Întrebare: În Cabala se spune că există vocea adversarului și vocea luminii. Cum se poate distinge vocea adversarului de cea a luminii? Și cum se poate strădui omul să audă mai mult vocea luminii?

Răspuns: Trebuie să discerni Creatorul în ambele, astfel încât să nu existe nicio diferență între una și cealaltă și astfel încât sentimentele tale să nu le distingă, ci să spui că ambele sunt manifestări ale Creatorului în relație cu mine.

Când îmbini aceste două stări, aceste două definiții, în tine, atunci vei începe să simți că există o singură sursă – Creatorul.

Întrebare: Este posibil să dezvălui guvernarea Creatorului, că totul este făcut doar de El, dar în același timp să nu vezi că această guvernare este bună? Sau este aceasta neapărat revelată împreună?

Răspuns: Creatorul nu poate fi revelat ca făcând răul. Acesta este un fapt absolut.

Întrebare: Este important ca revelația că totul vine de la Creator și că El aranjează totul să fie doar pentru mine, sau pentru întregul grup?

Răspuns: Este important ca în grup toate stările voastre să fie înțelese ca venind de la Creator și ca împreună să ajungeți să-L obligați să Se reveleze.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 24.11.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Entitățile spirituale se separă unele de altele doar prin diferenţa de formă. Cu alte cuvinte, dacă o entitate spirituală dobândește două forme, ea nu mai este una, ci două. …

Acum vedeți că, așa cum o materie corporală este divizată, tăiată și se separă cu un topor și o mișcare care măresc distanța dintre fiecare parte, o materie spirituală este divizată, tăiată și separată prin diferenţa de formă dintre fiecare parte (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot – Observaţie interioară ).

Creatorul a creat o dorință generală de a primi, care a fost împărțită în 600.000 de părți principale, care la rândul lor s-au divizat în miliarde de părți (dorințe). Distanța dintre diverse dorințe (cercurile roșii și verzi din diagramă) este determinată de diferența dintre calitățile lor.

Dacă diferența de calități se diminuează din cauza uneia sau a celeilalte, atunci, în consecință, fie prima dorință se îndreaptă spre a doua, fie a doua spre prima.

Când diferența devine zero, ele se conectează și devin una singură.

Programul creației constă în faptul că toate cele 600.000 de părți, care alcătuiesc o dorință generală, trebuie să se conecteze între ele.

La început, ele se organizează în grupuri de zece (cercurile verzi mici din diagramă). Și apoi aceste grupuri de zece se adună până când formează un vas (Kli) comun numit Adam. În acest fel, sistemul ajunge la corectarea sa.

Întrebare: Există vreo corespondență în aceasta cu microcosmosul uman în care există un număr enorm de microbi, atomi și molecule diferite? La fel este și în macrocosmos, există o multitudine de stele, planete și corpuri cerești.

Răspuns: Există o corespondență absolută. Totul constă din aceleași mici dorințe, fiecare dintre ele fiind în aceeași stare: apropiere, contopire și distanțare una de cealaltă. Toate acestea au scopul de a ajunge la un numitor comun. Întreaga natură se îndreaptă către această direcție.

Nu este oare acest lucru evident din întreaga istorie, din ceea ce studiem în științe? Astăzi spunem: lumea devine integrală, dezvăluindu-se din ce în ce mai mult ca un sistem integral. Anterior, acest lucru nu era revelat, dar acum îl vedem deja.

Întrebare: Deci, atât macrocosmosul, cât și microcosmosul au o rădăcină spirituală?

Răspuns: Toate au! Totul este un singur sistem care există în cadrul unei singure dorințe create de Creator.

Toate dorințele particulare, pe măsură ce sunt corectate, se conectează altruist cu celelalte părți și se contopesc într-un întreg unificat.

În această dorință unificată, ele devin asemănătoare între ele și nu diferă deloc una de cealaltă. Acesta este chiar punctul de corectare al întregii creații.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Sufletul comun, care era unul și conectat, a fost împărțit în mai multe părți după sfărâmare. Trebuie să adunăm și să unim aceste părți, și prin ele, să-L dezvăluim pe Creator.

Diferența dintre vasul original și cel restaurat după sfărâmare este că sfărâmarea dezvăluie noi calități care nu erau clare înainte. Tocmai din cauza acestor calități, sufletul se sfărâmă. Atunci când sunt corectate, calități suplimentare de lumină sunt dezvăluite împotriva acelor dorințe frânte.

În acest fel, clarificăm calitățile interioare ale Creatorului care a creat acest suflet și îl corectează cu lumina Sa.

Dacă nu ar exista sfărâmarea și corectarea, nu am simți mai mult decât primul om Adam înainte de păcat, ci doar mica stare de Nefeş de Ruah de Ruah. Pe când, după sfărâmare și corectare, dezvăluim întreaga lumină de NRNHY, adică ne alipim la Creatorul Însuși, atingem echivalența de formă cu El și înțelegem căile Sale și înțelepciunea încorporată în creație.

Prin urmare, este imposibil să ne descurcăm fără sfărâmare și corectare. Sfârșitul corectării este punctul plasat la început în programul creației.

Sufletul trebuie să se corecteze astfel încât să corespundă întregului sistem de creație, care include toate lumile AK (Adam Kadmon) și ABYA (Aţilut, Bria, Yeţira și Asia). Sufletul este partea cea mai interioară a întregului sistem de creație. Prin urmare, în corectarea noastră, acesta trebuie să ia aceeași formă ca toate lumile superioare și să fie alcătuit din trei părți: cap, corp și extremități; și apoi din trei linii; și din multe forme complexe.

Când se conectează între ele, diferențele nu dispar, deoarece „iubirea va acoperi toate crimele”. Sufletul corectat păstrează în sine tot marele egoism, toate dorințele și contradicțiile imense.

Tot ce a fost înainte rămâne; nimic nu este șters. Dimpotrivă, manifestările negative ne ajută în revelarea luminii, al cărei avantaj este deslușit din interiorul întunericului.

Avem o mare muncă în față, deoarece Adam nu avea cap, corp și extremități; avea doar un corp și exista la un singur nivel umplut de lumina de Hasadim. S-a născut „circumcis”, ca un înger, într-o stare mică. Un prunc nu are minte și nu poate sta în picioare, ci doar stă întins, însemnând cu capul la același nivel cu corpul său.

Dar trebuie să ridicăm acest suflet sfărâmat în picioare, la înălțimea sa maximă, așa cum se cuvine unui om. De aceea, în munca noastră selectăm părțile sufletului care aparțin capului și corpului și clarificăm funcția fiecăreia.

Toate părțile sufletului, după sfărâmare, sunt deja pregătite pentru corectare, dar trebuie să atragem lumina superioară, să clarificăm locurile sfărâmării și să le corectăm.

Cei care sunt atrași de munca spirituală vor fi numiți capul lui Adam, sufletul comun. Iar restul sunt părțile corpului său. De aceea, Israel, adică „direct către Creator”, este numit „Li-Roş, un cap pentru mine”.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/18, Scrierile lui Baal HaSulam „Arvut [Garanția reciprocă]”

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Empatia este capacitatea de a simți emoții care corespund emoțiilor altui om, iar compasiunea este simpatia pentru suferința altcuiva.

Răspunsul meu: Este ca și cum te-ai muta în interiorul unui alt om și i-ai simți experiențele.

Întrebare: Cum poate cineva să dezvolte acest lucru în sine? Din câte înțeleg eu, dacă acest sentiment ar fi cultivat, am trăi diferit.

Răspuns: Da, atunci am educa oamenii în consecință. Cred că acest lucru este posibil. Pur și simplu nu ne implicăm în acest lucru. În general, de la 13 la 14 ani, oamenii sunt deja capabili să simtă profund suferința altei persoane. Și trebuie să fie educați pentru asta.

Comentariu: Acest lucru ar schimba absolut, complet, lumea.

Răspunsul meu: Desigur, fără îndoială.

Întrebare: Deci, compasiunea poate fi cultivată la un om?

Răspuns: Se poate cultiva înțelegerea compasiunii pentru un alt om și se poate oferi unei persoane capacitatea de a înțelege cum să îl perceapă până la punctul în care, în compasiunea sa, ea va putea împărtăși suferința altcuiva, o va lua parțial asupra sa, și prin urmare, va neutraliza suferința celuilalt.

Întrebare: Și nu te vei epuiza făcând asta?

Răspuns: Nu, pentru că prin neutralizarea suferinței lor prin participarea ta, prin empatia ta și prin compasiunea ta, îi împarți treptat suferința în multe părți mai mici, și în acest fel, omul se calmează. Și făcând acest lucru, poți conduce întreaga lume către echilibru, către o stare interioară care poate fi deja numită fericire.

Întrebare: Deci, dacă compasiunea ar fi împărtășită în mod egal între toți locuitorii Pământului, ar aduce ea fericire lumii?

Răspuns: Da, exact asta trebuie să realizăm în unitatea noastră. Pentru că în principiu, ne confruntăm cu siguranță cu probleme foarte serioase. La urma urmei, egoismul crește, iar lumina superioară se dezvăluie din ce în ce mai mult în raport cu egoismul nostru. Adică, legat de egoismul nostru, vom simți presiuni tot mai mari într-o asemenea măsură încât, dacă nu ne putem uni și împărtăși totul între noi, nu vom putea să-l suportăm.

Întrebare: Acum înțeleg esența a ceea ce spuneţi mereu: „Unitate, conexiune, gânduri bune și relații bune”. Fundamentul tuturor acestora este compasiunea, nu-i așa?

Răspuns: Da, dar practic nici măcar nu este compasiune. Este împărtășirea enormei suferințe: opoziția dintre dorința enormă și lumina enormă care este menită să umple acea dorință și lipsa intenției „nu pentru sine”, care ar permite luminii să umple dorința.

Întrebare: Deci, împlinirea este posibilă doar dacă este de dragul altora?

Răspuns: Da, de aceea avem nevoie de echilibru aici. Acest lucru se poate întâmpla doar prin înțelegerea modului de a învăța compasiunea, cum şi de a împărtăși opoziția dintre împlinirea absolută și golul absolut între toți.

Bineînțeles, nu va ieși nici mai puțin, nici mai rău. Dar dacă vrem să fie împărtășită în acest fel, atunci contradicția în sine dispare. Aceasta este calitatea specială a unității.

Întrebare: Și apoi, vine această fericire?

Răspuns: Da, în acel moment, senzația de opoziție, imposibilitate și strigăt interior se transformă în sațietate, în ceva superior, în plăcere. Nu mai există nicio diferență între durerea enormă și plăcerea enormă. Ele se contopesc într-una singură.

Întrebare: Și ce devine, atunci, durerea în acest caz?

Răspuns: Se transformă în plăcere pentru că le-ai echilibrat una cu cealaltă.

Comentariu: Acesta este ceva cu adevărat elevat.

Răspunsul meu: Așa se întâmplă, la un nivel superior.

Întrebare: Deci durerea ne este dată pentru a o transforma în plăcere?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Și cea mai mare durere devine în cele din urmă cea mai mare plăcere?

Răspuns: Da, dacă știi cum să împaci aceste contrarii, primești plăcere.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am depus un efort  mare să ne adunăm. Am primit impresii puternice unii de la alții. Dar cu toate acestea, vrem să adăugăm ceva în plus pentru a fi mai aproape de text și de ceea ce se întâmplă. Ce altceva putem adăuga în afară de marele efort pe care l-am depus deja pentru a ne reuni fizic?

Răspuns: Deschideți-vă inima comună, intrați în ea și îndreptați acest punct comun spre centrul întregii realități, centrul întregii creații.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că trebuie să construim vas [Kli] al celei de-a patra faze și apoi să primim lumina celor trei faze anterioare în aceasta. Cum este construită a patra fază în munca noastră comună?

Răspuns: Dorim să ne apropiem de Creator, ne înălțăm rugăciunile, dorințele și cererile pentru ceea ce ne lipsește pentru a fi similari cu El în calități. Acest lucru îl influențează pe Creator, și în acest fel, El schimbă dorințele noastre din noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost doar un singur student, Chaim Vital, care a înțeles învățătura lui ARI, și nu ceilalți? De ce anume el?

Răspuns: Este imposibil de știut de ce a fost aranjat așa de sus cu sufletele. Baal HaSulam scrie despre sine că nu știa de ce i s-a acordat o astfel de misiune.

Dar trebuie să înțelegem că doar din perspectiva noastră pământească se pare că există suflete alese și suflete neimportante, „secundare”, pentru că privim prin prisma egoismului nostru.

Totuși, când vine vorba de spiritualitate, nu există mare sau mic. Acolo totul se măsoară în dăruire, iar cel mai mare este cel care dăruiește cel mai mult, cel care slujește tuturor, stă mai jos decât toți și le oferă sprijin și fundație.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.07.2010, Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 39

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce este subconștientul din perspectiva Cabalei?

Răspuns: În Cabala, nu există un astfel de termen.

Întrebare: Este clar că 99% din toate evenimentele din viața unui om se întâmplă ca și cum ar fi deasupra lui, adică inconștient. Pur și simplu el reacționează instinctiv la tot, percepând doar o mică parte. În Cabala, devii conștient de toate cele 99% din evenimente?

Răspuns: În Cabala, există exerciții la care ajungem instinctiv, încercând să creăm astfel de condiții în care lumina superioară, Creatorul, începe să se manifeste în noi, astfel încât să începem să-L simțim în interior și să devenim mai receptivi la influența Sa asupra noastră.

Trebuie să captăm vocea interioară a Creatorului din noi. Acestea sunt condiții speciale. De obicei, apar atunci când ne acordăm corect la grup.

Unindu-ne cu prietenii și pregătind tipul de relații dintre noi în care Creatorul poate fi revelat, captăm vocea Lui interioară. Senzorul pentru perceperea Creatorului este conexiunea noastră.

Întrebare: Cum se poate stabili că aceasta nu este vocea egoismului, ci vocea Creatorului?

Răspuns: Omul o simte, și în același timp, descoperă că revelația Creatorului are loc tot în calitățile sale egoiste. Dar acest lucru îl împinge înainte.

Din Lecția de Cabala 11.02.2018, „Călătoria către autodescoperire. Bazele muncii interioare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul Însuși nu există.

Comentariu: Ei bine, această afirmație șochează pe toată lumea.

Răspunsul meu: Dar este adevărat! Cum reacționează omul la asta, dacă o face, este treaba lui. Trebuie să lămuresc lucrurile. Creatorul Însuși nu există. Ceea ce există este sentimentul de apropiere cu ceilalți care apare prin efortul reciproc de a dezvălui calitatea iubirii și a dăruirii.

Întrebare: Deci, acest sentiment, îl numiți revelarea Creatorului?

Răspuns: Da, Creatorul este iubire. Și asta nu are nicio legătură cu ceea ce este între un bărbat, o femeie, copii, nu contează cine sau ce. Este pur și simplu o relație cu tot ceea ce, aș spune, percep ca fiind în afara mea.

Întrebare: Și în afara mea, spuneți că există doar iubire?

Răspuns: Da.

Întrebare: În mine, nu există nimic. Dar în afara mea există iubire?

Răspuns: În mine este egoism predeterminat, peste care trebuie să mă ridic și să simt iubirea adevărată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala există două concepte fundamentale: Creatorul și creația. Ce sunt acestea?

Răspuns: Inițial există o forță necorporală, fără nume, fără nicio calitate care ar putea fi definită în vreun fel și care nu are nicio legătură cu noi.

Această forță se numește „Aţmuto”, care în ebraică înseamnă a exista prin sine; adică este ceva ce nu atingem deloc și nu putem cerceta.

Întrebare: Și nu o vom atinge niciodată?

Răspuns: Nu putem spune asta pentru că ne ocupăm doar de propria noastră corectare. Nu știm ce vom începe să atingem și să dezvăluim după ce ne corectăm.

Aţmuto dă naștere calității de dăruire și iubire. Această calitate este ceea ce numim Creatorul. Poate fi definită doar în raport cu creația. Nu poate exista Creatorul fără creație și creația fără Creator. Ele ies simultan din Aţmuto: lumina și dorința din interiorul ei. Dorința se numește creație, iar lumina se numește Creator.

Dorința Creatorului este de a dărui, de a umple, de a iubi. Dorința creației este de a primi, de a fi iubit, de a absorbi.

Treptat, aceste două forțe reciproc opuse încep să se dezvolte prin cele patru faze ale luminii directe, din care apare dorința de a primi, care își completează formarea în ultima fază, a patra, Malchut.

Din Malchut se ramifică lumile: Adam Kadmon (prototipul viitorului om), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Scopul lor este slăbirea treptată a luminii și dezvoltarea simultană a dorinței: cu cât este mai puțină lumină, cu atât dorința este mai mare. Dorința se dezvoltă până în lumea noastră prin absorbția luminii.

În procesul de dezvoltare a dorinței, au loc multe acțiuni diferite. Când ajunge la nivelul nostru, se rupe, absoarbe lumina în sine și începe să se dezvolte într-o aparență a luminii. Asta se întâmplă cu noi.

Adevărul este că din punct de vedere corporal, în forma în care ne percepem acum, noi nu existăm. Lumea noastră și noi înșine suntem o iluzie în simțirile noastre. Percepem totul doar în noi înșine.

Întrebare: Dacă nu existăm, atunci de ce ne simțim unii pe alții și lumea?

Răspuns: Deoarece avem o comunitate de simțiri prin care putem interacționa unii cu alții.

De foarte multe ori, nu ne înțelegem unii pe alții, deoarece, pe lângă această comunitate, avem și dorințe și gânduri individuale. Prin urmare, interpretăm diferit ceea ce percepem. Dar în simțiri, suntem de acord unii cu alții.

De exemplu, avem simțirea comună că există o masă în fața noastră. Astfel de acorduri naturale sunt inițial înrădăcinate în noi, deoarece suntem cu toții construiți pe același principiu.

Întrebare: Dacă nu există realitate corporală, atunci ce există?

Răspuns: Întregul nostru univers, tot ce ne înconjoară și noi înșine suntem un set de unde. Chiar și fizicienii sunt de acord cu acest lucru astăzi.

Întrebare: Fizicienii spun că dacă ne uităm la electroni, îi vedem ca particule corporale. Dar dacă nimeni nu se uită la ei, se comportă ca niște unde. De ce?

Răspuns: Deoarece undele din afara noastră sunt de asemenea noi înşine. Totul este vorbit și simțit doar în relație cu noi. Nu există nimic ce putem percepe în afara noastră.

Întrebare: De ce nu se predă acest lucru în școli? Oamenii s-ar trata unii pe alții destul de diferit.

Răspuns: Când eram copil, ni se spunea că universul există etern și are dimensiuni infinite. Astăzi, știința respinge acest lucru și susține că universul există de paisprezece miliarde de ani și are dimensiuni definite. Adică, suntem în continuă dezvoltare.

Dar această cunoaștere nu va schimba relațiile dintre oameni. Ce diferență poate face pentru un om ceea ce spun oamenii de știință? În primul rând, omul se gândește la propriul trai, la sănătate și la distracție. Omul este un organism animalic obișnuit, care își dorește „pâine și circ”.

Din Lecția de Cabala din 10.11.2017, „Principiile Cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→