Ştiinţa Cabalei nu este o carte de referinţă pentru egoişti sau un manual pentru brokeri şi nu ne învaţă cum să facem afaceri în această lume. Când studiem Ştiinţa Cabalei, înţeleg că trebuie să mă schimb şi că nu am nicio altă alegere. Trebuie să ne adaptăm pe noi înşine la noul sistem, să intrăm în el conştienţi şi fără rezerve, să lăsăm toate cele vechi în urmă şi să trecem Rubiconul, bariera după care este o lume nouă.

Metoda Cabalei a fost revelată şi dezvoltată în special de oamenii numiţi Yaşar El (direct la El). Astfel le-a fost revelată lor, şi astfel o prezintă ei lumii, şi fiecare trebuie să o ştie într-o anumită măsură.

De aceea, o simplă garanţie, o solidaritate obişnuită nu va fi folositoare. Chemările noastre la unitate sunt primul pas spre garanţie autentică. Cu cât avansăm mai mult spre garanţia mutuală, cu atât mai clar vom descoperi că avem nevoie de o corectare internă pentru a putea să ne adaptam la noul sistem. Noi nu corectăm natura, şi nu corectăm lumea – ne corectăm pe noi înşine.

Metoda Cabalei este opusă la ceea ce am cunoscut noi până acum. Până acum, Natura ne-a activat intern, iar noi ne-am umplut totdeauna dorinţele noastre egoiste. Acest şef ne-a dominat continuu, iar noi obişnuiam să-i îndeplinim credincioşi toate cerinţele. El era atât de mare încât acoperea toată aria noastră vizuală iar noi ne-am gândit totdeauna numai la el. Noi nu am simţit diferenţa între el şi noi înşine.

Acum, în orice caz, se naşte o noua atitudine în natura noastră egoistă. Începem să realizăm în ce măsură ne domină, în ce măsură ne distruge şi în ce măsură este un şef rău. Asta pentru că noi lucrăm cu el şi nu primim nicio recompensă. Pe de o parte regula egoismului se dovedeşte a fi rea şi duce la secătuire. Pe de altă parte, o nouaă dominare ni se revelează, dominarea dorinţei de dăruire…

Sunt multe lucruri de care trebuie să avem grijă şi să le transmitem lumii. Când noi ne adresăm lumii aducem oamenilor Lumina Reformatoare în interiorul cuvintelor. Nu are importanţă cît înţeleg ei fiindcă Lumina e deja activă în sistemul nostru de interconectare.

De aceea noi trebuie să ieşim în stradă, să lucrăm în reţelel sociale şi să producem cât mai multe materiale putem. Noi nu aşteptăm ca lumea să ne înţeleagă acum, noi nu judecăm succesul diseminării prin răspunsul iniţial de la public. Dăruirea în sine este recompensa noastră fiindcă aduce oamenilor Lumina care Reformează.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/22/2011 „Naţiunea”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi trebuie totdeauna să ştim un singur lucru: că există o singură cauză, o singură forţă care ne influenţează şi ne guvernează. Are un început şi are un sfârşit, şi acolo este un proces prin care suntem avansaţi. Nimeni nu-l poate influenţa, nimeni nu-l poate bulversa sau schimba. Această forţă este absolută.

Noi putem doar să ne schimbăm pe noi înşine pentru ca astfel să-i percepem influenţa mai bine şi într-un mod mai plăcut ceea ce înseamnă, de asemenea, o apropiere de această forţă. Rezultă că, astfel, noi ne identificm cu ea şi devenim ca ea, vom înţelege şi vom simţi şi vom acţiona împreună cu ea, în armonie şi în echivalenţă de formă, ceea ce noi numim „alipire”.

În acest caz, suntem pregătiţi să acceptăm tot ceea ce ne propune şi să le întâmpinăm cu sentimentele corecte, în parteneriat complet, acţionând la unison cu ea. Există o singură guvernare. Nu există nimic altceva care ne poate fi rădăcină.

Din Lecţia 6 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aici există o soluţie uşoară: începeţi să diseminaţi! În timp ce eşti angajat în diseminare uiţi de tine. Chiar şi oamenii care nu sunt conectaţi unii cu alţii încep să stabilească un contact. Cu cât generezi mai multă cunoaştere despre unitate în lume, cu atât mai mult avansezi. Uită despre tot ce ţi se întâmplă personal, în afară de nevoile zilnice, şi restul îndreaptă spre afară – asta va preveni fricţiunile şi discordia dintre voi.

Asta presupune să vă devotaţi pe voi înşivă problemei ca aceia care se dedică unui copil bolnav, să uitaţi de voi înşivă. Atenţia acelora nu mai este spre exterior şi de aceea spre copil se concentrează toate eforturile lor. Această problemă comună îi uneşte. Aşa că, începeţi să aveţi grijă de „copilul vostru bolnav”, lumea.

Asta va răcori pasiunile dintre voi. Este inutil să se restabilească relaţiile voastre directe. Îndreptaţi totul spre afară, scufundaţi-vă voi înşivă în munca practică, iar apoi, veţi vedea cum încet se organizează lucrurile şi în interior. Grija la problemele interne ale grupului va funcţiona numai dacă este necesară muncii pentru lumea de afară. Numai atunci voi veţi aranja pe toţi şi pe toate. Lăsaţi numai nevoia de diseminare exterioară să definească cine suntem noi şi ce facem. Astfel, noi vom lucra într-adevăr pentru dăruire.

Luaţi exemplu de la Bina. Jumătatea superioară are ca scop dăruirea pentru Creator, iar parte de jos, are ca scop dăruirea către lume, iar pentru ea însăşi, rămâne în mijloc treimea de Tiferet, adică decizia de a se divide pe sine în două părţi. Deci, în acest fel trebuie să se perceapă pe sine fiecare în parte şi fiecare grup.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tot ce avem nevoie este să transformăm dorinţa noastră în cea superioară, pentru a ridica o rugăciune (MAN). Dar aceasta trebuie să fie sub forma unei pledoarii pentru Arvut (garantare reciprocă), şi nu “dă-mi un apartament şi bunuri accesibile.” Fără o aspiraţie de a dărui, noi nu vom fi capabil să ridicăm rugăciunea noastră deoarece aceasta trebuie să fie intenţionată cumva. Eu nu pot spune simplu: “dă-mi o mărire de salariu.” Aceasta nu va ajuta.

Astfel, în primul rând, noi trebuie să învăţăm despre garantarea reciprocă. Fiecare dintre noi trebuie să ştie că noi vom reuşi numi dacă ne conectăm. Acest element trebuie să fie prezent în fiecare cerere. Fiecare problemă, chiar şi cea mai corporală, totul trebuie să includă garantarea reciprocă. Eu vreau apartamentul pe care nu-l am — eu voi primi unul datorită garatării reciproce. Eu vreau tot ce este necesar pentru viaţă, însemnând sănătate, vacanţă, pensie şi grădiniţă gratuită— eu voi primi toate acestea, dar numai sub condiţia de a-mi îmbrăca cererile mele corporale în ambalajul ce-mi permite să obţin totul numai prin intermediul conectării noastre.

Natura ne arată că este globală şi integrală şi, prin aceasta, ne descoperă în mod special această conectare. Noi nu avem nici o altă opţiune: noi avem de asemenea nevoie să fim conectaţi. În caz contrar, noi nu vom fi capabil să gasim soluţii pentru nimic. Noi vom fi în stare să acoperim totalitatea cererilor noastre numai condiţionat de corespondenţa faţă de ceea ce se întâmplă astăzi în societatea umană, aceasta înseamnă, dacă ne vom conecta în mod corect.

Noi trebuie cel puţin să dorim să ne deplasăm în această direcţie, chiar dacă încă nu am reuşit conectarea. Şi să nu credeţi că nimeni nu vrea să audă despre asta. Oamenii vor să se conecteze, ei sunt gata să asculte despre aceasta. Chiar dacă nu vor asculta astăzi, mâine vor începe să vorbescă de la sine despre acelaşi lucru. Acesta este modul în care funcţionează şi, prin urmare, nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacă un mic gand despre garantarea reciprocă trece prin mintea unei persoane, este îndeajuns. Natural, toate celelalte griji ale sale sunt despre cum să-şi facă viaţa. La urma urmei, fiecare dintre noi trebuie să mănânce ceva în fiecare zi, iar aceasta este pe primul loc.

În cele din urmă, toate grijile se vor reduce la cele mai simple cerinţe: locuinţă, hrană, sănătate şi securitate. Toate celelalte nu sunt atât de importante. Principalul lucru este să avem un loc unde să trăim, hrană pentru a manca, un corp sănătos şi securitate. Acestea sunt de fapt preocupările omului. Dacă vom îmbrăca aceste nevoi în ambalajul garanţiei reciproce, cu puţină înţelegere şi sentimentul că numai împreună vom putea rezolva aceste probleme, aceasta este îndeajuns.

Toată lumea înţelege utilitatea conectării, chiar şi din punct de vedere corporal, conform logicii următoare: dacă ne conectăm şi ne ajutăm unii pe alţii, săraci şi bogaţi, toţi ca unul, se va crea o atmosferă în cadrul naţiunii prin care oamenii vor dori să împartă, să creeze o mai mare justiţie socială. Aceasta va funcţiona, de asemenea, dincolo de înţelegerea noastră, în cazul în care nu există nici o soluţie raţională. Prin urmare, noi nu avem de ales: noi vom fi capabili să rezolvăm problemele numai pe calea garanţiei reciproce, atât raţional cât şi dincolo de orice logică raţională.

Dacă noi vom explica tuturor acest lucru, astfel încât fiecare să-şi conecteze toate speranţele şi aspiraţiile spre atingerea garanţiei reciproce, aceasta va deveni o rugăciune adevărată care va primi răspuns. Mă gândesc la branză de vaci, dar împreună cu garanţia reciprocă, mă gândesc la un apartament şi securitate şi conectez acest lucru la garanţia reciprocă, cu conectarea generală. Astfel, rugăciunea mea se ridică şi ajunge la cel superior.

În caz contrar, aceasta nu va ajunge la cel superior. Va asculta Creatorul rugăciunea mea dacă eu mă voi ruga numai pentru un apartament sau pentru branză de vaci? De fapt, El a luat toate acestea de la mine numai pentru ca eu să pot adăuga la acestea elemental garanţiei reciproce. Atunci va fi o rugăciune adevărată: eu vreau branză de vaci pentru stomacul meu şi pe lângă asta vreau garanţie mutual pentru sufletul meu. Acesta este deja atributul Bina—acesta este modul în care Bina şi Malchut se conectează la nivelul cel mai scăzut. O dorinţă vine de la stomac şi cealaltă de la inimă: branză de vaci şi garanţie reciprocă. Una nu poate exista fără cealaltă.

Şi atunci noi vom ridica OMUL, o cerere care este primită Deasupra. În caz contrar, tu poţi striga către Creator: “Eu am nevoie de brânză de vaci!” şi el va răspunde numai: “Ştiu. De fapt, Eu ţi-am luat-o.”

Din Lecţia Zilnică de Cabala  2.09.2011, Scrisorile lui  Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne este revelată reţeaua legăturilor nostre rupte? De ce nu ne este arătată cauza întregului rău astfel ca noi să ştim unde să depunem efortul?

Răspuns: Este aşa pentru că atunci ne-am corecta pe noi înşine din disperare. Eforturile noastre ar fi muncă obişnuită, egoistă. Ar fi ca şi cum aş dori bani pentru mancare. În spiritualitate, nu este considerată muncă dacă eu mă impulsionez doar de frica foamei.

În realitate, fără nicio nevoie, eu trebuie să vreau să lupt pentru scopul pentru care nu simt niciun fel de nevoie. Natura mea nu mă obligă, iar eu îmi dezvolt o dorinţă absolut liberă, independentă de orice. Dăruirea nu este condiţională pentru mine, nu am nevoie de ea, nu depind de nimeni şi nimic. Ca şi Creatorul, sunt deasupra la tot.

Şi atunci, descopăr că depind de ceilalţi, vreau să dăruiesc, să-i servesc şi să fiu ultimul şi cel din urmă. Altfel, munca nu e făcută de mine ci de Creator.

În munca mea spirituală, este un punct pe care eu trebuie să-l măresc constant, punctul libertăţii, acesta este complet necunoscut nouă în lumea noastră. La acest punct, nu depind de nimeni şi nu pot să fac nimic. Toată lumea este la picioarele mele fără niciun efort din partea mea. În acest loc este oportunitatea muncii adevărate.

Pentru a mă aduce la acest punct, mi s-au trimis necazurile şi problemele mulţumită cărora să învăţ. Dar atunci, când am luat de fapt cunoştinţă cu lumea spirituală, munca mea se transformă în ceva opus, ca şi cum ar fi întoarsă spre înapoi. Mi se va spune:”ia totul!”, iar eu voi refuza acest dar.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011 „Naţiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmpla la sfârşitul corecţiei când am urcat cele 125 de trepte? Începe acolo un nou proces?

Răspuns: Vom vedea după ce vom fi înălţaţi la sfărşitul corecţiei. Acum, noi nici măcar nu înţelegem ce este primul grad spiritual. Atât de opusă este lumea spirituală de lumea corporală, după cum e scris, „o lume opusă am văzut”.

Noi nici nu ne putem măcar imagina ce se întâmplă după toate gradele spirituale, la sfârşitul corecţiei. Acolo, vom avea instrumente complet diferite de percepţie, nu doar mai largi decât acum în scopuri comparative.

Este ca şi astăzi, nu suntem capabili să vorbim despre o lume integrală, unde eu mă voi gândi la toţi şi îi voi percepe pe fiecare numai împreună. Chiar acum, noi nu ştim ce înseamnă asta. Nu ne putem imagina că vom vedea întreaga lume ca un singur organism.

Voi percepe automat, din interior, fiecare gând, apel, şi dorinţă ca fiind a mea fiindcă „eu” va fi „iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi”. Va fi ca şi cum fiecare va fi în interiorul meu.

Dar, sunt ei în realitate în interiorul meu? Nu, nu sunt. Eu simt o distanţă de 125 de trepte de ură intre noi. Atât de mare este ura care ni se revelează, după cum e scris „ el, care este mai mare decât prietenul lui, dorinţa lui este mai mare decât a lui”.

De ce ocupă vasele rotunde (kelim igulim) un spaţiu atât de mare? Fiindcă sunt suma urii. Tot spaţiul este ura care va fi descoperită, şi eu trebuie să umplu vasul cu iubire peste această ură.

Ura umflă sferele şi le distanţează în afară („extra”) de punctul central. Acum, eu trebuie să le comprim înapoi înăuntru („intra”) cu iubirea mea dar fac aceasta peste distanţa lor. Vreau să-mi aduc pe cel de lângă mine mai aproape, şi o fac. Simt ca şi cum el este atât de aproape de mine încât e în interiorul meu, dar toate acestea se întâmplă „ca şi cum” ar fi peste întreaga distanţă care rămâne între noi.

Eu numai scurtez distanţa, o corectez, dar nu o elimin. Grosimea dorinţei, Aviut-ul, nu este distrusă şi pentru acest motiv, primesc sfere uriaşe, în loc de puncte fine, crescute din această ură care distanţează toate punctele noastre unul de altul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 8/10/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa este ceea ce a fost creat ca existenţă din absenţă, ca opoziţie la Creator. Dorinţa este vasul care trebuie să se dezvolte pe sine. Această dorinţă este creatura.

La gradul la care cineva construieşte mediul, el îi deschide influenţa acestuia asupra lui. Cu cât omul investşte mai mult în mediu, cu atât acesta devine mai valoros pentru el şi de aceea, el deschide influenţa acestuia înapoi către el. Cu ajutorul mediului, omul construieşte mijloacele de înaintare către scopul creaţiei împotriva dorinţei proprii şi prin asta el îşi completeză efortul.

Nimeni nu poate avansa cu propriul combustibil, eu nu pot fi trezit dacă nu este pentru cei din jurul meu şi, de aceea, am nevoie să-i influenţez pe ei pentru ca ei să mă trezească pe mine. În final, acesta este legat cu ceilalţi atât de mult încât el îi trezeşte pe ei şi ei îl trezesc pe el, fiecare ia meritul tuturor şi niciunul nu pierde nimic. Aceasta este completarea perfectă a efortului.

Dacă cineva are drept scop „Israel, Lumina şi Creatorul sunt unul”, atunci, în acest efort, el descoperă într-adevăr rezistenţa lui la corecţie. Dacă o priveşte în faţă, omul descoperă totuşi un fel de dorinţă de avansare de avansare în zig zag. Aceasta se numeşte construirea mediului care va influenţa avansarea lui spre scop. În el, se descoperă o dorinţă în plus, deasupra dorinţei pe care Creatorul a creat-o în el.

Toată avansarea noastră se adună intr-o conectare mai mare, alipind pe fiecare. Aceasta este starea în care spiritualitatea poate fi atinsă, iar noi trebuie să ne strângem împreună atât de tare că ea va străluci înăuntru presiunii dintre noi. Această presiune este construită ca un rezultat al nostru, al tuturor, muncind împreună împotriva ego-ului şi vrând să mergem împreună împotriva lui. Apoi, aceste două forţe opuse, crează o scânteie, Lumina, focul.

În toată avansarea noastră egoistă atât de deperte, noi ne relaţionăm la mediu numai sub o condiţie: să dăm cât se poate de puţin şi să obţinem cât se poate de mult de la mediu, cu minimum de efort. Dar într-un sistem integral, revelat astăzi în lume, omul are nevoie să trezească întreaga lume pentru întregire, pentru conexiune – şi făcând asta, asigură umplerea pentru toată lumea.

Pregătirea pentru lecţie

Creatorul este revelat în lupta fiecăruia pentru spiritualitate – adunarea lui Israel.

Tot ceea ce este descris în Zohar tratează conexiunea dintre noi. O varietate de fenomene sunt dezvăluite în reţeaua conexiunii care se manifestă între noi, şi despre asta vorbeşte Zohar-ul.

Dacă noi încercăm să ne conectăm între noi în timpul studierii Zohar-ului , atunci Zohar ne ajută şi ne aduce în formă corectă, forţa care să facă asta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Niciun om nu s-a născut fără motiv şi, desigur, niciun om nu a primit trezirea spirituală pentru propriile scopuri. În lumea spirituală nu este considerat un om, ci întregul sistem.

De aceea fiecare om trebuie totdeauna să se întrebe pe sine: ”cum pot eu să ajut la fixarea interacţiunii comune? Cum să transmit trezirea mea prietenilor? Cum să particip la căutarea programului comun pentru a-L dezvălui pe Creator între noi? Cum ne conectează El?”

La sfârşit, vom descoperi că suntem într-un singur sistem, într-o singura conectare, o singură funcţie, iar forţa superioară există în interiorul nostru în mod egal în toate condiţiile. Apoi, vom atinge o stare sănătoasă şi perfectă a lumii. Împreună, ne vom uni cu această forţă specifică fiindcă ea ne implică egal şi simultan.

Defectele care sunt descoprite în vieţile noastre sunt defectele programului universului care trebuie acum să se manifeste. Descoperim răul, durerea, confuzia şi dezordinea în întunericul care o acoperă. Acest lucru ne permite să punem un diagnostic corect, ca şi doctorul care diagnostighează o boală. Creatorul dezvăluie simptomele în faţa noastră prin dezastre şi probleme.

Aşa că, haideţi să avem destulă judecată şi simţire, destulă pregătire şi în special suport reciproc să recunoaştem esenţa acestor evenimente. Cand simt durere, când simt supărare pe cineva şi nu vreau să-l vad, când mă justific eu însumi, dovedindu-mi că am dreptate şi toţi ceilalţi greşesc, atunci trebuie să înţeleg că sunt confuz în aceleaşi dorinţe şi gânduri care nu sunt, încă, corectate pentru conexiunea cu sistemul comun.

Nu trebuie să fug de ele. Trebuie să lucrez cu ele în mod adecvat, până când creez o atitudine complet corectată faţă de alţii, începând cu prietenii apropiaţi şi cu rudele şi terminând cu oamenii pe care îi urăsc cel mai mult, aceia care sunt distanţi şi opuşi mie.

Aşa cum e scris: „iubirea acoperă toate greselile”. Strigăm „iubeşe-ţi aproapele” nu fiindcă suntem inimi iubitore. Iubirea adevărată este incluziunea reciprocă între noi, fără nicio diferenţă, cu scopul alăturării la forţa care ne activează, programul care trebuie să reveleze între noi este o formă analogă afară din timp şi spaţiu, care ne conectează pe toţi într-unul singur. Trebuie sa folosim toate metodele disponibile pentru a explica lumii acest lucru. Aceasta este munca noastră în şi în afara congreselor.

Eu sper că vom fi mai mult uniţi în timpul lecţiilor. Recomand din inimă citirea blogului indiferent de repetări. Acolo, eu transmit opiniile multor oameni de ştiinţă şi profesionalişti, şi asta face treaba. Ne permite să ne conectăm la lume. Avem nevoie de asta.

Astăzi noi trebuie să simţim dorinţele şi durerea lumii, părerile şi ceea ce simt despre criză şi să le folosim totdeauna pentru pentru căutarea unor explicaţii, influenţe şi încet, să îndulcim suferinţa lumii, fără să-i sedăm, ci în schimb, să le arătăm felul corect în care să-şi privească problemele. Această muncă va cere mult timp şi noi trebuie să o facem.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate legile existenţei noastre, tot ceea ce se întâmplă într-o mie de situaţii diferite, se produce numai în scopul de a atinge similaritate cu natura, un proces gradual care conduce o persoană spre scop prin legea cauzei şi efectului. Nu este nimic mai mult, deoarece, de la bun început, totul a venit de la o decizie mult mai înaltă precum că dorinţa de a primi plăcere trebuie să atingă forma de dăruire “din absenţă.”

Aşa că atunci când vă veţi ajunge să corespundeţi acestei legi, însemnă că veţi ajunge în cea mai bună stare posibilă. Şi, în cazul în care nu veţi corespunde acesteia, veţi suferi, în funcţie de nivelul propriu de dezvoltare. O persoană care nu este prea dezvoltată nu suferă prea mult. Dar dacă se dezvoltă fără a respecta legea corespondenţei calităţilor în concordanţă cu nivelul său, suferinţa sa va creşte. Natura ne pedepseşte în conformitate cu aceasta, ca un judecător care vede totul.

Natura este acelaşi Creator, aceeaşi lege a corespondenţei care ne sta în faţă. Nu există alt Creator, dorinţă mai înaltă, sau plan. Toate acestea existau deja la punctul real al creaţiei când a fost luată decizia şi de atunci abia dacă a fost efectuată. Este ca şi cum aceste două forţe opuse principale, dăruirea şi primirea, au încheiat un arc şi acesta a început să se relaxeze, aducându-le mai aproape una de cealaltă.

Schimbarea se întâmplă deoarece însuşi omul se schimbă şi începe să vadă lumea în mod diferit. La urma urmei, în realitate, noi trăim într-o lume a Infinitului. Dar există o lege a naturii conform căreia, în măsura în care eu corespund acestei legi a naturii, în aceeaşi măsură eu văd totul mai perfect deoarece eu însumi am devenit mai perfect. Totul din natură este dezvăluit în interiorul meu şi nicăieri în altă parte. Este imposibil să înaintăm spre echilibru, conectare, şi echivalenţă în calităţi şi să ne simţim rău în interior. Acest lucru nu se întâmplă!

Dar dacă eu nu voi înainta în timp ce mecanismul acesta este în funcţiune, arcul va continua să se relaxeze, contorul se va muta cu un punct mai mult. Asta este, întârzierea mea va continua să crească, şi este natural să mă simt mai rău. Nu există lacune aici; aceasta este o lege absolută. Cu cât sunteţi mai aproape de respectarea ei, cu atât veţi câştiga mai mult, şi cu cât vă îndepărtaţi de ea, veţi pierde mai mult.

De ce eu iau măsuri bune şi mă simt mai rău? Eu mă voi simţi mai rău în interior numai datorită gândului că nu am dat suficient, că eu nu am atins încă o conectare mai mare. Acest lucru este menţionat ca suferinţa iubirii. În acest sens, noi vom continua să suferim întradevăr mai mult: cu cât avansăm mai mult, cu atât mai mare perfecţiune vom simţi, şi cu atât mai mult vom simţi o lipsă a perfecţiunii. La fel cum un om de ştiinţă care caută o microparticulă şi este incapabil să se relaxeze până nu rezolvă discrepanţa pe care el o consideră o problemă mondială, în timp ce, în acelaşi timp, altă persoană trăieşte în pace şi fără nici o preocupare faţă de existenţa acesteia. Fiecare persoană percepe în funcţie de gradul său.

De aceea avansarea ne va face să simţim schimbări benefice atât în lumea corporală cât şi în orice alt aspect. Noi nu vom avea nevoie să simţim  răul deoarece natura nu va trebui să ne împingă prin suferinţă. Noi vom simţi numai: “De ce n-am atins încă o mai mare conectare,” suferinţa din dragoste, trăgându-ne înainte! Aceasta este suferinţa interioară care apare în acelaşi timp cu senzaţia unei avansări bune— Lumina.

Din lecţia zilnică de Cabala 2/9/2011, Articolul lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Deşi noi existăm în spaţiul Lumii Infinitului, suntem în imposibilitatea de a percepe ceva din ea, cu excepţia unui punct negru, mic, care este conştient chiar şi de el însuşi. Acesta este modul în care Creatorul ne-a făcut. Şi apoi El a început să se restricţioneze pe Sine. Pe masura ce El însuşi se limitează, noi ne manifestăm tot mai mult.

Creatorul se ascunde pe El Însuşi de la 100 la zero procente, formand lumile Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, şi Assiya, 125 de grade de restricţionare, de ascundere a Creatorului. În acest sens, creatura se revelează pe sine şi lumea sa mai mult si mai mult, de la zero la 100 la suta, iar acest lucru constituie gradele prin care creatura se manifestă din ce in ce mai mult, până când se găseşte în lumea noastră. Între timp, Creatorul este ascuns.

Acum, trebuie sa efectuam corecţia. Trebuie ca treptat, pas cu pas, sa dezvălui Creatorul, adică să-L descopar în mine însumi, astfel încât să nu fiu opus Lui, sa nu fie nici o barieră de separare intre noi, cuprinzand astfel toate calităţile Lui până când intra in mine, grad dupa grad.

Putem să descriem diferit: absorb în mine proprietăţile Creatorului, şi ele intră în interiorul punctului meu, Reshimo meu (gena informaţionala), din ce in ce mai mult.

Cel mai important este să aderam la definiţii precise. Noi existăm în acest acelasi spatiu, in acelasi loc, în aceleaşi condiţii. Din partea Creatorului, a Luminii superioare, nimic nu se schimba. Totul depinde doar de modul în care includem în noi înşine calităţile Lui – calitatile de dragoste şi daruire, de expansiune şi de conectare nelimitate, asa incat toate proprietăţile numite dragoste si daruire, care constituie natura Luminii, sa intre in noi. Apoi, vom simti starea in care existam cu adevarat.

Noi nu putem schimba nimic: Existam in acelasi loc, între aceleaşi forţe. Există un program care ne avanseaza spre dezvoltare sub influenţa unor presiuni mari pe care le simtim din exterior şi din interior. Dar putem adăuga la aceasta dezvoltarea proprie, să decidem că o dorim, si apoi sa ne dezvoltam rapid, frumos şi cu bucurie. Aceasta este intreaga diferenţa.

Nimeni nu ne-a cerut-o, nici la începutul , nici la sfârşitul procesului, nimeni nu ne-a luat în considerare, cu excepţia forţei mecanice care ne dezvolta. Într-adevăr, Creatorul nu are sentimente ca ale noastre, dupa cum se spune: „Legea este dată şi nu poate fi incalcata.” Dar noi, ca si creaturi senzuale şi fine, putem folosi această lege în mod eficient pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam rapid, frumos şi uşor.
Prin urmare, tot ce facem este sa dezvăluim o realitate perfectă – Lumea Infinitului, Creatorul, şi aceasta se întâmplă în special în generaţia noastră.

Din Lecţia 4 de la Convenţia Cabala din Toronto, 09/16/2011

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→