Intrebare: Daca viteza inaintarii si numarul de discerneri sunt esentiale pentru progresul spiritual, atunci este neclar ce trebuie sa facem. Trebuie sa discernem fiecare stare cat mai profund cu putinta, sau trebuie sa incercam sa o inlocuim cu o stare noua, cat mai repede cu putinta?

Raspuns: Nu poti patrunde intr-o stare noua daca nu ai terminat cu discernerea celei anterioare. Trebuie sa clarifici amanuntit starea in care te afli. In clipa in care termini aceasta analiza, starea este inlocuita. Nu putem sa ne schimbam starile cu forta. Fiecare stare dureaza pana cand simti ca nu mai poti sa mai ramai in ea si ca trebuie sa inaintezi. Asa are loc dezvoltarea materiala, in evolutie – si e la fel si cu dezvoltarea spirituala.

Atunci cand incepem sa ne uram starea si nu mai putem sa o suportam, aceasta atitudine ne forteaza sa iesim din ea. La urma urmei, ura inseamna distanta in lumea spirituala. Astfel, patrundem intr-o noua stare. Insa lucrul important aici este discernerea corecta. Altfel, se poate intampla ca un nebun sa stea cu bratele incrucisate si sa se consume pe sine.

Trebuie sa folosim toate mijloacele care ne sunt date (studiul, grupul si diseminarea), mai degraba decat niste oportunitati efemere care ni se par si ele reale. Daca actionam pentru a ne uni cu prietenii, pentru a dezvalui daruirea si o garantie reciproca intre voi ca sa descoperiti forta daruirii, Creatorul, in interiorul ei, atunci aceasta e directia corecta a lucrarii. Daca va disipati energia in mii de alte directii si actiuni, atunci nu faceti decat sa va irositi forta si, in consecinta, sa deviati de la calea dezvoltarii voastre.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala  21.07.10, Articolul Si a fost seara si apoi a fost dimineata

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Putem sa schimbam doar viteza cu care inaintam si cat de repede trecem prin diversele stari, in dezvoltarea noastra. Un animal nu are experienta schimbarii, in timp ce o persoana da, caci la o persoana, dorinta egoista creste de la o zi la alta. De la inceputurile omenirii, de-a lungul multor vieti, dorinta noastra egoista a crescut de la sine. N-am fost constienti de ea si n-am putut sa facem nimic cu privire la ea. Insa acum trebuie sa participam la procesul de a ne crea noile dorinte pentru daruire. Acest lucru sta in puterile noastre. Putem sa schimbam viteza cu care progresam, prin propriile noastre eforturi.

In functie de viteza, vom sti catre ce obiectiv inaintam si ce simtim cu privire la acesta. Il dorim sau nu? Daca nu dorim schimbarea, atunci pasim pe calea suferintei. Daca o dorim, pasim pe Calea Luminii. In afara de viteza cu care inaintam, nu putem sa schimbam nimic. Ceea ce ne ajuta, in acest proces, este Lumina Inconjuratoare pe care o atragem in timpul studiilor noastre si a analizei de sine pe care o facem prin intermediul grupului. Cat de repede putem sa ne clarificam dorinta depinde numai de cat de repede putem sa ne unim.

De aceea este scris: Vom face si vom auzi. Putem sa facem actiuni fara sa intelegem toate detaliile marunte. Dar trecand mai intai dincolo de ratiunea noastra, ca si copiii, in cele din urma dobandim cunoastere si perceptie. In cateva luni, persoana incepe sa discearna in interior anumite schimbari si anumite stari. Acesta este rezultatul caii pe care a mers, desi prin ce anume a trecut nu i-a fost cunoscut dinainte. Tot ce trebuie sa facem este sa urmam recomandarile cabalistilor, pentru a grabi toate schimbarile necesare.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 21.07.10, Articolul Si a fost seara si apoi a fost dimineata

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Primul om a fost creat numai cu Kelim de daruire, Galgata veEinaim. El nu avea dorinta de a primi, AHP, pentru ca el trebuia inca sa le dobandeasca. Si nu ii trebuiau dorinte de a primi, ci dorinte care erau gata de corectie, adica dorinte care aveau scantei de daruire.

Acolo nu este nevoie de corectia Galgata veEinaim, deoarece nu este o persoana; este un inger in Gradina Raiului. De ce era nevoie, era o persoana cu un suflet spart, cu toate pregatirile pentru corectie si de aceea s-a intamplat spargerea.

Totusi, spargerea singura nu a fost suficienta, deoarece o persoana nu simte ca este sparta – s-a nascut in acest fel! Fiind sparta, ea nu are niciun contact cu Lumina, relativ la ce ar putea masura ea insasi si realiza starea ei. Acum ii trebuie sa acumuleze gradual definirile in interiorul sau, pentru a intelege ca este sparta. Si face asta prin doua componente: dorinta sa de a primi placere si scanteile de daruire. Ambele trebuie sa fie cultivate.

Se angajeaza in asta pana cand, prin verificarea uneia impotriva celeilalte, atinge o stare de dezamagire. Atunci poate incepe corectia pentru a deveni uman.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca actiunile unei persoane sunt directionate catre unirea cu prietenii, el descopera foarte repede nevoia de conexiune directa cu Creatorul, care trebuie sa ajute aceasta unire. Fiecare actiune trebuie sa ne conduca pe noi catre corectarea spargerii, la unitatea dintre noi si apoi nevoia pentru influenta Creatorului pentru calitatea de daruire si iubire se va manifesta in ea.

Astfel, trei componente ale starii noastre – Tora, Israel si Creatorul – sunt relevate. Tora este fota care creeaza dorinte (lumea este creata prin Tora), forta care corecteaza intentia dorintei (Lumina care Reformeaza) si forta care umple dorinta (placere si intelepciune, scopul creatiei). Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este regula generala a Torei. Israel (cel care aspira la Creator, sufletul) este Kli-ul comun (unificarea sufletelor, Shchina). Tora este Lumina, forta care corecteaza. Creatorul este sursa interioara a acestei forte.

Impreuna cream conditiile pentru unificare si garantie reciproca. Pregatim spatiul pentru revelatie pana cand fiii lui Israel tipa pentru munca, asta este, pana cand ne trebuie ajutorul Lui. Vedem comparatii intre societate si Creator in aprope toate descrierile din Tora. Fara societate suntem incapabili sa-l dobandim pe Creator. De aceea, grupul este mijlocul. El este Shchina, Kneset Israel (Adunarea Israel), suma sufletelor care cer sa nu mai stea in praf (egoism). Toate articolele spun asta.

O persoana uita de nevoia de conexiune cu Creatorul, deoarece asta este impotriva naturii sale. Totusi, aceasta conexiune va aparea in natura noastra atunci cand ne unim intr-un grup. Daca nu sunt conectat intr-un grup, atunci nu sunt atintit catre Creator si nu voi mai gasi directia catre El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Articolul In patul meu, noaptea

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Torah - Niciun comentariu→

Este scris despre un embrion: Mama ii da partea rosie, tatal ii da partea alba, iar Creatorul ii da sufletul. O problema comuna in munca spirituala este ca noi uitam aceasta a treia componenta, Creatorul, care trebuie sa termine munca pentru noi. O persoana depune o mare cantitate de efort si dupa aceea este perplexa: Unde este rezultatul dorit? Nu intelege ca nu si-a completat actiunea; uita ca toate actiunile lui trebuie sa inceapa si sa se termine cu Creatorul, Forta Superioara, in timp ce el este in mijloc.

In acelasi fel, noi iesim din Infinit si ne intoarcem in Infinit. Si pe drum ne dezvoltam si devenim corectati fie prin calea suferintei, fie prin calea Luminii. Dar in ambele cazuri, Lumina lucreaza si noi, doar adaugam dorinta. Nu ne corectam noi; numai ne acceleram dezvoltarea.

Totusi, cineva uita de obicei, ca el este doar o componenta a dezvoltarii sale. El intensifica usor si astfel simte actiunea schimbandu-se de la negativ la pozitiv. Dar actiunea insasi se petrece datorita fortelor care deja exista in natura. Cea mai importanta componenta este forta Creatorului. Daca o persoana nu-L aduce pe Creator sa o ajute, astfel incat El sa completeze actiunea, daca nu aduce aceasta a treia componenta care nu este prezenta in imaginea ei asupra naturii, atunci nici macar o singura actiune nu este finalizata si persoana ramane intotdeauna la fel cum a fost!

Aceasta este o greseala comuna, care ramane deseori neobservata. Si este numai o singura solutie aici: sa te intorci la grup pentru ajutor. Daca in grup este o opinie comuna , asupra faptului ca Creatorul este cea mai importanta forta care determina sfarsitul actiunii, atunci, niciun membru inclus in grup nu o va mai uita. Nu va mai fi fortat sa experimenteze dezamagiri amare rezultand din munca grea pe care o face si totusi nedobandind nimic din ea.

Cauta-l pe Creator (asa cum este scris in Cantarea Cantarilor: Noaptea, in patul meu am cautat pe Cel pe  care-L iubeste sufletul meu) si aminteste-ti ca cineva nu are taria sa castige aceasta batalie singur; are de asemenea, un Partener iubit. Si fara El, o persoana are doar o dorinta goala, care moare treptat, ca un foc mic.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Articolul In patul meu, noaptea

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul sau, Din carnea mea il voi vedea pe Creator, Baal HaSulam scrie ca o persoana se tot reincarneaza pana cand dobandeste complet intelepciunea Cabala. Ce inseamna asta?

Raspuns: A dobandi complet intelepciunea Cabala inseamna sa-ti intelegi structura sufletului in general, iar in particular sa percepi toate diferentele interioare si actiunile care ti se intampla, cu toate implinirile, cauzele si efectele. Asta este, cineva dobandeste structura sufletului, actiunea care are loc in el si de acolo o stare perfecta. Asta este cunoasterea adevarata, aprofundata.

Cu alte cuvinte, completa cunoastere este dobandirea Creatorului care se intampla ca rezultat al adeziunii noastre la El. Sufletul (un suflet sau toate sufletele impreuna) sau Creatorul sunt la fel. Fiecare suflet atinge celelalte suflete pentru ca toate sunt partile lui. Creatorul este forta care conecteaza sufletele impreuna si le inconjoara.

Cine a fost zdruncinat? Creatorul a fost. Presupunem ca spargerea a avut loc in Kli-ul nostru (dorinta generala, sufletul unificat). Dar de fapt, spargerea s-a petrecut in Creatorul din noi; ecranul (Masach), forta care ne tinea pe toti impreuna, s-a spart. Creatorul s-a spart in noi intr-un asa mod, incat am inceput sa nu-L mai simtim si sa nu-L mai recunostem.

Ce dobandim de fapt, daca aducem fragmentele sufletului spart impreuna? Cand ne conectam impresiile, inspiratiile si senzatiile in una singura, aceasta componenta ne aduce, in cele din urma, la perceptia Creatorului. Acelasi Creator, aceeasi Forta Superioara care ne-a umplut inainte, atunci cand eram in starea de iubire fata de altii, dar care, datorita spargerii s-a trasnformat in ura nefondata.

Acum, trebuie sa schimbam inapoi aceasta forta in starea corectata. Nu inseamna ca ea se va schimba; relatia dintre noi o va face.  De aceea, din starea de ura fata de Creator ne ridicam la iubirea pentru El, care se intampla in masura eforturilor noastre de a trasnforma ura nefondata in iubire frateasca.

Din Lectia zilnica de Cabala, 16.07.10, Articolul Din carnea mea il voi vedea pe Creator

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Natura acestei lumi este egoista si noi ne-am nascut in dorinta a carei natura este de a primi. Deci, aceasta dorinta ma trage si ma impinge constant spre placere, nelasandu-ma singur niciun moment. In fiecare clipa ea creeaza o nevoie in mine, incitandu-ma cu o noua sursa de placere. Reiese ca in acesta lume, eu sunt sub forta persistenta a naturii care trezeste in mine senzatia durerii si a suferintei. Deci, daca nu fac nimic nu este nicio pedeapsa. Chemarea de a face ceva deriva din natura, pentru ca sunt controlat de forta care ma impinge din spate.

Pe de alta parte, nu exista nicio forta de impingere in dezvoltarea spirituala deoarece nu este nicio constrangere acolo. Sta numai in puterea mea sa castig, sa colectez, sa acumulez si sa aranjez forta din mine,  care ma va avansa. De aceea, pentru a ne ajuta pe noi, cei care traim in egoism (dorinta de a primi placere), ca sa avansam spiritual, suntem pedepsiti daca nu muncim. Asta este, suntem pedepsiti pentru ca nu actionam.

Daca incepem sa acordam atentie sentimentelor noastre, vom recunoaste ca ele vin de la Creator. Ele ne vor ajuta mult sa reactionam mai corect si sa avansam. Daca incepem sa vedem atitudinea Creatorului asupra noastra, pedeapsa pentru inactivitatea din munca, in fiecare stare prin care trecem, vom fi capabili sa ne pregatim mai bine pentru fiecare noua actiune, secunda cu secunda. Vom vedea ca Creatorul este intotdeauna primul si ca El ne invita si ne ghideaza cum sa actionam. Tot ceea ce ne trebuie este sa acordam atentie la ceea ce El spune, la cum lucreaza El in noi si, conform cu aceste lucruri sa discernem detaliile muncii noastre. De fapt, intreaga noastra munca consta in unirea sufletelor noastre, unde Creatorul ni se va reveleaza.

In aceasta unitate, simtind cum Creatorul ne ghideaza, vom incepe sa percepem Lumina Directa, Lumina Reflectata si toate celelalte actiuni pe care le studiem in intelepciunea Cabala. Vom incepe sa percepem cum se manifesta acestea intre noi. In acest fel, Creatorul ne impinge sa ne conectam, astfel incat dorintele noastre sa corespunda cu ale Lui.

Deci, Creatorul nu ne pedepseste, ci ne corecteaza traiectoria.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 18.07.10, Articolul Sunt primul si sunt ultimul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt semnele ca am facut primul pas pe scara spirituala?

Raspuns: Cand ajungem la primul grad spiritual, simtim o nevoie presanta de unire pentruca ca sistemul de suflete comun integrat ne devine relevat.  Acest sistem este o retea compacta a fortelor de iubire si daruire reciproca, umpluta cu forta unificatoare, superioara, Creatorul.

Cu cat suntem mai dispusi sa devenim echivalenti cu Lumina, cu atat mai strans se atrag sufletele noastre sub efectul ei, si noi simtim cum trece prin noi. Sufletele se aliniaza cu Lumina din ce in ce mai mult, inlaturand obstacolele (rezistenta) din calea ei si Lumina calatoreste  prin ele fara restrictii, trecand de la un suflet la altul. Lumina devine intreaga si completa ca in Lumea Infinitului. Nu are nevoie sa execute nicio actiune sau miscare pentru a trece de la un loc la altul; ea umple simplu, absolut si uniform intreaga retea.

Aceasta retea exista la fiecare  nivel al scarii spirituale, de la primul pana la ultimul. Totusi, in timp ce avansam la un grad spiritual mai inalt, noi percepem o retea mai integrata, umpluta cu mai multa Lumina. Percepem asta pentru ca este o diferenta din ce in ce mai mica intre suflete si Lumina in care traiesc. Asta inseamna ca Creatorul, care umple spatiile dintre suflete, este relevat din ce in ce mai mult.

Vedem Lumina chiar la primul grad spiritual, la fel cum un copil nou nascut incepe sa perceapa lumea noastra cu cele cinci simturi corporale: vaz, auz, gust, miros si pipait. Un nou nascut nu stie cum sa-si foloseasca organele senzoriale inca, dar este capabil sa se familiarizeze intr-un fel.

La fel se intampla si cand dobandim primul grad spiritual. Dupa ce am dobandit primul grad spiritual, noi existam in aceasta lume in corpul fizic si, de asemenea, in sufletul nostru in lumea spirituala. Lumea spirituala este eterna si, cand suntem in ea, nu simtim nevoia corpului fizic. Putem exista fara el, numai in senzatia Lumii Superioare.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 16.07.10, Articolul Intelepciunea Cabala si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa tanjesti dupa unitate si sa incerci sa iesi in afara ta in timpul citirii Carti Zohar? Suna fantastic. Ce ar trebui sa vizualizez? Ce zavor as putea deschide?

Raspuns: Daca stau intr-o cladire inabusitoare si am nevoie de aer proaspat, deschid usa. Sa deschizi usa este ceea ce ai tu nevoie! Cand te deschizi in afara, tot ceea ce este afara intra inauntru.

Este scris: Nu trebuie sa te inclini unui zeu strain (Psalmi 81:9). Daca nu vrei ca Creatorul sa fie strain pentru tine (traind in afara ta), adu-L in tine.

Intreaga Carte Zohar vorbeste despre Creator, ca de altfel intreaga intelepciune a Cabalei. Deasupra lumii noastre tot ceea ce exista este Creatorul. Nu este nimic altceva de cautat decat Creatorul. In afara acestei lumi, este Lumina Superioara care iti este relevata in dorinta ta corectata, unde tu descoperi proprietatile Luminii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce poate face cineva care de abia a inceput sa studieze intelepciunea Cabala si sta in fata Cartii Zohar fara absolut niciun indiciu despre ce este scris in ea?

Ar trebui sa incerce sa tina intentia pentru toate cele 45 de minute ale lectiei? Este asa de frustrant sa stai in fata unei asa de incredibile Carti si sa nu iei nimic din ea. Ce trebuie sa fac?

Raspuns: Singurul lucru pe care trebuie sa-l iau din Zohar este forta daruirii, nimic altceva. Daca am o forta minima de daruire, voi incepe sa simt Zohar-ul, implicarea mea in el si curgerea textului in el. Voi incepe sa simt cat de pretioasa este aceasta Carte pentru mine. Gradual, prin reactiile mele la cuvintele ei, voi incepe sa simt ceea ce vorbeste.

Dar toate astea urmeaza dorintei mele de deasupra sinelui meu, pentru forta daruirii si dorintei mele pentru o inima deschisa.  Numai cu o asemenea intentie trebuie sa deschidem Zohar-ul. Cand pasim in afara noastra (in afara egoismului), atunci Zohar-ul intra in noi.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→