Întrebare: Cum ar trebui să acceptăm corect Anul Nou, noile schimbări, noile lumini pentru a aduce mulțumire Creatorului?

Răspuns: Trebuie să-I cerem Creatorului o astfel de conexiune între noi, încât să ne simțim unii pe alții în inimă, astfel încât să avem cu toții o singură inimă. Atunci ne vom ridica din starea noastră actuală.

Întrebare: Când lumina ne influențează, creează un sentiment de adeziune completă.

Dar când euforia trece, este ca și cum cineva ne-ar împinge din spate și ne-ar cere să mergem mai departe. După mai multe etape de acest gen, se instalează obiceiul și suntem copleșiți de lene și de lipsa de dorință de a avansa. La ce se referă acest lucru?

Răspuns: Acest lucru se datorează faptului că ești împins, dar nu răspunzi. Întregul grup de zece trebuie să răspundă mai puternic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 24/09/2025, „Roş HaŞhana”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce realizarea spirituală nu este imaginară, ca o iluzie a acestei lumi? Cum distingem tipurile de realizări?

Răspuns: Realizarea spirituală nu este o imaginație fictivă sau orice altceva ne imaginăm, deoarece apare din efortul omului de a se ridica deasupra lui însuși.

Acest lucru se întâmplă atunci când acționez împotriva naturii mele, împotriva esenței mele, și în această intenţie și efort, mă ridic deasupra mea și dobândesc calitatea iubirii și a dăruirii în care simt o lume nouă. Acolo găsești calități opuse acestei lumi și începi să te simți inversat, alterat.

Întrebare: De ce nu au scris cabaliștii cărți care să descrie simplu și frumos lumea spirituală?

Răspuns: Oricum nu ai fi înțeles. Cum ar descrie lumea spirituală, în ce cuvinte? În cuvintele lumii noastre? Atunci ți-ai imagina lumea noastră.

Tot ce s-ar putea spune despre lumea superioară este spus în Tora, în Talmud, în toate cărțile sfinte, dar alegoric, pentru că numai Studiul celor Zece Sfirot o poate descrie direct. Acesta conturează mecanica pură: ascensiunea și coborârea diferitelor ecrane, restricțiile impuse dorințelor, plecarea și sosirea luminii și așa mai departe. Este imposibil de spus ce sentimente se ascund în spatele acestui lucru, deoarece nu avem încă o percepție adecvată a acestor simţiri.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 19.03.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus odată că întreaga noastră viață se desfășoară între iubire și ură. Dar cum sunt legate aceste două sentimente?

Răspuns: Dacă nu ar exista ură, nici iubire nu ar exista. Dacă nu aș dori ceva și nu m-aș simți împlinit prin asta, atunci cum aș putea simți că iubesc acel lucru?

Măsura, calitatea și profunzimea iubirii depind întotdeauna de măsura, calitatea și profunzimea urii.

Ura este atunci când fie resping ceva și vreau să-l îndepărtez de mine, fie sufăr profund pentru că nu-l am. În acest spectru se află întreaga gamă a relațiilor noastre. În realitate, totul în viață este împărțit doar în ceea ce urăsc și ceea ce iubesc.

Suntem creați din dorința de a ne bucura. Prin urmare, există lucruri pe care le urăsc și de care vreau să mă distanțez, deoarece acestea îmi afectează negativ dorința de a mă bucura și există lucruri pe care le iubesc și de care vreau să mă apropii, deoarece acestea îmi afectează pozitiv dorința de plăcere. Întreaga mea viață este țesută între acești doi poli, între ceea ce este bine pentru mine și ceea ce este rău pentru mine, între ura față de ceea ce omul simte rău și iubirea pentru ceea ce simte bine.

Totuși, poate că ar trebui să ne reeducăm pentru a reconsidera ce este bine și ce este rău, de ce anume merită să ne bucurăm și ce nu. Educaţia, în acest sens, înseamnă remodelarea atitudinii noastre față de ceea ce pare atractiv și plăcut, și față de ceea ce pare neplăcut sau dăunător.

Această schimbare ne permite să depășim simpla întrebare despre ce să iubim sau ce să urîm, și în schimb, să ne întrebăm: ce este adevărat și ce este fals? La urma urmei, unele lucruri pe care le iubesc se dovedesc a fi înșelătoare și dăunătoare, în timp ce unele lucruri pe care le resping instinctiv sunt adevărate, și în cele din urmă benefice. Ar trebui să le acord atenție, să mă apropii de ele și voi descoperi că mă conduc cu adevărat spre bine.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să trăiesc conform simțului meu instinctiv sau dobândit cultural despre bine și rău – ceea ce iubesc și ceea ce urăsc – ci să adaug o întrebare rațională: Ce este cu adevărat bine și ce este cu adevărat rău? Nu din perspectiva a ceea ce omul simte plăcut sau neplăcut, ci din perspectiva superioară a ceea ce merită experimentat ca fiind bun sau rău. Astfel, nu voi mai defini binele și răul prin gusturile mele personale sau prin atracția sau repulsia naturală, ci prin binele absolut și răul absolut – mai presus de instinctele mele.

Acest lucru este posibil deoarece ființa umană este o creatură socială. Putem determina ce este bine sau rău nu numai prin senzațiile noastre personale, ci și prin influența mediului. La urma urmei, avem nevoie de cei din jurul nostru: ne pot respecta, sau dimpotrivă, ne pot face de rușine. Deoarece suntem supuși influenței mediului, ne putem schimba complet valorile învățând să urâm ceea ce am iubit odată.

Luați, de exemplu, un om care odată se comporta neglijent, după bunul plac. Apoi, sub influența mediului său, își dă seama brusc că ceilalți nu îl respectă, chiar îl disprețuiesc, pentru neglijența sau manierele sale proaste.

Simte că nu are de ales decât să se schimbe, să se corecteze, deoarece influența societății este puternică și resimțită acut fie ca pozitivă, fie ca negativă. Începe să vadă neglijarea celorlalți ca fiind dăunătoare pentru sine, și prin urmare, depune eforturi pentru a-și corecta comportamentul și atitudinea. Procedând astfel, își remodelează valorile. Așa putem transforma ceea ce iubim și ceea ce urâm.

Din emisiunea KabTV– Viaţă nouă 692 – Ce este iubirea?16.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Fiecare are propriile abilități: cineva este designer, altul este artist, altcineva scrie bine. Cum descoperi aceste calități în tine?

Răspuns: Dacă lucrezi corespunzător la dezvoltarea calității dăruirii, a includerii în ceilalți, ceea ce te va ajuta să dezvolți un sentiment de interacțiune absolut completă cu întreaga lume, atunci vei vedea sfaturi foarte clare despre cum să-ți realizezi abilitățile. Acestea se vor deschide cu siguranță în tine și exact în modul în care le poți folosi pentru a te promova.

De exemplu, eu predau, desenez, scriu și descriu într-un anumit fel; așa mă exprim. Tu te exprimi într-un mod diferit, iar altcineva se exprimă într-un mod diferit.

Întrebare: Dar va completa sistemul general de înțelegere?

Răspuns: Dacă vine din suflet, cu siguranță îl va completa, deoarece toate sufletele sunt un sistem comun. Prin urmare, cu cât te exprimi mai mult prin sufletul tău, cu atât ești o parte integrantă a sufletului comun, Adam.

Întrebare: Omul din afară simte mai mult atunci când vine din sistemul general?

Răspuns: Da. Prin urmare, în conformitate cu capacitatea unui om de a lucra asupra sa într-un mod anti-egoist, este nevoie să-l lăsăm să se dezvolte, adică să se manifeste în artă, literatură, pictură sau în cinema, fotografie, video, chiar și în leadership; acesta este de asemenea, un tip de activitate creativă. Dar în același timp, trebuie să te asiguri că nu este la nivelul egoismului, ci deasupra acestuia.

Întrebare: Cum poți determina acest lucru?

Răspuns: Depinde de ceea ce este important pentru om în primul rând: să avanseze sau să se dezvolte în artă, să avanseze sau să conducă.

Comentariu: Dar uneori poate copleși omul atât de mult încât crede că o face cu un scop…

Răspunsul meu: Există un mediu pentru asta, un lider care îl poate proteja și nu-l poate lăsa să cadă.

Comentariu: În Cabala, omul, în principiu trebuie să lucreze împotriva voinței sale, să își asume un fel de muncă pe care o face prin forță. Dar în acest caz, pur și simplu nu va funcționa. Să presupunem că omul are capacitatea de a scrie, dar îi dau ceva de tocat în bucătărie.

Răspunsul meu: Oricum va scrie și nu va pleca nicăieri. Trebuie să se exprime în continuare. Sufletul este etern și va pătrunde prin el însuși. Viața este cea mai mare forță care va găsi întotdeauna un fel de portiță și se va manifesta.

Comentariu: Știţi cât de puternic poate fi egoismul unui om…

Răspunsul meu: Nu! Nu contează! Cu toate acestea, dezvoltarea și evoluția se îndreaptă spre faptul că sufletul se va manifesta deasupra corpului, pentru că aceasta este cea mai înaltă sursă. Corpul nostru este doar o mică parte animalică. Aceasta se manifestă treptat pe parcursul evoluției. Animalele nu evoluează, dar oamenii da.

„Omul din noi” crește din generație în generație și ajunge treptat la punctul în care partea sa umană crește din ce în ce mai mult din acest om animal. Și acum trece printr-o transformare revoluționară, un salt. O componentă spirituală începe să se manifeste în noi, care este superioară acestei vieți. Pe de o parte, această viață devine vizibilă ca o catastrofă global, și în același timp, avem oportunitatea de a dezvălui partea spirituală a noastră. Aceasta este generația noastră.

Din KabTV „Am primit un apel. Creativitate în Cabala”, 05.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Trebuie să aducem Cabala oamenilor fără să-i speriem.

Răspunsul meu: Nu-i sperie. Le ofer medicament pentru temerile lor, doar că nu îl ofer pentru ca ei să rămână în această viață și să o îndulcească puțin, ci pentru a se ridica la un nivel la care să fie eterni, perfecți, infiniți. Desigur, sună cool și neclar, dar în adâncul sufletului, fiecare om își dorește practic doar asta.

Comentariu: Este clar că cel menit să ajungă la Cabala va veni, partea lui interioară se va deschide. Și cel care nu, este menit să…

Răspunsul meu: Chiar și cel care nu este menit va dori totuși să vină, pentru că această viață devine foarte înfricoșătoare. Înfricoșător! Așteptați puțin. Aici va fi o deversare de petrol, va fi un vulcan, un alt tsunami, încă câteva incendii. Să trăim până la iarnă și veți vedea ce fel de iarnă va fi, poate minus cincizeci de grade. Asta e mai rău decât plus patruzeci vara.

Așadar, totul este încă în față. Nu ameninț, dimpotrivă, vreau să mergem pe o cale rapidă și bună, pentru că pentru copilul tău îți dorești mereu ca el să crească mai înțelept, să nu facă greșeli prostești și ca lucrurile să meargă bine, nu ca să fie nevoit să-l pedepsești.

Întrebare: Dar de fapt, vine o lovitură, omul se simte deprimat, bolnav. Chiar credeţi că o parte din el se va deschide sau că se va întâmpla un proces în el?

Răspuns: Dacă ești lovit de câteva ori, vei fi de acord cu orice! Nu ai propriul tău „Eu”. „Eul” nostru nu este al nostru. Suntem cu toții niște mici animale. „Eul” poate fi suprimat oricum și vei fi de acord cu orice.

Chiar și acum acționezi subconștient conform stării tale animalice. Nu ai nicio filozofie personală, nicio ideologie, nu te bazezi pe nimic. Nu există o astfel de noțiune în lumea noastră. Cu toții pornim de la egoismul nostru; acesta ne dictează da ce să ne agățăm, ce să prețuim. Asta este tot.

Cine este un om în această lume, de fapt? O creatură mică egoistă programată, fără nimic al său. O marionetă trasă de sus, fără liber arbitru. Așadar, de ce să raționăm despre asta?

Întrebare: Și procesul? Ce se întâmplă cu omul după lovitură? Ce este transformat?

Răspuns: Această marionetă începe să tresară puțin. Apoi are șansa să audă cum să scape de suferință.

Întrebare: Și cum va auzi în masa generală de informații din jurul său?

Răspuns: Poate că va trebui să meargă în India timp de douăzeci de ani și să se întoarcă cu mâinile goale. Iar următoarea generație nu va pleca deloc. Deocamdată, nu se poate face nimic.

Întrebare: Deci nu este o etapă cu o singură lovitură?

Răspuns: Nu, omenirea trebuie să ajungă singură la conștientizare, altfel o veți conduce cu forța. Această etapă neprocesată trebuie să se desfășoare singură. Este ca o rachetă: prima etapă se arde, a doua se aprinde, apoi a treia și așa mai departe.

Oamenii trebuie să vadă golul din filosofii, din științe, din religii și din tot restul. Trebuie să descopere acest gol, să vadă în toate acestea doar cultura pământească, și în această măsură, să o folosească în mod rezonabil. Dar le va oferi doar înregistrarea în trenul în care călătoresc. Și încotro merge trenul? Asta trebuie să afle ei.

Din KabTV „Am primit un apel. Încotro merge trenul?”, 26.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Se spune că omul care judecă trebuie să se angajeze în măreţia Creatorului, iar apoi Creatorul îi va da daruri în care nu va simți pâinea rușinii. Cum poate omul să judece în timp ce Îl înălță pe Creator?

Răspuns: Cel mai important lucru este că prin înălțarea Creatorului, influențezi revelarea Lui către întreaga creație.

Întrebare: Cum poate omul să primească un dar de la Creator nu de dragul darului în sine, ci datorită măreției Creatorului, astfel încât acesta să fie punctul central?

Răspuns: Cereţi, nu este nimic altceva de făcut. Cereţi!.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 23/09/2025, „Roş HaŞana”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Iubirea, toată lumea vrea să iubească, să fie iubită, să lucreze la un loc de muncă pe care îl iubește, să viziteze locuri pe care le iubește. În noi există o enormă dorință spre iubire. Personal, simt că toată viața căutăm iubirea, dorim să fim iubiți.

De ce alergăm după iubire, de ce suntem atât de atrași de acest sentiment puternic?

Răspuns: Pentru că nu suntem nimic mai mult decât ființe create, iar natura noastră este dorința de a ne bucura. Ceea ce satisface această dorință este plăcerea pe care o simțim. În funcție de ceea ce tinde fiecare persoană, de locul în care simte gol și de ceea ce o umple, către asta experimentează iubirea.

Iubesc peștii, îmi iubesc mama, îmi iubesc copiii, iubesc soarele, răcoarea, căldura, nu contează ce. Dacă sunt plin de aceea spre care tind, dacă îmi împlinesc dorința, numesc asta iubire pentru ceea ce mă încântă în prezent.

Sunt lucruri pe care le știu dinainte că le iubesc fie din obișnuință, fie din fire, pentru că așa am fost creat. Și sunt lucruri cu care m-am obișnuit și apoi le iubesc și pe ele.

În cele din urmă, ceea ce numim iubire în viețile noastre este împlinire prin plăcerea la care tânjesc, pentru că îmi umple dorința. Iar senzația că dorința mea este îndeplinită este ceea ce numim iubire.

De exemplu, iubesc peștele. Asta înseamnă că vreau să-l mănânc și mă pot sătura cu peștele care se află în fața mea în farfurie.

Întrebare: Și totuși, tindem mai mult spre iubirea umană decât spre iubirea materială…

Răspuns: Iubirea are mai multe niveluri, în funcție de ceea ce iubim, adică ceea ce ne împlinește. Omul are nevoi de împlinire, pe care știința Cabala le împarte conform unei scări de dorințe și aspirații. Această scară începe cu dorințele pentru mâncare, sex și familie. Apoi urmează dorințele pentru bogăție, onoare și cunoaștere.

În esență, toate aspirațiile și împlinirile noastre pot fi incluse în aceste șase tipuri de dorințe. Dacă tânjesc după un anumit fel de împlinire, înseamnă că o iubesc. Mai mult, nu iubesc doar împlinirea în sine, ci și sursa ei, care devine importantă pentru mine, deoarece îmi oferă plăcere.

Așa ne construim viața. Și întreaga noastră viață se desfășoară între ură și iubire.

Din a 692-a conversație Viaţă Nouă 692 – Ce este iubirea? 16.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă principiul cabalist „Lumina este în repaus și în perfecțiune”?

Răspuns: Lumina este în repaus deoarece nu are alte motive, acțiuni sau dorințe decât să dăruiască, să influențeze, să umple, adică să genereze doar bine.

Aceasta nu înseamnă că nu întreprinde nicio acțiune. Lumina îndeplinește diverse acțiuni, inclusiv unele alternante, dar toate au ca scop doar maximizarea împlinirii, saturației și bucuriei obiectului către care coboară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cunoscutul fizician Michio Kaku scrie: „Astăzi, fiecare dintre noi lasă în urmă o amprentă digitală gigantică. Uitându-ne la cardul de credit, putem spune ce țări vizităm, ce mâncare preferăm, ce haine purtăm, unde studiem. Există postările de pe blog, jurnalele, e-mailurile, videoclipurile, fotografiile. Cu toate aceste informații, putem construi o imagine holografică care ar vorbi și ar acționa exact ca noi, cu aceleași obiceiuri și amintiri. Și ce se va întâmpla când vom putea reproduce neuronul nostru, neuron cu neuron?”

Cu alte cuvinte, el spune că aparent, omul poate dispărea, dar tot rămâne, toate dorințele sale rămân. El numește asta nemurire.

Răspunsul meu: Nemurirea există deja pentru că gândurile și dorințele noastre plutesc în aer. Chiar așa este. Inima și mintea spirituală, conținutul lor (dorinţele şi gândurile), toate rămân. Nu mor odată cu corpul. Nu sunt în inimă, ci într-un alt purtător. Poți pune o pompă în locul inimii, un computer în locul creierului – nimic nu se va schimba.

Comentariu: Michio Kaku spune că trupul biologic uman pleacă, dar toate informațiile rămân.

Răspunsul meu: Și cum te vei conecta la el? Prin cardurile lui de credit?!

Comentariu: Ca și cum ar fi o bibliotecă de date, o „bibliotecă a sufletului”.

Răspunsul meu: Cum? Unde se află ea? La urma urmei, ceea ce ai făcut nu este scris undeva în biblioteci, teatre, locuri de muncă etc. Este înregistrat în formă spirituală – în spațiu, dar nu în lumea materială. Se pare că existăm într-un spațiu material, dar în realitate, acest spațiu este spiritual. S-ar putea spune că este digital, asemănător unei matrice, un spațiu măsurat în zeci, sute și mii de unități proprii.

Comentariu: Deci nu pot crea un alt corp biologic și să-l umplu cu toate informațiile de la persoana decedată – ceea ce a gândit, a visat, ceea ce a scris în blogul său.

Răspunsul meu: Nu, nu va exista nicio corespondență cu conținutul interior. Acel corp fizic s-a potrivit complet cu conținutul său interior. Nu poți crea același lucru. Nu ai cum să-l creezi pentru că, în principiu, și-a îndeplinit deja scopul și nu mai este nevoie de el.

Comentariu: Deci nu poți păși în același râu de două ori.

Răspunsul meu: Nu, nu este nevoie!

Întrebare: Atunci ce este nemurirea?

Răspuns: Nemurirea este existența în volumul de dorințe și gânduri care se corelează corect între ele și sunt conectate cu restul, deoarece nu mai sunt împărțite de corpuri, și împreună, formează un nor senzorial-informațional.

Nu este corpul, ci ceea ce există înainte ca trupul să se nască și după ce moare: un nor senzorial-informațional, dorințele și gândurile noastre.

Dacă în timpul vieții mele intru în acest nor informațional-senzorial și încep să mă corelez cu el, să interacționez cu el, să mă conectez cu el, să exist în el în mod sensibil – și corpul meu nu interferează cu acest lucru, ci poate chiar ajută într-un fel, rezistând și astfel direcționându-mă – atunci în acest fel intru în nemurire.

Acolo întâlnesc datele informaționale și senzoriale ale tuturor celor care există, ale tuturor celor care au existat vreodată și chiar ale celor care nu trec prin lumea noastră, deoarece există câmpuri informaționale și senzoriale mult mai mari.

Întrebare: Putem umaniza puțin această imagine? Aș putea întâlni foști lideri sau pe altcineva acolo?

Răspuns: Nu, nu este atât de materializată pe cât ni se pare. Nu ne putem întâlni acolo cu mamele, bunicile și bunicii noștri. Așa gândesc copiii. Dar nu este așa.

Toate acestea se află la nivelul următor, superior. Deoarece toate câmpurile senzorial-informaționale mici numite înregistrarea unei persoane (în ebraică, „Reşimot”) sunt incluse într-un sistem comun și există în el în mod constant. Iar corpul nostru, cât timp trăim în el, nu face decât să ne distragă atenția de la acest sistem. Trebuie să ne asigurăm că în timpul vieții noastre, corpul nostru nu ne distrage atenția de la acest sistem, astfel încât să ne unim într-un singur sistem senzorial-informațional, care se numește „suflet”.

Și corpul nostru (trebuie să înțelegem că este doar un tip special de obstacol) există doar pentru a-și întări conexiunea cu toate aceste ființe fragmentate, aceste înregistrări senzorio-informaționale, de 620 de ori.

Ni se pare că trupul nostru există, dar de fapt nu există. Este doar o rezistență la unirea cu celelalte particule informaționale. Iar Reşimo (o înregistrare senzorio-informațională) tânjește după conexiunea cu celelalte particule și tinde spre ea. Corpul mă trage spre moarte, dar Reşimo a mea mă trage spre nemurire! Să o ascultăm!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ce ni se întâmplă acum este organizat de Forța superioară. Sarcina noastră este să începem să simțim că Creatorul ne-a făcut loc pentru a umple acest spațiu liber cu proprietățile, forțele, intenţiile și acțiunile Sale. Aceasta se numește dezvăluirea Creatorului în realitatea în care ne aflăm.

Nu există lumi îndepărtate, din altă lume. Suntem într-o singură realitate numită „lumea” – dorința noastră. În această dorință, trebuie să dezvăluim calitățile Creatorului. Toată această realitate este dorința noastră pe care trebuie să o corectăm, iar apoi lumea va fi umplută cu calitățile Creatorului. Așa Îl dezvăluim: „prin acțiunile Sale Îl vom cunoaște” în interiorul dorinței noastre și nu undeva în exterior.

Adică, trebuie să înțelegem că tot ceea ce simt în realitatea mea se întâmplă doar în dorința mea. Mi se pare că există eu și această lume, dar de fapt, totul se întâmplă în interiorul dorinței. Întreaga întrebare este cum să-ți schimbi și să-ți corectezi dorința astfel încât să fie umplută de prezența Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă să umpli realitatea cu prezența Creatorului?

Răspuns: Întreaga realitate, cu excepția unui punct în care simt că „eul” meu este Creatorul. Nu există nimic altceva. Nu există nimeni altcineva în afară de El, iar noi ne aflăm în interiorul Forței superioare. Întrebarea este cum dezvăluim acest lucru? Aceasta este o chestiune de percepție (revelație) a realității.

Revelația Forței superioare începe cu faptul că ne aflăm în ascundere. Punctul nostru este situat în AHP al gradului superior (în partea sa inferioară din spate).

Întreaga lume este AHP al celui superior, partea sa opusă, care a fost golită de toată lumina, și prin urmare, nu simțim prezența Creatorului în lume. Dar dacă ne restricționăm față de această lume, devenim ca un făt în pântecele mamei, iar superiorul va începe să lucreze asupra noastră și să ne crească.

A te restricționa înseamnă că în loc de percepția ta actuală asupra lumii, să simți Creatorul și partea opusă a gradului superior. Acest lucru îmi va schimba întregul comportament. La urma urmei, cum m-aș comporta dacă aș ști că sunt în superior? Probabil m-aș anula complet în fața Lui; Singura problemă este că nu-L simt.

Dar de ce S-a restricționat Cel Superior și nu m-a lăsat să-L simt? El vrea să-mi dea libertatea de alegere, astfel încât, fără să-L simt pe Creator, să mă comport ca și cum El m-ar umple! Adică, nu mă comport ca un copil singur acasă, ci mă comport bine și corect, ca și cum părinții mei ar fi lângă mine.

Întrebare: Ce înseamnă să umpli realitatea cu calitățile Creatorului?

Răspuns: Aceasta înseamnă să fii cât mai aproape de calitatea dăruirii. Prima acțiune care ni se cere nouă, egoiștilor, este restricționarea. Îmi restricționez egoul, încerc să fiu ca Cel Superior tot timpul și mă comport ca și cum El ar umple întreaga lume.

Aceasta se numește: „Nimeni nu mă va ajuta în afară de mine”. Nu simt Forța superioară, ci acționez ca și cum ar fi lângă mine. Nu mă comport ca un copil lăsat de capul lui, ci ca și cum părinții mei ar fi acasă. Se pare că trebuie să construiesc un program spiritual în mine.

Dar nu știu cum să fac asta, așa că Îl întreb pe cel superior, iar El începe să se joace cu mine.

Dintr-o lecție de Cabala pe tema „Percepția realității”, 17.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→