Intrebare: Care au fost ultimele eforturi pe care le-ai facut inainte ca Creatorul sa iti raspunda? Ce ai facut inainte sa treci Machsomul?

Raspuns: Intrebarea este incorecta pentru ca asta se intampla pe neasteptate. Ce functioneaza este suma diferitelor eforturi, unele dintre ele nici macar nu banuiesti ca exista. Doar mai tarziu, cand scoti afara „colectia aculmulata” incepi sa intelegi ca tot prin ce ai trecut ti-a fost necesar ca sa atingi ceea ce tocmai ai atins.

Totusi, atat timp cat rezultatul tuturor eforturilor nu iti este dezvaluit, nu stii cat de mult ti-a mai ramas. De aceea este imposibil sa spui ca un anumit efort te-a adus la desavarsire.

Intrebare: Ce a fost special in ceea ce priveste  eforturile tale?

Raspuns: Cred ca nimic in afara de rabdare, perseverenta si consecventa (desigur, intr-un mediu plin de griji si tot ce este legat de ele). Baal HaSulam scrie despre asta in faimosul exemplu la numarul 133 din „Introducere la Talmud Eser Sefirot”: „Si doar eroii din ei, cei care au avut rabdare, au invins gardienii si au deschis poarta. Si au fost rasplatiti pe loc putand vedea fata Regelui”….

Cine este erou? Este vorba de persoana care are destula rabdare, care a facut tot posibilul sa nu se abata de la cale.

Din prima parte a lectiei zilnice de Cabala 1/9/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce trebuie sa facem astfel incat Zohar sa isi gaseasca drumul pina in cel mai adanc cotlon al inimii, in dorintele si gandurile noastre?

Raspuns: Deschide-ti inima. Nu ai nevoie de nimic altceva. Cel mai important lucru este sa nu disperi si sa nu ai odihna, sa faci eforturi mai ales atunci cand totul este greu. Articolul „Magarul conducator” din Introducerea la Zohar este exact locul in care se explica ca atunci cand mergi impreuna cu „magarul” tau (in ebraica magar este Hamor, originar din Homer, dorinta de a te bucura) nu mai poate duce povara, iti este trimis un „magar conducator” care sa ajute „magarul” tau sa urce.

Acest conducator indeamna „magarul” cu un bat ascutit si este neplacut. Totusi, te ajuta sa inaintezi. De aceea, daca esti de acord sa ai un conducator ca acesta, il vei primi. Dar trebuie sa ceri aceste „intepaturi”.

Intrebare: Stiu cum sa cer lucruri bune, dar cum sa cer „intepatura” magarului conducator?

Raspuns: Daca nu ma identific cu egoul meu si vreau sa ma eliberez de el, atunci cred exact opusul: cu cat mai multe „intepaturi” primesc, cu atat ma pot distanta mai tare de el, sa fug departe de el si sa ma ridic deasupra.

Aceste „intepaturi” nu ma ranesc pe mine ci doar egoul meu. Daca ma separ si ma detasez de el, atunci suntem separati de distanta si dupa aceea nu mai simt „intepatura”. Intepatura vine doar pentru a ma face sa ma detasez de ego. Atunci nu mai simt ca asta mi se intampla mie, ci „Faraonului”, si in acelasi timp urc.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa faci eforturi in timp ce citesti Zohar?

Raspuns: In timp ce citim Zohar, trebuie sa ne identificam cu povestea din carte cat de mult putem. Zohar vorbeste despre ascensiunea gradelor spirituale, despre calitatea pe care omul trebuie sa o aiba ca sa se poata afla in toate acele grade spirituale.

Dorim sa atingem aceste nivele pentru ca ele sa ne fie dezvaluite. In timp ce citesc Zohar, ce as dori sa ma implineasca? Care sunt acele calitati despre care am citit, cum este HaGaT, NeHy, Tifferet si Malchut? Cu ce ar trebui sa ma identific?

Asta se numeste dorinta de a intelege ceea ce citesc, insemnad sa ma unesc cu asta. In acest fel trezim Lumina din aceste stadii inalte, determinand-o sa ne influenteze.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este Segula (un remediu miraculos sau forta)?

Raspuns: Segula este atunci cand consecintele nu sunt evocate direct de actiunile mele ci mai degraba se intampla indirect. Nu stiu exact cum este asta, mi s-a spus pur si simplu ca asta este asa si in functie de asta am actionat.

Am vazut conectarea dintre actiunile mele si consecintele lor ca un fapt pentru ca m-am bazat pe mintea superioara. Cu alte cuvinte,  nu lucrez pe baza principiului: „un judecator are doar ceea ce vede”. Dimpotriva, urmez principiul: „Ei au ochi, dar pot vedea”. Pot doar folosi mintea (Rosh) a celui de sus care mi-a spus: „Fa in felul asta”. Si cand fac asta, este Segula.

Este o lege deoarece natura lucreaza doar prin legi, dar aceasta lege nu este pe deplin inteleasa in atributele mele, inteligenta mea inca; nu imi este evident si de aceea se numeste Segula cu privire la mine. Ma afecteaza, dar nu o simt in dorinta mea egoista, nu in ceea ce imi este dezvaluit. Totusi, este numit Segula, un miracol, un fenomen natural inexiplicabil.

Suntem martorii unui astfel de fenomen in lumea noastra. Sa presupunem ca o persoana sugereaza altei persoane sa faca ceva pentru a obtine rezultatul dorit. Dar cea din urma refuza intrucat nu vede cum un lucru rezulta din altul. Dar daca, in ciuda propriei dorinte, urmeaza sfatul primei persoane, insemnand ca a inteles ca cealalta poate vedea cauza, efectul, si actiunile necesare ca sa obtina rezultatul dorit, insemnand ca ar dori sa foloseasca mintea altei persoane sau miraculoasa forta Segula.

Din Lecti azilnica de Cabala 12/31/10, Shamati #4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem obtine o „cerere din adancul inimii”?

Raspuns: Adancime este atunci cand din starea noastra prezenta coboram intr-o mai interna, exaltata stare unde interconectarea nostra creste, pana cand „o inima” este formata. Asta este ceea ce reprezinta „adancul inimii”  intrucat in spiritualitate, fiecare grad mai profund este unul mai exaltat.

Daca in munca noastra facem tot posibilul sa obtinem „adancul inimii”, trebuie sa gasim unicitatea acolo. Si nu este doar un adaos pe care il dorim ci mai mult un Kli (vas), corectia noastra. Nimic altceva nu depinde de noi deoarece implinirea, conform legii echivalentei formelor,  va aparea in Kli la gradul la care Kli ii corespunde.

De aceea trebuie sa ne gandim doar la unitate. Depinde de garantia reciproca a grupului si ii da efecte pozitive chiar daca dureaza doar putin. Deoarece obisnuinta este o a doua natura, merita sa faci o intelegere ca toata lumea se va gandi la unitate pentru o anumita perioada de timp in timpul zilei.

In lumea noastra, orice fenomen slabeste si ia sfarsit pentru ca notiunea de timp il afecteaza. Deoarece nu am atins inca starea in care timpul nu ne influenteaza, este de dorit sa facem un efort sa pastram un gand intreg despre unitate cateva ore pe zi, in masura in care fiecare va simti cum totul depinde de el deoarece toti ceilalti sunt deja conectati.

Ca rezultat, el va dezvalui un nou fenomen care il va apropia de Lumina; este posibil. Este foarte probabil ca in acest timp cineva sa descopere resentimente, ezitare sau imposibilitatea de a se uni. In acelasi timp, cineva poate simti ca cu ajutorul unei forte din exterior este in stare sa se ridice deasupra sa si sa se uneasca, ca si cand s-ar ridica astfel deasupra materiei. Daca aceasta forte vine la suprafata o va simti cu siguranta.

In interiorul materiei (dorinta de a primi), el nu poate face nimic. Dar deoarece este disperat  si doreste sa se ridice si sa se uneasca cu ceilalti, simte ca acolo trebuie sa existe anumite forte care sa il ajute. Trecand de lantul de revelatii si senzatii persoana simte unde si cum trebuie sa se intample. Intelege cauzele evenimentelor si le depaseste pas cu pas.

Natura noastra, Faraonul, sta in noi si nu ne permite sa ne unim. Pentru a ne putea ridica deasupra ei, avem nevoie de tarie si trebuie sa o cerem tot timpul. Ca rezultat al acestei revelatii, vom dori sa ne intoarcem spre Creator sa contruim o conexiune intre noi. Primul grad al unei astfel de retele este numit exodul din Egipt.
Din discursul “Intrebari despre unitate” 12/31/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul creatiei este sa faca bine pentru creaturile Sale, sa le faca asemanatoare Lui. Orice mai putin decat asta nu este considerat bun.

Ca sa realizam scopul, trebuie sa observam doua conditii: Pe de-o parte, creatura trebuie sa fie separata de Creator, sa fie aparent o realitate de sine statatoare. Pe de alta parte, creatura trebuie sa fie asemanatoare Lui.

Cum putem combina cele doua forme opuse intr-una singura? Pentru acel scop Creatorul a creat un atribut al receptiei care este opus Lui si apoi imparte aceasta dorinta de a primi cu propriul Sau atribut de a darui. Astfel, creatura are doua proprietati: dorinta de a primi si dorinta de a darui.

Dar persoana nu stie ce sa isi doreasca. Prins la mijloc intre cele doua dorinte egale, el nu va putea sa faca nimic, sa aleaga una dintre ele. De aceea Creatorul intotdeauna trezeste dorinta de a primi, natura primordiala, fundamentala care il separa pe om de El. In ceea ce priveste dorinta de darui, ar trebui sa ceara de la Creator sa o trezeasca in el, sa ii dea putere.

Aflandu-se in „termeni prietenesti” cu dorinta de primi, persoana este in pace cu ea insasi, in timp ce ramane opusa Creatorului. Daca cere ca dorinta de a darui sa il conduca, el prefera sa fie asemanator Creatorului. In acest fel el creste, nu ca o „functie” a celor doua dorinte, dar preferand in mod constant o si ai mare asemanare cu Creatorul. Cheia pentru noi este sa nu ne abatem de la daruire ca scop tot timpul pe aceasta cale.

Lasa Creatorul sa rascoleasca constant dorinta de primi. Munca noastra este sa il punem pe Creator pe „bypass” stand in fata egoismului nostru, si fiind de acord cu cresterea sa doar cu conditia ca dorinta de a darui sa predomine.

Reiese ca suntem in competitie cu Creatorul: El  ridica Esau in noi, si noi cerem ca sa il ridice pe Jacob. In aceasta cursa, persoana creste si isi implineste astfel scopul. La linia de sosire va obtine o dorinta plina de a se bucura si complet acoperita de dorita de a darui.

Rezultatul cursei este victoria asupra Creatorului, asa cum este scris: „Fii mei m-au invins”.  Si atunci urmeaza bucuria descrisa de Baal HaSulam in parabola despre cresterea scavului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/4/2011, “Ce inseamna daca Cel Bun creste si Cel Rau creste prin munca ”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca sistemul spiritual lucreaza dupa principiul „cel de jos il trezeste pe cel de sus”, dorinta noastra de transformare depinde de copii nostrii, noua generatie?

Raspuns: Depindem de fiecare si trebuie sa trecem cunostintele nostre despre intelepciunea Cabalei (sau cel putin o parte din ea, atat cat intelegem si noi) tuturor. Starea noastra actuala obliga intreaga lume sa trezeasca Partzuf superior, sistemul guvernarii superioare.

Suntem martori cum lumea este haituita de dezastre globale, si fiecare se simte fara aparare nestiind ce va mai aduce ziua de maine. Toate acestea se datoreaza faptului ca trebuie sa incepem sa studiem ce doreste de la noi sistemul superior si cum il putem motiva corect in loc sa strigam, sa incercam sa ne luam revansa, sau sa cerem imposibilul de la natura.

Ne apropiem de stadiul in care guvernarea superioara va cere de la intreaga umanitate un raspuns constient, cand toti impreuna vom cere acestei forte a naturii, Forta Superioara, in plina intelegere ce fel de actiune este ceruta de la noi si ce fel de cerere vine la noi.

Evident, nu suntem in stare sa obtinem nimic singuri. Dar „Cel care face pace in Lumea Superioara va face pace si peste noi”. Cel de Sus ne poate aduce la perfectiune si pace aici, intre noi. Dar trebuie cel putin sa cerem asta prima data. Si numai dupa aceea, de la acest colectiv „Lo Lishma” (nu in numele Ei) a intregii omeniri, vom ajunge la „Lishma” (in numele Ei).
Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/6/2011, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Adolescenta este un punct important si decisiv. Acesta este timpul cand rezultatele educatiei trebuie sa se manifeste. Succesul sau depinde de anii anteriori, de la sase la unsprezece, deoarece problemele apar dupa aceasta varsta: influenta hormonilor si framantarile interioare.

Trebuie sa fim siguri din timp ca in acest punct copilul are deja o metoda si un mediu potrivit care sa il ajute sa depaseasca aceasta perioada critica si sa foloseasca acest egoism exploziv ca un catalizator pentru a trece de el. Si imediat dupa aceea vom avea o persoana matura spiritual.

Copii pot trece cu usurinta de   Machsom la aceasta varsta. Sunt gata pentru orice! Au aceasta hotarare disperata. Adultii nu sunt in stare sa tolereze acest gen de suferinta ca si adolescentii al caror foc inca arde. Adolescentii pot face miracole cu el.

Nu accidental natura a plantat aceasta perioada in procesul dezvoltarii noastre. Intreaga noastra speranta in cresterea spirituala a unei persoane inca de copil apare mai ales intre sase-sapte ani si paisprezece-cincisprezece ani.

Dupa asta este aproape imposibil sa mai faci ceva, devine foarte dificil. Ei au intrat deja in „viata”. Si acum te referi la o persoana inconjurata de diferite probleme de viata: varsta, sex, munca, armata, si care se gandeste doar la sexul opus si castigul material. Toate aceste ecrane nu ii permite sa te auda.

Trebuie sa incepem sa le vorbim despre Cabala din frageda copilarie astfel incat sa devina un obicei, „a doua natura”. Asta este, trebuie sa o facem inainte sa se cufunde in „viata adulta”. Si atunci copii vor trece prin razvratirea adolescentei, dar o vor folosi corect!

Creatorul ne provoaca intentionat inspre aceasta revolta egoista astfel incat sa trecem peste ea. Cand ne ridicam deasupra egoismului, este ca si cand am urcat muntele urii, Muntele Sinai (Sina inseamna ura), si vom ajunge la stadiul spiritual.

Trebuie sa profitam de aceasta oportunitate pe care natura ne-a dat-o. Ar fi foarte util pentru dorintele mele sa arda si sa explodeze astazi la fel cum o faceau in copilaria mea. Si daca in acelasi timp  suntem langa copii, directionandu-i corespunzator si aratandu-le cum sa lucreze cu asta, ei se vor transforma repede in mari Cabalisti. Sper sa ajungem la asta.

Daca esuam in aceasta sansa data de natura, va fi foarte dificil sa o mai prindem. De aceea este scris ca cresterea unui copil este la fel cu scrierea pe o pagina alba, si complet diferit de scrierea pe o pagina plina de notite, de pe care incerci sa stergi ceea ce altii au scris inainte.

De aceea educatia trebuie sa inceapa la o varsta cat mai frageda. Altfel, in loc sa crestem ca un om, copilul va creste ca un animal pentru ca a fost invatat sa caute doar implinirea pentru corpul sau, egoismul sau. Cabala numeste asta cresterea unui animal, dorinta de a primi placere.

Doar combinatia corecta a celor doua forte, receptia si daruirea este numita umana. Deci lasati-ne sa decidem ce vrem sa crestem si sa incepem sa pregatim copii pentru anii urmatori inca de la cea mai frageda varsta (cel putin sase sau sapte ani). In acest fel, vom putea sa atragem cel mai mare beneficiu din toti acesti ani.

Sunt convins ca cu o pregatire corespunzatoare, un copil poate intra in lumea spirituala si sa urce muntele urii care creste dintr-o data in el, sub influenta acestei incredibile puteri ale impulsurilor interioare ale adolescentei. Toate  emotiile unei persoane mature care cauta spiritualitatea sunt nimic in comparatie cu aceasta flacara. Asta este ceea ce ne lipseste tuturor….

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/6/2011, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneati ca pentru a ne construi singuri trebuie sa folosim doua forte: receptia si daruirea. Dar daca in locul celor doua forte am doar una, forta receptiei?

Raspuns: Ai ambele forte, atata doar ca nu doresti sa o folosesti si pe a doua! Incepem sa crestem de jos, de la „zero” spre daruire pana cand acoperim cele 125 de trepte spirituale si obtinem daruirea absoluta. Dar „zero” pentru daruire nu inseamna ca nu o am; pur si simplu nu folosesc aceste forte pe care le posed.

Nu putem spune ca ceva  nu exista in univers; aceste forte nu se inregistreaza doar in tine, in perceptia ta. Si o confirmare a faptului ca exista, este ca se poate arata in tine doar pentru ca in momentul urmator sa dispara din nou. Asta in ceea ce priveste „zero”. In realitate totusi, nu exista;  doar in perceptia omului.

Ai liberul arbitru de a evoca forta daruirii de la acest zero. Pentru a putea sa faci asta iti este dat un mediu care contine un profesor, un grup, carti. Incepe prin a-l folosi in munca ta de la zero la daruire si nu va mai fi zero.

De fapt, poti evoca forta daruirii doar cand te referi la altcineva care la fel, doreste sa o experimenteze. Asa ca incepe sa construiesti aceste relatii; nu te inchide in tine! Ce alt mod de a dezvalui daruirea mai exista?

Forta receptiei este concentrata intr-o persoana, dar este nevoie de doua persoane pentru a pastra forta daruirii astfel incat sa poata actiona intre ele. In asta consta diferenta uriasa dintre alegerile egoiste si altruiste: in egoul tau tu esti singur, dar ca sa poti darui ai nevoie de mediul corect. Altfel, unde o poti folosi? Unde poti gasi aceasta forta ca sa poti confirma ca intradevar o ai?

De aceea, cu cat mai devreme scanteia spirituala se trezeste in persoana si doreste dezvoltarea sufletului, cu atat el sau ea este imediat adusa in grup si instruita: „alege-l!” Aici este cu adevarat folosit liberul arbitru: in alegerea mediului corect.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 01/5/11, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar descrie starile spirituale experimentate de aceia care au atins lumea spirituala. Totusi descrie obiecte spirituale in cuvintele lumii noastre. Aceste cuvinte aduc o imagine corporala in  mintea noastra. Ei au aranjat imagini „dorintei noastre de a primi”, ecranul nostru spiritual, prin proprietatile noastre fizice.

In spiritualitate nu exista cuvinte ci doar senzatii. Din acest motiv, Cabalistii au imprumutat cuvintele de la lumea aceasta ca sa poata descrie lumea spirituala si sa eticheteze proprietatile sprirtuale pe care le-au atins in atingerea lor.

De aceea, in timp ce citim Zohar, ar trebui sa identificam fortele superioare, starile spirituale si relatiile care exista dincolo de obiectele materiale pe care suntem obisnuiti sa le simtim in spatele  cuvintelor corporale. Este un exercitiu bun si util.

Sa presupunem ca citim cuvinte ca „frunte”, „ochi”, „urechi” si „par” in text. Trebuie sa incercam sa ne gandim imediat cel putin la Sefirot (Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut) care sunt inrudite cu partile corespunzatoare ale Partzuf („frunte, urechi, nas, gura, GE si AHP).

„Parul” (Searot) este un exces al Luminii Reflectate pe care Lumina Directa nu o poate inchide inauntru, de unde rezulta ca Lumina Reflectata se intinde in acest fel de Sus in jos in sistemul superior, in Rosh a lui Arich Anpin si apoi Zeir Anpin, si prin aceste multiple Partzufim, noi primim fortele care trezesc, transforma si ne implinesc.

De aceea, in Zohar studiem acest sistem integral de transformare a sufletelor.

Din partea a 2a Lectiei zilnice de Cabala 1/6/2011, “Introducere la  Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→