Întrebare: La ce trebuie să ne concentrăm, pentru a descoperi conexiunea în dorinţa noastră comună?

Răspuns: Toţi trebuie să lupte să vizualizeze cât de bine poate grupul (lumea şi/ sau, pe ei înşişi) c şi să intre în el:  în locul, fără corpuri fizice cci numai dorinţe care-L vizează pe Creator. Omul vede cum aceste dorinţe sunt conectate mutual într-un singur sistem, doreşte să fie în el, dar încă se simte deoparte. Ei sunt toţi legaţi în timp ce el încă nu e.

Apoi, în funcţie de abilităţile lui de a le dărui, el roagă şi cere de la ei să-l influenţeze ca raspuns şi să-l includă, să-l ia şi pe el înăuntru. La fel ca atunci când se dansează în cerc şi laşi pe unul din afară să intre. Faci loc pentru el şi el se alătură. Asta înseamnă să primeşti susţinere de la grup.

Depinde de cât de tare a cerut asta şi a dorit să fie inclus în grup, cât să ia putere, dorinţa şi gândurile de la grup  şi cât de mult vrea el să-şi înlocuiască propriile gânduri şi dorinţe cu cele ale grupului, nelăsând nimic din el însuşi şi, ca urmare, anulându-se pe sine. Şi, în loc să aibă propriile gânduri şi dorinţe, el primeşte ceva de la grup, noi spunem că a câştigat spiritualitate.

Apoi, în grupul în care el a intrat, el doreşte să descopere forţa colectivului care îl umple şi îi conectează. Această forţă trăieşte între ei, este iubirea mutualî şi conexiunea. Omul doreşte să se afunde în forţa cere leagă împreună toate părţile dorinţei comune. Aceasta este privită ca angajamentul lui la adeziunea cu Creatorul, când el primeşte mintea şi senzaţiile nivelului superior.

Făcând aşa, el nu se anulează pe sine, însă începe să se experimenteze pe sine ca nou, născut mulţumită faptului că s-a anulat pe sine, a primit gândurile şi dorinţele de la grup, a obţinut conexiunea şi în interiorul lui a simţit o forţă vitală, Lumina. Asta înseamnă că acum, vasul (Kli-ul) şi Lumina sunt noi, spirituale.

Aceştia sunt paşii pe care trebuie întâi să-i faci.

Din Lecţia 8 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Scrisoarea 25; Ar tebui sa mergem intotdeauna de-a lungul a doua cai care se neaga una pe cealalta, sa simtim deficienta si perfectiunea, rugaciunea si recunostinta.

Cheia este sa gasesti dorinta corecta. Incepem cu o mica scanteie, fara sa avem cea mai mica idee  ce vrem de fapt. Suntem adusi intr-un loc unde studiaza cabala fara nici o intelegere a ceea ce este studiat si de ce ar trebui sa incercam sa ne apropiem.

In orice caz, treptat, in timp ce facem tot felul de lucruri pe care le şi/sau nu le intelegem, incepem sa ne formam o idee, un sentiment, o cunoastere.  Ne clarificam atitudinea fata de toate acestea, si intelegem cine suntem, ce ar trebui sa facem, unde suntem, si prin ce proces trecem.

Astfel, de la starea de ignoranta totala, lipsa cunostintelor si a intelegerii, de la inconstienta, planset instinctiv, facem o tranzitie gradula la o stare in care castigam mai multa claritate si vedem mai multe detalii, ce le-a determinat, de ce sunt necesare.

In acest punct, incepem sa deosebim ce este mai important sau mai putin important pentru noi si in timp ce citim cartile, cautam ce am citit in interiorul nostru. Evaluam  daca avem notiunea de daruire, receptie si dorinta de a darui Creatorului, ceea ce este total artificial si ireal. Nu intelegem notiunea de dragoste si conectare cu prietenii despre care s-a discutat.

Singurul lucru la care mai putem spera este Lumina care Reformeaza. Toate transformarile pe calea spirituala, de la starea zero, punctul din inima si mai departe, se intampla doar cu ajutorul Luminii. Daca o persoana crede ca poate face altceva si avansa intr-un alt fel, face o mare greseala care l-ar putea opri pe cale sau chiar intoarce complet.

De aceea, trebuie sa faca totul pentru conectarea sa cu grupul: in ce masura nu reuseste sa o mentina sau nu simte nevoia pentru asta si isi aminteste deoarece nu-i place sa se gandeasca la asta si este ingrozit la inceput. Trebuie sa evalueze toate aceste lucruri negative pentru sine fara sa se scufunde in ele.

Mai degraba, de fiecare data cand asa ceva ti se arata, continua sa te ridici peste. Chiar daca nu poti depasi aceste resentimente naturale si sa lucrezi cu ele, este in regula. Cheia este sa le simti doar pentru o clipa, fara sa te traga inapoi, sa poti merge mai departe.

In aceste eforturi spre avansarea pe care o faci in ciuda dispretului, resentimentului si respingerii, acum exista o anumita cerere, o rugaciune care atrage spre tine Lumina Inconjuratoare. Sub impactul Luminii, ura ta se arata mai concreta si definita, iar tu incepi sa intelegi mai bine ce si de ce iti displace si iti face sila atat de mult. Cu alte cuvinte, incepi sa iti cunosti adevarata natura.

In esenta, intotdeauna studiem doar singuri relativ la o anumita forta vazuta ca Lumina superioara. Nu Lumina o studiem, ci pe noi insine impotriva ei ca si fundal. Nu Lumina o simtim, ci opozitia noastra fata de ea. In timp ce facem asta, suntem gata sa ne rugam, sa imploram. Pentru ca trebuie sa corectam aceste defecte interne, sa ne ridicam deasupra lor, si sa mergem mai departe in ciuda lor. In acest fel, cererea noastra pentru Lumina devine o intentie mai concreta si precisa.

Asadar Lumina isi face treaba si arata dorinta egoista din noi, „inclinatia spre rau”.Totul este luminat in noi de Lumina care cultiva dorinta calitativa si cantitativa, avansand astfel spre scop.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Deoarece toate schimbarile sunt facute doar de Lumina, de fiecare data cand actionam, actiunile noastre trebuie sa ne arate cat de nepotriviti suntem in comparatie cu ea. Cu alte cuvinte, trebuie sa actionez la fel cum face El ca sa pot vedea cat de diferit sunt de El in gradul actual.

Este similar unui copil, care incearca sa copieze comportamentul unui adult. Dupa ce a facut asta, intelege cat de corecte sau incorecte sunt actiunile sale de fapt. La fel ca atunci cand face exercitii, asambland mici jucarii dintr-un set de constructii, sau facandu-si tema pentru acasa.

Toate acestea le facem pentru a ne testa singuri si a ne putea compara rezultatele cu cele corecte. Avansarea noastra se bazeaza pe diferentele dezvaluite dintre „dorinte si realizari”, intre ceea ce sunt capabil sa fiu si ce se presupune ca sunt acum.

Asta inseamna ca, in mod constant trebuie sa facem acte de daruire si sa le folosim ca sa examinam si sa evaluam ce nu am obtinut inca. Nu ar trebui sa disper de fiecare data cand cad, ci sa iubesc starea de iluminare. Pentru ca astfel invatam sa mergem mai departe.

Nu inseamna de fapt ca am facut ceva rau si acum ar trebui sa ma simt vinovat. Dimpotriva, am reusit, si astfel mi se arata in ce fel mai pot avansa. Lumina imi  arata in continuare schimbarile pe care trebuie sa le fac pentru urmatorul pas. Daca nu pot face asta, Lumina nu mi s-ar arata si as pasi intr-un fel de ceata, o stare de inconstienta. As fi indiferent si m-as simti bine. Lumina nu mi-ar ilumina greselile si nu mi-ar arata ce am de facut.

Nu as avea pe nimeni cu care sa vorbesc daca nu m-am pregatit sa lucrez in grup, sa studiez serios si facand alte lucruri. De aceea, Lumina nu mi-ar permite sa fac urmatoarele actiuni care inca nu au un anumit fundament. In acest caz, ar parea ca sunt in regula si nimic nu mai trebuie facut. As intra intr-un fel de iluzie care ar putea dura mult timp, chiar ani.

De fapt totul depinde de pregatire, in timp ce pregatirea depinde de mediu. Astfel, se presupune ca facem cateva acte materiale, cum ar fi sa pregatim studiul, grupul, conectarea cu prietenii, si toate alegerile pe care tanjim sa le facem impreuna.

Daca sunt nerabdator sa ma unesc cu ceilalti si sa dezvalui proprietatea de a darui acolo, ar trebui sa imi formez atitudinea fata de conceptul intern de „grup” sau „loc” al spatiului spiritual, dorinta integrala unde proprietatea de daruire reciproca intre noi este revelata.

Este Lumina care reveleaza daruirea, iar cand aceasta revelatie atinge o anumita masura la un nivel minim, ne va implini. Vom experimenta daruirea insasi si foarte original, insemnand prezenta fortei superioare care sustine aceasta proprietate. Vom revela nu doar Lumina, ci chiar insasi sursa ei.

Rabash concluzioneaza in scrisoarea sa: „Fie ca Creatorul sa ne ajute sa acceptam guvernarea superioara peste timp si spatiu si sa-I fim alaturi tot timpul.”
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumea materiala nu avem putere asupra dorintelor noastre. In daruire, dorintele sunt mult mai mari, deci cum ne vom putea descurca cu ele?

Raspuns: In daruire, intalnesc un amic. Conectandu-ma cu el, eu sunt cel care determina gradul, forta si felul dorintei din care formez vasul pentru suflet.Eu sunt cel ce ia toate deciziile.

Gandindu-ma mai bine, aici apare o alta intrebare: Cine sunt „eu”? Pentru ca, nu am o anumita predispozitie si proprietati care sa defineasca cine sunt eu. Adevarat, anumiti parametrii nu depind de mine pana la sfarsit, sunt doar o roata dintata intr-un sistem si pot functiona doar la aceasta capacitate. Se poate argumenta, dar tu esti cel ce decide cum sa contruiesti o relatie cu ceilalti, cum sa actionezi in mecanismul comun  si cum sa il formezi din punctul tau de vedere.

Astfel, unindu-ne cu ceilalti, preiei intregul „mecanism”. Daca te opresti, intregul mecanism se va opri odata cu tine. Vrei sa opresti motorul? Fa-o! Astfel vei vedea ca atunci cand incepi sa te misti, simti intreaga realitate si vezi cu ce parte a ei te poti conecta.

In ciuda faptului ca esti doar o mica roata dintata, intreaga masinarie depinde de tine, iar tu indeplinesti dorinta colectiva, intregul sistem cu tot ceea ce este in el. Tu, o mica si minuscula roata dintata, devii identic Creatorului pentru ca intreg sistemul atarna deasupra ta.

Sistemul integral poseda o remarcabila proprietate pe care nu o putem intelege: Toti sunt la fel de importanti ca si intregul. Asta se intampla chiar si celor carora punctul din inima nu li s-a trezit inca. O astfel de persoana isi poate lua locul in ultimul moment, sa acopere o mica gaura in barca comuna, dar fara ei, sistemul nu ar functiona corect. Iar la sfarsit  si ei vor primi recompensa colectiva.

Si atunci de ce au fost ultimii care au ajuns? Pentru ca au fost cei mai corupti. Doar dupa ce toti ceilalti au fost reformati, a venit timpul ca aceste ultime persoane sa isi aduca contributia in grup.

Putem avea tendinta sa dispretuim „oamenii strazii”. Si totusi, ei sunt cei care fac munca cea mai importanta. Baal HaSulam ne explica in „Introducere la Cartea Zohar”: Inaintasii nostrii au facut o munca enorma, dar noi, elementele cele mai joase ale intregii structuri, suntem cei care trebuie sa atragem Lumina la vasele lor.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate exista “ inclinatia rea”, daca este doar Creatorul si nimeni in afara de EL?

Raspuns: Si cine a creat aceasta “ inclinatie rea” daca nu exista nimeni in afara de Creator? Creatorul a facut acest rau. Si traieste sub degetul Creatorului. Creatorul il controleaza;  el l-a generat; este fiul Sau asa cum este scris: “Am creat inclinatia rea.”

Intrebare: Dar Creatorul este binele care face bine, atunci cum poate deriva raul din EL?

Raspuns: Binele care face bine a creat aceasta “ inclinatie rea,” asa cum este spus: “ Rezultatul final este in gandul initial.” De fapt, daca tu ai decis sa creezi pe altcineva in afara de tine, asa incat creatia ta sa poate atinge nivelul tau  si daca doresti sa il asisti cu toata inima si sufletul, cu tot ceea ce ai, atunci tu nu ai o alegere: Trebuie sa creezi un vas in ea, o dorinta care va fi exact ca propria ta calitate, intelegere, atingere, si orice altceva, dar cu o amprenta inversa/opusa. Si asta este exact ceea ce Creatorul a facut.

De aceea, “ inclinatia rea” este intreaga creatie; nimic altceva nu este cerut. Noi nu il intelegem. Noi credem ca sunt obiecte materiale, de exemplu, un creion. De ce nu? La urma urmei tu vezi ca exista. Are culoare, forma, si greutate. Dar in spiritualitate nu exista. In spiritualitate, cineva exista doar daca are esenta spirituala, ceva propriu al lui, in loc sa existe doar pentru ca cineva l-a creat pe el sau pe ea.

Sa spunem ca un creion nu exista in spiritualitate deoarece nu este nici o actiune care vine de la el, nici o dorinta de a fii similar cu Creatorul. De aceea nu exista in dimensiunea spirituala. Tot ceea ce vedem in lumea noastra nu exista in spiritualitate. Aceasta lume nu exista pentru ca aceasta lume este o realitate care nu are nici o miscare personala indreptata spre echivalenta cu Creatorul, in nici un obiect sau dorinta.

Pentru acest motiv, daca ar fi ca noi sa cream o fiinta, trebuie sa o programam cu abilitatea de a se misca autonom, independent. Ce fel de Creatura a creat Creatorul? A fost “ inclinatia rea.” Dar are aceasta “ inclinatie rea” propria sa abilitate de a se misca? Este chiar asa independenta si respectabila? Da, este.

Inclinatia rea este linia stanga in spiritualitate, unde il contrariaza pe Creator, IL intelege, si doreste sa fie opusa. Aici începe totul. Inclinatia rea nu incepe cu dorinta mea de infuleca mancare sau a dormi.

Dupa ce noi trecem prin pregatirea in aceasta lume si trecem Machsomul, dintr-o parte, noi primim “ inclinatia rea,” linia stanga, receptie, si din cealalta parte, “ inclinatia buna,” linia dreapta, daruirea. Si este datoria noastra sa refacem linia mijlocie dintre ele.

Pe partea stanga, este “ inclinatia rea,” Faraonul, care proclama: “Eu conduc!” si este doar dupa Machsom. Si chiar impotriva ei, este  forta superioara, daruirea. Cat despre noi, noi suntem in linia de mijloc.

Aceasta este acea “ inclinatie rea” creata de Creator, in timp ce tot ce avem pe parcursul pregatirii in aceasta lume este doar o existenta animala, nici buna nici rea. Nu este vorba despre ceea ce vorbim. Si de aceea, aceasta lume nu exista; este imaginara si nu are nici bine nici rau in ea.

“Buna” si “ reaua” inclinatie exista doar in spiritualitate. Sunt cei doi ingeri ai tai, doua forte, doi servitori. Pe cine servesc ei? Ei servesc omul care se construieste pe sine, insemnand propria sa dorinta, “ Sinele” sau, de la amandoi. Aceasta este ceea ce Creatorul doreste.

De aceea, cum poate “ Sinele” meu sa fie realizat daca nu am aceste doua forte de la care sa construiesc in mijloc, intre “ pro” si “ contra,” facand propria mea alegere?

De aceea, Creatorul intentionat a creat “ inclinatia rea” ca o forta care se opune Lui. La urma urmei, daruirea, “ inclinatia buna” este Creatorul Insusi! Apoi, intre aceste doua forte, in partea de mijloc a Tifferet, intre treimea superioara si cea inferioara, exista spatiu pentru om.

Aceasta este singura cale in care poti construi un spatiu liber sau punctul liberului arbitru. Libertatea se afla intre doua stari strict definite care apasa pe tine din doua directii, si tu trebuie sa alegi intre ele.

Punctul libertatii, punctul alegerii, libera alegere, este alegerea pe care o faci in ingustime, contractand spatiul dintre lamele foarfecii. Imagineaza-ti asta:  Doua ziduri, incep deodata sa se miste si sa ne preseze intre ele… Asta este libertatea. Si cu cat mai sus te inalti pe treptele scarii spirituale, cu atat mai ingust devine spatiul dintre ele si cu atat mai intens te preseaza. Dar din aceasta presiune, din tensiunea teribila dintre ele, iti gasesti exprimarea Sinelui.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/12/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt o mulţime de grupuri şi comunităţi în lume care susţin tot felul de cauze. O conexiune a oamenilor fără puncte în inimă ajută la ridicarea peste dorinţa egoistă?

Răspuns: Punctul din inimă este dorinţa de revelare a rădăcinii, este o parte din Creator, din cel de Sus. Am un punct negru, am nevoie de ceva pe care nici măcar nu o pot defini. În această viaţă, îmi lipseşte o senzaţie, o înţelegere. Pentru ce este această viaţă? De ce exist? De unde vine? Care este scopul ei? Cine mă controlează?

Încep să-mi pun întrebări despre rostul vieţii. Este ca şi cum de Sus este un fir care mă leagă, un canal de forţe şi o conducere superioară, şi vreau să o ating, să ştiu motivul vieţii. Pun întrebări pe care o persoană obişnuită se teme să le pună, se jenează să le ridice.

Aceste întrebări pot eventual să conveargă în una :care este sensul vieţii? Fără răspuns la ea, nu înţeleg ce rost mai are să trăiesc. Am nevoie să sparg încuietoarea acestei „lăzi cu comori”. Şi dacă întrebările mele conduc la adevărata esenţă, sursa vieţii, înseamnă că am punct în inimă.

Un astfel de om ajunge la un grup care studiază această întrebare specifică: „cum găsesc rostul vieţii, sursa ei? Cum descopăr guvernarea superioară şi mă alătur ei cu tot ceea ce sunt?” Un om nu poate abandona la jumătate această cale fiindcă pentru el dorinţa lui tinde spre esenţa creaţiei şi nimic nu-l va opri acum. Este gata să stea faţă în faţă cu Creatorul şi nu cedează la nicio îngrădire. Nu are importanţă cât de mult ceilalţi încearcă să-l oprească (pe el sau pe ea), nu contează ce spun, omului pur şi simplu nu-i pasă.

Astfel de oameni ajung la înţelepciunea Cabalei.

Mai există la fel de bine şi o altă categorie, aceia care încă se gândesc. Punctele lor din inimă s-au trezit de asemenea, dar încă sunt „acoperite” cu tot felul de învelişuri. Aşa că, ei pot fi satisfăcuţi de misticism, de practicile holistice, de filozofi, de meditaţii, de vegetarianism, naturalism, etc. Toate aceste orientări încep cu aceeaşi întrebare şi de aceea sunt azi atât de populare. La nivelul subconştient, omul simte că este timpul să se înalţe într-un fel, că este timpul să se schimbe…

Şi astfel, treptat, avansăm. Trebuie să aşteptăm până oamenii verifică aceste direcţii. Între timp, dorinţa lor creşte încet, încet şi abandonează cercetările lor şi vin la sursă, la metoda care poate să le dezvăluie ceea ce caută. Aceasta este calea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala.5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă ajută citirea Cărţii Zohar să simt dorinţa noastră colectivă?

Răspuns: Zohar-ul ne vorbeşte despre sistemul corectat al conexiunii dintre noi. Dacă simt conexiunea mea cu ceilalţi ca necorectată şi vreau să o transform, studiez Cartea Zohar şi, făcând asta, vreau să fiu ridicat la nivelul său, nivelul conexiunii corectate.

Eu nu ştiu ce înseamnă starea corectată şi cum pot să mă ridic la ea. Ştiu doar că trebuie să obţin starea descrisă în Zohar. Nu înţeleg ce a fost scris acolo, nici măcar nu trebuie să ştiu limba, nu are importanţă.

Ceea ce contează este că lupt să fiu corectat. Să fiu corectat însemnă să mă unesc cu grupul, cu societatea, cu ceilalţi şi să ajung să-i iubesc pe ceilalţi ca pe mine însumi. De fapt, iubire înseamnă unitate între noi, înseamnă atunci când dorinţele celorlalţi şi a mea sunt unul şi acelaşi lucru. Atunci suntem uniţi.

A fost scris că dacă ai o singură pernă, tu trebuie să ajung să fii în stare să o dai celuilalt. De ce? Fiindcă dorinţa lui a devenit pentru tine mai importantă decât dorinţa ta. De ce înseamnă asta „iubire pentru celălalt ca pentru tine însuţi”? Fiindcă la început tu te-ai iubit pe tine mai mult decât pe celălalt, iar acum, trebuie să-l iubeşti pe el la fel cum obişnuiai să te iubeşti pe tine, ceea ce înseamnă mai mult decât pe tine însuţi. Şi asta este ceea ce numim noi proprietatea de dăruire care locuieşte în om.

Pare nerealist, îngrozitor şi de nedorit. Nu am nicio idee de ce studiem asta! Şi aşa gândesc toţi. Dar nu există altă şansă. Treptat, importanţa proprietăţii de dăruire (altruism) pătrunde din ce în ce mai adânc în noi. Începem să vedem înalta şi unica valoare din ea, şi, treptat, acceptăm să trăim în ea. În acest fel ne afectează Lumina şi mai ales când citim Zohar-ul. Ea coboară şi ne transformă atitudinea noastră faţă de altruism (dăruire).

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 5/13/2011 Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi suntem cu toţii egoişti. Deci, cum putem organiza o viaţă obişnuită în societatea umană în aşa fel încât să nu ne mâncăm unul pe altul?

Din acest motiv, în cele din urmă, oamenii au acceptat că nu ne putem conduce singuri. Ceilalţi oameni să mă servească într-un fel, iar eu să îi servesc pe ei într-un alt fel. Fără asta, noi pur şi simplu nu ne putem descurca. Odată ce vom înţelege asta, vom ajunge la un acord: hai să o facem fără să mai aşteptăm o situaţie dezastruasă. Haideţi să o facem din „milă”: eu îţi dau un pic ţie şi tu îmi dai un pic mie.

Să presupunem că eu conduc maşina şi cineva din faţa mea opreşte brusc. Atunci şi eu trebuie să opresc. Dacă în acest şir, cineva din faţa mea stă, şi eu trebuie să aştept. Consum timp, benzină şi bani pentru ceilalţi dar fiindcă toţi am convenit la simpatie mutuală , trebuie să plătim pentru asta.

Noi creăm fonduri de într-ajutorare, cum ar fi fondurile medicale sau de pensii. Omul înţelege că este mai avantajos pentru el să plătescă fond medical chiar dacă este sănătos, fiindcă egoismul lui recunoaşte cât va profita el din asta. În acest fel am făcut noi oamenii concesii de-a lungul timpului, fiindcă avem nevoie unul de altul. Aceasta este „mila”, vrem să dăruim celorlalţi într-un mod specific, fiindcă nu putem supravieţui fără ei.

Ca rezultat, oamenii se împart în două categorii, unii care promovează „mila”, dorind ca totul să fie „frumos”, în timp ce ceilalţi susţin categoria „adevărului” care spune că „ceea ce este al meu, este al meu, şi ceea ce este al tău, este al tau.” Deci, de care parte este dreptatea? Răspunsul este: de niciuna.

Dar, dacă fiecare om se agaţă de ceea ce este al lui, atunci societatea este sfâşiată în bucăţi, însă, dacă adăugăm milă, atunci putem oarecum uşura sau îndulci situaţia. Ca rezultat, societatea umană, de-a lungul istoriei, a fost diferită de la o perioadă la alta prin corelarea acestor două abordări.

Societatea poate fi mai îngăduitoare sau mai aspră. În forma sa pură, capitalismului nu i-a plăcut să joace pe ocolite: Dacă ai câştigat, primeşti ceea ce este al tău, dar dacă nu ai câştigat, atunci poţi să mori de foame. Alţii au înţeles că aceasta nu este o soluţie, fiindcă omul înfometat va veni şi va fura de la tine, sau şi mai rău, te va omorî. Şi atunci, e mai bine să-i dai ceva „din milă”.

Acesta este modul în care s-a dezvoltat societatea, dar nu se poate obţine pacea pe această cale. Garantat, „adevărul” este soarta celui puternic, iar „mila” este soarta celui slab, dar dreptatea stă în mijloc, ca fundaţie pentru braţul balanţei, astfel încât talerele noastre se pot legăna în sus şi în jos.

Astfel societatea se ţine departe de autodistrugere, dar nu vine cu nimic mai aproape de pacea reală – de conciliere şi de completare mutuală.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vom urca la Infinit, atunci se pare ca nu vom primi satisfactie niciodata şi vor dori în mod constant mai mult decât avem, nu-i asa?

Răspuns: Aceasta nu este nesfârşită, ci o ascensiune clar definită: 125 de pasi, Lumina de Nefesh-Ruach-Neshama-Haya-Yechida (NRNHY), dorintele din Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut. Există o limită la care se presupune ca ar trebui să ma unific cu ceilalţi, până când am devenit ca un singur om cu o singură inimă, care este considerată ca fiind Malchut din Lumea Infinitului, unde vom obtine Lumina NRNHY, Lumina Infinitului.

Totul se află în interiorul frontierelor sale; totul are o măsură. Când auzim „Lumina Infinitului”, aceasta înseamnă că vasul şi Lumina sunt complet echivalente una cu alta şi nu există restricţii. Din punctul de de vedere al dorinţei, este împlinirea infinita prin Lumina.

Dacă aş umple un pahar cu apă pana sus, aceasta înseamnă că este infinit umplut. Nu există restricţii: Atat de mult cat un pahar poate conţine, atât de mult lichid a fost turnat în el. Este o împlinire infinita, deoarece nu este limitata de un anumit nivel, dincolo de care este imposibil să meargă. A primit tot ceea ce ar putea fi posibil sa primeasca.

Astfel, uneori, experimentam o senzaţie de împlinire totala, ca si cand nu există o plăcere mai mare! Acest lucru înseamnă că ai ajuns la împlinirea totală. Au fost 10 uncii de dorinţă, şi toate sunt pline. Dacă nu trebuie să cresti în continuare, atunci ai ajuns la împlinirea ta infinită. Dar altcineva ar putea avea nevoie îndeplinirea evaluata la 10 tone, şi până când ajunge acolo, el se va simti limitat. Odată ce este completat, va experimenta infinitul.

Infinitul nu se măsoară prin distanta, deoarece nu există nici o distanţă, în spiritualitate. Dar când vom ajunge la unitate între noi şi noi toţi ne legam împreună în sistemul integral, ideal, Lumina de sus, proprietatea de a darui, poate fi complet descoperita în asa o conexiune perfectă. Aceasta este ceea ce se numeşte Infinit. Este o noţiune cantitativa, mai degrabă decât una calitativă.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Astfel, vei găsi că atributul adevărului nu are capacitatea practică de a organiza calea individuala şi calea colectiva într-o manieră absolută şi satisfăcătoare. De asemenea, este complet insuficient pentru organizarea vietii la sfârşitul corectarii lumii.

Creatorul pare sa se joace cu noi. Pe de o parte, El spune că totul trebuie să se facă în funcţie de atributul adevărului: Toată lumea trebuie să dea cât mai mult posibil şi să primească necesităţile vieţii, în funcţie de natura lui, pe care nu el a ales-o. În acelaşi timp, daruirea, chiar din toată inima, de asemenea, depinde de calităţile înnăscute şi de diferenţe.

Aceasta înseamnă că toată lumea este unica în primire şi daruire. Cum putem rezolva problema şi să rămânem în categoria de „adevăr”? Ce criteriu ar trebui să folosim? Orele de munca sau randamentul nu sunt potrivite pentru ca toata lumea este diferită. Creatorul ne-a creat, astfel incat suntem pur şi simplu în imposibilitatea de a face comparaţii între noi înşine. Cum putem stabili corecta interconectare dintre noi?

De exemplu, as putea petrece ore pentru a obţine un zâmbet de la cineva, în timp ce altcineva zâmbeşte imediat. Toată lumea are propriul său caracter, obiceiuri, modificări ale dispoziţiei, şi o mie de alţi parametri interni. Cum putem lucra cu fiecare?

Ne ”impiedica” Creatorul? „Trebuie să fiti egali”, spune El. Dar noi sunt diferiti! Cum este posibil să se evaluam un om în conformitate cu un punct de reper? Unde ar putea fi gasit un criteriu adecvat?

Este timpul pentru noi sa construim o societate umană, în care fiecare dintre noi vor fi conectati ca rotile dintate. Nimeni nu ştie cum el ar trebui să se rotească în relaţie cu alţii. Ce exemplu poate fi folosit? Cum ar fi realizat? Sarcina pare a fi pur şi simplu ireala, şi aceasta este o problemă foarte mare.

Toată omenirea trebuie să înţeleagă dificultatea care se află aici şi cauza sa. Astăzi, am înţeles că deja am intrat într-o nouă epocă şi trebuie să ne unim într-un mod amiabil. Nu există nici o altă alegere: Trebuie sa reducem consumul, sa limitam înclinaţia noastra rea, egoismul nostru, să începem să scadem nivelul de trai într-o regiune şi sa impartim surplusul cu celelalte. Dar cum?

Fiecare dintre cei care reuşesc în economie, industrie, stiinta, cultura, şi aşa mai departe se pot ridica în picioare şi spune: „Am realizat totul cu mainile mele. Am lucrat la succesul meu, asa ca lasa-i sa facă acelaşi lucru.” Şi ar suna corect.

Cu alte cuvinte, o persoană spune: „Du-te la Maestrul care m-a creat. El m-a pus în astfel de condiţii, şi am realizat totul „Asta este, dirijeaza toate pretenţiile cu privire la inegalitatea noastră catre Creator. El este cel care a creat diferiţi oameni şi le cere să realizeze unitatea, fără de care este imposibil să ne continuam existenţa.

Aceasta este problema pe care încă o avem de rezolvat.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→