Scopul muncii este anuarea ego-ului si incercarea de a ne conecta intre noi. Greutatea pe care o simtim in aceasta munca vine din lipsa sentimentului importantei acestei munci.

Dimpotriva, totul este astfel aranjat astfel incat eu simt ca nu sunt luat in considerare:”De ce trebuie sa ne conectam? Cu cine ne conectam?” Ma uit la oameni si la fetele lor, la personalitatile lor, si nu simt nici o nevoie de a ma conecta cu ei. Ma aflu intr-o asemenea ascundere incat realitatea pe care o vad ma respinge din a ma conecta.

De aceea Cabala recomanda construirea unui mediu, a unui grup, astfel incat acesta sa reveleze importanta conexiunii si iubirii prietenilor. Aceasta este asa pentru ca, cu cat este mai importanta conexiunea dintre noi, cu atat noi vom fi mai capabili sa ne anulam si sa incepem sa ne conectam cu ceilalti Daca nu gasesc o cale sa obtin puterea, importanta conexiunii, as putea rataci mlti ani neputand sa ma apropii de altii pentru a ma conecta cu ei din inima. Desigur, daca acestea se intampla, nu obtin nimic.

Am auzit multe plangeri de la oameni care deja sunt cu noi de ceva timp:”Ma aflu aici de mult timp, ce se intampla cu mine? De ce nu avansez?” Nu le-am raspuns, dar as vrea sa le spun:”Esti aici de zece ani? Mie mi se pare ca abia ai ajuns aici. Te-ai conectat cu grupul? Ai incercat sa construiesti Sechina (Divinitatea), locul unde Lumina superioara iti va fi revelata si unde vei locui? Ti-ai facut griji asupra vasului care merita revelarea pe care o ceri? Asta este ceea ce ai de facut. Ai facut asta? Deci, de ce numeri zece ani? Poate in timpul acestei perioade ai mers inapoi nu inainte?”

O persoana nu isi poate examina corect eforturile pe care le face pentru a se conecta cu ceilalti, insa calculeaza anii calendaristici, in concordanta cu revolutia Pamantului in jurul axei sale in jurul soarelui. Insa nu cumva oare persoana se intoarce de mai multe ori pana cand isi atinge scopul? El ramane la fel, si acesta este un semn ca nu a trecut nici macar un an.

Din lectia 6 de la  Congresul din Toronto 9/18/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Înţelegerea că suntem parte a unui sistem general şi integral şi că va trebui să facem orice efort ca să avem grijă de el, este considerată primul pas în lumea spirituală?

Răspuns: Da, este. Pe cât este posibil, noi va trebui să diseminăm cunoştinţele ei şi fundamentele pe care se bazează această viziune. Cu alte cuvinte, lucrând cu oamenii noi angajăm două canale: pe de o parte studii şi informaţie, şi pe de altă parte, educaţia şi dezvoltarea prin educaţie.

Persoana trebuie să cunoască sistemul în care el sau ea există, precum copiii care trebuie să înveţe despre legile ţării şi despre cum acţionează numeroasele organe guvernamentale. Cel mai important lucru pentru un copil este să înţeleagă lumea în care trăieşte. Tot la fel, şi umanităţii ar trebui să i se predea legile integralităţii, pentru a o aduce mai aproape de starea reală.

Astfel, oamenii vor înţelege principiul sistemului global în care ne găsim şi vor fi în stare să accepte noile principii care trebuie să le adoptăm. Implementarea lor ar trebui să fie dorită de mine astfel încât să accept fericit impactul mediului care mă va „opera”. Sunt gata pentru anestezie ca să mă pot trezi refăcut iar şi iar. De fiecare dată, voi descoperi din ce în ce mai mult în mine noua forţă a dăruirii şi astfel, voi fi inclus în lumea integrală.

Singur, nu sunt în stare de nimic. Singurul lucru pe care îl pot face este să vreau să fiu tratat, ca un pacient care admite să fie îngrijit într-un spital. El nu cunoaşte tratamentul de vindecare şi toate celelalte, în afară de accept, nu mai depind de el. Aşa că, mă întorc la mediu să mă ajute, gata să am încredere în el: „Fă în mine schimbările!”

În principal, aceasta este treaba mea. Nu este dificilă. Trebuie doar să nu mă rătăcesc în acele arii în care nu voi avea succes singur. Nu este nevoie să intru în sisteme în care acţionează legi stricte. Nu am nicio şansă să învăţ motoarele lor. Numai un singur lucru mi se cere: să vreau să dau mediului posibilitatea să mă pună în mişcare, astfel ca motorul meu să înceapă să meargă aşa cum e nevoie. Mai precis, mintea şi sentimentele mele să coincidă cu rotaţiile motorului fiindcă acesta funcţionează corect. Eu trebuie doar să descopăr ce se află deja acolo.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 10/2/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ce se intelege prin „ prietenul meu este ascuns?” Cateodata simt ca o senzatie placuta, minunata, o intelegere, sau o implinire care a fost prezenta in mine pleaca, se raceste si dispare. Aceste niveluri de separare sunt numite Nekudot– puncte. Exista Taamim– gusturi, care sunt simtite in timpul iesirii Luminii, si sunt Nekudot– puncte, impresii de la iesirea Luminii. Nekudot sunt exact locul din care se formeaza noile vase sau dorinte. Noi le studiem in Prefata la Stiinta Cabalei si in Talmud Eser Sefirot.

Noi trebuie sa vedem aceasta disparitie treptata a Luminii ca pe crearea noilor vase/dorinte, la fel ca o miscare rapida sau un joc. Separarea, senzatia Luminii care pare ca pleaca, este o invitatie de a o urmari, sa arati ca o doresti intr-adevar, si ca nu o vei lasa sa plece. Chiar daca se indeparteaza sau slabeste, tu doresti sa te unesti cu ea in intunericul iminent.

Prin aceste jocuri Creatorul creaza in noi o atitudine fata de El, care este independenta de dorinta noastra de a ne bucura. El se indeparteaza, insa eu vreau sa raman cu el indiferent ce ar fi. El se diminueaza insa eu vreau sa raman in acest intuneric. Adica, aceste jocuri nu sunt jucate in relatie cu mine, ci cu dorinta mea de placere, ego-ul meu. Si deasupra ego-ului meu eu vreau sa ma unesc cu Creatorul in ciuda sentimentelor de intuneric din ego-ul meu.

Acesta este ego-ul meu- deasupra mea, si de la mine este Lumina. Si eu vreau ca ego-ul sa simta intunericul si golul. Asta nu are nici o importanta pentru mine.

Mai mult, eu stiu ca in ciuda dorintei mele negative, absenta totala a implinirii ego-ului meu, eu vreau sa ma conectez cu Lumina exact in aceste situatii. Asta inseamna ca eu sunt „deasupra ratiunii”, deja in daruire. Prin urmare, separarea Luminii construieste in mine dorinte pentru spiritualitate.

Din lectia 6 de la Congresul din Toronto 09/19/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum vezi  Studiul celor zece Sefirot? Pentru mine, pare ceva total abstract. Cum ar putea cineva sa il scrie?

Raspuns: Ai dreptate. Cand am ajuns prima data la Cabala si am vazut ca foloseste termeni neinteligibili pentru a descrie unele interrelatii neclare intre cine ce stie, nu am inteles ce fel de intelepciune, sistem de credinta sau religie este. Era pur si simplu foarte straniu, ca si cand ai citi despre ceva cu care nu esti deloc familiarizat, ca si gasirea unui jurnal al unui strain.

Apoi, pentru o lunga perioada am invatat-o si studiat-o pe de rost si am incercat sa o fac sa aiba sens. Multumita relatiei apropiate cu profesorul meu si activitatile mele de diseminare, am inceput sa inteleg ca studiind legaturile nefamiliare dintre obiecte nefamiliare le evoc influenta asupra mea. Apropo, asta este destul de obisnuit in lumea noastra: Incepem sa avem de-a face cu lucruri total nefamiliare pentru noi, invatam despre ele si devine clar pentru noi.

Dupa cativa ani de studiu, acelasi lucru mi s-a intamplat si mie: Am inceput sa simt mult mai clar ca exist int-o retea de conexiuni intre oameni. Cu certitudine nu erau intre trupuri, ci intre esentele lor, intre dorintele si gandurile lor. Toata lumea face parte din aceasta retea: Cei care au trait in aceasta lume, traiesc in ea sau nu s-au nascut inca in ea, dar exista acolo ca egali, indiferent de trupurile lor fizice.

Tot ce am invatat din intelepciunea Cabala s-a transformat in explicatia acestor legaturi, de la cele mai puternice la cele destramate. A explicat conditiile prin care aceste legaturi se imbunatatesc, de ce depind calitatile acestor legaturi, limitarile faptelor noastre si multe altele. Aceasta perceptie era in mare parte teoretica, sub forma retelei de conexiuni intre „eul” fiecarui individ. Apropo, am scris despre aceasta retea creata de forta superioara, intre toate lumile incluzand a noastra in prima mea carte de Cabala in 1983.

Cu cat depui mai mult efort asa incat reteaua dintre „eul” tau si „eul” celorlalti sa fie descoperita, cu atat este mai puternica  influenta acestei retele pe care o evoci asupra ta (Lumina Inconjuratoare, Lumina care Reformeaza, Lumina Torei), iar aceasta retea, conexiunile reciproce ale intregii creatii, iti devine din ce in ce mai clara. Astfel, lumea noastra paleste in contrast cu reteaua superioara a fortelor care determina totul.

Dupa aceea, devine destul de clar care dintre eforturile (dorintele) tale evoca anumite  reactii in retea. Totusi, o miscare constienta incepe (actiune constienta)  printr-o incluziune (daruire) corecta in retea.

Prin obtinerea acestei retele (lumea spirituala, aceste legaturi) incepem sa obtinem intreaga dezvoltare a lumii noastre: sa ne apropiem in directia acestei retele si sa descoperim eul (Creatorul) in ea. Incepem sa intelegem motivele crizei globale si solutiile sale pentru a grabi includerea noastra in retea – in lumea superioara, in atributiile iubirii si daruirea care domneste acolo.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se simte „fuzionarea cu grupul”? Când şi unde simţim asta?

Răspuns: închipuieşte-ţi că nu te uiţi la oameni ci la configuraţia internă a conexiunii care există între ei, la forţa care acţionează între ei. Încerci să penetrezi prin ei în această forţă şi să te conectezi la ea. Când descoperi această forţă între ei atunci, într-adevăr l-ai descoperit acolo pe Creator.

Această forţă comună care îi conectează pe toţi este Lumina, sau Creatorul. Tu trebuie să o obţii. Atitudinea ta egoistă faţă de tine însuţi, respingerea mediului, te îndepărtează de această forţă, de Creator. Imediat ce ai să străpungi acest strat exterior te vei conecta cu Creatorul. El totdeauna există în interiorul grupului.

Din seria lecţiilor virtuale de duminica 9/25/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot verifica pe mine însumi pentru a fi sigur că mă mişc în concordanţă cu instrucţiunile surselor originale şi nu mă supun propriului egoism?

Răspuns: În acest scop există o lună a lui Elul, ultima lună a anului. Lumea a fost creată cu cinci zile înaintea creării omului, iar ziua în care omul a fost creat este numită prima zi a anului nou. Celelalte cinci zile anterioare reprezintă cele cinci nivele dinaintea nivelului uman, cele cinci faze. Tu trebuie să-ţi verifici lumea ta, înţelegând mediul tău.

Până la urmă tu trăieşti şi te percepi pe tine raportat la mediul tău, te verifici pe tine în relaţie cu ei. Trăiţi împreună, tu şi mediul tău. Deci, înainte să „te naşti” ca om, verifică mediul care te înconjuară. În funcţie de el, vei putea să vezi ce fel de om vei fi.

Nu este uşor. Un om este pus aici faţă în faţă cu un calcul foarte dificil. Opinia societăţii exterioare exercită o mare influenţă asupra noastră forţându-ne să ne întrebăm continuu: „Unde sunt eu şi unde sunt ceilalţi? Ei sunt milioane, miliarde în timp ce eu sunt unul singur”. Nu este uşor să rămâi pe cale, dacă aceasta este una a ta personală şi nu una comună acceptată în rândul maselor.

Tu trebuie să nu ai niciun fel de confuzii aici. Raportat la ce criteriu ai ales această cale? Nu este evaluată în funcţie de standardele oamenilor obişnuiţi. Iar tu nu trebuie să crezi pe nimeni. Totul poate fi verificat şi analizat. Deci, fă-ţi această analiză şi construieşte-ţi propria ta relaţionare faţă de mediu, profesor, cărţi şi Creator. Aceasta este ceea ce se numeşte „pocăinţă” în luna lui Elul.

Acestea sunt clarificări foarte delicate, şi devin şi mai delicate cu timpul. Este ca şi cum te-ar agăţa în gol, fără să ai pământul solid sub picioare, ci doar credinţa deasupra raţiunii. Este aşa fiindcă verificându-ţi totul în egoul tău, trebuie să te separi complet de el şi să-ţi construieşti relaţiile spirituale peste el.

Fără egoism, fără să verifici în interiorul lui, nu poţi să te verifici pe tine. De aceea tu trebuie să fii recunoscător pentru toate gândurile tale egoiste şi dorinţele tale cum ar fi: gelozia, ura, pofta, ambiţia, şi aroganţa faţă de lume, prieteni, critica prietenilor, a profesorului şi a Creatorului. Totul poate fi verificat şi, bazat pe acest fundament, poţi construi noul tău nivel, numit un nou început.

După ce îţi verifici întreaga ta lume şi starea curentă, vei începe să vezi, peste toate acestea, imaginea ţelului spre care tinzi. După ce ai acceptat toate posibilele greşeli ale egoismului tău (cuvintele de căinţă din rugăciunea de Anul Nou – Roş haŞana), ai verificat şi ai înţeles adevărata ta esenţă, atunci îţi poţi inchipui ce înseamnă opus. Altfel, nu se poate!

De aceea a creat Creatorul înclinaţia rea şi ca adaos, Tora, mijloc pentru corectarea acesteia, fiindcă Lumina care Reformează este conţinută în ea. Deci, dacă nu ai înclinaţie rea, dacă nu ai descoperit şi ai văzut egoismul tău, nu ai nevoie de nicio corectare. Dacă nu intenţionezi să fii corectat, Tora nu este pentru tine.

Întâi, trebuie să simţi că nu este nimic mai rău decât tine, că ai vrea să-i înghiţi pe toţi ceilalţi, să-i predomini, eşti gelos pe toţi şi îi urăşti pe toţi. Te vezi pe tine însuţi ca fiind omul cel mai rău din lume? Poţi să-ţi justifici relaţiile proaste cu cineva după ce le-ai verificat într-adevăr?

Dacă tu vezi că fiecare păcătos este revelat în tine cu adevărat, iar ţie nu-ţi mai rămâne nicio şansă, atunci ai ajuns la rugăciunea de pocăinţă de Roş haŞana. Te vei ridica la calitatea de dăruire, de iubire faţă de ceilalţi, adică la Creator, şi vrei să o laşi să acţioneze în interiorul tău.

„Am creat înclinaţia rea” înseamnă pocăinţa din luna lui Elul, cinci zile înaintea începutului noului an, perioada de timp luată pentru crearea omului. În timpul acestor zile lumea omului a fost creată, lumea lui oribilă. El este cel care o vede oribilă în loc să o vadă plină de Lumină şi bunătate unde conduce numai Creatorul, numai iubirea şi dăruirea.

Dar, mulţumită acestui lucru, omul ajunge la începutul noului an, la noul nivel. Are Tora, mijlocul de corectare, Lumina care Reformează. Acum el ştie cum să folosească forţa conţinută în natură, cum să o folosească de dragul corecţiei proprii, iar cu ajutorul aceste forţe superioare, să se întoarcă la bine. Pentru mine, forţa superioară este calitatea cea mai înaltă a dăruirii, în comparaţie cu forţele mele egoiste.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/26/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi intrăm într-un sistem care ne arată că trebuie să acţionăm în dăruire, în conexiunea între noi, în conexiunea cu grupul şi în unele transformări noi. Suntem în criză. Nu noi personal, aceia care studiem Cabala, ci lumea simte în acest fel. De unde vine? Ce este o criză în general? Este sentimentul egoismului lumii raportat la sistemul care începe să se manifeste în noi, ca o imagine care apare pe hârtia fotografică în procesul de developare. Treptat, ca din ceaţă, apare o nouă imagine şi această imagine nu ne corespunde.

Dintr-o dată, proprietăţile Luminii, dăruirea şi conexiunea dintre noi, apar în noi, chiar dacă proprietăţile individualiste, egoiste (respingerea, folosirea unuia pe celălalt), există în omenire. Juxtapunerea acestor două sisteme şi impactul unuia asupra celuilalt formează o construcţie nouă, imensă şi cu multe faţete: pe de o parte, sistemul egoist, iar pe cealaltă parte, sistemul altruist.

Nu am avut niciodată până acum aşa ceva. Am avut întotdeauna un sistem egoist în interiorul căruia am lucrat. Au apărut în noi, iar noi le-am realizat. Am crezut că totul depinde de noi: vrem să evoluăm, vrem să acţionăm, vrem să muncim, vrem să facem totul.

De ce? Fiindcă noi am identificat egoismul care s-a trezit în noi, dorinţele noastre, cu noi înşine. Nu am avut nicio întrebare despre originea lor fiindcă le-am simţit ca fiind ale noastre: acum vreau asta, apoi asta apoi asta. Nu m-am întrebat de ce dintr-o dată, vreau. Vreau. Eu nu simt că cineva mi-a dat aceste întrebări, le-a „inserat” în mine şi eu am început să muncesc. Nu! Eu m-am contopit cu aceste dorinţe, m-am simţit un tot cu ele. Ele sunt dorinţele mele, care s-au trezit în mine. Eu vreau.

Cum s-a întâmplat asta, deodată? Noi suntem nişte animale obişnuite, cu dorinţe mici, instinctive, necesare existenţei noastre. Şi dintr-o dată, avem dorinţe egoiste noi, care se referă la dezvoltarea tehnologică, societate, familie, educaţie, perfecţionare, cultură, ştiinţă, bănci, conexiuni financiare şi economice între noi, comerţ şi schimburi, descoperirea unor noi teritorii, dezvoltare şi comunicare. De unde această dezvoltare în oameni în comparaţie cu lumea animală care nu a evoluat în acest fel?

Adevărul este că egoismul nostru ne-a dezvoltat tot timpul şi ne-a grăbit să realizăm din ce în ce mai mult toate dorinţele noi. Eu nu simt că dorinţele apărute în mine sunt de undeva, din afară. Eu simt că ele apar în interiorul meu şi de aceea alerg să îndeplinesc aşa zisele „mele” dorinţe.

În realitate ele nu sunt dorinţele mele. Doar că eu nu simt că nu sunt ale mele. De aceea merg mai departe şi acţionez. Nu simt că sunt ca un iepuraş mic de jucărie, mecanic, în care se învărteşte cheiţa şi ţopăie. Nu simt asta până la timpul potrivit, până acum, în timpurile noastre.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinta noastra de a primi placere este într-un proces constant de dezvoltare. Din momentul în care această dorinţă a fost creata de Lumina „din absenţă,” această „absenţă” a început sa se dezvolte sub influenţa Luminii, şi continuă să facă acest lucru – de la începutul creaţiei până la sfârşitul ei.

Există etape în această dezvoltare unde dorinta de a primi nu este încă considerata creatura şi în continuare isi construieste nivelurile ei mineral, vegetativ şi animal: sistemul naturii spirituale. Mai târziu, înauntrul aceastei naturi spirituale este creat sufletul, numit Adam, „omul”, nivelul vorbitor. Acest suflet, de asemenea, se dezvoltă pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal, în lumile BYA (Assiya, nivelul mineral, Yetzira, nivelul vegetativ şi Beria, nivelul animal).

Cu toate acestea, omul însuşi trebuie să construiască nivelul uman în interior. Dacă omul nu se construieste pe sine ca om, el există ca un animal şi foloseşte tot ceea ce-l înconjoară de la nivelurile mineral, vegetativ şi animal (toate lumile BYA) in mod egoist, luand cat de mult poate din ele . Acesta este modul în care ne dezvoltam, sugand de la natura înconjurătoare tot felul de împliniri care ne ajută să creştem în egoismul nostru.

Cu toate acestea, atunci când vom ajunge la nivelul la care am golit aproape totul din natura, vom începe să simtim că dorinţa noastră egoista este opusa nivelului „uman”, lumea Atzilut

(lumea Nobletii). Vieţile noastre devin amare şi nu ştim pe cine să dam vina. La urma urmei, lumea Atzilut este ascunsa de noi, iar noi existăm mai jos de Parsa (frontieră care separă Atzilut de lumile BYA).

Acesta este motivul pentru care o persoană nu înţelege de ce e atât de nefericita. Se parea că are o viaţă întreagă inaintea sa pentru a se bucura. Cu toate acestea, nu primim lumina suplimentara, care nu poate trece de Parsa din lumea Atzilut şi sa coboare la noi prin lumile BYA, iar noi – partea umana din noi – se simte rău. Acest uman din noi este opus nivelului uman real, lui Zeir Anpin al lumii Atzilut. Acesta este modul în care începem să aspiram să dezvăluim sursa vieţii noastre, precum şi sensul şi scopul sau.

Intreaga noastra munca noastră este de a scrie „negru pe alb”. Lumea Atzilut este numita „alb”. Iar „negru” este cel mai scăzut nivel al nostru şi culoarea lumii Assiya. Rosu este culoarea din lumea Beria, verde este Yetzira, iar negrul este Assiya. Totul este scris pe fundal alb, pe „albeata superioara”(Loven Elyon) a lumii Atzilut.

O persoana care scrie este cea care se examinează şi se măsoara pe sine însaşi în relatie cu lumea Atzilut. Ea doreşte să devină precum omul lumii Atzilut, dar de-a lungul examinarii sale, vede măsura în care nu corespunde aceastei imagini. Acesta este modul în care ea avanseaza.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Lumea vede deja prăbuşirea care o aşteapta în viitorul apropiat. Cu toate acestea, cu excepţia noastra, nimeni nu face nimic, şi nu se întâmplă nimic bun.

Răspuns: Dacă am fi lucrat în mod corect, lumea s-ar fi trezit din vis. Ei nu se vor trezi, dacă noi nu-i vom trezi. Doar noi suntem vinovaţi de ceea ce se intampla. Oamenii nu sunt capabili sa se trezeasca singuri; ei se trezesc numai daca ii scuturi.

Aceasta se referă la toată lumea, fără excepţie, inclusiv liderii mondiali şi experţii. Unii dintre ei au deja o scânteie de înţelegere. Ei văd situaţia reală, cel puţin un pic, dar încă nu-şi schimbă modul lor de gândire, încă nu înţeleg că ei sunt cei care trebuie să se schimbe, şi nu lumea. Obisnuiam sa schimbam lumea in mod egoist,  în timp ce acum omul este cel care are nevoie sa se schimbe.Sunt oameni de stiinta care deja au scris despre asta, dar cuvintele lor sunt încă foarte externe, după cum ei înşişi nu înţeleg ceea ce se află în spatele lor.

Astfel, este nevoie de munca noastră, până cand aceşti oameni de ştiinţă vor decide să vină şi să stea împreună cu noi la o lecţie.

Numai noi putem „scutura” substanţa umanităţii. De aceea nu fac nicio acuzatie nimanui. Crearea mass-mediei care influenţează mediul in mod corect, de asemenea, depinde de noi. Totul este pus pe umerii noştrii şi nu pe ai altcuiva.

Prin urmare, privind lumea, invat doar cum sa abordez acest „copilas” şi să aduc o lingură de hrană la gura lui. Aici totul depinde de noi.

Întrebare: Deci, care este acel lucru pe care noi nu il facem?

Răspuns: Nu diseminam. Cum influenţezi lumea? Cum ii transmiti ceea ce ai primit în timpul lecţiei? Nu facem destul. La urma urmei, suntem însărcinati cu munca corecţiei: să ne organizam, sa organizam reţeaua de conexiuni dintre noi şi sa o extindem peste toate grupurile noastre din întreaga lume. Avem o sută de grupuri şi milioane de oameni care ne asculta, fără a stabili un contact cu noi.

Dar, din anumite motive, ne lipseşte puterea şi înţelepciunea, în scopul de a construi structura in mod corect. Noi încă nu putem prezenta mesajul, astfel încât acesta sa atraga oamenii şi sa introduca noul program în ei. Ei nu sunt vinovaţi de nimic. De fapt, ei sunt gata să absoarbă mai mult decât le-am da.

Din partea 5 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2011, „O poruncă”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tot felul de dorinţe apar acum în mine şi eu simt că ele nu sunt ale mele, apar de undeva, din altă parte. Mă întreb: „Cine sunt?” „Ce sunt?” „Pentru ce sunt?” „De unde vin toate astea în interiorul meu?” „Am nevoie de asta, sau nu?” „De fapt, nici nu vreau ceva?”

Dintr-o dată încep să gândesc: „De ce nu vreau nimic?” Pentru că toate acestea nu sunt ale mele, este un fel de sursă din afară care mă învârte şi mă manipulează. Pe de o parte, încep să am din subconştient un vag sentiment că toate acestea nu sunt eu, că lumea nu este aceeaşi, că are mai multe nivele şi că este acolo cineva care mă direcţionează şi mă controlează. De unde vine asta? Este al meu, sau nu?

Pe de altă parte, dorinţele care se trezesc în mine nu îmi dau împlinire. Eu nu ştiu ce să fac cu ele sau unde să ajung cu ele. În interiorul meu este o luptă sî încep să le împlinesc. Nu pot să văd că sunt ale mele, nu pot să simt în felul în care obişnuiam să simt, şi nu simt că este un scop în realizarea acestor dorinţe, şi că pot obţine ceva din asta.

Mai mult, în afara mea apare un sistem uriaş care dezvăluie lumea într-o nouă lumină. Încep să mă simt într-o lume confuză. Dorinţele mele nu sunt ale mele, lumea nu este aceeaşi. Ce să fac? Această imagine apărută treptat, ca din ceaţă, este caracteristică generaţiei noastre. În esenţă, aceasta este cea care cauzează criza.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →