Toata munca noastra este opusa corectiei, deoarece ea descopera anume lipsa corectiei noastre, opozitia noastra fata de lumea Atzilut.

„Inscrierea” in cartea vietii, pe care o primim la inceputul anului nou simbolizeaza ca noi ne straduim cu adevarat pentru lumea Atzilut , incercam sa descoperim opozitia fata de ea, si dam dovada de o dorinta serioasa.

Daca tanjim sa fin in lumea Atzilut si descoperim coruptia in noi, asta inseamna ca noi ne examinam atat pe noi cat si dorinta de a ne intoarce acolo (de a ne cai) in timpul perioadei de cainta (Selichot).

Renasterea inseamna ca noi ne examinam  si vedem ca ne opunem unui nou inceput.  Daca dorim asta, si ne-am revelat opozitia, si nu renuntam la ea, ci continuam pana cand descoperim ca forma noastra egoista este opusa primului grad spiritual al Atzilut, asta inseamna ca noi ne-am terminat „inscrierea” in cartea vietii.

Aceasta inscriere este opusa, este scrisa din litere negre pe fond alb. Insa prin ea noi ne-am deosebit forma noastra exacta si ne-am exprimat marea dorinta de a ne conecta si de a fi absorbiti de Lumina alba. Asta inseamna ca am trecut de perioada de cainta si am ajuns la inceputul unui nou an. Apoi noi cerem Creatorului sa incheie si sa „sigileze”.

Aici noi nu putem face altceva decat sa ne dorim unii altora sa fim inscrisi si sigilati in cartea vietii. Doar prin conexiunea dintre noi putem aduce bucurie in acest moment si putem fi inscrisi si sigilati in cartea vietii. O persoana nu isi poate dori asta pentru sine si sa ceara Creatrului sa faca asta pentru el. Noi putem doar sa ne dorim asta unii pentru altii si sa il aducem pe Creator sa sigileze inscrierea pentru fiecare dintre noi.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 9/25/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa renunt la orice de dragul lumii spirituale?

Raspuns: A renunta la orice de dragul spiritualitatii este de a realiza ca scopul meu este de a ajunge la daruire astfel incat doar aceasta proprietate sa locuiasca in mine, intr-o asemenea masura incat „sinele” meu nu va mai fi simtit deloc. Asa cum voi nu il simtiti acum pe Creator, nu va veti simti pe voi. Nu conteaza ce se intampla, nu conteaza daca oamenii va vor mustra- nimic din exterior nu va va afecta.

Ego-ul vostru va creste din ce in ce mai mult, insa voi va veti ridica desupra lui cu puterea daruirii. Si apoi va veti asemana cu Creatorul intr-o anumita masura.

Vedeti, noi Il putem infuria cat de mult vrem, insa nu il vom influenta. Cum reuseste sa faca El asta? Oare forta superioara nu are minte sau sentimente? Nu, este simplul atribut al lubirii si daruirii care este deasupra a orice. „Iubirea ne va spala pacatele!” Si daca ajungem la asta, inseamna ca suntem pregatiti pentru Rosh HaShana (Anul Nou)….

Acestea sunt situatii foarte dificile, si cu cat avansati mai mult, cu atat cadeti. Este ca la sport: Cel care ajunge la final este cel care este cel mai pregatit sa atinga scopul. Aceasta selectie devine din ce in ce mai intransigenta, si astfel din ce in ce mai putini vor ajunge la final. Prin urmare, nu este de mirare ca multi se pierd pe drum. Este pacat, insa aceasta este natura lucrurilor.

Din partea 1 a Lectia Zilnica de Cabala 9/26/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Am senzatia neplacuta ca nici intr-o suta de ani nu voi intelege textele Zohar-ului. Ce ar trebui sa fac?

Raspuns: Asa cum omul a vrut sa ‚dobandeasca” aceasta lume in trecut, acum vrea sa dobandeasca spititualitatea. In sine, aceasta dorinta este buna, insa in momentul in care apare un asemenea gand, o persoana ar trebui sa inteleaga ca aici este un paradox: ajung in spiritualitate atunci cand renunt la orice.

Cum pot eu, cu o dorinta mare, sa doresc atat de mult spiritualitatea si acelasi timp sa renunt la orice? Este imposibil- doar daca primesc o a doua forta de la mediu, forta opusa dorintei mele de a atinge spiritualitatea fara nici o legatura cu altii: „Ce imi pasa de ei? Cine sunt ei? Exista ei oare? Eu trebuie sa tratez cu Creatorul! Si in ceea ce ma priveste, puteti disparea cu totii….” Asa este omul, si oricine este mai mare decat prietenul este mai mare in egoism.

Si totusi, in ciuda acestora eu ajung la devotiune totala, prin care dau oricui si vreau doar sa daruiesc, intr-o asemenea masura incat nu castig nimic din asta, si nici nu voi sti ca daruiesc. Asta pentru ca simplul gand a daruirii este deja o recompensa. Mediul ar trebui sa imi permita sa fac asta.

Pe da alta parte, exista in mine o forta cruda, incontrolabila; dorinta de placere, cat ce mult posibil. Eu pur si simplu ard de dorinta de a atinge spiritualitatea. Pe de alta parte, prin grup, Lumina trebui sa ma influienteze cu atribute opuse. Aceasta se numeste „Aviut (asprimea) dorintei din adanc si ecranul de Sus”. Si apoi voi avea vasul (Kli) pentru revelarea spirituala.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 9/27/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană sa foloseasca calitatile sale inerente pentru daruire?

Răspuns: Nu e nevoie să ne gândim la acest lucru, pentru că se întâmplă în mod automat. Nu trebuie sa lucrez împotriva calitatilor mele inerente şi înclinaţiilor mele sau sa încerc să le schimb sau să le”corectez”. La urma urmei, nu as avea niciun indiciu cu privire la ce să fac cu mine însumi.

Toata munca noastră constă în in includerea noastra în mediul corect şi in a avea o influenţă de la el cât mai mult posibil. Desigur, trebuie să verific mai întâi şi sa stabilesc că aceasta este mediul de care am nevoie. Dar după ce am verificat şi am intrat în el, atunci tot ce vreau este ca acest mediu să mă influenţeze.

Nu ştiu cum puterea pe care o primesc de la mediul meu va afecta calităţile mele inerente şi înclinaţiile. Nu fac ipoteze cu privire la ceea ce va veni de la această conexiune. Singura mea alegere şi clarificare este pentru a stabili dacă acest mediu se potriveste înţelegerii şi senzaţiei mele despre o societate înălţata şi unica, menita daruirii şi revelaţiei  Creatorului.

Cu toate acestea, modul în care aceasta ma afectează pe mine şi calităţile mele şi cum unul influenţează pe celelalt este ceva necunoscut pentru mine, pentru moment. Acest lucru este ceva despre care voi afla mai târziu, atunci când voi începe sa dezvălui nivelurile spirituale şi sa înţeleg modul în care lucrurile funcţionează cu adevărat. Cu atât mai mult, aceasta nu va veni la mine la nivelul meu actual. Numai după ce cresc la nivelul următor şi ma uit în jos spre locul unde am fost, voi fi capabil să observ şi să înţeleg acest proces.

Întreaga munca spirituala este în credinţa deasupra ratiunii, este în atingerea fortei daruirii mai presus de forta recepţiei. Până ce acest sistem nu este construit în mine, perceptia mea nu îmi va permite să percep, să ating  şi să înţeleg ceea ce se intampla cu adevarat.

Înlănţuirea calitatilor noastre intrinseci nu este scopul nostru. Cand cineva este în daruirea de dragul de a darui, el nu are nicio capacitate de a atinge scopul calităţilor sale inerente şi de a influenţa mediului înconjurător. Numai atunci când el începe conectarea cu alte suflete şi primeşte de dragul de a darui, numai apoi, datorita acestei legaturi, el începe sa învete despre sine.

Niciodata nu voi afla nimic despre mine, daca nu încep sa dăruiesc altora. Apoi, în legătură cu ei şi prin atitudinea mea faţă de ei, voi începe să mă înţeleg pe mine insumi. Ei vor deveni un punct de referinţă în raport cu care eu pot măsura. La urma urmei, avem mereu nevoie de două puncte, în scopul de a masura ceva. Dacă eu sunt singur, în raport cu ce ce voi măsura?

Acesta este motivul pentru care atunci când stabilesc o conexiune corectă cu alţii şi ii studiez, ma studiez, de asemenea, pe mine insumi.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - 3 Comentarii →

Intrebare: De ce este urcarea la primul nivel si intrarea in lumea spirituala cel mai dificil lucru?

Raspuns: Nasterea este cea mai dificila si periculoasa actiune. Astazi nu simtim asta atat de acut deoarece lumea noastra a trecut prin multe corectii, datorita dezvoltarii in ultimul secol al medicinii. Inainte, totusi, multe femei si copii mureau in timpul nasterii. Era ceva obisnuit.

Nasterea este cea mai dificila actiune, atat in lumea corporala cat si in cea spirituala. De aceea nu ar trebui sa asimilam aceasta actiune cu lumea coprorala, in care am ajuns sa ne bazam pe doctori si Cezariene. Trebuie sa intelegem ca este o chestiune de viata si de moarte, in special atunci cand este vorba despre  creatura dezvoltata cum este fiinta umana.

De aceea nasterea noastra spirituala nu este un proces simplu. Cu cat creatura este mai cultivata, cu atat ii este mai dificil sa se multiplice. Nasterea spirituala simbolizeaza inceputul vietii spirituale. Nu este continuarea aceleiasi vieti pamantesti la acelasi nivel corporal. Trebuie sa va nasteti pe un cu totul alt nivel!

Noi nici nu ne putem imagina ce inseamna nasterea unei noi minti si a unei emotii, a unei noi constiinte si perceptii. Este o senzatie, o revelatie care nu a existat inainte in voi! Toate acestea sunt dintr-o data prezente, revelate in voi; apar din interior intr-un fel atat de neasteptat incat vin pe nepregatite. Descoperiti dintr-o data ca exista, ca poate fi. Inainte nu v-ati fi putut-o imagina in mod corect. Este un adevarat miracol! De aceea este cunoscuta ca miracolul exodului din Egipt.

Apoi incepe procesul dezvoltarii si al cresterii. Nu exista o revolutie asemanatoare nasterii.

Sursele Cabaliste descriu nasterea spirituala ca pe o legenda in care o caprioara colinda muntii si intalneste un sarpe care o musca de acolo de unde se presupune ca ar trebui sa apara copilul. Asta o ajuta pe caprioara sa nasca. Povestea descrie taierea „inimii de piatra”, cea mai cruda dorinta egoista care nu poate fi corectata. Altfel, este imposibil sa se nasca.

In acest punct toate fortele exterioare opuse apar pentru a elibera noua creatura care incorporeaza doua forte (daruirea si primirea). Acesta este un adevarat miracol al Creatorului. In fond, El este cel care  aduce omul pe lume.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 9/27/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cea mai importantă calitate care este necesara pe calea spirituală este răbdarea, disponibilitatea de a suferi, încrederea în succes. A avea răbdare înseamnă să fiu gata să trec prin toate fazele care mă aşteaptă pe cale, astfel încât nici senzaţiile mele corporale actuale, nici ratiunea mea, sa nu mă arunce afara sau sa stabileasca adevărul pentru mine.

De la început, accept credinţa în înţelepţii (cabalistii) care au traversat deja acest drum şi ma sfatuiesc cu privire la modul de a acţiona. Şi urmez instrucţiunile lor si le actualizez. Acest lucru nu este deloc despre auto-denigrare, dupa cum ar putea apărea mai întâi unui outsider. Este exact opusul: am de gând să obtin totul în senzaţie şi ratiune, la fiecare fază a drumului.

Îmi dau seama că sunt distant şi ca trebuie să realizez apropierea şi, mai presus de aceste două stari, primesc întotdeauna o stare mai inalta, o senzaţie şi înţelegere noua, iar acesta este modul în care avansez. Rezultatul tuturor acestor şovăieli înainte şi înapoi este de clarificarea  pe care o fac în senzaţie şi raţiune, atingand o noua stare şi în mod constant, adăugând la aceasta.

Pe de altă parte, procesul prin care trec implică întotdeauna indoirea ego-ului meu.Ma indepartez şi mă simt în întuneric şi lipsit de sens. Şi atunci trebuie să-mi adun mândria şi să spun că mă simt atât de îndepărtat, tocmai pentru că am primit independenţa. Rezultă că pot fi mândru de a fi împotriva sa şi de a fi lipsit de dorinta, pot fi mândru de a fi îndepărtat de Creator. Într-adevăr, am pierdut şi sunt într-o stare proastă, dar astfel dobândesc o noua dorinta.

Şi acum încep să lucrez la această dorinţă noua şi sa ma apropii de Creator, şi încep să umplu această perioadă de distanţare, confuzie, întuneric şi senzaţii neplăcute cu Lumina şi înţelegere, noi realizări care nu sunt egoiste, ci sunt mai presus de ego. Şi astfel ating un nou nivel.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/29/2011, Shamati # 121

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii vor sa ne vorbeasca despre dezvoltarea sistemului in care existam astfel incat, astazi, in acest punct de cotitura, sa intelegem ce sa facem. Studiul acestui sistem ne va familiariza  cu dezvoltarea pe termen lung a lumilor superioare, pe un drum lung, care ne pregateste pentru spargeri si corectii, si cu stabilirea unor mecanisme diferite care definesc proprietatile viitoarei creaturi care vom deveni.

Cand aceasta creatura incipienta are un sentiment de sine in punctul central al creatiei, materia noastra incepe sa se dezvolte. Baal HaSulam ne spune cum a aparut aceasta materie dupa Big Bang si cum s-a format universul. In timpul dezvoltarii Pamantului, incalzirea si racirea repetata a scoartei sale a avut loc timp de milioane de ani, pana cand materia si-a gasit in sfarsit locul, si a fost distribuita in acord cu starile fizice, gaz, lichid, solid si plasma.

Apoi, au aparut conditii pentru aparitia vietii biologice pe scoarta care inconjura partea de foc a Pamantului.Au trecut milioane de ani de dezvoltare, inclusiv zeci de mii de ani pentru ca omul sa apara. Noi impartim acest timp in mai multe parti insa, in principiu, noi vorbim despre dezvoltarea unei dorinte de placere. Deci, ne-au precedat diferite stadii de dezvoltare: astrofizice (formarea universului), geologice (formarea Pamantului), evolutioniste (formarea florei si faunei) si istorice (formarea umanitatii).

In general, dorinta de a primi s-a dezvoltat astfel incat a crescut succesiv timp de generatii. Pana in prezent, noi i-am urmat poruncile si nu am avut deloc libertatea alegerii. Noi ne-am simtit liberi pentru ca nu am avut forta de a rezista dorintelor noastre si am actionat in conformitate cu vointa unei singure forte egoiste.

Condusi doar de aceasta, noi am ascultat in intregime si de buna voie de vointa sa. A fost ca un stapan care avea o putere absoluta asupra noastra, o putere inflexibila pe care am urmat-o fericiti. Nu am obiectat deloc. Orice ne-ar fi poruncit stapanul, noi ne-am grabit sa facem. Mai mult, nu am facut deloc diferenta dintre noi- atat de mult ne-am lipit de aceasta putere.

Insa, primim revelarea in noi insine a inca unei forte, si acesta este motvul pentru care ne confruntam cu o mare problema. Nu mai putem merge cu aceste doua forte. Ele sunt opuse una alteia, si noi ne aflam in fata lor, uimiti de ceea ce se intampla. Pare ca ne-am pierdut controlul, ca am incetat sa intelegem orice, si ne gasim intr-o situatie disperata.

Un nou sistem a devenit revelat, unul in care actioneaza forta daruirii si cea a primirii. Forta daruirii se arata cu putere din ce in ce mai mare, in timp ce noi suntem obisnuiti sa ne folosim de forta primirii, sa ne conformam ei prin natura noastra. Forta daruirii nu actioneaza in noi, ci intre noi, in mediul nostru, si trebuie sa trecem de partea sa, sa ne alaturam ei, sa ne unim cu ea, si sa invatam sa lucram cu ea. Si asta este ceva nou pentru noi, si de aceea ne aflam in criza.

Exact in aceasta perioada, asa cum au prezis Cabalistii, stiinta Cabalei devine revelata pentru a ne explica, cum sa existam de acum incolo. De aceea Baal Ha Sulam spune ca mai intai de toate, noi trebuie sa incepem sa studiem. Fara studiu, mai bine nu facem nimic.

Toate metodele noastre vin din sistemul vechi, depasit, si ele ne vor cauza rau pentru ca noile legi au inceput sa actioneze. Asta s-a intamplat atat pe planurile global cat si personal din lume si in vietile persoanelor.

Deci, sa incepem sa studiem pentru a intelege situatia in care ne aflam, in cadrul retelei in care ne-am blocat. Invatand despre starea lucrurilor, noi vom intelege natura problemelor, si vom gasi solutia corecta.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 9/22/2011, “ Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Oamenii sunt inca departe de a fi capabili sa inteleaga ca mediul joaca un rol esential in influentarea unei persoane.

Raspuns: Dar ei nu sunt departe de asta. Pur si  simplu ei nu stiu ce trebuie sa faca. La urma urmei,  acest remediu se aplica numai pentru corectie, intrucat oamenii nu au nimic legat de corectie, nici o notiune a sistemului extern de influenta gratie caruia noi ne shimbam..Oamenii sunt siguri ca ei sunt cei care reformeaza lumea, in timp ce ei ar trebuie sa construiasca o lume care i-ar schimba pe ei.

Intrebare: Cum putem sa le transmitem un sentiment de responsabilitate reciproca, responsabilitate pentru lume?

Raspuns: Acesta este exact scopul diseminarii noastre. Trebuie sa construim un sistem de educatie si sa ne cream propria noastra media. Trebuie sa construim totul din nou pe Internet precum si in televiziune si radio.

Daca o facem corect, dupa primele lovituri oamenii isi vor da seama ca avem o solutie. Noi suntem aceia care ar trebui sa le aducem o “ bomboana “ pentru a le indulci primele “ chelfaneli “ astfel incat acestia sa poata vedea imediat: Aceasta ofera o solutie, speranta si salvare.

Aceasta munca ne este incredintata noua; nu este nimeni altcineva pe care s-ar putea conta. Oamenii sunt in imposibilitatea de a auzi mesajul de ascensiune spirituala. Ei sunt intr-un alt taram si pur si simplu nu inteleg ce vrem noi. Cand vor incepe cu adevarat sa inteleaga ei nu vor fi capabili sa puna in aplicare nimic. Corectarea va veni numai de la noi, iar datoria noastra este sa le explicam necesitatea acestor lucruri.

Corectiile sistemice apar intr-o forma de-a gata din partea Galgalta ev Eynaim, iar restul ar trebui sa fie de acord cu ele, sa le accepte. In plus, ar trebui sa fim destul de sireti in diseminare astfel incat masele sa vina sa doreasca, sa accepte aceasta idee si sa-si dea seama de benificiile ei.

Oamenii nu se pot schimba de la sine; 99% din oameni nu sunt in masura sa o faca. Astfel, la sfarsitul “Introducerii in Cartea Zohar “, Baal HaSulam scrie ca intelepciunea de sus va curge prin Israel ( de la cuvintele “ Yashar – El “ sau “ direct la Creator “ ) spre natiunile lumii. Aceasta va curge de la interior spre exterior. Masele nu se vor ridica sa o caute. In cel mai bun caz ei isi vor deschide inimile  catre acest izvor care curge. Cu voia lui Dumnezeu ei vor face asta iar noi vom avea ce sa revarsam pentru ei.

Acest lucru se va intampla daca lucram cu ei impreuna intr-un mod intensiv. In diseminarea noastra nu putem cere nimic de la ei decat constientizarea situatiei actuale. Chiar daca ei nu inteleg totul, vom crea o conexiune. Prin diseminare, noi,pe partea noastra, vom gasi un teren comun cu ei.

Nu putem cere ceva de la un bebelus. Noi trebuie sa-i oferim laptele, sticlele, suzetele si scutecele. Si mai mult, nu putem astepta un raspuns plin de intelesuri din partea lui. Acesta va veni mai tarziu cand el va mai creste un pic.

Din partea a 5 –a a Lectiei Zilnice de Cabala, 9/22/2011, “ The Nation “.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sarbatorile si zilele speciale descrise in Cabala nu sunt date dintr-un calendar obisnuit ci realizarea starii speciale, personale a fiecaruia cand o persoana face un calcul fundamental interior cu sine insusi. Daca o persoana atinge acel calcul , aceasta inseamna ca are intr-adevar un nou inceput, numit noul an, Rosh HaShana. Si, in consecinta, el atinge rugaciunea de sarbatoare.

Fiecare sarbatoare este un calcul spiritual si o rugaciune deoarece nu exista nimic in afara de corectarea dorintelor nostre. Dar inceputul noului an este special deoarece el vine dupa multe discernaminte(judecati). El vine numai dupa ce o persoana s-a verifcat pe sine complet, distingand toate dorintele dezvaluite in el, deoarece fiecare nivel superior le include pe toate cele anteriore ca o mica parte din el.

Cu toate acestea,atunci cand o persoana face un calcul cu toate actiunile sale, el vede ca nu a atins succesul, ca nu a avansat pentru ca el nu a fost creat deloc pentru ascensiunea spirituala. Atunci el este coplesit de ganduri impovaratoare despre spiritualitate si de indoiala si invidie fata de altii.El vrea sa fie deasupra lor si se gandeste: “ De ce ei si nu eu?”.

Dupa multe calcule ca acesta, devenit complet pierdut in ele, in cele din urma el simte ca are nevoie de un nou inceput. Nu exista nici o cale de iesire, deoarece toate aceste calcule, judecati, critici, invidie, ura nu se schimba de ani de zile. Si singurul lucru care ii ramane este rugaciunea, un strigat de ajutor deoarece numai forta superioara il poate ajuta. Acest strigat interior se numeste rugaciunea de Rosh HaShana, noul inceput.

Inainte de a se intampla acest lucru, persoana se simte complet pierduta. Ea vede ca toata lumea este in dezacord cu ceea ce face ea si nici chiar ea nu intelege ce se intampla cu ea sau ce este aceasta cale. Toate aceste critici vin din egoismul sau.

Acesta este motivul pentru care rugaciunea vorbeste despre amintiri, despre necesitatea de a analiza toate dorintele si actiunile cuiva si despre suflatul in corn ( Shofar) deoarece trebuie sa ne ridicam calea noastra spirituala indiferent de orice altceva ( in Aramaica, Shufra inseamna frumusete ). Atunci trebuie sa ne intoarcem la sursele primare pentru a avansa.

Exista multe opinii si oameni in lume care influenteaza o persoana si-l imbiba cu gandurile lor, tragandu-l in directii diferite. Cu toate acestea, fiecare trebuie sa plaseze aspra lui insusi o judecata stricta si sa se verifice constant cu sursele primare pana cand va intelege ceea ce este scris acolo. In ciuda ego-ului cuiva, a dorintei de a creste, de a profita, de a deveni mai mare decat altii, trebuie sa depuna eforturi pentru opusul acestora si sa-si doreasca sa achizitioneze numai forta de a darui si sa o dizolve in natiunea in interiorul careia locuieste Creatorul.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 9/26/11, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Starea noastra colectiva, în care noi toţi existăm conectati impreuna se numeste Malchut a Infinitului, Shechina. Shechina este un „loc” unde Lumina superioara devine revelata. Aceasta este numita Shochen in acord cu acţiunile sale: El sălăşluieşte şi se află în ea.

Suntem dorinţe legate una de alta prin proprietatea comună de a darui. Acesta este în acord cu această proprietate prin care dezvăluim Lumina superioara, care ne umple.

Prin urmare, până când nu ne simţim pe noi înşine ca fiind conectati împreună, existand în starea Shechinei perfecte şi corectate, o reţea corectata a legăturii dintre noi, noi existăm în ascunderea Shechinei, mai degrabă decât in revelaţia ei. Noi existăm în exilul sau. Acest vas nu este revelat, şi, prin urmare, este numit Shechina în exil, ceea ce înseamnă în exil, în ascunderea fata de noi.

Din Lecţia a 6-a a Convenţiei de la Toronto 9/18/11

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→