a fi ca oricine altcineva. Ar fi putut fi asa în perioada sclaviei sau feudalismului, dar lumea de astăzi se schimbă. Uită-te la ce se intampla in China sau India, unde oamenii obisnuiau in mod natural să fie ca ceilalţi. Astăzi nu este aşa.

Prin urmare, este imposibil să se stabilească justiţia socială, deoarece prin natura, nimeni nu poate fi egal cu un altul. Este imposibil sa ajungem la egalitate socială în lumea noastră pe cont propriu. Când am trăit în triburi, totul a fost bine, dar astăzi nu există nicio şansă de a ajunge la pace, satisfacţie şi preocupare comuna, pe care nu le vom încălca la scurt timp după.

Aceasta este o mare problemă, şi rezultă din unicitatea noastră. Creatorul a introdus cu „maiestrie” acest atribut „provocator” în noi, care rupe iniţiativele noastre sociale şi nu ne permite să ne relaxam şi să ne convină sa fim ca oricine altcineva.

Şi, deşi ne-am clarificat faptul că provine dintr-un motiv sublim, că acest atribut se extinde la noi direct de la Creator, care este unic în lume şi Rădăcina tuturor creaţiilor, totusi, senzaţia de singularitate, atunci când stă în interiorul egoismului nostru îngust, influenteaza ruina şi distrugerea până când devine sursa tuturor ruinelor care au fost şi vor fi în lume.
Deci, în ciuda eforturilor depuse de demonstranţi, luptătorii sinceri, şi instigatori, nimic nu ne va ajuta. Conflictele nu ne vor permite să ajungem la un acord la masa rotunda. Fiecare acord va aduce corecturi şi mustrări noi. Nici un acord nu va dura vreodata mai mult de o clipă.

Nu este vorba doar de fapul că oamenii nu pot fi egali unii cu altii. Astăzi conexiunea reciprocă este necesara, deoarece oamenii trebuie să se adapteze la natura în acest fel. Aceasta este o a doua problemă mare: Cum putem ajunge la conexiune mai presus de toate diferenţele, toate dorinţele, şi toata unicitatea fiecărui individ?

Noi trebuie să „ştergem” această unicitate;  în caz contrar, cum putem sa ne conectam? Sau trebuie să ne folosim această unicitate, în scopul de a ne conecta.

Acum suntem într-o poziţie extrem de delicată: natura omului, cu toate contradicţiile şi unicitatea sa, il împinge sa-i foloseasca pe altii. Şi opus acestui lucru, există necesitatea de a se uni.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 10/10/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→