Întrebare: Cum îşi formează un om în interior calitatea de dăruire?

Răspuns: Nu există Creator fără creatură. Creatorul este adevărata calitate de dăruire pe care noi o formăm. Dacă nu o formăm, Creatorul nu există.

Atunci, ce există? Există esenţa Lui inaccesibilă, Aţmoto, rădăcina originară la tot, care nu are absolut nicio legătură cu noi. Noi îl formăm şi îl construim pe Creator depunând eforturi şi producând calitatea de dăruire. Noi generăm această calitate prin munca comună dintre noi. Dacă noi o vom actualiza şi îi vom da naştere, aceasta va fi ceea ce se cheamă „Creator”

Parţuf-ul spiritual pe care îl construim în relaţiile dintre noi este dorinţa noastră de primire pe care noi am restricţionat-o şi am umplut-o cu Lumina Reflectată, dorinţa de dăruire, şi împreună cu ea, a fost revelată în interior calitatea dăruirii numită „Creatorul”.

Cu alte cuvinte, „Creatorul” este Lumina de NRNHY pe care o revelăm în vasele corectate să dăruiască. În realitate, „Creatorul” este Lumina obişnuită de NRNHY pe care o obţinem în final. Baal HaSulam scrie că Lumina generală de NRNHY care umple Malhut al Lumii de Infinit este numită „Creatorul” şi că porţiile mai mici de la etapele intermediare sunt grade ale obţinerii Lui.

Creatorul nu este o persoană; El nu are caracteristici individuale sau imagine. De aceea tu nu poţi să te întorci la El pentru că tu eşti acela care Îl construieşti. Creatorul nu are formă – tu eşti acela care trebuie să I dai formă. Peste dorinţa ta de primire tu pui dorinţa corespunzătoare de dăruire şi asta înseamnă că tu L-ai construit pe Creator. Nu există nicio altă cale.

Dacă tu crezi că Creatorul are formă înainte ca tu să i-o construieşti asta înseamnă că te închini la o anume imagine, la un idol. Acesta este înţelesul la „muncă străină” sau închinător la idoli.

Acestea sunt principiile unei atitudini corecte faţă de natură. De aceea tu nu poţi să pictezi diverse imagini sau să ţi-l asemuieşti ţie. Aceasta a fost prima descoperire a lui Avraam când „a spart idolii” însemnând că a realizat că el este acela care formează calitatea de dăruire. Şi până atunci, acolo există doar o anumită rădăcină originară pe care noi nu o putem imagina în niciun fel.

De la Lecţia pregătitoare pentru Convenţia de la Toronto 9/16/2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este sa daruiesti?

Raspuns: Nu putem intreba despre senzatii, deoarece, daca eu simt ceva, simt. Si orice nu simt – nu sunt capabil inca sa simt. Si de aceea nu exista raspuns la intrebarea: “Cum este sa simti ceva ce eu nu simt?”

In lumea noastra  putem intreba asa ceva, in speranta de a primi un indiciu a ceva similar, care ne este deja familiar. Insa este lipsit de sens sa intrebi despre o senzatie pe care nu am avut-o sub nici o forma si nu am nimic cu care sa o asociez. Cu ce sa o compar, cum sa o definesc? Cu nimic.

L-am intrebat pe Rabash, profesorul meu, acest lucru. El a spus urmatoarele:” Primul grad spiritual este Lumina, in locul minusculei scantei care a creat aceasta intreaga lume, tot ce exista in ea, toata placerea care umple intreaga materie a naturii nenimate, vegetale si animale, in intreaga perioada de existenta a realitatii, de-a lungul tuturor generatiilor.”

Asta poate fi spus intr-un mod mai simplu. Exista sapte miliarde de oameni in lume. Toata placerea lor adunata la un loc este o scanteie minuscula, in comparatie cu Lumina pe care o obtii la primul grad spiritual.

Insa asta este din punct de vedere calitativ, nu cantitativ. Percepi eternitatea si perfectiunea in aceasta realizare si abia apoi esti capabil sa le evaluezi. Si toate astea se intampla in concordanta cu dorintele pe care le-ai pregatit.

Intrebare: Cum poti primi toata aceasta Lumina fara sa “explodezi”?

Raspuns: Nu “explodezi”, deoarece pregatesti dorinta, dinainte. Dorinta trebuie sa preceada Lumina. Este o intrebare corecta. Daca as incerca acum sa consum toata aceasta Lumina enorma, chiar ar trebui sa “imi adunati bucatile de pe perete”, ca si cum ar fi fost o explozie atomica. Insa asta se intampla cand primim in dorintele egoiste, care absorb totul in ele.

Insa, cand ies din ego-ul meu in dorintele altruiste, obtin un vas nelimitat si Lumina , pur si simplu, trece prin mine spre ceilalti. Umplu dorintele altora in masura in care le conectez la mine si Lumina trece prin mine fara sa se opreasca. De aceea ma bucur si nu am nici o problema cu asta. De altfel, eu nu detin Lumina, ea trece prin mine si merge mai departe. Lumina nu se poate opri nici macar un moment; in secunda in care se opreste, dispare.

De aceea, metoda receptiei Luminii este numita “intelepciunea Cabalei”, o stiinta despre primire. Asta, deoarece poti sa primesti Lumina doar cu conditia de a o transfera catre ceilalti. Dupa aceea, nu mai esti limitat si ramai etern si perfect.

Asadar, este imposibil sa primesti Lumina in mod egoist. Cand o abordezi in mod egoist, simti un intuneric si mai profund.

Din lectia pregatitoare, Conventia de Cabala din Toronto, 16.09.2011

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi a fost creată de Lumină. În acest fel, Lumina este primară, este „existenţă din existenţă”, cauza primară, pe câtă vreme, dorinţa de a primi plăcere a fost creată în ea şi ca o consecinţă a ei.

Lumina a creat dorinţa pentru a o face absolut ca pe sine. Lumina poate face orice cu dorinţa. Dorinţa este ca hardware-ul care poate fi programat cu programe diferite şi chiar opuse. În funcţie de asta, dorinţa se va bucura de amar sau dulce, de fals sau adevăr, aproape sau departe, etc. Dorinţa este doar ceva care reacţionează la Lumină. Va fi ceea ce îi va comanda Lumina să fie.

Şi astfel, Lumina începe să lucreze cu dorinţa, arătându-i atitudinea ei schimbătoare. Ea foloseşte diferite metode pentru a forma o senzaţie de lipsă în dorinţă. Acesta este primul pas. Umplerea apare înăuntrul dorinţei, senzaţia Dăruitorului înăuntrul umplerii, atitudinea faţă de Dăruitor în interiorul acestei simţiri a Lui şi astfel eu descopăr în atitudine mea faţă de El, cine sunt eu în raport cu El. Lumina în dorinţă se manifestă şi se diminuează în acest lanţ de stări – ca un bec care este continuu închis, deschis.

Din aceste ascunderi şi dezvăluiri ale Luminii dorinţa acumulează o înţelegere mai mare, senzaţii, decizii şi analize. Rezerva sa interioară se reumple şi de fiecare dată reacţionează la Lumină la nivele diferite şi în diverse feluri. Lumina are un efect simplu asupra dorinţei, dar datorită ei devine din ce în ce mai complexă de fiecare dată şi suferă constant schimbări calitative.

Noi nu putem caracteriza parametrii acestor schimbări fiindcă ne lipseşte terminologia adecvată. Dar într-un fel sau altul, dorinţa acţionează bazându-se pe ceea ce simte la momentul dat şi , de asemenea, pe ceea ce îi rămâne în memoria ei din senzaţiile trecute. Ea îşi bazează acţiunile pe experienţele anterioare. Mai mult, dorinţa are încă o memorie, instinctele impregnate în stările trecute, ceea ce o face să acţioneze într-un anume fel chiar dacă nu există niciun motiv rezonabil ca fundament pentru asta.

Formele opuse trebuie să fie prezente în dorinţă: calităţile creaturii şi calităţile Luminii, Creatorul. Altfel, Lumina va controla totdeauna direct dorinţa. Scopul creaţiei este ca dorinţa să acumuleze raţiune şi sentiment, să devină independentă, şi acest lucru este posibil în condiţiile opoziţiei, ciocnirii şi separării între formele opuse care conţin forţe diferite. Din acest motiv drumul trece totdeauna prin urcări şi coborâri în diferite forme si detalii de percepţie.

Instinctele sunt în conflict cu raţiunea în interiorul creaturii. Animalele care acţionează în funcţie de programul interior nu fac greşeli, dar omul face constant erori în cazul in care se ridică peste animal.

Vedeţi de asemenea şi acest fel de dezvoltare a omului: unii oameni îşi dezvoltă locuri certe de locuit şi petrec toată viaţa trăind precum soldaţii conform unor instrucţiuni pe care le-au primit în casa părintească. Vieţile lor sunt liniştite şi standard şi au mai mult echilibru şi securitate.

Pe de altă parte , un om dezvoltat are mai puţine insticte şi mai multă raţiune şi dubii. El trăieşte frecvent conflicte interioare, învaţă şi se schimbă mai mult, acţionează ca un copil  de o vârstă mai mare. Este în continuă schimbare, plin de viaţă şi gata să fie diferit.

Iar aceia care sunt mai aproape de senzaţia „instinctivă” de viaţă simt mai multă securitate în viaţa lor, cunoaştere şi stabilitate. Asta pentru că ei se sprijină pe instincte stabile şi asta le oferă o viaţă mai uşoară.

Aceia care vor într-adevăr să se ridice la nivelul Creatorului trăiesc schimbări, ascensiuni şi coborâri în diferite părţi ale percepţiei. Gradul de Faraon de asemenea se află pe această cale când spune: „Creatorul e drept, în timp ce eu şi oamenii mei greşim”. Acesta este un grad foarte înalt şi important pentru un om care înţelege ce mare diferenţă este între vârful scării şi fundaţie. Noi ne referim la munca dificilă din interiorul calităţilor opuse.

Din acest motiv noi trebuie totdeauna să încercăm să ne vedem pe noi înşine în vieţile noastre, pe treptele scării coborând şi urcând iar şi iar. Nu e nevoie să ne temem de asta şi să dorim să ne fie confortabil – nimic nu e mai rău decât asta.

Pe această cale, schimbările se realizează numai prin mediu. Când un om este singur, în subconştient îşi doreşte să rămână într-un singur loc. El poate nici măcar să fie prea fericit, sau chiar să fie într-o formă proastă, dar totuşi lui să nu-i pese de schimbări şi să se menţină constant în rutină.

Este greu să ieşi dintr-o mlaştină familiară şi numai mediul, cel care inspiră constant omul cu alte valori, îl va trage afară. Pentru asta avem nevoie să ne întărim grupul, să urcăm şi să coborâm rapid, înţelegând că de fiecare dată formăm în interiorul nostru vasul pentru corectarea finală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/9/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Având în vedere starea curentă a lumii, avansarea noastră va fi rapidă. Puteţi vedea după cât de repede se accelerează toate lucrurile. Noi vom trece prin această perioadă rapid fiindcă lumea trebuie să avanseze. De aceea trebuie noi să depunem toate eforturile să ne ţinem calea şi să nu ne abatem de la ea.

Astăzi, munca pe care noi o facem local şi în diseminarea în masă, este extrem de importantă. Dacă voi stabiliţi o conexiune cu cineva astfel ca să le puteţi dărui, tot ceea ce trebuie în faza următoare vă ţâşni din voi repede. Mă adresez către toate grupurile din Israel şi recomand cu tărie fiecăruia să se implice în munca de diseminare. Despre asta a scris Baal HaSulam şi toţi cabaliştii. Chiar şi fără ei şi vedem că nu există o altă cale. Numai în acest fel putem revela realitatea de Sus.

Corectarea celor 613 dorinţe de la primire la dăruire este munca noastră. Tot restul este o acoperire, obiceiuri care au fost necesare în perioada exilului. Dar actuala metodă pe care am aplicat-o iniţial, este metoda corectării interioare. Am aplicat-o până când am căzut din gradul de iubire frăţească în ura nefondată din timpul lui Rabi Akiva. Noi avem Reşimot, genele spirituale, care au rămas în noi încă din acele timpuri, şi e simplu pentru noi să ne întoarcem.

De aceea noi suntem prezenţi cu cereri, de aceea întreaga lume ne presează. Ei nici măcar nu ştiu despre asta, dar simt că problema este în noi. De aceea, noi avem nevoie să acţionăm cât de repede posibil, fiindcă aşa putem să prevenim toate necazurile care vin spre noi. Vecinii noştri vor veni să ne ajute în loc să arunce în noi cu bombe şi rachete. Exact aşa vor fi lucrurile şi Cabaliştii au scris despre asta. În esenţă, duşmanii noştri sunt făcuţi ca să ne ajute forţându-ne să reflectăm asupra vieţii.

Noi trebuie să ne amintim că totul vine de la o singură Forţă, şi că nu este nimic altceva în afară de El. Iar noi trebuie să reacţionăm la ceea se întâmplă din această cauză. Ce este folositor în împuşcături şi certuri? Unde este în asta corecţia? Singura noastră corecţie este să ne unim şi să devenim „lumina pentru celelalte naţiuni”, să luminăm drumul pentru întreaga lume spre corecţie.

Astăzi întreaga lume este neajutorată, iar minţile cele mai luminate nu ştiu ce să facă. Astăzi anume, a venit vremea noastră. Completându-ne munca noastră, merităm respectul unversal şi mulţumire. Aşacă, noi trebuie să diseminăm mai mult, să explicăm mi mult şi să fim exemplu. Noi intrăm în perioada de Cabala aplicată, întreaga esenţă de corectare a umanităţii.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/9 2011 „Naţiunea”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Forţa de inerţie este cea care ne împiedică în mod constant  să facem schimbări din propria iniţiativă, să ne trezim şi să ne apropiem de Creator în loc să fim presaţi prin suferinţă şi care pune peste noi un nor numit „Amalec”. În general, ea lucrează împotriva importanţei scopului şi este cauza tuturor ratărilor.

Nu pare să facă nimic în particular. Ea simplu slăbeşte omul, îi ia dorinţa şi îl linişteşte trăgându-l în jos, sugerându-i că nu este nimic de care să-i fie frică: ”mergi înainte şi totul va fi bine!” Este foarte inteligentă şi de aceea foarte puternică, ne infectează cu indiferenţă. Astfel, această forţă „Amalec” este considerată principalul duşman pe această cale.

Noi vedem că toţi ceilalţi duşmani care vor să te prevină, strigă, se arată şi îşi dezvăluie calităţile interferente. Dar Amalec nu este aşa, el există în linişte, deoparte, ca un şarpe viclean. Sunt astfel de oameni, ei ştiu cum să fie invizibili, dar niciodată nu uită de ei înşişi şi totdeauna conduc în secret, pe furiş, ca să întoarcă totul în favoarea lor. Iar aceşti oameni aduc cel mai mult rău.

Este spus că trebuie să ştergi adevărata memorie a lui Amalec. Aceasta este treaba importanţei revelării Creatorului cu referire la acţiunea pe care o facem pentru acest scop şi cu referire la speranţele noastre că se va întâmpla de Sus.

Noi suntem în lumea acţiunii. De aceea, până când nu putem face câteva acţiuni practice, nu se va întâmpla nimic. Va părea că acţiunile nu sunt decisive în niciun fel fiindcă lucrul principal este intenţia. Dar adevărata intenţie este Sus în Lumină, iar noi suntem în dorinţă.

De aceea, până la posibilitatea efectuării acţiunilor de conexiune sau de apropiere reciprocă pornite de jos, înţelepciunea Cabalei nu a fost revelată, nu a ieşit din ascundere.  Până la urmă, nimic nu poate fi făcut acolo unde nu există nicio oportunitate de efectuare practică a vreunei corectări.

Intenţiile noastre sunt totdeauna egoiste, dar lucrurile pot fi îndreptate spre schimbare după cum se spune, inimile urmeză acţiunile. De aceea, când lumea a început să se schimbe atât de mult din cauza apropierii de noi a Creatorului, noi putem face unele acţiuni, mergând înspre El. Şi chiar dacă aceste acţiuni sunt fără intenţia corectă, totuşi ele vor schimba şi vor purifica dorinţele noastre , adică ne vor ajuta.

De aceea a fost revelată înţelepciunea Cabalei iar noi putem lucra şi produce schimbări în noi înşine prin încercările noastre de unitate cu ceilalţi şi prin diseminarea acestui mesaj în jurul lumii. Noi explicăm viitorul la care umanitatea trebuie să ajungă şi ce ne aşteaptă pe noi toţi. Noi explicăm cum trebuie să acţionăm astfel ca revelarea Creatorului să fie plăcută, când noi nu ne eschivăm de la el în niciun fel, ci din contră, dorim să trăim în concordanţă cu noua Lui apropiere.

O nouă conducere, o nouă putere a fost stabilită în lume, o nouă reţea de forţe care conduc lumea astăzi ne sunt dezvăluite. Iar noi trebuie să le înţelegem şi să le simţim să venim în conformitate cu ele. Dacă noi facem tot ce putem ca să îndeplinim asta, noi ştergem memoria lui Amalec, fiindcă Amalec lucrează în special la diminuarea importanţei Creatorului, a proprietăţii de dăruire reciprocă, cea care este esenţa noii administrări, noii guvernări. Amalec este forţa care coboară acum pe Pâmântul nostru şi ne învăluie ca un nor.

Motivul crizei este apropierea Creatorului, calitatea Lui de dăruire vine spre noi şi noi începem să o simţim printre noi din ce în ce mai puternic. Noi „ştergem memoria lui Amalec” cu explicaţiile noastre în practică, în această lume de jos. Iar atunci, Creatorul, Forţa Superioară, va completa această acţiune de Sus, cu Lumina Reformatoare.

Dacă încercăm să facem aceste acţiuni, chiar în forma noastră veche, egoistă, dar împreună, cu întreaga lume, oriunde este posibil, atragem Lumina Corectoare şi încep schimbările. Asta este, întâi ştergem memoria lui Amalec de aici de jos, şi în funcţie de asta, Creatorul va şterge apoi această memorie, de Sus.

Astfel, noi devenim aliaţii Lui, luptând împotriva aceluiaşi singur duşman care stă între noi şi ne separă: pe noi de Creator, şi pe noi unii de alţii. Prin această măsură, acest nor întunecos, se schimbă într-un câmp puternic de conexiune în care descoperim noul nostru vas (dorinţă), şi acolo, descoperim proprietatea de iubire şi dăruire, cea care se cheamă revelarea Creatorului fiinţelor create.

Din Lecţia zilnică de Cabala 9/2/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Adevărul iese la iveală numai printr-o muncă grea.

Munca spirituală înseamnă să preferi adevărul faţă de orice altceva: minciună şi dulceată versus amărăciune. Atunci când mă ţin de acest adevăr, încep să obţin perfecţiunea şi eternitatea pe care nu am cunoscut-o înainte. Atunci când plasez adevărul deasupra a tot, fără să prefer nimic altceva, învât până la urmă că de fapt nu există nimic altceva decât acesta.

Atunci când dorinţa de a primi plăcere se ridică deasupra punctului creaţiei cuiva, devine inclusă în cel de sus unde încă nu a existat ci a fost doar într-o stare potenţială. Dispare din cel de sus într-o asemenea măsură încât începe să perceapă eternitatea. Toate treptele pe care le trecem pentru a ne întoarce la rădăcini rămân în noi.

Atunci când urcăm, le colecţionăm şi le includem în noi. De aceea acest întreg proces, întreaga noastră istorie, devin parte a existenţei noastre. Pe drumul nostru, noi experimentăm toate stările descrie în cărţile de Cabala. Le includem în noi şi ne simţim ca un întreg cu toate sufletele Cabaliştilor care au completat deja întregul drum al reîntoarcerii în Lumea Infinitului.

Nu există nimic altceva decât dorinţă. Locul lumii spirituale este dorinţa care este similară cu dorinţa Creatorului. Locul lumii corporale este dorinţa care este opusă Creatorului. Atunci când o persoană vrea să ajungă la Creator, are toate mijloacele necesare pentru a face asta: mediul, cărţile şi un învăţător. Acestea o pot ajuta să analizeze tăria dorinţei actuale de a ajunge la Creator.

Libera mea alegere constă în cât de importante le consider pe acestea în comparaţie cu mine însumi, adică dacă ele sunt mai importante pentru mine sau eu sunt mai important decât acestea. Am cu adevărat o oportunitate să măsor asta. Dacă Creatorul mi se revelează, eu m-aş anula complet în faţa Lui. Aş fi ca un scalv, o maşină şi nu aş mai descoperi esenţa mea. Nu aş reuşi să ies la nivelul Creatorului Înşuşi.

Atunci când cineva dăruieşte, sursa plăcerii infinite îi apare deoadată, în măsura în care acesta are o dorinţă pentru ea. Apare o forţă infinită, o raţiune infinită, sentimente infinite şi el satisface pe toată lumea. Asta presupune să accepţi forma Creatorului, forma a ceva etern care nu a mai fost cunoscut până atunci. Atunci când cineva începe să acţioneze astfel, către ceilalţi, începe să îl perceapă pe El.

Simt durerea şi suferinţa lumii în măsura în care o satisfac iar apoi eu umplu dorinţele acesteia. În final, fac o pregătire şi uşurez avansarea spirituală a celorlalţi. Primesc Kelim de la ei şi Lumina de la Creator, iar asta îmi dă o împlinire măreaţă, în creştere, până la infinit.

Munca de diseminare locală este foarte importantă. Vreţi să aveţi o conexiune cu cineva, atunci influenţaţi-l şi toată Lumina va trece prin voi.

Sufletul este dorinţa de a primi plăcere care a luat intenţia de dăruire, care te poate conecta de aproapele tău, de dragul lui. Iubirea este să dăruieşti aproapelui tău ceea ce el doreşte, în loc să îi dăruieşti ceea ce tu doreşti. Atunci când eşti în starea de dăruire, chiar şi lipsa de împlinire este percepută că un motiv de a împlini.

Pregătirea lecţiei

Zoharul este o carte specială, care descrie o stare specială, atunci când o persoană care primeşte împlinire de sus trece forţa spirituală către ceilalţi. Această carte descrie cum se simte cineva care descoperă o nouă realitate.

Desigur, nu înţelegem aceste stări şi nu existăm în ele. Totuşi, dacă ne dorimă să fim în ele, începem să ne apropiem de acestea. Scrierile din această carte ne influenţează şi ne apropie de ele.

Oamenii

Economia este matriţa egoismului nostru. Suntem conectaţi prin diferite realţii şi vrem să le cântărim, măsurăm şi să le reglăm. Stabilim diferite tipuri de conexiuni între noi, pentru a ne aproviziona şi aceste conexiuni sunt măsurate cu ajutorul unei ştiinţe numită economie.

Baza economiei este de a măsura relaţiile dintre noi. Trebuie să înţelegem cum ne furnizăm mijloacele de existenţă, pentru noi şi ceilalţi, cum ne conectăm pentru a ne împlini unul pe celălalt de dragul propriei împliniri şi cum se întrepătrunde reţeaua de interconexiuni dintre noi. Expansiunea sa semnalizează faptul că un defect mare, egoist se va manifesta în ea în curând şi că va trebui să îl corectăm.

Există o conexiune între noi, iar astăzi noi începem să descoperim că această este o conexiune rea, stricată. Această formă de conexiune de distruge şi ne ucide. De aceea întreaga noastră muncă este numai între noi şi, la fel cum o lume bătrână, stricată, este rezultatul unei conexiuni egoiste, o lume nouă, corectată, va fi rezultatul dăruirii reciproce.

Singura noastră corecţie este în a ne uni, a deveni Lumina pentru naţiuni şi a arăta calea corecţiei întregii lumi. Astăzi, lumea este fără ajutor. Cele mai luminate minţi nu ştiu ce să facă. Timpul nostru a sosit. Odată ce vom face ceea ce trebuie să facem, vom merita respectul şi gratitudinea lumii.

De aceea trebuie să diseminăm mai mult, să explicăm mai mult şi să fim cei care dau un exemplu corect. Intrăm în timpul Cabalei practice, în care întregul scop este corectarea omului,

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Unde vin in contact una cu alta lumea superioara si aceasta lume?

Raspuns: Lumea noastra si cea superioara se intalnesc in dorintele oamenilor, pe care ii pot conecta cu dorinta mea, astfel incat ele devin ca si ale mele. De aceea exista conditia “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Dorinta mea primordiala este doar un punct. Eu nu pot primi nimic in acesta; nu are volum. Daca pot conecta dorinta altora la mine si sa o accept ca fiind a mea, eu actionez intr-un fel interesant: eu cer sa imi fie data Lumina pentru a o umple.  Lumina vine, trece prin mine, iar eu doresc din ce in ce mai mult sa ajung la lumea Infinitatii.

Lumea Infinitatii este totalitatea punctelor din toate inimile. Atunci toata Lumina Infinitatii trece prin mine si eu simt aceasta Lumina in toti ceilalti,  in dorinte aparent straine asta pentru ca i-am conectat pe ei la mine si ele au devenit ale mele

Asta clarifica intelesul maximei, “Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”: :Tu ”(un egoist)  “iubirea fata de aproape”  (toti ceilalti care devin apropiati tie)  “ca pe tine insuti” (conectezi dorintele lor la tine).

Apoi, vei trece toata Lumina prin tine insuti. O vei primi in dorintele pe care le-ai conectat la tine – ele sunt ale tale. Prin urmare noi atingem eternitatea, perfectiunea, lumea Infinitatii. Despre asta este toata munca noastra.

Din Seria de Lectii Vitual de Duminica 9/4/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Corectia are loc de la simplu la complex, insa revelarea si intelegerea de la complex la simplu. Cum putem combina aceste opuse?

Raspuns: Acese doua opuse se intalnesc intr-o persoana, in dorinta lui sau a ei. Pe masura ce dorinta se trezesta, o persoana face anumite actiuni: isi directioneaza dorinta lui sau a ei, o concentreaza  si munceste corect cu ea – si simte anumite rezultate.

Noi, natura noastra, dorinta noastra, suntem obiectele de studiu aici. Eu cercetez ce se intampla cu dorinta mea, in fiinta mea. Studiind carti, care sunt astfel numite “Tora”(de la “Oraa” sau “manual”), eu imi transform dorintele in diferite feluri: schimb, combin, analizez, sintetizez, ma conectez cu ceilalti, ma apropii sau ma indepartez, si tot asa. Prin citirea acestor carti care imi vorbesc despre anumite metamorfoze care au loc in dorinta mea, eu evoc un anumit efect asupra mea.

Astfel, dorinta mea constanta se transforma si capata noi si noi forme aditionale. In acelasi timp, nici una dintre forme nu se schimba. Ea doar devine mai inchisa in forme mai mari ulterioare pana cand vom dobandi tate vesmintele in originalul punctul din inima si ajungem la completa corectie.

Din Seria de Lectie Virtuala de Duminica 9/4/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cei  99% din omenire care nu simt o nevoie de dezvoltare spirituală, de asemenea, trebuie să ajunga la realizarea răului la un moment dat şi să ceară corectarea?

Răspuns: Da. Acest lucru va fi cerut fiecarei persoane.Corecţia lumii constă în faptul că fiecare persoană va obtine realizarea, înţelegerea, şi revelaţia în măsuri specifice inerente ei. Şi apoi, ca urmare a includerii sale în altii, ea va obtine intregul de 100%.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Chiar acum o a “doua putere”, o forta straina, este revelata noua, iar daca vom incerca sa o discernem corect, vom fi fericiti. Insa daca nu incercam sa o intelegem corect, ne loveste- pentru a o observa si a o trata cu respect,  pentru a intelege cine este seful.

Este dureros pentru noi sa invatam sub baston, cu exceptia cazului in care suntem capabili sa il transformam pe acesta bomboane. Dar acest lucru este posibil doar cu conditia de a-l urma, a incerca sa ne dam seama ce vrea aceasta putere straina, si a fi pregatit sa ma aplec in fata sa. Aceast lucru este denumit “disperarea din munca si strigatul catre Creator.”

Intreaga lume se apropie de aceasta lucrare, constient sau inconstient. Noi suntem toti “lucratorii Creatorului” si noi toti existam in starea finala corectata; noi nu stim sau nu simtim asta. Noi lucram pentru a revela si a intelege toate aceste stari trecatoare, pentru a ajunge la revelarea Infinitatii. Noi existam in aceasta Lumina infinita chiar si acum, cu exceptia faptulu ca nu suntem de acord cu El, si de aceea El se ascunde complet de noi.

De aceea toata umanitatea lucreaza impreuna. Unii participa inconstient, in timp ce altii vor sa inteleaga aceasta munca si fac asta prin propria lor vointa. Insa, aceleasi stadii sunt revelate de fiecare persoana. Iar tumultul pe care umanitatea il experimenteaza acum este similar cu confuzia pe care o persoana o experimenteaza in munca interioara, clarificand urmatorul pas al lui sau al ei. Astfel intreaga lume, fiind in stare de confuzie, ceata, si slabiciune, a inceput sa cerceteze gradul sau superior, spiritual.

Insa, fiecare persoana va lucra in concordanta cu locul pe care il are in sistem. Pentru unii aceasta va fi o realizare evidenta, insa pentru altii aceasta realizare va fi strict practica si va proveni din conexiune, din garantia reciproca, care sunt suficiente pentru ei sa ajunga la sistemul comun si sa simta ca fac parte din el.

Unii se confrunta cu o munca mai dificila si clarificari pentru a revela acest sistem la nivelul “capului” sau si nu al “corpului.” Fiecare parte a corpului are propriul sau “creier” si “inima” care sunt responsabile pentru senzatiile si intentiile sale. In fond, fiecare parte primeste ordine de la creierul central si trebuie sa le prelucreze pentru a face munca efectiva.

Partile ii simt influenta si trimit raspunsul lor la creier. De aceea chiar daca, corpul are “maduva osoasa”, partea care are cunoastere, intelege si percepe intregul sistem. Si la final, toti se conecteaza intr-un fel in care se amesteca in mod complet si devin inclusi unii in altii.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 9/7/2011, Shamati #10

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→