Întrebare: Există vreun truc special pe care il pot folosi, astfel încât societatea sa ma direcţioneze în mod constant, în ciuda disturbantelor ego-ului meu?

Răspuns: Este un punct foarte interesant. Vedem că pe parcursul istoriei, până în timpul nostru, omul devine mai inteligent cu fiecare generaţie. Şi această înţelepciune se acumulează în fiecare generaţie, mai degrabă decât într-o singura persoană.

De exemplu, o persoană a trăit şaptezeci de ani şi a renăscut în următoarea generaţie. Dar de ce s-a născut fără toate cunoştinţele şi experienţa pe care le-a dobândit în viaţa sa anterioară? Pe de altă parte, de ce este nevoie să moară? De ce nu poate duce toata intelepciunea acumulata din generaţie în generaţie?

Animalele actioneaza dupa instinctele care sunt programate în ele. După ce se nasc, nu au nevoie să înveţe. Ele deja au instincte naturale necesare pentru viaţă. Dar acest lucru nu există în om. Deci, cum pot eu trece toate realizările, cunoştinţele si experienta pe care le-am acumulat de la o generaţie la alta?

Creatorul a pregătit o metodă specială pentru noi. Dacă ne-am dezvoltat ca animalele, doar la nivel fizic, nu vom fi capabili sa trecem niciuna dintre cunoştinţele pe care le-am dobândit, ca oameni (ca fiinţe corporale, ceea ce înseamnă nivelurile mineral, vegetativ, şi animal ale gradului uman).

Acum, când intrăm în al patrulea nivel şi ultimul al dezvoltării noastre umane (care este motivul pentru criza sociala globala), simţim că nu suntem adaptati la această globalizare, că nu suntem conectati cu societatea la nivel global si ca n-o folosim în scopul de a ne dezvolta.

Natura ne cere să începem sa ne dezvoltam într-un mod foarte interesant: Dacă eu sunt conectat la mediul înconjurător şi ma dezvolt cu ajutorul lui, pe plan intern creez noi niveluri ale realizarii legăturii mele cu acest mediu. Astfel, devin „uman”, deoarece dobândesc dorinta de a darui. Apoi, toată munca mea, toate cunoştinţele mele şi tot ceea ce am dobândit în timpul a şaptezeci de ani din viaţa mea, rămân în mediul înconjurător.

Atunci când mor şi sunt născut din nou, începand o viaţă nouă, mă conectez la toate cunoştinţele pe care le-am lasat, ca într-o trezorerie şi continui! Acest lucru înseamnă că de acum înainte, în măsura în care ne conectăm la mediul înconjurător în mod corect, fiecare nivel va fi ca si construirea unui nivel mai ridicat.

Nu trebuie să reinventez tabla înmulţirii şi toate celelalte reguli. Dacă mă conectez la mediul inconjurator in mod natural, primesc de la el toate cunoştinţele pe care le-am dobandit anterior si pe care le-am lasat. De fapt, am rămas acolo pentru că m-am conectat cu el şi am stabilit un contact.

Deci, observam cum putem corecta toate defectele, toate spatiile goale prin care oamenii se compara cu animalele. Aceasta este o metoda minunata de a avansa pe care Creatorul a pregătit-o pentru noi. În mod similar, in mai mulţi ani şi, probabil, in mai multe reincarnari, pot urca la cel mai înalt nivel, fără a pierde nimic, nici măcar cele mai mici lucruri pe care le-am învăţat în această lume corporală.

Atunci când un copil este nascut, il învăţam cum să fie în contact cu mediul, deoarece intr-un nou-nascut există numai nivelurile mineral, vegetativ, şi animal şi trebuie să treaca repede prin toate acestea. Dar, după ce societatea se dezvoltă pana la nivelul omului în om, el se va dezvolta precum bebelusii din timpul Templului, atunci când toti oamenii din Israel au fost la nivelul realizarii spirituale, aşa cum se spune: „Nu a fost nici un copil de la Dan la Beer Şeba care sa nu cunoasca legile impurităţii şi puritatii de la vârsta de şase ani. ”

Toate realizările sunt păstrate în mediu. Mă conectez la el în timpul vieţii mele şi devin parte din el. Aici sunt toate realizările mele, toata spiritualitatea mea. Corpul fizic trăieşte şi moare din nou si din nou, pentru ca aceasta este doar forma exterioară a cine sunt eu.

Acest lucru este astăzi foarte relevant. La urma urmei, nu ştim încă înălţimea gradului la care suntem destinati să urcam.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când mi se dezvăluie propriul egoism trebuie să-l prind de coadă ca pe un şarpe. Să încep să mă joc cu el, să-i descurc toate căile lui viclene şi conexiunile pe care vrea să le construiască pas cu pas, cu mare înţelepciune. Acest plan îmi deschide ochii şi-mi dezvăluie propria corupţie. Acumulez înţelepciune, ochi care văd departe. Nu pot să devin mai deştept fără asta.

Este ca la jocul de şah cu cineva care este la fel de deştept ca un şarpe. El construieşte tactici neobişnuite şi combinaţii complicate cu 20 de paşi în avans, calculând toate posibilităţile, construind o adevărată capcană pentru mine, şi deodată eu prind sfârşitul real al gândirii lui.

În loc de figurile de şah de pe tablă eu văd gândurile lui conţinute în ele – coada şarpelui. Trag de coadă şi încep să văd intenţia lui, abilităţile lui, una câte una. În acest fel mă joc cu Creatorul. El mă învaţă cum să îmi pregătesc dorinţa pentru nivelul cerut de umplere pentru a putea să-L dezvălui pe Creator în acest joc.

Dacă nu trec prin tot acest joc nu voi deveni mai înţelept şi destul de sensibil ca să-L revelez. De fapt, El este revelat acum, dar eu nu sunt capabil să-L văd. Sunt ca un copil mic care se uită la tabla de şah, urmărind un joc pe care nu are abilitatea să-l înţeleagă cum se joacă.

Întreaga noastră viaţă este un joc pentru câştigarea judecăţii Creatorului, dezvăluirii Lui. Egoismul nostru este deosebit de viclean şi încearcă să ne zăpăcească pe toate căile. Ne împinge într-o direcţie sau alta, opuse – şi acesta este un mare ajutor primit de la Creator. Oricine vrea să descopere modelele lui şmechere va înţelege că viaţa pe care el o vede în faţa lui este doar un joc. În fiecare moment, Creatorul ne dă posibilitatea ca prin gândurile noastre, prin dorinţe şi prin acţiuni să-L întâlnim ca partener în joc. După asta, întreaga noastră viaţă devine o aventură incitantă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011 „Şamati” 152

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toată problema este de apropiere. Dacă încerc să corectez această criză folosind vechile mijloace, căutând soluţii şi încercând să fixez sistemele economice pe care le-am construit, acesta se cheamă Amalek (cea mai mare şi cea mai feroce dorinţă de primire din noi), duşmanul principal.

Dar eu trebuie să înţeleg această revelaţie primită de la natură. Nu este nimic ce poate fi făcut cu vechile metode fiindcă această schimbare se petrece în interiorul naturii umane. Această schimbare nu este în fiecare din noi, individual, ci în relaţiile noastre, în conexiunea dintre oameni. Eu nu am vrut ca asta să se întâmple, dar s-a întâmplat.

Noi trebuie să începem să vedem acest lucru şi să înţelegem că fiecare din noi este un egoist şi rămâne un egoist. În acelaşi timp, conexiunea dintre noi a crescut mai puternică şi este diferită de ce era înainte. Eu nu voi fi în stare să stabilesc această conexiune după cerinţele egoului meu.

Pentru moment, suntem cu toţii ca bucăţi de marmură în interiorul unui sistem, şi fiecare bucată este un egoist. Dar, conexiunile dintre noi nu mai sunt egoiste. Nu mai sunt cum le-am construit noi în vechiul sistem economic, care a fost imprimarea directă a vechiului nostru ego, o demonstraţie perfectă a relaţiilor egoiste.

Dar în zilele noastre, un tip diferit de conexiune se autodezvăluie, şi de aceea suntem incapabili să controlăm reţeaua construită de noi. Aceasta se numeşte revelarea Creatorului, iar noi nu o tratăm cum trebuie. Nu înţelegem că trebuie să ne includem în noua natură.

Noi suntem egoişti, iar conexiunile dintre noi nu mai sunt, s-au schimbat. Trebuie să fim mai sensibili la aceste schimbări şi totdeauna să ne adaptăm pe noi înşine la ele, să fim de acord cu acest nou tip de conexiune. Făcând asta, noi „vom şterge memoria lui Amalek”, cel mai mare duşman al nostru.

În acest fel, ştergem indiferenţa noastră, lipsa de consideraţie şi dezinteresul. Depăşim atitudinea noastră de neglijenţă faţă de schimbări şi începem să cercetăm ce se întâmplă aici. Apoi, o să avem nevoie de Înţelepciunea Cabalei fiindcă altfel, aruncăm toate puterile pe care le avem, toată ştiinţa şi toate mijloacele din lume în această analiză şi nu vom ajunge la nicio concluzie corectă.

Este aşa fiindcă noi ramânem impenetrabili ca marmura, fiecare in interiorul vechiului egoism. Acum, noi trebuie să primim instrucţiunile (cuvântul „Tora” vine de la cuvântul „oraa” manual cu instrucţiuni) care ne va învăţa cum să acţionăm corect pentru a realiza astfel de acţiuni aici, jos, şi ele ne vor da ridicarea la schimbările de Sus.

Creatorul însuşi va dezvălui noua reţea, noua conexiune dintre noi toţi. Pentru noi, cu toate acestea, asta înseamnă criză fiindcă noi am construit un anumit sistem şi El implementează unul diferit peste el.

Nu putem face nimic cu acest sistem nou. Tot ceea ce putem face este să ne schimbăm pe noi înşine în funcţie de acest nou sistem revelat, să ajustăm această marmură la această nouă conexiune dintre noi. Aceasta înseamnă că trebuie să ridic o rugăciune, adică trebuie să cer o schimbare în mine, să cer ceva ce îmi lipseşte, ceva care să mă pregătească adecvat pentru conexiunea cu această nouă reţea.

Această nouă reţea va continua să se dezvăluie din ce în ce mai mult, acest nor va continua să coboare din ce în ce mai jos. Munca noastră constă în incercarea de a ne ajusta la ea prin acţiuni practice. Astfel, noi vom invoca o influenţă de Sus care va realiza acest lucru în interiorul nostru.

Schimbările nu vor fi în sistem ci în noi. Noi ne vom schimba în funcţie de el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 9/2/2011 Articolele lui Rabaş

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu există nicio diviziune între munca interioară sau munca în grup, munca colectivă – toate acestea sunt o singură muncă în care eu pot vedea părţi ale sufletului meu propriu ca fiind străine şi urâte de mine. Eu am să depăşesc toată această pâclă, ceaţă care mă înconjoară şi care în imaginaţia mea sunt duşmani răi sau cel puţin sclavii mei.

Aceasta nu este o muncă simplă fiindcă muncesc la vasul meu spiritual până când îl refac pe tot şi mă pun şi pe mine în el. Acest lucru este posibil numai prin forţa iubirii, ridicare peste toată ura şi rezistenţa pe care o simt faţă de ceilalţi.

Toată această opziţie arată ca rezistenţa generată în opoziţie la curentul electric. Împreună, curentul electric şi rezistenţa fac să se învârtă motorul. Ca rezultat al unei astfel de acţiuni , Lumina, lumea spirituală, este dezvăluită.

Numai după o muncă grea în sclavia egipteană a propriului nostru egoism, am ajuns de la nivelul lui Iacob (de la un nivel mic) în faţa muntelui Sinai (muntele de ură). De la acest munte de ură e posibil să primim Lumina care Reformează, numită Tora. Acum, avem deja ceva la ce să muncim.

Dar, acela care nu a început să se unească, acela care este încă sub controlul sentimentelor acestei lumi şi încearcă să-şi folosească prietenii într-un mod mărunt ca în alte locuri, acest om nici măcar nu a început munca lui. Poate că el nu încearcă să-i folosească pe ceilalţi fiindcă are un caracter bun, şi vrea să fie prieten cu toţi, dar asta nu face nimic pentru dezvoltarea lui.

După cum e scris, „Şi-a adus pâinea (credinţa) ei de departe”, adică din distanţare şi respingere. Nu există nicio muncă personală sau în grup aici. Tu trebuie să apropii în interiorul tău toate părţile aparent streine ale realităţii, până când descoperi în conexiunea acestor părţi că întregul univers este în tine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/29/2011 „Şamati” 121

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să te verifici dacă îţi urăşti inamicii şi oponenţii sau înţelegi faptul că ei sunt controlaţi de Creator, care în acest fel te protejează astfel încât opiniile tale să nu coincidă cu cele ale oamenilor obişnuiţi şi cu lumea materială, şi că El te ajută să urmezi sursele primare. În acest fel trebuie să vă purificaţii, verificând tot ceeea ce vi se întâmplă. Nu regretaţi  şi nu fiţi îngrijoraţi de nimic în afară de puritatea căii, astfel încât scopul vieţii voastre private şi scopul creaţiei să se unească într-un singur scop.

Nu contează dacă vedeţi că până în acest moment aţi fost confuzi de diferite calcule egoiste. Trebuie să ştiţi întodeauna că tot prin ceea ce aţi trecut până acum se referă la Nu este nimeni în afară de El. Totuşi, din acest moment, Nimeni nu mă poate ajuta decât eu însumi. Dacă sunteţi între aceste două condiţii, atunci puteţi spune cu adevărat că aţi obţinut începutul noului an, un nou început.

Totuşi, scopul final care este prezent în planul iniţial, a fost obţinerea iubirii faţă de aproape. Daca aveţi probleme personale cu cineva, atunci nu mergeţi în direcţia bună. Dacă vă doriţi să vă ridicaţi deasupra celorlaţi, să obţineţi cunoaştere şi împlinire sau chiar dacă vreţi să dăruiţi, trebuie, de asemenea, să verificaţi dacă această dăruire este egoistă.

În acest fel, calculul vostru va deveni din ce în ce mai pur, până când veţi ajunge la prima zi a Noului An, atunci când omul a fost creat. Totul începe cu propria voastră creare.

Aceasta se va petrece de fiecare dată: sunt patru noi ani, fiecare având propriul calcul şi un nou început, până când o persoană îşi completează corecţiile.

Verificarea constă în a cerceta în ce măsură judecata ta interioară nu este mituită, cât de onestă şi ascuţită este, ca un luptător destoinic, dispus să se ridice deasupra calculelor personale. Iar asta nu este uşor. Necesită calcul după calcul, până când se atinge întreaga adâncime care îi este permisă unei persoane.

Totuşi, toate acestea nu sunt ca tu să te cicăleşti singur ci, din contra, pentru ca să aspiri la a vedea Lumina în Lumina Creatorului. Omul ar trebui să vadă totul în lumina iubiri faţă de aproape şi să se verifice în relaţie cu acest standar. Şi nu acordaţi atenţie la toate coliziunile cu alţii, pentru că aceasta este metoda Creatorului de a te induce în confuzi făcându-vă să îi vedeţi pe alţii în acest fel, sau inducâdnu-i pe ei în confuzie, făcându-i să fie împotriva voastră. Este scris: Nu judeca altă persoană până când nu eşti în pantofi ei.

Poate cealaltă persoană este atât de mare faţă de tine încât tu pur şi simplu nu eşti destul de matur ca să o înţelegi.

Doar fi loial Creatorului tot timpul şi avansează în acest fel.

De aceea, dacă avem învăţăturile lui Rabash, articolele lui în care explică cum să ne unim într-un grup, precum şi articolele lui Baal HaSulam şi a altor Cabalişti, care ne arată calea şi care conţin Lumina care Reformează, atunci cu cât mai mult ne verificăm conform cu aceste surse primare, cu atât vom avansa mai corect. Şi cel mai important lucru este să nu ne fie frică de nimic!

Nu trebuie să ne speriem de faptul că drumul este dificil, îngreunat de atâtea îndoieli, pe care ego-ul nostru le trezeşte în noi cu calculul său permanent. Nu ar trebuie să ne uităm la asta ci să încercăm să obţinem penitenţa cât mai repede posibil, penitenţa care este un calcul spiritual, şi să ne ridicăm la începutul noului an, a noului nivel. Scopul este obţinut de cineva care renunţă la tot pentru asta.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/26/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

Noi am fost creati ca un suflet colectiv si suntem toti interdependenti. Insa, Lumina superioara duce vasul colectiv la  spargere, iar apoi aceste bucati de piese cad din ce in ce mai jos, se sparg in bucati mai mici, si devin din ce in ce mai indepartate unele de altele.

Si atunci cand ajung la fund, incep sa se trezeasca, din adancimea caderii. Aceeasi Lumina care le-a forta sa cada incepe sa le trezeasca si sa le uneasca la loc.

Urcarea este compusa din mai multe stadii si are loc in primul rand la gradul mineral, vegetal, si animal, acolo unde vasul opereaza inconstient, fiind complet inrobit de Lumina. Insa, la nivelul uman, noi trebuie sa revelam propria noastra dorinta.

Dorinta exista in fiecare si este creata de Lumina „prin absenta”, ca o amprenta inversa a Luminii. Si dorinta este cea pe care ar trebui sa o dezvoltm in noi. Aceasta dorinta este adevarata „creatura” care devine constienta si isi adauga intentiile, eforturile, si iubirea.

Toate acestea nu vin ca un raspuns direct al influentei Luminii; ci, mai degraba, sunt rezultatul propriei cautari a vasului. Cu siguranta, Lumina actioneaza aici, desi intr-un mod ascuns, insa aici este nevoie de ceva in plus din partea vasului care s-a dezvoltat pana la ultimul stadiu, al patrulea. Acest plus este propria noastra dorinta si iubire.

Pentru noi, dorinta noastra de unire este exprimata prin munca impotriva dorintei egoiste.Noi nu simtim rezistenta ego-ului in nimic altceva, decat referitor la legatura dintre noi in grup, de a ne anula inaintea fortelor sale pentru a ajunge la proprietatea daruirii totale pe care le traim intre noi, ceea ce se numeste revelarea Creatorului.

Daca o persoana se indreapta pe aceasta cale, care este numita „Israel, Tora, si Creatorul sunt una,” in acest efort, ea reveleaza rezistenta egou-lui sau spre corectie. Insa, ea ar trebui sa continue prin toate mijloacele si sa incerce sa se reveleze in sine cel putin unele dorinte pentru  unire.

Este asemenea unei barci care nu poate naviga impotriva vantului. Totusi exista panze speciale care o ajuta la a naviga in zig zag, sub forma unei curbe crescande si descrescande, si astfel avansam- impotriva vantului.

Astfel ar trebui sa se comporte ca si cand descopera ca este incapabila sa mearga impotriva ego-ului sau, care impiedica lipirea lui de grup pentru a se anula inaintea acestuia si sa reveleze proprietatea daruirii generale in acesta. Insa, ea este capabila sa faca asta prin mijloace indirecte, auxiliare.

Aceste mijloace auxiliare sunt numite mediul pe care persoana il construieste astfel incat sa il influienteze. Mediul va deveni panza care il va conduce in zigzag impotriva vantului- si astfel vom avansa!

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 9/21/2011, Shamati #232

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem fi siguri ca, daca ne conectam acum, vom vedea imediat o imbunatatire in viata noastra? Este posibil ca situatia sa se inrautateasca?

Raspus: In masura in care vom incerca sa ne unim, noi primim o mai mare revelatie in senzatia, intelegerea si alinarea tuturor starilor noastre, inclusiv a celor corporale. Depinde doar de efortul nostru.

Chiar si Ari, inainte de a muri, a spus elevilor sai ca daca vor sa avanseze cu adevarat, el va fi prezent si nu va muri. Si acum el a plecat din aceasta lume pentru ca nu este nevoie de el. El nu mai era necesar lor. Ei au strigat: „Cum asa, avem atata nevoie de tine!” Insa, de fapt, ei nu aveau nevoie de el, si el a murit, incetand sa se mai manifeste prin corpul fizic.

Insa, daca avem dorinta de a avansa in directia daruirii unitatii, vom simti imediat rezultate pozitive. Cu siguranta, noi nu vom fi capabili sa le masuram in conformitate cu castigurile egoiste, pentru ca altfel nu am fi capabili sa iesim din egoismul nostru. Noi le vedem in daruire, in abilitatea noastra de a ne conecta, in aceeasi dorinta pe care o descoperim. Este numita Lumina Reflectata, in care Lumina Directa este revelata. In fond, vreau sa fiu in daruire, in unitate, si acum descopar ca ca sunt capabil sa fac asta. Vad avansarea mea in daruire, asta este recompensa mea.

Si daca sunt in daruire, voi vedea o schimbare in bine si in viata corporala; o viata normala. Asta este legea naturii: iti este permis succesul. Exista oameni care nu au probleme cu banii sau sanatarea, insa nu sunt multumiti cu viata lor. In timp ce tu ajungi la o stare in care vei fi multumit de orice. Si chiar ai totul! Creatorul, forta Luminii, nimic nu lipseste. Ar putea imprima dolari pentru tine la infinit.

In momentul in care directia este schimbata, noi vedem aproape imediat rezultatele. Daca intreaga natiune incepe sa se apropie de garantia reciproca, vom vedea cum totul va incepe sa se linisteasca. Rachetele vor inceta sa cada asupra noastra; inflatia se va opri; vor fi mai putine accidente de masina- toata viata de zi cu zi se va normaliza Spun asta foarte serios.

Noi trebuie doar sa ne potrivim legii garantiei recipoce, sa ne schimbam directia, fiacare in concordanta cu intelegerea proprie. Nu ni se cere mai mult. In articolul sau „Pacea”, Baal Ha Sulam scrie ca daca am acceptat aceasta lege, atunci doar in cativa ani noi vom ajunge la prosperitate pe toate planurile: sanatate, standard de viata, copii, educatia copiilor, gestionarea starii noastre, relatia tarii cu guvernul, si securitatea.

In fond, toate problemele noastre isi au originea in lipsa de compatibilitate cu natura. Nu exista alta lege in afara de echilibrul naturii, echivalenta formei. Creatorul a creat dorinta de a primi si a spus:”El trebuie sa fie similar mie!” Si de atunci, totul se invarte doar in jurul acestui subiect. Nu exista altceva, incepand cu Prima Restrictie si decizia de a ne transforma pentru a deveni similari cu El. Acest lucru se numeste legea echivalentei formei. Daca nu  o implementam, vom suferi doar pentru acest lucru.

Singura libertate pe care o avem este sa alegem cum vrem sa avansam: motivati de recompensa. Alegerea va apartine.

Din Lectia Zilnica de Cabala 9/2/2011, Scrisoarea lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problemele cu care lumea se confruntă astăzi conduc la crearea unui nou mediu care ia în considerare şi are grijă de toţi în mod egal. Întâi, trebuie să asigurăm un standard normal de trai pentru fiecare. Lumea are toate resursele necesare pentru asta.

Lumea este construită în asa fel ca fiecare să poată avea tot ce îi trebuie în viaţa lui corporală. Restul de umplere va veni din conexiunea între noi, din simţirea Luminii Superioare, gradul uman care este peste cel viu.

Astăzi noi trebuie să realizăm acest lucru în masă. În anul următor vom vedea cum un impuls instinctiv pentru asta va scoate lumea în străzi şi în pieţe cerând diferite lucruri pentru care guvernele nu vor avea raspuns. Vom descoperi încet că ţările cele mai bogate nu au nimic.

Guvernarea Superioară aranjează totul în aşa fel încât noi nu vom putea găsi soluţii decât în conexiunea dintre noi. Revoluţiile sau redistribuirea bogăţiei de la cei bogaţi la cei săraci nu ne va ajuta. Am mai trecut prin asta şi am văzut că ne conduce doar la distrugerea industriei şi comerţului. Conexiunea este soluţia.

Noi trebuie să explicăm aceste principii şi să transmitem acest mesaj, această înţelegere oamenilor până când se obişnuiesc cu abordarea corectă, cu perspectiva corectă. De altfel, întâlnim un nou sistem în care am intrat, ca o matrice. Lumea veche nu mai există.

Multi oameni de ştiinţă scriu deja despre asta. Umanitatea crede în ştiinţă aşa că noi trebuie să atragem oamenii de ştiinţă şi să-i punem în faţă. Ei au descoperit deja sistemul integral despre care vorbim. Cu ajutorul lor, vom fi capabili să-i convingem pe toţi să devină o societate integrală. Putem arăta oamenilor că aceasta este singura soluţie la problemele noastre.

Să presupunem că oamenii ne întreabă: „Cum este posibil? Cum ne putem schimba pe noi înşine?” Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Libertatea”. Pentru prima oară în istorie avem posibilitatea să acţionăm independent. Asta se referă la grupurile noastre şi la umanitate ca la un întreg: noi trebuie să creăm un mediu care va fi ami bun pentru noi.

Cum este posibil să creăm un astfel de mediu? Trebuie să căutăm sistemul ascuns dintre noi. Îl creăm noi înşine ca rezultat al încercărilor noastre de a ghici sau de a ne imagina cum ar trebui să fie. Dorind să intru în structura lui, mă întreb de fapt: „Cine este Creatorul? Cum conduce el relaţiile dintre noi? Cum acţionează El asupra noastră? Cum ne conectează? Cum include Gândirea Creaţiei toate aceste acţiuni?”

Creând forma care îmi pare mie corectă, descopăr în interiorul meu dorinţa de a-L descoperi pe Creator. Sunt exact ca un copil mic care construieşte un model de maşină şi creşte mai deştept tocmai datorită eforturilor de a construi el însuşi ceva ce deja există. Ca rezultat, el începe să înţeleagă, să creeze lucruri. În acelaşi mod, şi noi devenim compatibili Creatorului, ne unim cu El şi Îl înţelegem.

Când ne ridicăm peste lumea corporală, creăm gradat Lumea Infinitului. În drumul nostru spre ea, trecem prin cinci lumi. De fiecare dată sunt ascunderi diferite astfel ca noi să putem construi acea structură într-un mod mai sofisticat, până când creăm întregul sistem. Se spune că Creatorul a creat Lumea Infinitului şi a distrus-o, iar oamenii sunt aceia care o reconstruiesc şi o corectează pornind de la bază spre sus.

Noi trebuie sa ne amintim asta. Este o muncă grea în faţa noastră, un sistem mare, iar noi trebuie să încercăm să dăm atenţie la tot ceea ce este în această lume şi în această viaţă. Asta mi-a fost revelet mie, aşa că am să raspund corect la ea.

Cel mai important este să nu aştept schimbările pozitive în această lume pentru că vor fi doar înspre rău. Noi trebuie să adăugăm la indiferent ce se întâmplă maximum de efort din partea noastră. Vom primi reacţii pozitive în fiecare zi şi vom auzi de ele la ştiri şi nu numai asta.

Ceea ce vom face azi, va avea ecou în lume mâine. Exact în acest mod se va întâmpla totul. Veţi simţi influenţa voastră peste lume, veţi simţi că aveţi cheia în mâini. Ceea ce este important aici, este să nu ne mişcăm sub influenţa presiunii din spate şi a suferinţei, ci să împingem lumea mai departe. Mulţumită acestei împingeri, noi vom obţine într-adevăr, viteza corectă.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Diseminarea Cabalei, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi înţelegem deja ca suntem conectaţi printr-o strânsă legătură reciprocă şi că această legătură lucrează în lume în mod diferit faţă de trecut. O nouă condiţie, un nou coeficient, a fost adăugat la interdependenţa noastră, pe care noi încă nu-l putem lua în considerare din cauza naturii noastre. Noi nu suntem familiarizaţi cu sistemul în care am fost aruncaţi şi astfel noi nu putem face nimic în legătură cu el.

Prin urmare, Cabaliştii spun: noi trebuie să învăţăm mai întâi ce este acest sistem şi să înţelegem situaţia. Atunci noi vom şti cum să ne aranjăm viaţa.

Nu putem continua să avansăm prin puterile proprii. Dacă vom refuza să învăţăm, vom fi învăţaţi prin lovituri teribile care ne vor arăta cât de încăpăţânaţi şi ignoranţi suntem. În orice caz, va trebui să “mergem înapoi la şcoală” şi să studiem ştiinţa Cabalei . Aceasta nu ne-a fost dată fără motiv—este vorba de sistemul realităţii opuse nouă, despre lumea superioară.

Nu ar trebui să ne amăgim: prin studierea acestui sistem, nu vom fi capabili să corectăm sistemul financiar sau să găsim noi metode de management de afaceri sub noile condiţii. Prin studiul ştiinţei Cabalei vom realiza numai că  trebuie să cerem puterea de a ne corecta.

Metoda Cabalei nu ne va permite să continuăm “îmbunătăţirea” lumii prin egoismul nostru nemilos. Aceasta ne va permite numai dobândirea unei calităţi noi, puterea  dăruirii, în plus faţă de calitatea noastră de a primi. Numai atunci când puterea de a dărui domină puterea de a dărui, vom şti ce să facem cu noi înşine şi cu lumea.

Înţelepciunea Cabalei nu este un manual practic pentru rezolvarea tuturor problemelor utilizând metoda abordării uzuale egoiste. Studiile doar ne vor arăta nouă cum să cerem o transformare interioară. Numai schimbându-ne pe plan interior vom înţelege ce să facem cu lumea.

Aceste este motivul pentru care metoda Cabalei trebuie dezvăluită în mod extern, artificial. Ea nu creşte în noi în mod natural, din interior. Ea ne este dată nouă din exterior, de aceea noi trebuie să depunem efort şi să cerem corectarea noastră.

Aici ni se dă liberul arbitru: eu mă confrunt cu un nou sistem, o nouă metodă, şi acum trebuie să dezvolt dorinţa de schimbare în interiorul meu. Eu sunt în egoul meu care se confruntă cu un nou sistem, o nouă lume. Ştiinţa Cabalei este ceea ce mă adaptează pe mine la noua lume. Ea mă ajută pe mine să ating un stadiu în care eu să cer corectarea. Atunci eu mă voi schimba: în afara egoismului meu, eu voi avea de asemenea atributul de a dărui şi voi înţelege modul corect de abordare a noii lumi.

From the 5th part of the Daily Kabbalah Lesson 9/22/2011, “The Nation”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Problema este că noi plângem de durerea pe care egoismul nostru ne-a cauzat-o. Dar Creatorul, este surd şi nereceptiv la un astfel de plâns. Putem să plângem cât vrem. Noi am fost martori la suferinţe teribile de-a lungul istoriei, dar Forţa Superioară nu a dat atenţie la ea.

Acest lucru se întâmplă din cauza scopului creaţiei, Gândirea Creaţiei şi întregul ei sistem este construit astfel încât să aducă dorinţa egoistă la corecţie, la intenţia de dăruire. Dacă nu plângem ca să obţinem calitatea dăruirii, ci din contră, cerem ceva bun pentru egoismul nostru, obţinem rezultatul opus şi doar ne facem situaţia mai rea. Chemăm un efect negativ mai puternic, din care vom învăţa cum să ne rugăm corect.

Aceasta este problema umanităţii, care nu înţelege guvernarea superioară. Toate greutăţile pe care le simţim toate tristeţile şi dezacordul nostru faţă de Creator provin din faptul că nu înţelegem planul Lui şi aşteptăm ca El să se schimbe şi să facă ceva pentru noi. Dar El nu va face nimic! Este un plan de corectare al spargerii iar eu trebuie să-l folosesc. Asta e tot.

Dacă nu fac asta, pot să mă plâng aşa cum au făcut toţi de-a lungul timpului, şi cui a ajutat? Prin plânsul nostru, pledând şi încercând să ne umplem egoul, noi doar ne mărim dorinţa de primire şi primim lovituri şi mai grele până când ajungem la disperarea totală, ceea ce începem să simţim acum. Este aşa, pentru ca până în final să înţelegem că salvarea va veni numai din corecţia noastră şi nu din cereri egoiste. Nu este niciunul care să ceară asta!

Se poate numai să ne întoarcem să corectăm sistemul care este un nivel peste mine şi pe care îl percep ca întuneric total fiindcă este sistemul dăruirii. Dacă vreau să mă adaptez şi să fiu ca el, pot să cer asta. Asta este ceea ce voi primi – dacă o cer într-adevăr.

Cererea mea va fi umplută dacă cer să să dăruiesc pentru a fi cel care dăruieşte şi nu pentru a mă simţi mai bine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/22/2011 „Şamati” 240

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→