Exista doar doua forte in lume: forta daruirii si cea a receptiei. Prin interactionarea uneia cu cealalta, ele trebuie sa vina in echilibru, adeziune si unicitate.

Dorinta de a primi incepe sa se formeze in interiorul dorintei de a darui, Lumina. Lumina influenteaza constant dorinta de a primi, dezvoltand-o, in timp ce, cea din urma raspunde Luminii.

Astfel, ele incep sa interactioneze. Ca rezultat, dorinta de a primi placere evolueaza la o abilitate de a actiona pe cont propriu, sa experimenteze, gandeasca  si sa reactioneze la dorinta de a darui.

De aceea, aceste doua dorinte descresc gradual, coborand mai jos si mai jos. In final, aceasta ne permite sa analizam detalii foarte fine care s-au combinat, permitandu-ne sa construim sistemul complet. Este ca si cum de la o analiza globala ne mutam la o cercetare foarte fina (ca si cum am folosi penseta ), care ne permite sa obtinem informatii indisponibile intr-o apropiere generala. Iar acesta din urma furnizeaza ce lipseste in particular.

Ca rezultat, noi trebuie sa ajungem la o stare cand generalul si particularul vor fi pe deplin analizate si complet corectate. Acesta este motivul pentru care a fost decaderea lumilor spirituale pana la aceasta lume, urmata de dezvoltarea in aceasta lume. In procesul dezvoltarii sale, lumea noastra trece aceleasi patru stadii si ajunge la creatia dorintei de a darui: de jos in sus, asa cum trebuie pentru a se intoarce la lumea Infinitului.

Cabalistii sunt foarte atenti cand ne explica noua acest proces. Mai intati de toate, ei sunt savanti, iar aceasta este  fizica a doua forte actionand in creatie, care explica cum aceste forte vin in jos la noi pentru ca noi sa ne conectam si sa incepem sa lucram cu ele. La urma urmei, ele devin realizate, doar in dorintele noastre, intenti si discernaminte.

In natura, aceste doua forte sunt balansate. Dar noi se presupune ca trebuie sa intram intre ele, si sa ne aranjam pe noi, incat sa le incorporam complet pe ambele in interior. Ca natura, Creatorul, contine aceste doua forte, propria LUI forta de daruire si forta receptiei prin care ne influenteaza pe noi, asa incat sa trebuiasca sa ne construim pe noi insine din aceste doua forte. Aceasta este tot ceea ce intregul program al creatiei si  evolutiei ne impune.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Cabala 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala este o stiinta despre realitate. Omul este o creatura care aspira sa inteleaga de ce si pentru ce scop exista si cum poate ajunge la adevar. El tanjeste sa dezvaluie intelesul unor notiuni precum: “ adevar,” “ fapte,” “scop,” sau “ atingerea scopului.” Este construit sa ceara acest fel de satisfactie.

Nevoia cea mai mare a omului este sa stie cine este, asa cum este spus: “ Din carnea mea IL voi vedea pe Creator.” Intr-adevar, ca sa invat cine sunt, trebuie sa stiu cine este Creatorul. Aceasta necesitate ma obliga sa caut.

Intreaga intelepciune a Cabala este dedicata studiului omului deoarece in afara de el nu exista nimic. Intreaga realitate este in interiorul omului, si totul se petrece doar in el. Nu vad nimic in lumea asta cu exceptia mea. Tot ce se petrece in jurul meu sunt eu, imagini din interiorul meu. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce se petrece in afara mea.

Asta inseamna ca Cabala este studiul sinelui, auto-atingerii, auto-constientei. Toate celelalte carti descriu un fel de iluzii, de parca ar fi o realitate externa in jurul nostru. De aceea, totul in afara de aceste carti sacre, este o minciuna totala inventata de om; sunt fructul imaginatiei sale.

Noi nu realizam cat de unice sunt aceste carti; pe deasupra, in ceea ce priveste adevarul, nu avem nimic de care sa ne tinem. Fara aceste carti, noi am fi existat in lumea aceasta ca niste mici insecte care traiesc doar atat cat timpul alocat lor le permite. Doar cu ajutorul acestor carti ne putem noi dezvolta gradual si sa incepem sa examinam, masuram si invatam “ cine si ce suntem.”

De aceea noi aflam ca noi continem toate lumile, Partufim, Sefirot, si numeroase parti care par straine noua, care in final se dovedesc sa fie parti ale propriului tau suflet. Aceasta este dorinta ta, impartita intre nemiscat, vegetativ, natura animata si oameni la fel de bine. Si la sfarsit, la al patrulea grad, noi trebuie sa colectam toate aceste parti impreuna pentru a ajunge la intentia “ sa daruiesti” care este obligatorie pentru acest  final, al patrulea stadiu al creatiei.

Cand dobandesc aceasta intentie sa daruiesc pentru toate partile creatiei, in final voi afla cine sunt; ma voi cunoaste pe mine. Si nu este altceva de studiat in realitate.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/2/2011 Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul Holocaustului, nu numai ideologiştii, ci întreaga naţiune i-a urât pe evrei..

Raspuns: Hai să spunem aşa: întreaga naţiune a vrut să accepte noţiunea de genocid fără să se simtă ruşinată sau vinovată. Este un război , un război ideologic, în care victoria poate fi obţinută numai într-un singur fel: prin exterminarea naţiunii care are o idee opusă.

Astăzi, zeci de naţiuni pot lua acelaşi curs pe care l-a luat anterior Germania. Şi fiecare va simţi instantaneu că întâi de toate, sunt evreii care le sunt rivali şi se vor răzbuna. În plus, nu contează cu ce ţară vecină se vor lupta: „noi avem aici un război, dar este toată vina a evreilor”.

Orice ţară care alege calea fascismului va ataca ideologic, inevitabil, Israelul. Este programul naturii şi nu putem face nimic în legătură cu asta.

De aceea, singura noastră responsabilitate este să răspândim corecţia. Trebuie să fim corectaţi şi uniţi, să devenim un model şi „ o lumină a naţiunilor”. Apoi, ei vor înţelege că este exemplul bun şi perfect care nu numai că transmite o soluţie la nivelul acestei lumi, dar ridică de asemenea omul la un grad spiritual, la viaţa eternă.

Demonstrând un astfel de model, vom fi în stare să prevenim un al treilea şi un al patrulea  război mondial şi toate nenorocirile care vor urma. Nu există o altă soluţie. Şi atunci, fiecare care va înţelege ce pericol ameninţă întreaga naţiune Israel şi întreaga umanitate, va trebui să participe la corecţie cu toată puterea şi din toată inima.

Din partea patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ororile Holocaustului să se combine cu principiile „Nu-i nimic în afară de El” şi „El e bun şi face bine”?

Răspuns: Nu este nimic în afară de Creator, El este în mod constant bun şi face bine, în timp ce noi îi suntem opuşi. De aceea, dacă nu ne corectăm pe noi înşine, provocăm dezvoltarea şi întărirea  forţelor negative. Dar, în procesul de explorare a lor, omul tinde să aducă în tablou propriile resentimente, dureri şi impresii, după cum şi griji, frici, împreună cu greutatea istoriei personale.

Când ne apropiem ceva cu propriile instrumente, trebuie să studiem fenomene naturale, mai mult decât factorii subiectivi care ne fac să plângem sau să râdem. Ca un adevărat om de ştiinţă, eu cercetez forţele naturii care în lumea noastră au generat o formă numită nazism. Cine putea să o prevină? De ce totul a decurs aşa cum a decurs?

Asta este ceea ce arată cercetarea: O forţă care este bună şi face bine, acţionează asupra noastră de Sus, şi nu este nimic în afară de ea. Lumina superioară rămâne în repaos absolut, este invariabilă şi legile ei sunt indiscutabile. Cineva poate să dea multe citate, şi toate dovedesc un singur lucru: Forţa Creatorului şi programul creaţiei nu se schimbă din cauza plânsului nostru. Sunt constante şi sunt mişcate de motorul care ne conduce până la sfârşitul corecţiei.

Cu cât corespundem mai mult acestui proces, cu atât sunt condiţiile noastre mai bune. Cu cât suntem mai puţin aliniaţi la ele, mai multe necazuri sunt aruncate peste noi şi noi ne simţim rau. Totul depinde de alegerea noastră.

Important e că, loviturile pe care le primim supraveghează corecţia noastră, şi prin ele noi avansăm pe calea greutăţilor şi a durerii, care ne vor aduce la destinaţie la timpul prevăzut. Dacă însă, studiem sistemul şi profităm de oportunitate şi ne adaptăm lui, putem să avansăm împreună cu sistemul, în acord cu el. Astfel, în loc să fim loviţi, putem evolua luând calea plăcută a grăbirii timpului.

Pe un drum sau altul, totul depinde de noi, de cât de integraţi suntem în mecanismul care ne împinge pe noi, şi pe întreaga umanitate mai departe. În plus, noi suntem singurii care o putem face, faţă de toate celelalte naţiuni. Înainte de toţi, Israel trebuie să devină un model a unei umanităţi noi, integrale şi globale, a unui „comunism altruist”, cum îl definea Baal HaSulam.

Pregătindu-ne pe noi înşine pentru asta, ne vom justifica existenţa. Am fost aleşi numai pentru asta. Numai printr-un grup mic de oameni poate metoda de corecţie să fie adusă în lume.

De aceea, nu există nicio altă obţiune. Ori vom îndeplini ceea ce avem de făcut, şi apoi întreaga lume va fi bine, sau, Doamne iartă, vom alege calea neplăcută cum s-a întâmplat mai înainte în istorie. Nu are niciun rost să stăm şi să plângem, trebuie să examinăm şi să evaluăm toţi factorii şi să fim foarte serioşi în privinţa lor. Asta caracterizează oamenii sensibili şi deştepţi, nu precum copiii mici care pot doar să plângă, şi asta este exact ce a făcut naţiunea până acum.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/2/2011 Ziua memorială a Holocaustului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Întrebare: Cum putem trece de la starea de păcătos, care nu-l poate justifica pe Creator, la starea de om drept?

Răspuns: Să te simţi ca fiind păcătos, e foarte bine, benefic şi este o stare de neevitat În timp ce egoismul se ridică în tine, eşti „sub protecţia Torei,” adică ai ceva de la Lumina care te ajută să înţelegi că treci printr-o cădere şi cobori.

Cazi deoarece nu ti-ai corectat încă noile tale dorinţe, care ies la iveală în tine. De aceea te simţi ca fiind un păcătos. Un păcăctos este un nivel spiritual şi unul foarte onorabil. Adică asta înseamnă că am ajuns la o stare unde Creatorul realizează că ma poate încărca cu o povară şi mai grea şi că o voi putea corecta! El pare să invite şi să îmi atribuie un servici adiţional important.

Dar nu am corectat încă această încărcătură adiţională; nu mă pot orienta către dăruire aşa că în această stare mă consider un păcătos până acum. Dar nu mă acuz pentru asta; îl justific pe Creator, îi mulţumesc  şi mă bucur în oportunitatea care mi se arată mie chiar acum.

Aceasta este radical diferit faţă de cum interpretează oamenii obişnuiţi cuvântul „păcătos.” Este o stare foarte respectabilă. Comandantul m-a dat scos în faţa întregii companii şi a spus: „numai tu eşti capabil să îndeplineşti această sarcină!” cu alte cuvinte, îmi este acordată o îngreunare adiţională a inimii  şi o iau spre o noua misiune de luptă. Dar deocamdată sunt un om păcătos, până ce o completez şi devin drept.

Faraonul a înţeles că era un păcătos şi Creatorul era cel drept. Cu alte cuvinte, fiecare stare de-a lungul scării spirituale este spirituală. Cei păcătoşi sunt stări exaltate ce îi preced pe cei drepţi. Şi astfel aceste stări vin în tururi. O dată eşti un păcătos, altă dată eşti drept, şi încă o dată, pacătos şi înţelept, şi tot aşa. Este ca şi cum aş merge pe ambele picioare. Un picior este păcătos iar celălalt drept.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala lecţia zilnică de Cabala  5/2/2011, Shamati Nr. 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, Articol 34 „profitul pământului”: fiecare formă arată către o alta formă (opusă spiritual). Astfel, toate căderile în care cineva simte că a ajuns la separare (de alţii şi în interiorul lor, de la unificarea cu Creatorul) sunt o oportunitate să discerni între ceva şi opusul său.

Cu alte cuvinte, cineva ar trebui să înveţe beneficiul urcării din cădere. Altfel, cineva nu va fi capabil să aprecieze importanţa de a fi adus aproape de Sus, şi ridicarea ce i s-a dat…(aşa cum este spus:) „atat de departe încât Lumina a întrecut noaptea.”

În definitiv, numai din separări putem să apreciem uniunea dintre noi şi vom aprecia dobândirea unităţii precum dobândirea Creatorului, a forţei superioare. Trebuie să încercăm să dăm definiţiile corecte: separarea dintre noi este o coborâre, în timp ce unitatea dintre noi este o coborâre. Separarea, adică o stare de coborâre ar trebui să ne aducă o senzaţie a absenţei luminii, în timp ce o ridicare trebuie simţită ca prezenţa luminii superioarelumina dăruirii şi a dragostei.

Trebuie să interpretăm corect propietăţile spirituale, definiţiile spirituale. Apoi ne vom obişnui treptat cu ele şi vom începe să vedem valoarea superioară spirituală în cuvinte atât de urâte de noi azi: „unitate,” „dragoste” şi „adeziune.”

Numai atunci cineva poate estima şi considera chestiunea adeziunii, prin care plăcerea şi încântarea în gândul creaţiei poate fi obţinut, fiind „dorinţa Sa de a face bine creaturilor Sale.”
Din Lecţia 8, Convenţia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ca exemplu de dezvoltare vorbim despre coacerea mărului care provine din faza anterioară de amar şi se schimbă într-un fruct delicios. Dar, atunci când cade pe pământ, putrezeşte şi oferă seminţe. Se pare că noi descriem numai fazele intermediare, nu?

Răspuns: Nu e aşa. Ajuns la maturitate, etapa următoare a mărului este dezvoltarea noii generaţii, la un nivel nou. Acesta este motivul exact pentru care putrezeşte, expiră şi îşi dă seminţele, pentru a însămânţa următorul nivel. Asta este tot, aşa că pe drum, el poate servi un nivel mai avansat, pe cel animal sau pe cel vorbitor.

La fel fac şi corpurile noastre din generaţie în generaţie, trăiesc şi mor, aşa că în această viaţă, putem extrage treptat din noi înşine o anume măsură, sau o anumită senzaţie, anumiţi senzori  descendenţi spirituali pentru un nivel mai înalt, cel uman. În ciuda asemănării noastre cu un măr care urmează ciclul vieţii şi al morţii, rezultatele rămân în această viaţă pentru pasul următor de dezvoltare. Pentru asta, noi colectăm în mod specific seminţele umane, sentimentele şi relaţiile, până când, treptat, peste trupuri, ajungem la nevoia de unire.

În acest mod, noi construim încă un sistem al naturii care nu a existat anterior, unitatea care conectează nu trupurile ci conştiinţele oamenilor. Asta este ceea ce noi numim adevărata societate umană, şi nu relaţiile noastre externe care sunt mai rele decât acelea ale animalelor. Noi ne vom uni reciproc într-o societate autentic umană, construită peste noi înşine, pe parcursul vieţii prin care trecem.

Când vom forma această structură, ea va deveni nivelul uman. Toată natura, la nivelele mineral, vegetal, animal şi cele dintre ele, sunt legate într-un singur mecanism unde lipseşte numai un nivel, cel uman.

Până când vom construi între noi tot acest minunat sistem, vom fi o pacoste în natură. Când unitatea noastră e construită, ne vom regăsi pe noi înşine în armonie cu toate celelalte sisteme ale naturii. Atunci vom simţi cât de perfectă şi de frumoasă e toată natura.

La asta trebuie să ajungem. Acesta este nivelul final al evoluţiei noastre. Din generaţie în generaţie, noi am parcurs fazele de dezintegrare, ca şi mărul, şi ne-am dat vieţile pentru generaţiile următoare. Asta este tot, aşa că, în timpul fiecărei vieţi noi putem construi dorinţa că într-o zi va fi una.

Fiecare donează gânduri şi emoţii din ratările şi din realizările lui, ca pe o contribuţie la nivelul uman, a cărui construcţie până în final, va deveni completă. Acest grad este prezent în conştiinţa noastră de când omul s-a diferenţiat de animal printr-o minte specifică, înţelegere, obţinere şi înţelepciune.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/2011 „Pace în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Se presupune ca trebuie sa ne incepem corectia cu gradul animat, insemnand sa ne reducem cheltuielile doar la strictul necesar?

Raspuns: Nu, nu este nevoie. Problema nu consta in cat de mult reducem exploatarea naturii. In afara de asta, noi nu prea stim cum sa ne limitam.

Trebuie sa se intample natural, in ritmul sau. Daca sunt cu „capul in nori”, in aspiratia spirituala, instinctiv consum doar cat am nevoie sa ma sustin. Este inutila solutia unei ratii minime si a unei saltele gonflabile pentru toata lumea. Nu despre asta vorbim aici.

Lucram in maniera reciproca de interconectare intre noi pentru a construi un sistem integral, asemanator naturii la toate nivelele. Nivelul vorbitor ne este dat astfel incat putem aranja acest sistem singuri. Si daca il construim, cu siguranta avem atitudinea corecta in ceea ce priveste sanatatea naturii, folosind resursele noastre asa cum cer aceste necesitati.

Austeritatea, „miscarea verde”, stilul de viata vegetarian, nici una din astea nu vor avea succes. Dimpotriva, trebuie sa ne gandim doar la structura noastra interna, corecta conectare dintre noi la stadiul uman si apoi la toate celelalte relatii ale noastre cu stadiile mineral, vegetal si animal pentru ca sa vina in echilibru.
Din aprtea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  5/1/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul ne atinge de cate ori ii dam sansa. Acesta este secretul succesului. Daca ii dam Creatorului o astfel de oportunitate, ne vom trezi repede, la o frecventa inalta si vom putea obtine o mai dorinta mare mult mai repede mai repede, la un anumit grad in care nazuinta si dorinta este privita ca „lume, an, suflet” (Olam, Shanah, Nefesh). Astfel, vom ajunge la consimtamantul Luminii „in acelasi loc, in acelasi timp, cu aceeasi femeie”, asa cum este descrisa unificarea omului cu Creatorul.

De fapt, ca sa obtii adeziunea (Zivug), trebuie sa indeplinim anumite conditii. Pentru inceput, trebuie sa corectam dorinta, insemnand nu dorinta corporala, ci nevoia de a fi asemanatori Creatorului, primul grad spiritual, prima conectare cu El. Ca sa obtin asta, se presupune ca trebuie sa furnizez dorinta intr-un anume fel, calitativ, de o anumita intensitate si forma.

In afara de asta, nu ar trebui sa doresc altceva astfel incat asta sa devina singura mea dorinta, recompensa, implinire. Nimic altceva nu se cere, nu se doreste. De fapt tot restul este recompensa pentru care lucrez. Toata dorinta mea pasionala, asteptarea, tensiunea si aspiratia sa incep conectarea cu Creatorul, sa raman in acest punct in ciuda tuturor greutatilor, este de fapt recompensa.

Daca cineva ajunge in starea asta, daca se ridica deasupra dorintei egoiste si isi doreste sa treaca toata dorinta sa spre Creator, demonstreaza toata setea pentru Creator, si nu mai cauta nimic in afara de asta.

Aici putem gasi ajutorul in mediul pe care il sustinem, trezim si amintim si pentru care aranjam toate conditiile necesare pentru o astfel de adeziune, care le va clarifica si mari importanta. De fapt, Creatorul atinge persoana de fiecare data cand se prezinta la El cu o astfel de sansa. Aceasta este punctul cel mai important pentru noi.

Asta inseamna ca prin intermediul  acelui scop Creatorul ne da mai multe sanse de a ne trezi, prin orice mijloc, nu conteaza in ce fel. Se poate ca mult prea des sa fie o senzatie neplacuta, dar nu ne sperie problemele, temerile, si le dorim deoarece nu le vedem ca stari rele.

Rau pentru noi este doar atunci cand ne deconectam de la gandul si relatia cu Creatorul, de la dorinta si nevoie. Toate celelate dorinte spre El le consideram importante, fara sa conteze daca ne place sau nu sa le experimentam.

Inainte de orice altceva, pretuim adevarul fara sa conteze daca se simte bine sau rau, dulce sau amar. Astfel, treptat ne pregatim si corectam pentru prima adeziune si in sfarsit sa ajungem la ea.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 5/1/2011, Baal HaSulam’s Letter 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrisoarea lui Baal HaSulam Nr.19, p. 70: “ Cunoaste tu pe Dumnezeul tatalui tau si serveste- L.” Cunoaste, inseamna recunoastere pentru ca un suflet care nu cunoaste nu este bun. Aceasta inseamna ca daca o persoana nu isi cunoaste maestrul, chiar daca are un suflet si doreste arzator sa IL serveasca, nu este bine.

Chiar daca cineva are un suflet, el nu este pregatit sa IL cunoasca, “ Pana cand spiritul se va fi  pogorat asupra lui din inaltime.” Cu toate acestea, cineva trebuie sa isi aplece o ureche si sa asculte la vorbele inteleptilor si sa creada in ei cu toata inima.

A fost deja scris: “ Cu siguranta bunatatea si mila ma vor insoti toate zilele vietii mele.” Baal Shem Tov interpreteaza: “ Domnul este umbra ta.” Precum umbra care urmeaza miscarile cuiva, tendintele sale sunt inclinate in fiecare fel pe care persoana le face, si tot asa este si omul in acord cu Creatorul. Inseamna ca atunci cand dragostea pentru Creator se trezeste, respectivul trebuie sa vada ca Creatorul l-a trezit inspre EL cu dorinta aprinsa, etc.

Chiar daca punctul din inima se trezeste intr-o persoana, aceasta nu stie cum sa se trezeasca si nu o poate face de unul singur. Ea este trezita de Lumina superioara, de Creator, in timp ce o persoana, din toate aceste placute si neplacute  treziri, se presupune ca ar fi inteles si invatat cum Creatorul trateaza cu ea. Trebuie sa invete sa vorbeasca limba Creatorului pentru a comunica cu EL.

Noi avem nevoie sa ajungem la o dorinta, intensitate, nazuinta, care corespunde cu ce urmeaza, insemnand urmatorul grad spiritual care exista deasupra noastra, sau ultima treapta din scara care se intinde in jos la noi, de-a lungul careia sufletul nostru a descins din lumea Infinitului acum ceva timp. Aceasta a fost treapta in care noi am fost inca in legatura cu Creatorul si, de aceea, astazi, se presupune ca noi ar trebui sa atingem acelasi mod de determinare, intensitate, dorinta, care ne conecteaza pe noi acolo cu EL.

Noi venim la acest fel de dorinta arzatoare folosind exercitiile pe care Creatorul le-a furnizat pentru noi in timpul privita ca “ roti/cercuri” ( Ofanim ). El ne-a prezentat variate oportunitati ca  sa devenim conectati cu EL si noi nu stim de ce ar trebui sa fie in aceasta forma specifica si in acest fel de situatie. Brusc, EL ne aminteste ca exista si noi incepem sa simtim ca EL ne lipseste.

La acest punct, este necesar sa intelegm cine a provocat aceasta trezire. Oare m-am trezit eu pe cont propriu, sau a fost Creatorul cel care m-a trezit? Ce ar trebui sa fac eu cu asta? Ar trebui sa ii aduc multumiri pentru trezirea mea sau sa IL invinovatesc pentru ca nu m-a  trezit si pentru ca nu detin nimic propriu? Prin acea masura in care o persoana este constienta de tot acest proces si aspira constant sa primeasca o dorinta pentru unicitate, va ajunge la succes.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→