Întrebare: În ultimele câteva săptămâni în care am citit din Cartea Zohar, am fost foarte concentrat pe munca internă, spirituală. Dintr-o dată, nu o mai pot susţine nici măcar 10 secunde. Ce pot face când ceva de genul ăsta apare?

Răspuns: Încearcă să o susţii cinsprezece secunde. Nu am un alt sfat. Sunt momente, în special când cineva doar s-a apucat de studiat înţelepciunea Cabala, în care o persoană nu este în stare să lucreze cu ea însăşi. Încă nu a acumulat suficientă experienţă şi nu ştie cum să-şi înşele egoul.

Încearcă să desenezi ceva lângă pasajul din Zohar, scoate în evidenţă, subliniază, adică lucrează cu textul, chiar şi mecanic uneori, dacă nu poţi face nimic altceva. Se întâmplă ca o persoană să fie complet deconectată de spiritualitate. În timpul unei astfel de stări, se poate conecta numai lucrând cu textul, procesându-l pur mecanic, mutând virgule, împărţindu-l în sub paragrafe, amestecând textul şi organizându-l.

Nu contează ce va face o persoană cu el, chiar dacă numai citeşte literele, cheia este să continui să îl citeşti. Trebuie să ştie că astfel se induce în eroare, pentru a continua să citească, şi aceasta este muncă.
Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/15/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Lumina superioară rămâne în repaos absolut şi nimic nu împiedică fiinţa creată din a simţi că este controlată de o forţă unică şi unificată ce umple întreaga creaţie. Pproprietăţile creaturii însă o împiedică să simtă acea forţă deoarece creatura este opusă Creatorului, Lumina.

De fapt, conform condiţiilor primei restricţii, (Tzimtzum Aleph), propietăţile creaturii trebuie să corespundă cu propietăţile luminii, dăruirea. Această condiţie este pusă de Creator, care doreşte să aducă creatura la cea mai confortabilă stare, exact aceeaşi ca şi a Lui.

Astfel, dorinţa Creaturii, care nu deţine intenţia de a dărui, este de a se izola de Creator, ceea ce o împiedică să simtă lumina, împlinirea. Această corecţie prin care trebuie să trecem, pentru a ne simţi ca fiind în interiorul luminii Superioare este considerată ca fiind „ecran” (Masach) sau intenţia de a dărui.

De aceea, există un sistem de ascundere, ascunderea lumilor, ce restricţionează Lumina faţă de Creatură („lume” în Ebraică este Olam şi „restricţie” este Alama), în spatele căruia este cultivată dorinţa egoistă. Apoi, o scânteie de ecran şi Lumina Reflectată se trezesc în ea şi acesta este punctul din inimă.

Dacă Creatura îl creşte, o face într-un poces în care îi este constant arătata, de către sistemul de lumi o nouă mărime a dorinţei, către un nivel tot mai mare, începând de la zero. Cel precedent răspunde arătând o dorinţă de a obţine intenţia de a dărui pentru chiar acea dorinţă.

În acest caz, sistemul de ascundere va garanta corecţia acestuia, un ecran anti-egoistic, intenţia de a dărui. Creatura cere ca întreaga grosime (Aviut) a dorinţei pe care sistemul de lumi o descoperă din partea stângă să fie corectată de către ecran, intenţia de a dărui din partea dreaptă. Legând aceste două forţe laolaltă, dorinţă şi intenţie, creatura se construieşte în asemănare cu Lumina superioară.

Pe măsură ce creşte, Creatura experimentează diferite senzaţii în impactul cu Lumina superioară. Poate gândi că este liberă să facă ceea ce doreşte. Mai mult poate să cugete sau nu la aceasta. Poate să-şi dorească sau fie sau să nu fie liberă la un nivel mai mare sau mai mic, sau să nu aibă nici o idee despre aceasta problemă, adică poate fi mai apropiată sau mai depărtată de nivelul animal sau uman.

Când punctul din inimă, scânteia ecranului spart şi Lumina Reflectată, încep să fie descoperite de o persoană, atunci primeşte o oportunitate să îl extindă şi să ceară Lumina care Reformează pentru aceasta. Precedent, această sânteie, ecranul spart, o obliga să-şi dorească spiritualitatea în mod egoist şi să se bucure de Creator şi de lumea spirituală în mod egoist. În schimb, acum, doreşte să schimbe totul în dăruire.

Astfel, o persoană intră în grupul cabalist şi începe să practice dăruirea în acesta. Fie că are succes sau nu, toate sunt componente necesare pentru a ajunge la o rugăciune. Dacă o nevoie potrivită se coace într-o persoană, Lumina superioară, care acum îi dă senzaţia de depărtare, îi va da senzaţia de a fi aproape.

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Shamati #8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: La începutul lecţiei din Cartea Zohar, înţeleg şi sunt inspirat de cuvintele tale cu privire la intenţie. Dar în momentul în care începem citirea Zoharului, ma confrunt cu o multitudine de gânduri străine şi nu reuşesc să restabilesc intenţia corecta. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Regreta! O persoană dezvoltă treptat necesitatea de a simti materialul de studiu. Într-adevăr, vorbim despre o oportunitate de a percepe spiritualitatea. Dorintele noastre (vasele) sunt senzaţiile noastre, aspiratiile.

Dacă o persoană nu are încă dorinţa de a descoperi pe cel de sus, forţa de a darui, pe baza celui mai mic, forţa de primire, prin modul in care cel inferior va deveni similar cu cel superior în proprietăţile sale, el sau ea nu ajunge încă inspirat de o căutare spirituală constantă.

Tu nu-l poti ajuta, doar regreti cat de mult poti. Şi grupul trebuie să stimuleze ferm, intenţia corecta în timpul studiului.

Numai în acele momente în care o persoană îşi aminteşte despre intenţie sunt considerate ca studiul Torei (Cabala), Lumina care reformeaza. Dacă unul însumează toate aceste momente, el poate număra câte minute din timpul vieţii sale, a studiat Tora …. Dar indiferent de motivul pentru care nu o face, cu timpul o va face. Treptat, se va întâmpla.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între reţeaua relaţiilor noastre unul cu altul şi reţeaua legăturii dintre marii cabalisti ale căror lucrări le studiem?

Răspuns: Noi trebuie să devenim similari la reţeaua conectarii care a legat împreună marii cabalisti. Unul mic creste prin dorinta de a deveni ca unul mare.

Unul „mare ” este o reţea de conexiune pe care Cabalistii au creat-o între ei. „Unul mic” suntem noi, cei care dorim să ne conectam cu, să fim în, şi să devenim similari cu aceasta.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum te pregatesti pentru a da explicaţii în timpul lecţiilor sau pentru sustinerea cursurilor la convenţii?

Răspuns: Ca sa-ţi spun adevărul, mai degraba as veni pe scena şi aş sta tăcut pentru o oră şi jumătate, şi asta ar fi tot. Între timp, voi puteţi lucra la construirea intenţiei de a vă uni într-o singură aspiraţie, pentru a dezvălui între voi proprietatea de daruire si iubire, Creatorul. În momentul în care vă uniti, veti merita revelaţia, Lumina care reformeaza şi revelarea generală.

De ce trebuie sa „trancanesc” pentru o oră şi jumătate? Poate că astfel te voi distrage de la construirea intenţiei corecte faţă de Lumina? Discursul este necesar doar pentru a vă lega împreună mai mult şi mai mult, pentru a adăuga câteva cuvinte de trezire.

Cheia este unificarea, în care veţi primi orice altceva. Dacă este revelata, nu aveţi nevoie de lecţii. Sufletele apoi lucreaza într-un alt tip de conexiune…

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să-şi clarifice cineva comportamentul în relaţia cu grupul? Să vorbească cu ei, să acţioneze împreună, sau să fie în acelaţi loc fizic?

Răspuns:  „Totul se clarifică în gând” şi nimic nu poate fi văzut în afară. Omul poate părea indiferent, chiar nepoliticos, nerăbdător, fără să-şi exprime o atitudine bună faţă de ceilalţi. Poate aşa are el caracterul, sau se preface cu scopul de a nu slăbi eforturile sale interne mari.

Omul trebuie să caute imaginea internă a grupului, locul unde există toate dorinţele lui, gândurile, idealurile, speranţele comune, şi să se agaţe de ea. Judecând după manifestările externe îţi va fi poate greu să accepţi grupul. Va veni mai târziu, când vei înceta să mai dai atenţie la extern fiindcă „iubirea acoperă toate păcatele”.

Tu vii în acest loc fiindcă oamenii adunaţi acolo au puncte în inimă, aşa că, apropie-ţi aceste puncte interioare.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce forte se opun ca rugaciunea mea sa se ridice la Poarta Lacrimilor?

Raspuns: Inainte de toate, nu avem loc de intoarcere cu exceptia fortei colective a grupului deoarece aici este locul in care se afla Creatorul. „Poarta lacrimilor” inseamna ca spargem egoismul si ne unim ca unul.

Aceasta stare este vazuta ca „Poarta Lacrimilor” pentru ca atunci cand ajungi la ea (daca intr-adevar ajungem la un astfel de stadiu) primim forta de a cere si de a plange, deoarece suntem uniti intr-un singur vas si o singura dorinta. Slabiciunea noastra si lipsa sperantei ne conduc spre un plans numit „lacrimi”, si atunci „Poarta” se deschide in sfarsit.

Dar asta se intampla doar atunci cand unitatea este obtinuta  si unificarea incepe la mijlocul grupului. Deci, nu conteaza unde te afli, in Detroit sau in alt loc. Starea in care iti doresti sa te legi de ceilalti pentru a ajunge la dragoste dar nu o poti primi, se numeste „Poarta Lacrimilor”.
Din  Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scarii), Articolul „Care este temelia pe care Kedusha (Sfintenia) este construita”: Cand construim o cladire in corporalitate, vedem ca toti cei care vor sa construiasca o cladire la inceput sapa o fundatie, iar peste fundatie construieste cladirea. Sapand fundatia vedem ca ar trebui sa facem diferenta intre o cladire cu un etaj sau o cladire cu multe etaje. Astfel,  adancimea fundatiei trebuie sa fie proportionala cu numarul de etaje al constructiei. Fundatia nu se sapa intr-o zi. Mai degraba in fiecare zi se sapa pentru a putea fi mai adanca, astfel incat sa poata fi construita o cladire inalta.

Aceeasi ordine se aplica si in spiritualitate…Si ce inseamna a sapa in spiritualitate? Este o deficienta, o deficienta care iti sapa in inima, deoarece inima este numita „dorinta”, inima este numita Malchut, inima este numita „pamant”, „sol”. … Cu alte cuvinte, inainte sa ne apucam sa construim, prima data trebuie sa sapam in pamant, si sa scoatem afara tot ce se gaseste in acel loc in care sapam.

Pentru ca creatura sa invete conditiile care i-ar permite sa se asemene Creatorului si sa inteleaga scopul creatiei, trebuie sa isi includa siesi toate proprietatile Creatorului, una cate una. De aceea toate proprietatile Creatorului si toate proprietatile creaturii sunt incluse una in alta si se contopesc atat de bine incat creatura ramane fara o „inregistrare” (impresie) a ceea ce inseamna sa fie similara Creatorului. Asta se obtine prin spargerea care se intinde de sus in jos, in profunzimea dorintei, de la zero pana la al patrulea nivel.

In felul acesta are loc amestecul  proprietatilor Creatorului si creaturii in forma opusa scopului. Aceasta forma contine toate detaliile care sunt absolut opuse scopului final, starii complet corectate. Aici, creatura, „omul”, apare, si va trebui sa devina similar Creatorului in viitor. Din acest stadiu, el incepe sa urce singur pentru a ajunge la Creator, adevarata calitate a daruirii. In acest fel, omul avanseaza de la inceputul creatiei pana la completa, finala corectie.

Totul este construit pe dorinta de a se bucura, materia creatiei. Cu cat mai mult o folosim, cu atat mai mult putem construi, insemnand ca pentru inceput trebuie sa sapam in acea dorinta de a ne bucura si sa simtim cat de mult este opusa Creatorului. Asta inseamna sa sapam in ea la mare adancime si sa nu ne fie teama sa ii vedem latura opusa. Este un sentiment neplacut si de obicei aduce suferinta. Pentru ca, descoperim latura opusa starii de bine.

Apoi ajungem la necesitatea corectiei si incepem sa cerem Luminii, proprietatea Creatorului sa corecteze proprietatea creaturii. Asta inseamna ca „construiesti o cladire”. In orice caz, oamenii nu pot construi singuri, Lumina construieste. Noi trebuie sa dam vasul, dorinta si sa exprimam cererea noastra concret. Daca intelegem si cerem exact ce avem nevoie pentru a urca inca un pas, inca un „etaj”, Lumina vine si construieste. In felul acesta noi avansam.

Fundatia care este folosita pentru structura spirituala este dorinta de a ne bucura, senzatia de stare opusa Creatorului. Cu cat mai mult sapam, cu atat mai mult urcam.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am avut nevoie de toti acesti mii de ani de dezvoltare, reincarnari si suferinte, daca schimbarea majora are loc abia acum?

Raspuns: Dorinta de a primi placere se presupune ca trece prin toate aceste stadii si la fiecare din ele, nu conteaza cat de mic, iei o decizie constienta, cum ar fi ca starea curenta este rea si trebuie sa iti continui calatoria, sa adaungi inca un gram de dorinta, sa urci inca un milimetru mai sus catre noua calitate.

La fiecare nou grad, totul pare a fi bine, dar cateva momente mai tarziu din nou iti lipseste ceva, iar ceva nu-i in regula. Inca ceva rau se dezlantuie, cu o asemenea forta ca nu-i poti face fata.  La inceput totul a fost grozav, iar acum ma omoara, iar eu trebuie sa mai urc inca un pas.

Astfel, urcam o multime de pasi, incantati la inceput si franti de durere spre sfarsit. Fara aceste trairi, nu experimentez contrastul dintre Lumina si intuneric si nu obtin vasul construit din aceste aspecte opuse de perceptie. Fara acest vas, nu am cu ce sa ma intorc spre Lumina Infinitului.

Astfel, trebuie sa trec toata aceasta cale, sa urc mii de pasi, sa fiu absorbit de placerea sau de oroarea fiecaruia din ei. Astfel ajungem la ultimul pas al scarii, si chiar si acum, in stadiul de daruire si dragoste, inca mai cadem, la fel cum a facut si Rabbi Shimon, care s-a transformat intr-un „negustor ambulant” inainte de corectia finala.

Ce fel de stadiu este asta? Unde a cazut? La cea de-a 124 treapta, cea care o precede pe ultima, el a descoperit ca este cea mai rea treapta dintre toate, unde s-a simtit ca si „Shimon de la piata”. Si atunci, odata ce a experimentat diferenta fata de ultima treapta, a urcat spre perfectiunea finala.

Cu cat mai mult ai urcat, cu atat mai rau te face sa te simti stadiul actual, deoarece devine un pas intermediar pentru urmatorul. Acest grad actual este atat de rau incat nu-i mai poti face fata. La sfarsit, trecand prin toate impresiile pozitive sau negative, te ridici mai sus. Cele negative alcatuiesc adancimea vasului tau, in timp ce cele pozitive devin raspunsul tau fata de daruire si in felul acesta obtii vasul complet.

Speram la un anume „salt”, dar nu exista nici unul. Un copil de un an nu poate face un pas si sa fie de cinci ani. Poate el sari peste procedeul lent, gradual de crestere? I-ar lipsi acesti ani pierduti din viata. Perceptia sa in toate domeniile din viata ar fi distorsionata. Pregatirea vasului este necesara si nu poate fi evitata.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul „necesitatăţii”, de care trebuie tot timpul să avem grijă?

Răspuns: Necesitatea pentru mine este să simt tot timpul conexiunea cu Lumina care mă ghidează, aşa cum un adult ghidează un copil cu mâna. De aceea doresc să fiu conectat cu Lumina, ca să simt permanent cum mă ghidează mai departe.

Îţi aduci aminte cum erai dus de mână de mama ta? Lasă Lumina să te conducă în acelaşi fel!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 5/15/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→