Întrebare: Smartphone-urile de astăzi cuceresc lumea; toată lumea privește în telefoanele mobile. Dar există și o altă perspectivă de a privi smartphone-urile – atenția părinților față de copiii lor a scăzut ca urmare a lor.

Câtă atenție ar trebui să acorde un părinte unui copil, iar copilul, simte că inima părintelui nu este alături de el?

Răspuns: Ce le pot oferi părinții moderni copiilor lor? Adevărul este că ne afundăm într-un egoism din ce în ce mai mare. Ne lipsesc sentimentele pentru copil și cu atât mai mult a unora față de alții. Așadar, este mai bine să nu ne impunem copiilor. Trebuie doar să inventăm jocuri bune, tot felul de programe utile pentru copii. Totuşi nu există prea multe.

Întrebare: La ce se va ajunge? Ce fel de copii vom crește?

Răspuns: Copiii cresc deja într-un spațiu virtual; nu mai sunt interesați în mod deosebit de lumea noastră. Următoarea generație va fi în acest spațiu tot timpul, făcând cumpărături prin lumea virtuală, învățând prin lumea virtuală, totul prin lumea virtuală. Va exista o ființă umană și un ecran.

Cred că o astfel de acțiune a naturii este absolut justificată; Nu putem critica natura. Ne putem gândi doar la cum să folosim corect ceea ce apare în noi în fiecare perioadă a existenței.

Întrebare: Ce apare acum la copii?

Răspuns: În ei apare posibilitatea de a-și construi o lume. Lumea! A lor! Adică, omul se deplasează treptat de la lumea impusă de corpul său animalic la lumea pe care o va crea pentru sine cu corpul său spiritual și va exista în ea. Și această lume va include absolut totul.

Trebuie doar să observăm cum ne dezvoltă natura. Și ne dezvoltă într-un mod foarte interesant, oferindu-ne treptat oportunitatea de a crea o nouă realitate pentru noi înșine și de a exista în cadrul ei.

Întrebare: Ce va dori copilul să vadă și să simtă în această realitate?

Răspuns: Copilul va simți în mod subconștient o atracție către aceasta, o mișcare spre ea, un impuls. Iar mișcările sale către noua realitate îl vor obliga treptat să dobândească noi calități.

Următoarea etapă va fi de așa natură încât copilul va dori să existe în aceasta, nu din cauza unui program, ci pentru că el însuși se va schimba. Deocamdată, trecem doar printr-o etapă intermediară.

Dar, din moment ce natura ne conduce înainte și provoacă toate aceste mișcări, impulsuri și îndemnuri în noi, următoarele etape vor fi astfel încât, prin construirea unei noi lumi virtuale, prin intermediul computerului, vom simți brusc că noi înșine trebuie să ne schimbăm pentru a intra direct în această natură. În spatele a ceea ce am desenat, în spatele a ceea ce am creat, există de fapt o altă lume care nu a fost desenată pentru noi.

Pentru aceasta, nu este nevoie să instalez programe noi pe supercomputerul meu. Trebuie să mă reprogramez puțin și atunci voi exista într-adevăr în noua lume.

Aici vom ajunge. Dar poate nu chiar în această generație încă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.11.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să ridicăm MAN (rugăciunea). Este aceasta o acțiune în dorință?

Răspuns: MAN înseamnă că cer puterea dăruirii. De la Malchut mă întorc către Bina și cer de la Bina capacitatea de a dărui.

Dar trebuie să ajung la o astfel de stare în care să fiu plin de această rugăciune (MAN), iar acest lucru este suficient pentru mine. Simt bucurie că sunt capabil să ridic MAN.

Cum este descrisă această stare în Tora? Că ieși la lumina zilei. Ziua pentru tine este atunci când nu ai nimic; mergi în deșert și cauți MAN, dorința de dăruire, iar când o găsești, ea te înviorează și îți umple toate gusturile. Tot ce îți dorești este în ea.

Dar ce este acest gust? De unde vine? Ce este acest MAN? Vine la tine din Bina și atunci este suficient pentru tine să ai chiar posibilitatea de a-L întreba pe Creator: „Am o conexiune cu El. Pot să-L întreb. Și nu mai am nevoie de nimic mai mult.”

Dar nu vreau eu să am o dorință în care să-L dezvălui pe Creator? Nu. Sunt mulțumit chiar și cu însăși aspirația către El. Aceasta, pentru mine acum, este împlinire. Conexiunea cu Creatorul prin intermediul grupului mă umple.

Dar ce fel de conexiune este aceasta? De unde ai acest lucru? Nu există nimic. Dar mă pot întoarce către El în acest fel? Este suficient. Aceasta se numește „a mers în deșert”, dobândind calitatea de „Hafeţ Hesed” (a nu dori nimic pentru mine).

Pentru că în deșert nu ai nimic; cu adevărat nu vrei nimic pentru tine. Dar aceasta este obținerea corectării prin calitatea dăruirii, asemănarea cu Creatorul, și în aceasta este împlinirea ta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 06/06/2010, „Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ați vorbit despre relația dintre bărbat și femeie, ați descris „principiul oglinzii”, conform căruia văd o reflectare a mea în partenerul meu, deoarece îmi radiez egoismul asupra lui. Ce înseamnă asta? Dacă mi se pare că soțul meu nu mă prețuiește, înseamnă că eu nu mă prețuiesc?

Răspuns: De ce ceri mai multă recunoaștere de la el? În fapt, egoismul tău necesită această împlinire. Și ce câștigăm dacă ne ridicăm deasupra egoismului și nu facem astfel de cereri?

În primul rând, procedând astfel, nu vom suferi din cauza sentimentului că suntem subapreciați de partenerul nostru. În al doilea rând, dobândim astfel o nouă calitate. Cererea de respect și putere își dezvăluie opusul: depășind o anumită calitate egoistă și începând să mă ridic deasupra ei, primesc o calitate opusă acesteia. Acest lucru îmi permite să dobândesc un nou instrument, o nouă atitudine față de lume.

De exemplu, dacă mai devreme ceream atenție și respect de la partenerul meu, acum devin mai modestă în pretențiile mele. La urma urmei, înțeleg deja că, dacă privesc obiectiv, el mă tratează destul de normal, pur și simplu egoismul meu a umflat ștacheta așteptărilor. Așa că haideți să ne acordăm, să ne reducem cerințele egoiste.

Îmi doresc ca partenerul meu să fie atent, acu consideraţie și să își respecte promisiunile, vreau să opresc „ofensele” lui nesfârșite în tot ceea ce privește treburile casnice, neglijarea intereselor mele, lipsa semnelor de iubire și grijă. La urma urmei, odată cu trecerea anilor, soțul își sună soția din ce în ce mai rar să o întrebe ce mai face, are din ce în ce mai puțină grijă de ea. Și astfel, dacă îmi diminuez nemulțumirile, dacă nu țin socoteala nemulțumirilor și nu muncesc din greu la mine – pentru că pentru mine acest lucru este încă foarte important – atunci anulez fosta conexiune distrusă dintre noi.

Mă ridic deasupra cerințelor crescute și mă raportez la partenerul meu cu iubire, ca o mamă la un copil. Chiar dacă de partea lui încă mai există „crimă”, în ciuda eforturilor mele, mă țin de principiul: „Iubirea va acoperi toate crimele”.

Cum îl ajut astfel pe partenerul meu, având în vedere că și el s-a alăturat cadrului cursului nostru? Îi dau un exemplu, și de asemenea, trezesc în el o disponibilitate pentru aceeași relație reciprocă. Prin urmare, aici se află o invitație la o viață nouă. În esență, mă deschid pentru a primi o nouă atitudine din partea partenerului meu. Și verific această atitudine dar nu în mod egoist; dimpotrivă, ceea ce contează aici este ca amândoi să ne dezvoltăm reciproc relația deasupra egoismului și să ne sprijinim reciproc.

Prin exemplul meu, îl ajut pe partenerul meu să se ridice deasupra egoismului. Fac eforturi, vorbesc cu el despre cât de bună va fi viața dacă ne vom ridica deasupra impulsurilor noastre naturale, josnice, egoiste. Și, ca urmare, exemplul reciproc și sprijinul reciproc ne conduc în sus.

Mai mult, fiecare dintre noi privește acum lumea corect, sănătos, cu disponibilitate de a ceda. Din nou și din nou, văd lumea în comparație cu mine însumi ca pe ceva perfect. Noua perspectivă îmi permite să o văd ca pe o natură perfectă. Nu mai este vorba doar despre partenerul meu, întreaga lume devine oglinda mea. Acesta este un fel de antrenament psihologic, o metodă psihologică de cel mai înalt nivel, care permite omului să se ridice la o nouă percepție a realității, a lumii, a familiei și a relațiilor cu partenerul; este o percepție pe care nu o aveam înainte.

Desigur, trebuie să practicăm mai întâi acest lucru în familie, și în final, vom construi o lume nouă, relații noi. Și aici reciprocitatea este necesară. Amândoi trebuie să înțelegem că reprezentăm ceva de genul unui mic „laborator” în care doi egoiști se străduiesc să folosească corect egoismul care s-a dezvoltat în ei. În generația noastră, acesta a crescut într-o asemenea măsură încât distruge totul, iar noi vrem să-l folosim ca o pârghie și să construim relații sănătoase deasupra lui, care să permită vieții să continue. Altfel, ne așteaptă doar ruina.

Din conversația Viață Nouă #32 – Un Nou Tip de Relații, 11.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Odată ce au fost de acord toți membrii națiunii, li s-a dat imediat Tora, pentru că erau în stare să o respecte. Însă înainte de a se fi înmulțit și de a ajunge o națiune – și cu siguranță, pe vremea părinților, care erau singuri în acel ținut – nu erau calificați să respecte cu adevărat Tora, în forma ei dezirabilă. Asta deoarece, cu un număr mic de oameni, este imposibil să începi să te angajezi în Mițvot între om și om, în măsura preceptului „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, după cum am explicat în par.  3 și 4. De aceea, lor nu li s-a dat Tora.(Baal HaSulam, „Matan Tora [Daruirea Torei]”).

Trebuie făcută o distincție între Tora strămoșilor și Tora epocii exilului egiptean. În Egipt, egoismul a crescut până la gradul de Faraon și trebuia corectat de lumina care se întoarce la sursă. Însă dorințele revelate în vremurile strămoșilor erau foarte pure și nu necesitau această lumină.

Chiar și după aceea, timp de aproape o mie de ani, până în epoca înțelepților Talmudului, omul trebuia să-și smerească dorințele prin ascetism și muncă în Tora. Numai datorită corectărilor efectuate de înțelepții Talmudului este suficient pentru noi să ne angajăm în studiu comun, care aduce lumina ce se întoarce la sursă (lumina reformatoare).

În orice caz, forma de corectare a strămoșilor a diferită de a noastră. În stadiul actual de dezvoltare, trebuie să dobândim iubirea față de aproapele nostru,ca pentru noi înșine, iar de aici este clar cum trebuie aplicată Tora, adică metoda cabalistă. La sfârșitul Prefeței la Cartea Zohar, Baal HaSulam explică faptul că, în primul rând, aceasta trebuie realizată în poporul lui Israel, și ulterior, în întreaga lume.

Aplicarea metodei cabaliste este posibilă în rândul unui număr mare de oameni care se sprijină reciproc și devin garanți unii pentru alții. Fiecare este obligat să aibă grijă de toți ceilalți și atunci omul nu are griji pentru sine. Chiar și nevoile sale de bază, el le primește pentru că alții au grijă de el. Drept urmare, omul se deconectează complet de dorința sa egoistă și efectuează o restricție asupra acesteia.

Această restricție nu se bazează pe metode forțate, nu pe autoconstrângere. Nu înseamnă să mă abțin să mănânc o bucată gustoasă de prăjitură. Aceasta ar fi o dietă, nu o restricție. Despre ce vorbim este acțiunea luminii, care ridică în ochii mei dăruirea deasupra primirii, și atunci pur și simplu nu pot primi nimic în mod egoist. În mine rămâne dorința de a primi, dar deasupra ei domnește dorința de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.07.2011, Scrierile lui Baal HaSulam „Matan Torah [Dăruirea Torei]” From the Daily Kabbalah

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când studiem „Prefața la Știința Cabalei (Pticha)” sau TES (Studiul celor Zece Sfirot), am senzația că cineva explică ceva dintr-o altă galaxie. Nu înțeleg unde se află asta în mine. Ascult prietenii cum pun întrebări, ca și cum ar dezvălui toate acestea în ei înșiși. Ce pot face pentru a începe să percep măcar puțin în acest fel?

Răspuns: Aici, pot da un singur sfat. Vorbim despre răspândirea luminii în vas [Kli], în dorință.

Imaginați-vă că lumina acționează asupra voastră – o dorință de a umple, de a încânta, de a dărui totul. O dezvăluiți cu intenția de a primi, și treptat, lumina intră în voi și construiește în voi gradele corespunzătoare.

În principiu, aceasta este întreaga știință a Cabalei.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/09/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când aud cuvintele „cerc”, „linie” sau „Sfira”, îmi apar în minte imagini ale acestei lumi. Cum ar trebui să-mi imaginez și să simt corect ce este un cerc sau o linie?

Răspuns: Acestea sunt moduri diferite în care lumina se răspândește. Un cerc este răspândirea luminii fără nicio limitare, în timp ce o Kav (linie) este cu limitări.

Întrebare: Putem atinge altceva decât Kav, de exemplu, Igul (cerc)?

Răspuns: Nu, putem atinge doar linia (Kav), dar în cadrul ei, atingem tot ceea ce este necesar. Creatorul Se dezvăluie tocmai în acest fel.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/09/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este un „loc”? Dorința de a primi în ființa emanată este „locul” pentru toată abundența și lumina din ea (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, Vol. 1, Partea 1 „Tabelul întrebărilor despre semnificaţia cuvintelor”).

Nu există nimic altceva decât dorință, fără limite. O reprezentăm în diagrame ca un cerc, un pătrat, un triunghi, răspândindu-se de sus de la Creator sau de jos de la creație. Dar aceasta este doar o convenție pe care o adoptăm pentru a ilustra acea parte a dorinței care este potrivită pentru corectare, pentru primirea luminii.

În dorința originală creată, nu există limite. Nu se termină nicăieri. Toată creația este dorință; fără dorință, nu există conceptul de „loc”. Locul este creat prin dorință.

Prin urmare, chestiunea privește doar corectarea locului, și în funcție de măsura corectării, acest loc este împărțit în cercuri (Igulim), linii drepte (Kav Yoşer) sau alte forme. Dar dorința în sine este nemărginită, la fel ca Malchut al lumii infinitului.

Astfel, în munca spirituală este de o importanță extraordinară să ne raportăm constant la creație ca la locul dorinței, adică să ne străduim să privim totul din unghiul potrivit și din perspectiva corectării.

Dacă văd că totul este doar „loc”, adică dorință, atunci la toate nivelurile realității – mineral, vegetal, animal, uman – voi privi doar dorința. Și aceste dorințe sunt ale mele, dar egoul meu le pictează ca fiind exterioare, neaparţinându-mi. Munca asupra egoului constă tocmai în a aduna, a reuni aceste dorințe cu mine însumi.

În acest fel, colectez din aceste părți „locul” pentru revelarea Creatorului și a întregii realități superioare. Se dezvăluie în mine, și în afară de mine, nu există nimic. Toată percepția realității depinde în întregime de acest concept: loc.

Care este locul acestei lumi? O scânteie care a izbucnit din lumea superioară în jos, în proprietăți inferioare ei, mai deficitare, și a creat locul acestei lumi. Adică, a generat o dorință în cadrul căreia există lumea noastră.

Ce determină limitele acestei lumi? Doar dorința! Este foarte dificil de explicat în raport cu spațiul nostru tridimensional și limitele universului. Există un „loc” unde se află universul și ceea ce îl umple – conținutul acelui loc. Dar toate acestea se referă doar la dorință. Trebuie să ne detașăm complet de percepția „geometrică” a lumii și atunci devine mult mai ușor să nu ne derutăm și să percepem în esență ceea ce apare în fața noastră.

Singurul lucru de care avem nevoie este să ne corectăm dorința. Toată realitatea este în noi, în simțirea noastră, și în afară de noi nu există niciun alt „loc”. Locul este dorința noastră!

Din Lecția Zilnică de Cabala din 26.06.2011, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Baal HaSulam introduce conceptul de „forță a cercului” în TES (Studiul celor Zece Sfirot). Ce este aceasta?

Răspuns: Pentru o acțiune completă, dorința de creație trebuie să fie inclusă în dorința Creatorului. Dar acest lucru nu se întâmplă atât de repede. Trebuie să se familiarizeze una cu cealaltă printr-un vas [Kli] comun, prin lumina înconjurătoare și așa mai departe.

Întrebare: Când ascult TES, se trezește în mine o mare dorință de a-l înțelege. Cât de departe este ceea ce ne imaginăm că înțelegem de adevăr? Care este sensul acțiunilor noastre?

Răspuns: Sensul acțiunilor noastre este că ar trebui să dorim să fim ca un Kli corectat, adică să primim în Kav exact proporțional cu măsura acelui Kli.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lecţiile anterioare, am auzit că tot ce se vorbește în Cabala are loc într-o linie (Kav). Putem spune că un cerc (Igul) este ceea ce există în potențial în Ein Sof, în timp ce Kav este ceea ce intră în percepţia mea?

Răspuns: Noi nu putem simți ceea ce are loc în Ein Sof. Putem simți doar ceea ce se întâmplă în vasul [Kli] nostru, în dorințele noastre.

Întrebare: Atunci care este relația dintre Kav și ceea ce se întâmplă în vasul [Kli] meu?

Răspuns: Este același lucru.

Întrebare: De ce depinde, ce anume din Ein Sof intră în Kav?

Răspuns: Depinde de dorința ta.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/09/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această stare a creației atunci când există trei componente: Igulim (cercuri), Kav (linie) și Ținor (țeavă)?

Răspuns: Acestea sunt elemente care există în lumea spirituală pentru a coordona acțiunile Sfirot sau Parţufim.

Întrebare: Care a apărut primul, Igulim sau Kav?

Răspuns: Igulim au apărut primii, iar după restricția pe care o suferă creația, apare Kav, fiind o linie care leagă elementele creației.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.09.2025, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→