Intrebare: Se pare ca suferinta este inevitabila si ca nu vom putea sa ne lipsim de ea…

Raspuns: Totusi, poti inlocui aceasta suferinta cu suferinta din dragoste. Daca toti cei din jurul tau incep sa “iti spele creierul,” vei incepe sa apreciezi daruirea: “De ce nu daruiesc?” Vei repeta aceasta intrebare de dimineata pana seara: “De ce imi lipseste daruirea? Unde o pot gasi? Poate aici? Poate acolo?” Vei cauta daruirea peste tot ca si cand ai fi hipnotizat.

Apoi nu va mai fi nevoie de lovituri externe—loviturile interne le vor lua locul. Dar ele vor veni in forma unei tanjiri pentru daruire, pentru scopul creatiei si vei fi conectat direct cu acest scop. Totul depinde de aceia din jurul tau. Ei trebuie sa-ti “transmita” continuu cat de importanta este daruirea si, apoi, tu te vei stradui pentru a o atinge.

Dar aici intervine intrebarea: Nu cumva ramai la nivelul animal actionand asa cum dicteaza mediul inconjurator? Acest lucru este corect. De aceea oamenilor cu punct in inima li se spune: “Trebuie sa va construiti voi insiva mediul inconjurator corect, in mod egal faceti acest lucru si pentru cei care nu au libera alegere in aceasta problema. Libertatea lor este mai modesta; ea consta in asocierea cu voi.”

Daca va realizati libera alegere si va construiti mediul inconjurator, veti fi capabili sa il construiti de asemenea si pentru ceilalti. Problema consta in faptul ca voi nu aveti mediul inconjurator corect. Voi nu l-ati construit si deci nu sunteti influentati de el. Astfel, nu il transmiteti si altora. Nu puteti fi mediu inconjurator pentru ei pentru moment.

Nu va plangeti ca nu puteti darui altora. In loc de asta, ganditi-va cum puteti sa va daruiti voua insiva. Nu este nici un truc aici, doar munca practica. Daca nu o facem putem uita de corectarea lumii. Cine o va corecta? Noi, asa cum suntem in acest moment?

Trebuie sa cream un mediu inconjurator atat de puternic incat sa putem deveni un sistem care daruieste intregii lumi. Acest mediu nu ar trebui sa fie promovat doar in media, nu doar prin TV, radio si internet. Si acest lucru este necesar intr-o anumita masura. Principalul lucru este ca noi vom influenta omenirea pentru ca vom exista, deja, intr-un sistem de suflete, un sistem in care exista o conexiune mutuala intre noi, unde gandurile si dorintele fiecaruia curg constant.

Acum ne aflam deja in acest sistem doar ca nu il controlam pentru ca nu ne-am insusit inca puterea daruirii. Daca ne vom echipa cu puterea daruirii, vom controla intreg sistemul si vom transmite importanta daruirii catre toti oamenii. Aceasta este adevarata daruire asupra mediului inconjurator.

Sa speram ca vom fi capabili sa facem din acest an un an bun pentru intreaga lume.

From the 5th part of the Daily Kabbalah Lesson 10/4/2011, “Peace in the World”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sufletele incluse in Malchut al lumii Atzilut se trezesc prin cererile lor de a trece la Lumina care Reformeaza. In acest fel fiecare suflet se construieste singur.

Cand sufletele noastre urca la Malchut al lumii Atzilut si se conecteaza cu ea, ele reveleaza acolo un sistem complet. Malchut apare saraca si mizerabila doar in relatie cu fiecare dintre noi – pentru ca acesta este felul in care o vedem.

Totusi, cand ne conectam la aceasta, in masura in care dorim sa ii daruim, obtinem aceasta daruire si descoperim ca toate sufletele se afla acolo: toti prietenii si toate rudele, si de fapt intreaga lume este acolo! Si doar eu am fost cel care abia a ajuns acolo si m-am conectat cu ei, pentru a putea lucra impreuna.

Este spus: „Fiecare persoana ii judeca pe ceilalti prin prisma defectelor sale.” Sistemul corupt exista doar relativ la persoana necorectata care il obtine. Doar pentru ea aceasta lume pare sa existe, plina de oameni care au nevoie sa fie corectati.

Dar de fapt, ea este cea care are nevoie sa fie corectata. Iar apoi, tot ceea ce se vede in jurul ei se va transforma numai si numai in sistemul sufletului sau.

Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 10/6/2011, “Pticha”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce spunem noi că sistemul este perfect dacă eu lipsesc din el?

Răspuns: Sistemul lumilor extins de la Lumea de Infinit la lumea noastră este perfect. Numai Lumina lipseşte în el. Sistemul este într-o stare de micime (Katnut), în care este minimum de Lumină necesar existentei; este umplut numai cu Lumina de Hasadim (Milă).

Dacă noi primim dorinţa de a trăi, trebuie să fim încorporaţi în acest sistem. Noi alcătuim Malhut, ultima parte a sistemului. Există doar un punct în Malhut prin care putem să intrăm în sistem şi să aducem dorinţa noastră în el. Nu este vorba de dorinţa egoistă a unui anume individ ci de dorinţa noastră comună. Cu alte cuvinte, este dorinţa de a dărui.

Dacă aduc dorinţa de dăruire în Malhut, dacă eu şi prietenii mei vrem să devenim ca un singur om, atunci această dorinţă de a fi un singur întreg nu este dorinţa personală a fiecăruia din noi, ci dorinţa noastră comună. Aceasta este numită „rugăciunea celor mulţi”, şi este primită în Malhut.

În acest caz, ea devine a zecea Sfira din toate cele zece Sfirot, înainte erau doar nouă Sfirot în cinci lumi. Noi facem ultimul punct, Malhut a tuturor lumilor. Aici aducem noi dorinţa de conectare, adică de dăruire, şi astfel activăm primele nouă Sfirot, atributele dăruirii. Ele încep să ne influenţeze în funcţie de aspiraţia pentru dăruire şi astfel ne corectează.

Ultima Sfira, Malhut, devine dorinţă de dăruire şi trezeşte primele nouă Sfirot şi toate lumile spirituale. Ea se uneşte cu ele într-o fuziune generală într-un singur sistem.

În acest fel intrăm în sistemul superior şi începem să-l cunoastem. Apoi, începem de fapt să obţinem tot despre ceea ce am citit în „Studiul celor zece Sfirot”: Atik, Arih Anpin, acţiunile lor, Aba şi Ima, ZON care urcă şi coboară, interacţiunea dintre diferitele părţi ale Parţuf-ului spiritual, picăturile de Lumină care picură de Sus (Mazalin). Vedem toate aceste relaţionări între rădăcinile spirituale, incepem să ştim despre ele şi putem deja să începem să le activăm bazându-ne pe cunoştinţele noastre despre sistem.

Devin familiar cu tot ce este în el. Este ca şi cum aş vedea că aici e supermarket, bancă, eu, familia mea, rudele mele, alţii mai de departe, etc. În acest fel încep să învăţ despre sistemul superior şi să avansez în el.

Apoi, cărţile de Cabala devin manuale pentru mine şi nu doar un remediu miraculos (Sgula). Este ca şi cum aş cumpăra o maşină de spălat de exemplu, şi apoi aş deschide manualul să citesc despre cum funcţionează. Aşa deschidem noi „Studiul celor zece Sfirot” şi vedem cum să activăm sistemul superior.

Pot să mă descurc şi fără carte, după cum e spus: „Sufletul omului îl va învăţa”. Pot să învăţ despre sistem chiar şi fără carte şi să devin integrat în el.

Şi toate acestea sunt chiar în faţa noastră! Mai este doar un singur pas de făcut.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/4/2011 „Şamati” 42

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul întregului proces prin care trecem este revelarea Creatorului. Îl revelăm prin acţiunile Lui asupra noastră. Pentru acest scop, Creatorul a creat un sistem, legi după care el există şi operează şi în sistem, omul.

Apoi, El a pus omul şi sistemul în mişcare. O persoană trebuie să asculte de influenţa Creatorului, de ceea ce se întâmplă în interiorul şi în afara lui fiindcă este totul mişcarea Creatorului, după cum e spus: „Nu e nimic în afară de El”.

Daca un om acceptă că totul vine de Sus, de la Creator, el devine sensibil la orice se întâmplă în el şi în jurul lui, la felul în care îl afectează. Astfel, omul încearcă să înţeleagă ce vrea Creatorul să-i dezvăluie.

Analizând tot felul de acţiuni: bun şi rău, ceea ce îi este aproape şi ceea ce îi este departe, acelea pe care el le percepe ca bun sau rău, omul începe să descifreze planul Creatorului în legătură cu el. Atunci când descoperă abisul mare dintre el şi Creator, opoziţia gândurilor lor, el începe să vada două lucruri opuse, una în contrast cu cealaltă.

Pe de o parte, el simte că vrea să acţioneze în funcţie de natura lui. Dar fiindcă deja a descoperit că e mai bine să urmeze natura opusă, înţelege că trebuie să acţioneze diferit. Astfel el descoperă răul din interiorul lui, gândurile rele.

Dar este mulţumit! Până la urmă, omul, cu cât mai multe păcate descoperă în el, cu cât face mai multe eforturi să le descopere, cu atât mai aproape va fi de o rugăciune adevărată, adică, de o cerere de corectare a lor. Cererea de corectare se numeşte „ispăşire”.

Gândurile rele nu trebuie să plece, trebuie să fie „îndulcite”. Asta e, noi trebuie să obţinem o nouă intenţie peste toate dorinţele noastre egoiste care să le transforme în dăruire.

Descoperirea păcatelor şi a crimelor se întâmplă cu ajutorul unei Lumini mari, Lumina de Hohma (Înţelepciune), care străluceşte pentru om şi îl confruntă cu faptul răului şi opoziţiei sale faţă de Creator. Apoi, în funcţie de acest efort, el poate să se apropie de corecţie.

Toate aceste corecţii, la fel ca şi păcatele noastre, sunt munca Creatorului. În cele din urmă, toate păcatele şi corectările lor, toată Lumina pe care o atragem pentru a lămuri răul şi a-l corecta, Lumina de alipire, este numai ca să aducă mulţumire Creatorului. Rezultă că, prin dezvăluirea păcatelor şi ispăşirea lor, omul ajunge la o îmbrăţişare cu Creatorul şi apoi la aderenţă cu El

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/6/2011 „Şamati” 177

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Contrar animalelor, noi ne dezvoltam cu ajutorul stiintei. Totusi, acesta inca nu este liberul arbitru inca. Stiinta doar ne impinge putin inainte. Animalele sunt conduse de instinct, dar deoarece noi nu prea avem nici un fel de instinct, ne dezvoltam prin lovituri si stiinta.

Dezvoltarea stiintei ne permite sa vedem si sa rezolvam problemele in avans. De exemplu, radiografiile ne permit sa identificam o boala si sa incepem sa o tratam fara sa asteptam ca ea sa apara. Fara radiografie, doar durerea ne poate arata faptul ca acolo este o problema.

Asadar stiinta ne ajuta sa suferim mai putin, si platim scump pentru asta. Totusi, exista aceeasi tendinta animalica: dorinta de a ne elibera de probleme. Stiinta nu ne ridica la stadiul de om deoarece este o parte a stadiului animat. Folosind-o, compensam lipsa instinctului, atata tot.

Animalele se descurca foarte bine fara doctori. Ele stiu cum sa manance corespunzator, cum sa nasca  si cum sa isi construiasca adapostul. Animalele fac totul din instinct, in timp ce noi inlocuim instinctul cu stiinta. Acesta este de fapt rolul stiintei – sa serveasca egoismului nostru, astfel incat noi sa suferim mai putin.

Asadar noi ne examinam si dezvoltarea la stadiul animat. Chiar si cand oamenii devin constienti de necesitatea de a se uni si conecta, nu stiu cum sa faca asta.
Din partea a 5a a  Lectiei zilnice de Cabala  10/4/2011, “Pacea in lume”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara, Stiinta - Niciun comentariu→

Dorinta de a primi placere pe care Creatorul a creat-o este opusa Lui, Luminii, proprietatii daruirii, si de aceea doreste doar sa primeasca. Insa, atunci cand creatura reveleaza opozitia sa fata de Creator si dorinta de a fi ca El, adica de a darui, ea se ridica din ce in ce mai sus in  proprietatea de a darui pe care o primeste de la Creator. Si totusi, punctul sau central, originar, ramane ascuns.

Dorinta de a primi care devine revelata noua in Malchut a lumii Infinitatii nu stie nimic  despre sine. Este ca un copil care vede ca in fata sa se intampla ceva si doreste sa participe, gandindu-se ca tot ce fac adultii este bine.

In acelasi fel, Malchut a lumii Infinitatii se restrictioneaza pe sine si spune ca isi doreste sa fie asemeni Creatorului si nimic mai mult. Lumina incuviinteaza si se joaca cu copilul. Ea ii da Malchut toata puterea necesara. Daca ai nevoie de un ecran, iata-l. Aici sunt Partzufim a Galgalta, AB, SAG, MA, si BON, si lumea Nekudim.

Prima data cand Lumina, Creatorul, reveleaza adevarata esenta a creaturii este in timpul spargerii vaselor. Va puteti imagina cruzimea cu care a fost facuta. Insa, in acest moment nu exista creatura. Ne referim doar la materia dorintei de a primi placere. In timpul spargerii, devine revelat cat de opusa este creatura fata de Lumina.

Insa, nu este propria sa revelatie. Este Lumina care sparge dorinta, si ea impreuna cu dorinta. In acest fel, sunt create, sistemul lumii  Atzilut si lumile BYA (Beria, Yetzira, si Assiya), si este atinsa o anumita stare, in care totul este pregatit pentru nasterea omului.

Omul este nascut dintr-o unire speciala a Malchut si Bina. Atunci cand apare aceasta creatura unica, care se bazeaza pe proprietatile primirii si daruirii, ea dobandeste posibilitatea de a face propriile sale actiuni constiente cu scopul de a ajunge treptat la scopul creatiei.

Acesta este un subiect foarte complicat, si nu exista suficiente cuvinte pentru a-l exprima. Studiul celor zece Sfere reveleaza intr-un mod foarte general structura omului, fara a intra in detalii specifice. Noi stim doar ca omul a aparut din al treilea mijloc al Sferei Tifferet a lumii Yetzira, insa este imposibil sa intelegem sensul acesteia fara a simti lumea spirituala. Este ca si cum am vorbi despre un fenomen al acestei lumi pe care nu am intalnit-o.

Deci, omul se naste, si incepe sa lucreze cu intregul sistem care a fost creat inaintea sa, sistem din care a aparut si datorita caruia exista. Sistemul lumilor este o impletire a fortelor primirii si daruiri cu scopul de a lasa creatura numita om sa aiba libertatea de a alege. De indata de creatura a fost sparta, partile sparte au inceput sa ridice o ruga, si au construit Malchut a lumii Atzilut.

In asta consta munca noastra interioara. Daca vrem sa ne conectam si sa devenim ca “un om cu o singura inima,” trebuie sa devenim parte a acestui Machut si sa o obligam sa se ridice la Zeir Anpin a lumii Atzilut pentru a se conecta cu El. Noi trebuie sa lucram in aceleasi limite si pe acelasi nivel la care Creatorul s-a jucat cu creatura, care la acel moment nu stia si nu intelegea nimic: in Malchut a lumii Infinitatii si in toate lumile care s-au extins de acolo pana la noi, pana cand creatura a dobandit perceptie individuala si constiinta.

Noi nu suntem capabili sa lucram in aria proprietatilor noastre originale, propriul “Eu.” Noi putem lucra doar pentru a deveni inclusi in cel superior, in Creator. Asta pentru ca radacinile noastre raman ascunse pana la sfarsitul corectiei.

Astfel, atunci cand trezim Malchut, noi facem asta prin credinta deasupra ratiunii. Noi cerem doar sa fim inclusi in cel superior, doar sa devenim ca El, sa ne alaturam actiunilor sale. Aceasta adeziune este facuta de cel superior, la fel ca si intreaga coborare a lumilor de Sus in jos. In acelasi fel, noi trebuie sa il obligam pe cel superior sa ne ridice de jos, in sus.

Insa, noi nu ajungem la “Eu-l” nostru natural mergand pe aceasta cale, si nici nu ne jucam cu el. Noi nu atingem esenta Creatorului, ci doar atitudinea Sa fata de noi. In acelasi fel, noi nu ne atingem propria esenta, ci doar atitudinea catre El. Noi lucram cu intreaga gama de atitudini dintre noi, cu exceptia acestor doua extreme, acestor ultime doua puncte unde, pentru moment, suntem absolut neputiinciosi.

De indata ce am finalizat incluziunea in celalalt, Malchut in Bina si Bina in Malchut, eu in Creator si acesta in mine, are loc o unine speciala care este numita “Rav Paalim uMekabtziel,”, si este atins sfarsitul corectiei, Gmar Tikkkun.

Din partea 3 Lectia Yilnica de Cabala 10/2/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu este important daca inteleg corect ce citesc in carte sau cat de confuz sunt – ceea ce conteaza este dorinta mea de a intelege! Omul avanseaza datorita influentei pe care o primeste de la sistemul superior pe care il studiaza, despre care aude, in care doreste sa fie inclus, pentru care face tot felul de activitati, lucreaza cu mediul si disemineaza.

Treptat incepe sa simta sistemul de la distanta: Incepe sa inteleaga ca este Aba ve Ima, partile interne si externe, si Lumina Hassadim (Milei) sau Gevurot (fortele dure ale restrictiilor, limitarilor), care il influenteaza conform masuri in care el este inclus in sistem.

Este o lume completa si este imposibil de explicat cuiva care nu traieste in ea. La fel cum este imposibil sa explici pe scurt unei creaturi de pe o alta planeta ce se intampla in lumea noastra. Trebuie sa fie in ea, sa primeasca uneltele noastre, sentimentele noastre, inteligenta si gusturile. Daca imbratiseaza viata noastra, atunci dupa o vreme va absorbi tot felul de impresii din societatea care il inconjoara si va intelege ce se intampla in aceasta lume.

Este imposibil sa intelegi ceva doar prin cuvinte. Totul trece prin tine si lasa impresii asupra ta. Apoi vei intelege, asa cum se spune „un lucru dupa altul.”

Si noi suntem la fel. Trezind Lumina inconjuratoare in noi insine impreuna cu dorinta de intra in sistem, incepem sa simtim ce este in fata noastra: ca intregul sistem este bazat pe dragoste si daruire.

„Eu sunt pentru cei dragi mie” – pentru ca am tanjit sa daruiesc prin acest sistem alcatuit din prietenii mei. „Si cei dragi mie sunt pentru mine” – pentru ca atunci o sa incep sa simt cum Ma schimba cu ajutorul Luminii Inconjuratoare al aceluiasi sistem in care vreau sa intru. Si in acest fel are loc corectia mea.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/4/2011, Shamati 42

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca dorim sa ne purtam intre noi conform acelorasi reguli prin care functioneaza sistemul superior, atunci asta s-ar putea numi „cabala practica”. Pentru ca noi dorim sa descoperim intre noi aceleasi legaturi care exista si in lumea spirituala.

Lumea spirituala este o structura permanenta, ca un motor oprit pe care eu il folosesc prin dorintele mele. In momentul in care dorintele mele dispar, motorul se opreste din nou. Motorul functioneaza conform cantitatii de „combustibil” pe care o pun, in functie de cum il influenteaza, astfel ma voi trezi si voi pune in miscare tot acest sistem. In acest fel, ii  voi implini pe ceilalti, datorita acestui sistem.

Pregatirea prin care intram in sistem se numeste inceputul Anului Nou, cand omul incearca din rasputeri sa simta enorma putere a daruirii. Cu ajutorul grupului si a diseminarii, el incearca sa se adauge pe sine la influenta exterioara care il va schimba si il va aduce mai aproape de daruire, asa cum este spus: „De la dragostea pentru fiintele create incepe dragostea pentru Creator .”

Datorita acestei bune atitudini fata de fiintele umane si buna sa influenta asupra lor, inseamna ca, datorita incercarilor de a-i aduce mai aproape de Creator si de a veni mai aproape de Creator impreuna cu ei, el merita sa primeasca Lumina care Reformeaza a Creatorului. Si astfel el intra in acest „club” special si incepe sa il cunoasca, prin senzatia Luminii vietii care curge prin el.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/4/2011, Shamati.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea in Lume”: Patru proprietati ne sunt date in acest scop: mila, adevarul, dreptatea, si pacea. Aceste atribute au fost folosite pana acum de catre toti reformatorii. Este mai corect sa spunem ca datorita acestor atribute dezvoltarea umana a ajuns pana aici…..

Doar cu ajutorul acestor atribute putem sa ne organizam pentru a ajunge la sfarsitul corectiei. Deci cum le deosebim? Multi pot vorbi despre mila, adevar, dreptate si pace ore intregi, insa putem ajunge la un acord in priviinta a ce reprezinta?

Nu este simplu, insa Baal HaSulam, cunoscand natura umana, scrie ca asta este ceea ce trebuie sa clarificam pentru a ne organiza pe noi si lumea noastra. Noi nu stim ce inseamna o lume corectata. Noi suntem toti corupti si  ni se pare ca o imbunatatire egoista este deja o corectie. Insa, pentru Baal HaSulam, lumea corectata este lumea in care toate defectele posibile sunt umplute in totalitate. Cum este asta posibil? Trebuie sa aflam cum.

In primul rand, trebuie sa intelegem ca nu vom fi niciodata capabili sa ne umplem in mod egoist, ci doar prin daruire pentru ca nu exista restrictie in daruire, ci doar in primire. Deci cum putem dori sa primim astfel incat primirea in sine sa ne faca sa intelegem ca merita sa daruim?

Ne putem dezvolta in aceasta directie prin lovituri: De fiecare data cand doresc sa primesc ceva, primesc din ce in ce mai multe lovituri, pana cand in final ajung la concluzia ca este mai bine sa nu doresc sa primesc in mod egoist. Atunci imi voi ura dorinta de a primi, si nu voi mai sti ce sa fac cu ea. „Deci, as putea sa ma bucur de daruire?”

Si in acest fel defectele ma aduc intr-un punct in care cer dorinta de a darui, pentru puterea de a darui, puterea de a ma conecta a altii. Aceasta este calea suferintei si ascetismului despre care se spune:”Mananca paine cu apa cu moderatie si dormi pe pamant.” In trecut oamenii acceptau asta si astfel avansau spre daruire.

La fel este si astazi, daca oamenii nu accepta intelepciunea Cabalei si explicatiile despre dezvoltarea lumii, vor avansa si ei in acelasi fel. Vor dori din ce in ce mai mult, insa vor obtine din ce in ce mai putin, si astfel prin suferinta, oamenii vor incepe sa simta ca merita sa fie impreuna, sa isi daruiasca unii altora, sa se conecteze, sa isi restrictioneze ego-urile si chiar sa le elimine.

Noi vedem ca in timp de rezboi, atunci cand problemele se abat asupra tuturor, oameni incep sa se conecteze. Chiar si animalele nu se mai sperie unele de altele atunci cand este un foc in padure sau un cutremur si scapa impreuna de primejdie. Problema comuna le uneste pentru ca frica de moarte este mai mare decat foamea. In mod clar, nu devin „drepte”, insa dorinta de a-si satisface foamea este data de-o parte de o mai mare dorinta de a supravietui.

Si noi suntem la fel. Desigur, noi putem avansa catre corectie prin suferinta. Aceasta ne va obliga sa aspiram catre daruire si sa ne distrugem ego-ul, sursa intregului rau din aceasta lume. Insa aceasta este o cale lunga si grea.

De aceea noi dam alternativa- calea Torei. De ce? De ce avem nevoie de aceasta cale? Pentru ca sa nu ajungem la liberul arbitru prin suferinta. Noi doar fugim de ea, ca animalele. Eliberati de disperare, suntem gata sa daruim, insa doar pentru ca ne simtim rau cand primim. Noi nu alegem daruirea  prin libera alegere, ci ca rezultat al suferintelor noastre de vreme ce nu avem alta posibilitate. Acesta este gradul de bestie, nu de om.

Pentru a ajunge la nivelul uman, avem nevoie de doua forte: forta daruirii si forta primirii, cu liberul arbitru la mijloc. Aceasta este calea oamenilor care au punctul in inima.

Oamenii care nu au punctul in inima au de asemenea liber arbitru: Ei pot alege sa ii urmeze pe cei care ii conduc inainte.

Din partea 5  Lectia Zilnica de Cabala 10/4/2011, “Pace in Lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci cand ne crestem copiii, noi incercam sa ii obisnuim cu anumite actiuni astfel incat acestea sa devina un obicei, ca de exemplu, sa se spele, sa isi perieze dintii, sau sa curete masa dupa ce au mancat. Noi insistam asupra acestor lucruri, zi dupa zi, pana cand persoana nu mai poate trai fara ele- incepe sa nu se simta confortabil in lipsa lor. In final, aceste obiceiuri il scutesc de efort.

Mama mea imi amintea de multe ori sa ma spal pe dinti. Voiam sa scap de asta dar ea nu ma lasa. Acum, sunt dependent de asta, chiar fara ca mama sa imi aminteasca, m-am obisnuit.

Asta inseamna ca noi putem crea obiceiuri care vor deveni naturale si nu vor mai solicita un efort din partea noastra. Dimpotriva, va fi dificil sa nu le urmam pentru ca au devenit parte a naturii noastre. Toate acestea sunt rezultatul unor actiuni pe care le repetam in mod constant pana cand devin obiceiuri.

Cum devine aceasta lege a obiceiurilor a doua natura? Noi primim o forta a corectiei de fiecare data cand facem un efort pentru a repeta o actiune astfel incat aceasta ramane intiparita in noi. In acest fel un obicei devine a doua natura.

De aceea o persoana se poate obisnui cu orice. Persoana poate ajunge sa simta lucruri pe care nu le-a mai experimentat inainte. In acest fel, va deveni obisnuita cu Lumina superioara pe care nu a mai simtit-o inainte. Chiar acum, noi ne aflam intr-un ocean de Lumina, insa cine percepe asta? Deci, ce ne lipseste? Noi trebuie sa devenim obisnuiti cu aceasta.

Noi trebuie sa incercam sa devenim intotdeauna sensibili la Lumina. Unde este? Cum actioneaza? O simtiti? Este deja aici? Ea se apropie din ce in ce mai mult astfel incat simtim ca este aici. Ce trebuie sa fac in interiorul meu pentru a incepe sa o simt? Ce trebuie sa schimb? Ce imi trebuie pentru a deveni mai sensibil la ea?

Atunci cand o persoana incearca sa reveleze Lumina in acest el, el incepe sa se intrebe:” Cum o pot simti? Imi lipseste proprietatea daruirii, un pic mai multa sensibilitate decat cea care exista in afara mea, si apoi percep aceste vibratii pana cand Lumina se revelaza, nu temporar, ci in mod constant.”

Totul se materializeaza prin obicei si de aceea munca noastra consta in a dobandi obiceiuri. Toate sfaturile date de Cabalisti sunt indreptate spre a ne obisnui cu actiuni indreptate catre prietenii nostri si catre studiu. De ce?

Incercat sa iesiti din pielea „bestiei” voastre. Incepeti sa deveniti obisnuiti cu faptul ca existati in afara voastra. De indata ce veti dobandi aceasta inclinatie, veti percepe Lumina. Nu o veti revela in voi, ci in afara voastra.

Din lectia 6 Congresul din Toronto 9/18/11

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→