Intrebare: Cum va arata omul in stadiul sau final al dezvoltarii?

Raspuns: Dupa cum vad, el se va restrictiona pe sine cum trebuie, pentru a intrebuinta natura doar atat cat este necesar si nu va simti lipsa a nimic, in timp ce toate dorintele sale arzatoare  se vor indrepta spre bunastarea altora. El va folosi doar atat cat este necesar pentru existenta corporala corespunzatoare, doar cat sa ii mentina aspiratia indreptata spre binele celorlalte fiinte.

Intre timp, corpul va primi doar ce este  bine, vital, si binefacator pentru el ca sa fie sanatos. Cat despre dorintele catre ceilalti si contactul cu ei, acestea vor permite unei persoane sa reveleze intregul sistem al totalei interdependente de el insusi. Astfel el va atinge dimensiunea intima a naturii, forta sa interna, perfecta si eterna.

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, “ Pacea in lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este rugăciunea din adâncul inimii? Unde este localizat cel mai interior punct?

Răspuns: „În adâncul inimii” este o dorinţă atât de adâncă într-un om, că nu o poate atinge el însuşi. Acolo, în cel mai adânc punct al inimii lui, se ascunde forţa superioară care îmi menţine întreaga inimă, întreaga dorinţă pe care ea a creat-o. Acolo este ascuns secretul vieţii.

Dar dacă, din adâncul inimii, din cel mai intern punct din interiorul meu, unde se găseşte Creatorul, care este cel ce m-a creat, mă susţine şi îmi controlează toate gândurile şi dorinţele,  dacă de acolo, voi fi capabil să vorbesc cu El, asta înseamnă că am ajuns la adevărata cerinţă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când un om deja înţelege că trebuie să ceară Luminii să facă schimbările, toată dificultatea constă în imaginarea shimbărilor pe care trebuie să le ceară. De aceea, el este trecut prin diferite stări pentru a înţelege ce este „spre binele său”, adică în funcţie de dorinţa lui egoistă, pentru a avea o stare plăcută şi de împlinire.

Dar, desigur, peste toate aceste calcule, el trebuie să dorească să acţioneze în sens opus, preferând ca egoismul să sufere, de dragul înălţării peste el şi, acolo să construiască o relaţie cu Lumina, cu Creatorul, „de dragul altruismului (dăruirii)”. Toate situaţiile prin care el trebuie să treacă, au fost necesare pentru a-l ajuta să stabilească această relaţie cu Lumina. Apoi, el înţelege că, deşi totul vine de la Lumină şi dorinţa nu se trezeşte şi nu se schimbă şi, în general, nu există fără influenţă şi suport, totuşi, dorinţa are o abilitate de trezire a Luminii. Această acţiune este numită „trezirea de jos”.

Este posibil numai cu condiţia ca dorinţa să se înţeleagă pe sine precis şi pe întreaga ei natură egoistă. Trebuie să ceară pentru transformarea inversă, astfel ca Lumina să-i dea o forţă nouă, permiţându-i să se înalţe peste sine, să calce peste propria dorinţă, s-o preseze şi să o îngheţe, şi să construiască acţiunea de daruire peste ea. Dacă vom fi în stare să cerem asta, se va chema „ trezire de jos”.

Când primim un plus de Lumină, numit „trezirea de jos” (itaruta de laila-trezirea de noapte), apoi, în funcţie de cererea noastră, Lumina ne va da abilitatea să ne înălţăm peste egoul nostru şi să acţionăm contrar dorinţei noastre egoiste. Astfel, omul începe să-şi construiască vasul său spiritual (Kli-ul).

O nouă dorinţă se trezeşte continuu în el, îl arde în interior şi nu-l lasă să se odihnească, cerându-i să fie împlinită egoist, pe contul vecinului. Cu toate acestea, el începe să recunoască adevărata atitudine a dorinţei sale, că trebuie să o închidă şi să nu o lase să treacă, pentru a putea să-şi construiască ecranul şi intenţia favorabilă dăruirii (altruismului) peste el, permiţându-i astfel să folosească aceeaşi dorinţă în formă opusă.

Când vede că este complet incapabil să facă asta, şi că numai Creatorul îl poate ajuta, ajunge la cererea numită „trezirea de jos” adică, ridicarea de MAN. Şi dacă cererea e corectă, atunci primeţte răspuns de sus – MAD, şi astfel se uneşte în acţiune mutuală cu Lumina.

Din acest moment, omul ştie deja să construiască o relaţionare între el şi Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră problemă constă în faptul că nu auzim indiciile Creatorului. În tăcere, Creatorul ne direcţionează în mod constant, dar noi nu simţim asta. O persoană trebuie să simtă faptul că Creatorul îi şopteşte tot timpul la ureche.

Nu este o problemă psihologică şi nu este o voce externă, sau un gând compulsiv. Este sentimentul nostru interior că trebuie să devenim din ce în ce mai sensibil pentru a percepe vocea Creatorului.

Trebuie să simt această voce interioară în mine: Vine de la El sau de la mine?. Dacă încep să percep aceste indicii, ele mă vor ajuta foarte mult. Omul trebuie să simtă în interior cum El îi vorbeşte în mod constant şi îi dă indicii.

Asta nu va fi plăcut. Trebuie să mă restrâng şi să mă îndepărtez de multe slăbiciuni pe care le am şi, câteodată, să fac opusul. Ce puteţi face în legătura cu asta? Treubie să găsiţi o cale de a vă relaxa. Sunt momente ca acestea, de asemenea, pentru că o persoană este umană.

Totuşi, în principiu, această sensibilitatea la vocea interioară, aşa cum este scris: Am auzit o voce, este foarte importantă. Nu este shizofrenie. Este cu adevărat o realizarea serioasă, similară cum un instrument muzical este acordat pentru ca sunetele sale să se potrivească partiturii. În acest fel trebuie să se simtă cineva: Pe ce frecvenţă îl pot găsi pe Creator?

Întrebare: Cum putem învăţa cum să decelăm vocea Creatorului faţă de multe altele?

Răspuns: Numai prin dorinţa voastră. Nu este nicio altă cale. Nimeni şi nimic nu vă va ajuta. La începutul secolului trecut, Cabalistul Hazon Ish a scris următoarelele în cartea sa, Credinţă şi Confidenţă: Calitatea dăruirii este o mişcare fină a unui suflet sensibil. În acest fel începe cartea sa. Avem nevoie exact de această acordare fină la frecvenţa pe care emite Creatorul.

Întrebare: Care este forţa care ne ajută să stăm acordaţi în mod constant şi să decelăm unde şi în ce stare suntem? Sau contează dacă mă simt bine sau rău?

Răspuns: Ce ne ajută să ne acordăm la această fineţe a sufletului? Numai mişcarea către ceilalţi, atunci când mă conectez cu ceilalţi în ciuda tuturor problemelor necazurilor, împotriva mea şi încerc să mă acordez eu însumi.

Toate aceste schimbări şi probleme îmi sunt date îm mod deliberat. Ele îmi arată că sunt încă dezacordat. Îmi arată deviaţia faţă de frecvenţa corectă. Toate problemele, necazurile şi lucrurile negative sunt expresia a cât de mult sunt dezacordat, a faptului că încă nu am găsit rezonanţa corectă.

Dacă o persoană percepe totul în acest fel, în ciuda a tot ceea ce i se întâmplă, dacă nu pierde gândul: Nu există nimeni în afară de El şi, de asemenea se acordează ea însăşi către: Dacă nu o fac pentru mine, cine o va face pentru mine?. Atunci asta este tot de ceea ce are nevoie.

Întrebare: Dar unde simte această voce interioară?

Răspuns: În mişcarea către exterior. Instrumentul în care Creatorul este simţit este o regiune nouă în tine care rezonează şi începe să rezoneze în relaţie cu ceilalţi.

Instrumentul este ceea ce noi trebuie să creăm. Se numeşte suflet.

Din lecţia din 4/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand o persoana primeste o lovitura de la Creator, el sau ea poate intelege in mod logic ca aceasta este benefica pentru ei. Dar noi traim prin senzatiile noastre si de aceea ar trebui sa ne mutam de la intelegerea noastra mentala la o senzatie autentica care este cu adevarat pentru binele nostru. Cum se petrece aceasta tranzitie?

Raspuns: Tu descoperi ca Creatorul nu iti trimite lovituri. Nu este o lovitura cu adevarat; este doar faptul ca Creatorul te trezeste, deoarece te iubeste si doreste sa te aduca la cea mai benefica stare. Tu gasesti ca Creatorul a facut intentionat asa, astfel incat sa te ridice putin deasupra egoismului tau in care tu te afli si de asta EL nu are alta alternativa.

Sa presupunem  ca tu zaci inconstient si ai nevoie sa fi reanimat, adus inapoi la viata. Evident, cand te trezesti si iti revine constiinta, te simti rau si suferi de la rani deoarece tu ti-ai pierdut conostinta fiind intr-o conditie critica. Acum esti readus la viata. Doctorii jubileaza: “ Pacientul  s-a intors!” Dar care e motivul de  bucurie? Acum el striga, lezat fiind si suferind… Nu ar fi fost mai bine sa il lase inconstient? Cu siguranta nu!

Acum intelegi unde doare si de ce. Acum trebuie doar sa creezi atitudinea corecta a acestei suferinte in tine: “ Sufar pentru ca imi lipseste legatura corecta cu Creatorul. El ma trezeste, dorind pentru noi ca sa ne iubim unul pe celalalt, ca prim pas spre unire: primul meu grad spiritual.

De la acest grad, EL radiaza atitudinea Sa catre mine si ma ilumineaza cu Lumina Sa. Si eu simt primul pas spiritual in variatele sale manifestari ca o stare rea, deoarece egoul meu nu poate tolera aceasta stare de daruire, dragostea catre ceilalati, conexiunea in afara mea. Eu experimentez intunericul, raul si durerea. Nu le doresc!

Adevarat ! Sunt constient ca nu le vreau si ca ma simt rau. Cine imi da aceasta stare? Creatorul este acela. De ce face asta? El imi demonstreaza ca daca acum fac un efort sa ma ridic deasupra emotiilor si sa imi schimb atitudinea cu cea dorita de Creator, pe care mi-o demonstreaza, atunci o sa intram in contact. Si aceasta trebuie sa se intample!

Dar se pare ca tu refuzi: “ Nu, ma raneste! Ia-o departe de mine! Nu am nevoie de suferinta sau recompensa! Nu vreau nimic!” Ei bine, daca nu vrei, nu vrei; asta este…

Ce poate face Creatorul? La orice calcul, EL are planuri pentru tine. EL intelege ca tu esti un neghiob, asa ca EL se “ invarte “ in jurul tau: EL iti da toate felurile de suferinte si probleme de viata in afara oricarei conexiuni cu EL, unde tu nu intelegi sau simti ca EL este cel care te trezeste. EL te impinge si te inteapa din fiecare directie si aranjeaza necazuri, nenorociri si probleme pentru tine.

De aceea El te epuizeaza si apoi te reinsufleteste asa incat tu sa iti amintesti de EL: “ Ah, vad..Este Creatorul. Poate, problemele mele sunt justificate. Poate sunt pentru binele meu.” In acest punct iti schimbi atitudinea. Suferintele carnii se diminueaza si tu devi binevoitor sa porti mai multe.

Apoi el aranjeaza in fata ta aceleasi conditii ale primului grad de adeziune cu EL, inca o data, dar de data aceasta atitudinea ta este diferita. De fapt nu este foarte convenabil si nu se simte chiar asa bine. Este neplacut, dar putem suporta. Incepi sa intelegi acum faptul ca conflictul cu Creatorul este deasupra senzatiei de placere din interiorul egoului tau si ca tu trebuie sa te ridici desupra senzatiilor placute ale animalului.

Deja posezi un oarecare grad de toleranta si bunavointa pentru a suferi. Si apoi incepi sa lucrezi cu ajutorul grupului. Incetezi sa mai strigi: “ NU!” cand esti la limita. Tu stii ca ai un grup, mediul; observi ca Creatorul inca nu te-a abandonat si esti inca conectat cu EL prin legamant.

Incepi  sa angajezi intregul mediu pe care l-a aranjat pentru tine in viata ca fiind mijlocul pentru tine de a te ridica deasupra perceptiei tale si incepi sa construiesti legaturi folosindu-ti mintea, bazate pe analiza “ adevarat si fals” in locul a “ amar si dulce.”

Acesta e un discernamant al umanului mai degraba decat al animalului: “ Cum ar trebui sa imi construiesc relatia cu gradul spiritual asa incat sa ma ridic desupra senzatiei si sa nu o percep ca atare? Nu pot ajuta asta; este necesara pentru mine daca doresc sa fiu conectat cu Creatorul.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cand intram in spatiul spiritual, adoptam alte suflete. Altfel, pur si simplu nu pot intra in lumea spirituala intrucat nu este un spatiu ingradit in care as putea intra deschizand o poarta.

Doar daca ma unesc cu ceilalti intr-un sistem si simt realitatea nu doar personal, individual, dar ca intreaga viata a sistemului unde suntem conectati intre noi, eu si cu prietenii, devenind un om cu o singura inima, incep sa percep mai multe detalii in asta, organele suplimentare de perceptie in afara de ale mele. Mai important, simt prin dorinta noastra comuna, vasul spiritual comun pe care il construim impreuna si care ne include pe toti.

Nu este doar  simpla suma a dorintelor, ci mai degraba o proprietate noua care este privita ca proprietate de a darui. Aceasta este proprietatea prin care incep sa simt o alta dimensiune, una superioara, spirituala.

Nu sunt doar anumite detalii suplimentare si particularitati pe care fiecare dintre noi le putem simti diferit, nici o schimbare a impresiilor noastre personale. Este o singura impresie, dar deriva din daruire, din senzatia de actiune a  Creatorului. Noi facem acte de daruire, ceea ce repeta actiunile Creatorului!

Incepi sa simti cum este sa fii asemenea Creatorului, si din acest motiv spiritual realizarea nu este una materiala. Cu toate ca sistemul pe care l-ai construit nu este „divin” ci se compune din sufletele noastre, are inca un design special, integrarea sufletelor in iubire, garantia reciproca si garantia peste egoul initial, natura raului, ura si repulsia. Si diferenta intre prima si a doua calitate este ceea ce creaza spatem sa experimentam actiuni vazute ca „daruire”.

Cu alte cuvinte, ai construit interiorul, inauntrul dorintelor si calitatilor tale, un model al Creatorului care te ajuta sa intelegi ce Este. Mai inainte, ai vazut doar aceasta lume si ai vazut creatiile fara sa ai cea mai mica idee ce inseamna. Dar acum ca ti-ai apropiat-o, il gasesti pe Creator in creatie intrucat tu asamblezi imaginea Sa chiar din tine, din toate sufletele.

La sfarsit descoperi un numar mare de detalii pe care le descoperi in aceasta lume, ceea ce mai inainte a fost ascuns. Vezi ca actiunile Creatorului au fost ascunse in ea.

Cauti mai departe, in masura in care poti adauga mai multe parti (suflete) sistemului tau si sa le unesti, pana cand toate sufletele individuale, impreuna cu punctul de vedere personal asupra lumii, unite ca un singur suflet, o singura dorinta privita ca Malchut a lumii Infinitului. Acolo, in conectarea cu ceilalti, in cele mai mici detalii, sufletele colective ajung la un sentiment si realizare pesonala care se potriveste perfect cu forta superioara, radacina realizarii colective din care am pornit pe calea noastra.

Vedem cu un numar mare de detalii se conecteaza, mergi mai departe la realizarea colectiva care este extrem de detaliata si vasta. Prin fiecare suflet si prin toate, odata ce te-ai unit cu ceilalti, ai ajuns la Creator, la lumea spirituala. Si tu esti cel care Il construieste, deoarece nu exista Creator fara fiinta creata! De aceea este numit „Creator” (Bo-Reh), „vino si vezi”.

Intr-adevar, cheia aici este munca sistemului. Din „materia” data, noi construim „caramizile” sufletelor pe care fiecare dintre noi le pune intr-un sistem comun, in timp ce ne ridicam deasupra urii personale, egoismului, repulsiei, si in acelasi timp conservam toate caracteristicile noastre unice. Astfel, creem un sistem puternic al realizarii personale.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „Torah este numita linia de mijloc): Trebuie sa avem incredere ca „Nu exista nimeni in afara de El”, insemnand ca doar Creatorul ne impune sa facem fapte bune. Dar intrucat inca nu avem calitatea de a stii ca suntem limitati de Creator, Creatorul ne apare in alti oameni (care totusi exista in afara persoanei) si are grija de ceea ce se intampla cu ajutorul lor.

Credem ca suntem inconjurati de o multime de oameni, ca ei ne influenteaza in diferite moduri, si ca trebuie sa reactionam la asta. Dar daca incepem sa ne raportam la ei („ei” insemnand grupul de oameni care studiaza Cabala, si nu intreaga lume exterioara) ca la manifestarea Creatorului, prezentei Sale intre noi, felului in care Ni se arata, atunci, pe masura ce ne unim in grup, incepem sa studiem si sa Il revelam.

Trebuie sa avem incredere ca in spatele imaginii omului este Creatorul si are grija de toate actiunile oamenilor.
Din Lectia 8, Conventia WE!4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne aflam intr-o senzatie a vietii privita ca „lumea aceasta”. Este cea mai mica, cea mai de jos, si cea mai rea dintre lumi, totusi este un fel de viatasi in general o cam intelegem. Dar cum intelegem particularitatile , insemnatatea lumilor superioare si cum sa incepem sa urcam spre ele?

Putem face asta doar daca dorim sa urcam treptele acestor lumi pentru a-L preamari si glorifica pe Creator. Avem nevoie de toate aceste lumi pentru un singur scop: ca prin ele sa ne putem realiza daruirea, dragostea pentru ceilalti. In acest caz, in locul privirii superficiale cu care in general experimentam aceasta lume, ni se va permite sa observam toate detaliile si astfel sa urcam cele 125 trepte ale realizarii spirituale.

Fiecare curiozitate pe care vrei sa o experimentezi, sa o realizezi si sa o vezi in aceste lumi spirituale, cer ca efortul tau sa aibe dorinta corecta iar revelatia pe care o vei avea la un moment dat este doar pentru beneficiul celorlalti sau a Creatorului (ceea ce este acealsi lucru). Altfel, de ce ar trebui sa sapi dupa toate aceste detalii, pentru beneficiul tau personal? este imposibil, pentru ca placerea spirituala este placerea de a darui mai mult decat de a primi pentru sine!

De aceea, sa treci de la realizarea generala la cea particulara implica o mare aspiratie si o sansa de a ne implini chiar mai mult, sa vedem ceva interesant nu din afara ci prin angajamentul personal si participarea la un anumit proces. In mod clar este o mare diferenta intre a fi un observator din exterior sau a fi in mijlocul evenimentelor ceea ce aduce o mai mare multumire.

In acelasi fel, in ceea ce priveste realizarea personala, de asemenea ai sansa unei mai mari daruri; in masura in care esti gata pentru asta, aceasta realizare personala iti va fi dezvaluita. Asadar, o persoana care doreste sa vada nu doar imaginea de ansamblu, „aceasta lume”, ci si particularitatile, cele mai mici detalii ale creaturii si actiunile Creatorului, trebuie sa se echipeze de la inceput cu intentia de a „darui”.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/29/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem trezi către conezinea cu Cel de Sus mai repede, de fiecare dată?

Răspuns: Trebuie să fii conştient şi să accepţi cu bucurie ce se întâmplă cu tine. Şi totul depinde de gândurile şi dorinţele mediului. Dacă vorbeşti despre participarea mea personală către grăbirea muncii, aceasta constă în implicarea mea în mediul care îmi alimentează constant „combustibil” pentru a avansa.

Îmi permite să păstrez o legătură constantă cu Forţa Superioară şi să realizez că nu contează cu adevărat ce simt în dorinţele mele egoiste, despre ce primesc din partea sa: bun sau rău, plăcut sau neplăcut. Clar, cel mai neplăcut lucru este cel mai autentic deoarece locuiesc în egoismul meu şi este verificat şi evaluat cât de mult îmi place sau nu asta. Trebuie să fiu gata să accept totul ce se întâmplă cu mine, aşa cum este spus: „chiar şi când o sabie ascuţită se ridică deasupra ta, nu dispera în amabilitatea Sa.”

Cu alte cuvinte, nu contează ce simt; ce contează este să nu pierd dorinţa faţă de Creator. În definitiv, „nu e nimeni în afară de El, Binele ce face bine,” în timp ce separarea de El este cel mai teribil ghinion ce mi se poate întâmpla în viaţă. Nu îmi pasă de nimic altceva; vreau numai să mă asigur că nu m-am retras de la El  şi asta este ceea ce verific de fiecare dată.

Şi chiar după ce am reuşit să ating conexiunea cu El, în ciuda dificultăţilor şi problemelor, continui să văd toate obstacolele şi greutăţile ca fiind baza conexiunii noastre. Acesta este punctul de la care pot ajunge la aceasta.

Asta înseamnă că sunt deja în starea potrivită, dar am o viziune incorectă a acesteia, datorită esenţei mele corupte. De aceea, lucrez până să justific complet această stare şi să experimentez o mare bucurie. Dar ceea ce contează cel mai mult este ca, indiferent de ce mare frică, grijă, probleme sau necaz pe care îl am, tot nu abandonez gândul Creatorului. În acest punct al conexiunii mele cu El, pe care o susţin, îmi construiesc corect starea.

Asta demostrează că o persoană este trezită de Creator cu fiecare ocazie pe care i-o prezintă. Aceste şanse fericite sunt neplăcute în mod intenţionat pentru o persoană pentru ca acea persoană să le inverseze şi să le caute numai pe ele.

Asta va demonstra că mă ridic deasupra egoului meu, desupra sentimentului de rău, către adeziune. Şi atunci nu voi vedea această situaţie ca fiind neplăcută ci, dimpotriva, ca fiind o condiţie ce conduce la unitatea noastră. Voi vedea că include toate pregătirile şi premisele care m-au trezit şi mi-au dat hotărâre, toate componentele stării exaltate.

Dincolo de asta, există un alt mijloc de a atinge primul punct de contact cu Creatorul în timpul ridicării din egoismul propriu?

Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, scrisoarea 19: “În aceeaşi femeie…” “…graţia este înşelătoare şi frumuseţea sterilă; dar o femeie cu frica Domnului trebuie preţuită.” Asta înseamnă că în timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar ca fiind esenţa perfecţiunii după care cineva tânjeşte şi se chinuie. Totuşi, în momentul corecţiei, „când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului,” atunci, „voi vedea o lume opusă,” deoarece numai frica şi năzuinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Atunci cineva vede că în timpul pregătirii se minţea pe sine.

Întrebare: De ce se spune că în timpul pregătirii ne minţim pe noi înşine?

Răspuns: Deoarece tânjeam după ceva ce era o minciună. Şi în timp ce sufeream, nu realizam că această suferinţă era cu adevărat împlinire. Înseamnă că imediat ce îmi schimb atitudinea, către dorinţă, descopăr că sunt în lumea infinitului. Este în legătură cu „vei mânca ce este vechi.” Descopăr o infinită împlinire în starea mea prezentă.

Este descris că înainte te minţeai singur, crezând că nu ai împlinirea dorită şi că trebuie să o realizezi. Dar nu trebuie să realizezi nimic altceva decât corecţia dorinţeor tale. Eşti deja în acea condiţie perfectă dar nu o poţi vedea deoarece îţi lipseşte propietatea  percepţiei de corectare a dorinţelor.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, Baal HaSulam Scrisoarea 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→