Întrebare: Cum poate omenirea să creeze echilibrul care există instinctiv în natură, dar lipsește ființelor umane?

Răspuns: O ființă umană nu are instinct pentru echilibrul cu natura. De aceea i se oferă oportunitatea de a construi societatea umană pe cont propriu și prin eforturile sale să dobândească forța conexiunii și mintea care îi permite să atingă echilibrul.

Prin urmare, combaterea poluării mediului este inutilă, deoarece principala sursă de poluare este ființa umană care a intrat într-o nouă eră. Dacă nu are grijă de propria corectare, atunci chiar și o perturbare minimă, doar un gram de includere necorespunzătoare în natură, dezechilibrează întregul sistem al acesteia. Și asta este ceea ce acum abia începem să vedem.

Omenirea nu va dispărea, dar până în ultimul moment orice fel de catastrofă este posibilă: natura ne va îneca în mare, ne va îngheța, ne va arde cu căldură extremă și ne va arde în incendii.

Întrebare: Timp de mulți ani, Statele Unite au efectuat teste cu arme nucleare pe doi atoli din Oceanul Pacific, după care aceștia au devenit în mod natural improprii pentru locuirea umană. Dar natura a înflorit acolo extraordinar, ca nicăieri altundeva. Drept urmare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că daunele cauzate de prezența umană sunt mai grave decât cele cauzate de radiațiile nucleare. Cum este posibil așa ceva?

Răspuns: Natura știe cum să vindece daunele care i-au fost cauzate la niveluri inferioare, dar desigur, chiar și asta are limita sa. Dacă daunele sunt prea mari, schimbările vor deveni ireversibile.

Întrebare: Ce fel de daune provoacă o ființă umană la „nivel uman”?

Răspuns: Omul nu a provocat niciun rău până în ultima sută de ani. Tot răul său constă în faptul că nu este în echilibru cu natura, echilibru care este obligația sa ca element central al acesteia.

Motivul principal nu este dauna mecanică adusă naturii, nu faptul că omul o arde sau o usucă, ci faptul că ar fi trebuit să începem să ne echilibrăm cu natura încă din vremea lui ARI, din secolul al XV-lea, sau cel puțin din vremea lui Baal HaSulam, care a definit acea perioadă drept „ultima generație”. Inconsecvența noastră cu sistemul integral al naturii – acest dezechilibru – este cea care provoacă toate dezastrele.

Desigur, asta nu înseamnă că, odată atins echilibrul cu natura, ni s-ar permite să o poluăm, ci pur și simplu nici nu ne-am mai gândi să dăunăm naturii, am acționa corect instinctiv.

A fi în echilibru cu natura înseamnă a obține relații bune, integrale între oameni – în gânduri, dorințe și intenții – a nu dăuna societății umane și întregii naturi în general, precum și sistemului superior.

A fi integral în gânduri înseamnă a percepe întregul sistem al naturii ca un singur organism. Și în conformitate cu conexiunile adecvate dintre oameni, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – se ridică, devin incluse în sistemul general și sunt corectate împreună cu ființa umană. Atunci nu vor exista catastrofe, iar echilibrul va fi stabilit în toate.

Aici operează o condiție foarte strictă: „Individul și colectivul sunt egale”. Aceasta înseamnă că o singură persoană poate provoca la fel de mult rău ca întreaga umanitate.

Din Conversația din 06/09/17, „Cataclisme climatice”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem aduna micile noastre Hisronot (deficiențe) într-o Hisaron comună?

Răspuns: Fiți mai apropiaţi de prietenii voștri, înțelegeți-i pe ceilalți cât mai mult posibil, uniți-vă unii cu alții.

Atunci putem forma o Hisaron mai mult sau mai puțin comună. Desigur, nu în toate, dar în așa fel încât să ne putem ridica deja spre Creator și să cerem împlinire de la El.

Întrebare: Pe măsură ce avansez, descopăr brusc că Hisaron a mea nu a fost în întregime corectă, deoarece, în urma avansării, învăț ceva nou. Cum pot păstra noţiunea de Hisaron corect dacă în timp, devin dezamăgit de ea?

Răspuns: Faptul că devii dezamăgit este un lucru bun. Înseamnă că trebuie să înlocuiești Hisaron cu alta, una mai înaltă.

Din partea a 3-a a Lecţia zilnică de Cabala 12/08/2025, „Prima Cerere și Întrebare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că mai întâi atingem calitatea dăruiriil și abia apoi primim bunătate și încântare. Dar ce putem dărui dacă nu am primit încă nimic?

Răspuns: Nu contează ce putem sau nu putem dărui. Vorbim despre posibilitatea de a dobândi calitatea dăruirii.

Apoi, pe baza forțelor pe care le atrag și pe care doresc să le combin, astfel încât doar ele să existe în mine, mă apropii de calitățile dăruirii, până când acestea mă influențează până la punctul în care sunt complet aliniat cu ele. În acest fel, voi începe să acționez în calitatea dăruirii.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acest lucru este așa, pentru că este o lege naturală pentru orice ființă – ca orice se află în afara corpului său să fie considerat ireal și gol. Și orice mișcare pe care o face o persoană ca să iubească pe altul este efectuată cu o Lumina Reflectată și cu o recompensă care, în cele din urmă, o să se întoarcă la el și o să îi servească pentru binele său. Astfel, un asemenea act nu poate fi considerat „iubire de altul”, pentru că e judecat după scopul său, este ca și chiria care, în cele din urmă, este achitată. Însă actul de a închiria nu este considerat iubire pentru altul.

Dar a face orice fel de mișcare doar ca rezultat al iubirii pentru alții, fără nicio scânteie de Lumină Reflectată și nicio speranță pentru niciun fel de auto-gratificare în schimb, este complet imposibil de la natură. (Baal HaSulam Matan Torah [Dăruirea Torei]).

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să încercăm să facem așa-zise „fapte bune” unii față de alții. Dacă facem acest lucru fără a atrage lumina care se întoarce la sursă, este tot același egoism și nu ne aduce mai aproape de corectare.

În primul rând, trebuie să avem grijă să atragem lumina și abia apoi, tocmai cu ajutorul și puterea ei, să acționăm. Dacă acționez fără lumină, atunci sunt ghidat de egoismul meu și nu fac decât să mă încurc și mai mult, deviind de la calea cea dreaptă care duce spre corectare.

Întrebare: Dacă vreau să fac ceva în beneficiul altuia, care este diferența dacă există lumină în asta sau nu?

Răspuns: Dacă acționezi pur și simplu din tine însuți, este rezultatul egoismului tău. Chiar dacă o astfel de acțiune poate părea din exterior foarte bună și amabilă (poate că îi ajuți pe toți și împarți cadouri), trebuie totuși să depui efort și să investești energie. Aceasta înseamnă că trebuie să primești o compensație; altfel, nu vei putea face nimic.

Conform legii conservării energiei, trebuie să reînnoiești ceea ce ai cheltuit. Această reînnoire a energiei se numește recompensa pe care o primești pentru că faci bine altora.

De exemplu, ai dat dulciuri, și în schimb, ai primit onoare de la ele. Onoarea este mai valoroasă pentru tine decât bomboanele, motiv pentru care faci fapte bune și primești un bonus frumos pentru care merită să muncești. Acesta este calculul făcut în dorința omului de a se bucura.

Dar dacă săvârșești o faptă bună prin puterea Torei, lumina, atunci nu te consideri deloc pe tine însuți, ci doar cât de mult contribuie ea la corectarea lumii, căci aceasta este dorința Creatorului. Prin urmare, faci totul pentru a corecta lumea.

Atunci ți se poate permite să vezi beneficiul acțiunilor tale, adică plăcerea pe care i-au adus-o Creatorului. Ți se va permite să vezi acest lucru cu condiția să nu obții nicio bucurie egoistă din aceasta, ci mai degrabă să pui un paravan peste această cunoaștere și să menții intenția de dragul dăruirii.

Din Lecția Zilnică de Cabala 25.12.2015, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Tora” [Dăruirea Torei]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul îmi împovărează inima. Sunt într-o stare foarte joasă, și în același timp, rămâne o licărire în care simt că și prietenul meu are o greutate a inimii. Către inima cui ar trebui să fie îndreptată mai întâi rugăciunea mea?

Răspuns: Aceasta nu este o întrebare simplă. Dar dacă o reducem la o întrebare obișnuită, atunci omul care se află sub stăpânirea egoismului decide singur cu ce ar trebui să înceapă să lupte și cu ce anume trebuie să se smerească.

Prin urmare, în general întrebarea se reduce întotdeauna la: cui să mă supun, în această stare?

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 06/08/25, „Corectarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „realizarea” în Cabala?

Răspuns: Este conștientizarea în propriile dorințe a tot ceea ce vine de la Creator până în profunzimea dorințelor mele, pe care le examinez. Toate fenomenele primare, secundare și de altă natură, revelate în întreaga lor amploare și interconectare, constituie realizarea.

Întrebare: Putem spune că omul trece prin trei etape: mai întâi cunoaștere, apoi înțelegere și apoi realizarea? Sau atinge totul imediat prin simțire?

Răspuns: Depinde de modul în care abordează omul munca sa spirituală.

Întrebare: Să presupunem că aud „Nu există nimeni altcineva în afară de El” sau un alt principiu, înseamnă asta că știu acum că El există, chiar și fără înțelegere?

Răspuns: Dacă omul abia a început să studieze și nu a atins încă nimic, atunci da. Dar dacă deja atinge, simte și are vase spirituale (Kelim), care sunt mijloacele de a determina, simți și revela, atunci abordarea sa este diferită.

Pentru omul care citește și aude despre aceste lucruri pentru prima dată, totul pare un alfabet de neînțeles: „Unde se întâmplă asta? În ce lume? Cu cine?” El are nevoie de timp. Ceea ce mintea nu permite, timpul realizează.

Treptat, el se obișnuiește cu sunetul termenilor cabalişti, cu conectarea cuvintelor în fraze, apoi în propoziții, și în final, cu conectarea propozițiilor. Toate acestea intră în el treptat, nu prin minte, ci prin inimă.

În măsura în care încearcă să fie împreună cu prietenii săi uniți într-un grup, ajutându-i, dându-le și sprijinindu-i, începe să atingă sensul interior a ceea ce aude.

Din Lecția Bazele Cabalei, 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au încercat cabaliştii din trecut să aducă metoda la îndemâna fiecărui om?

Răspuns: Nu! Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată! Au încercat din greu să coboare pragul doar în timpul nostru, în ultimii 100 de ani.

Comentariu: Dar ați spus că metoda trebuie coborâtă atât de mult încât să atingă practic vârful egoismului.

Răspunsul meu: Astfel încât să devină ușor de înțeles pentru oricine, absolut pentru toată lumea.

Omul care trăiește la cel mai simplu nivel egoist ar trebui să înțeleagă clar că înţelepciunea Cabala dezvăluie secretele lumii, îi permite să-și înțeleagă destinul și chiar să-l schimbe.

Într-adevăr, atrăgând lumina superioară, ne schimbăm destinul! Ce altceva ne-ar putea modela viitorul, dacă nu aceasta?

Așadar, trebuie explicat simplu și direct fiecărui om, dezvăluind treptat că aceasta implică o muncă interioară serioasă, o muncă de corectare a erorilor naturii.

Din KabTV „Am primit un apel. Bună, mătușă Fenya!”, 27.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem continua să ne sprijinim prietena dacă nu știm dacă ascultă lecțiile? Care ar trebui să fie frecvența, astfel încât să înțelegem că acesta este cercul în care mergem pe cale?

Răspuns: Nu poate exista o frecvență stabilită. O dată pe săptămână, o dată pe lună, nu înțeleg asta!

Dacă ești capabil, trebuie neapărat să fii prezent la lecție. Cred că în primul rând, trebuie să te gândești să transformi grupul în care ești prezent constant, în grupul tău de zece permanent.

Aceasta înseamnă că vă țineți unii de alții, încercați să fiți mereu în ascensiune, în forma tuturor celor zece membri și urmați exact ceea ce studiem.

Din Lecția Zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă am înțeles corect, Cabala este despre crearea de dificultăți pentru a simți mai târziu spiritualul?

Răspuns: Nu, Cabala nu este despre crearea de dificultăți; este despre dezvăluirea Creatorului, a calității dăruirii și iubirii, în fiecare individ și în toți împreună, prin corectarea egoismului.

Întrebare: Dar corectarea nu este despre ruperea egoului?

Răspuns: Nu! Poți încerca să-l rupi dacă ești încăpățânat. Dar dacă nu ești, îl vei schimba cu bucurie. Să presupunem că mergi la un magazin, returnezi zece sticle goale și primești în schimb o sticlă de bere. Este un lucru rău?! Beneficiezi de pe urma lui. În loc de dorințe goale pe care nu le poți satisface, primești o „bere” plină. Sigur, renunți la zece, dar în schimb, primești una plină. Cine ar refuza asta?

Comentariu: Există și un calcul egoist benefic aici – ceea ce mi se pare bine.

Răspunsul meu: Desigur! Nu există nimic fără calcul. Cabala provine din cuvântul „a primi”. Trebuie doar să înțelegi că de fapt, primești mult mai mult atunci când renunți la dorințele tale goale, egoiste. Așadar, în cele din urmă, se poate spune că „iubește-ți aproapele” este un mijloc de împlinire personală.

Întrebare: Să presupunem că returnez zece sticle și primesc una plină. Este procesul de corectare ca și cum ai face acea sticlă plină?

Răspuns: Nu, nu este treaba ta. Nu ești tu. Trebuie doar să schimbi una cu cealaltă. Toate „sticlele”, „stația de reciclare”, toate există deja. Trebuie doar să vrei să faci schimbul dorințelor tale goale pentru una plină.

Întrebare: Deci practic, nu fac nimic? Adaug doar un mic grăunte la proces, iar restul este sistemul?

Răspuns: Tu contribui doar cu dorința ta de a face schimb, nimic mai mult. Atât „sticlele” goale, cât și cele pline există deja. Trebuie doar să vrei să le faci schimb.

Întrebare: Dar asta nu va funcționa automat?

Răspuns: Nu! Niciodată! Altfel, nu ai avea liber arbitru. Altfel, nu ai exista cu adevărat. Trebuie să o faci!

Din KabTV „Am primit un apel. Eu sunt sistemul?!”, 28.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate lucrările Creatorului nu sunt precum lucrările oamenilor. Când oamenii construiesc Templul de jos, mai întâi fac zidurile orașului și apoi Templul.

Mai întâi, zidurile orașului, pentru a-i proteja, și apoi construcția casei. Creatorul construiește mai întâi Templul, și în final, când îl coboară din cer și îl așează la locul său, acesta va construi zidurile Ierusalimului. De aceea, David a spus: „Prin favoarea Ta, fă bine Sionului” mai întâi și apoi: „Zidește zidurile Ierusalimului” (Raşbi, Zohar pentru toți, „Bătrânul [Bunicul]”).

Întrebare: Care este diferența dintre a construi ziduri și a construi Templul în munca spirituală?

Răspuns: Munca noastră constă în faptul că în cadrul vastei dorințe de a primi plăcere care ne este revelată, definim o anumită zonă în care suntem capabili să ne conectăm doar cu gândurile și dorințele care vizează dăruirea și le putem relaționa cu ceilalți: cu prietenii, cu grupul, cu Creatorul.

Toate celelalte dorințe ale noastre nu suntem încă capabili să le folosim de dragul dăruirii. Prin urmare, dorința noastră este împărțită în mai multe părți, inclusiv inima de piatră.

De aceea, construim mai întâi limite, ecrane și abia după aceea, cu ajutorul acelor ecrane, când știm deja cum să acționăm corect, efectuăm Zivug (cuplare) și construim un Parţuf.

Construirea părții interioare a Parţufului, de la Peh la Tabur, se numește construcția Templului (în ebraică, cuvântul pentru Templu înseamnă Casa Sfințeniei). Roș (cap) al Parţufului este folosit pentru planificare; aceasta se numește „lucrarea lui Bezalel”. Sof (sfârșitul) Parţufului nu este încă angajat în mod corespunzător.

Dar în esență, cu aceste părți ale Parţufului, care servesc drept granițe, este construit Templul, deoarece putem construi ceva doar din opusul său, bine și rău, lumină și întuneric; doar comparând contrariile putem crea granițe și construi o structură.

În timp ce Creatorul construiește diferit, nu prin limitări sau calcule despre „cât este” și „cât lipsește”.

Dimpotrivă, lumina superioară construiește sfințenia, dăruirea, Templul în sine în interiorul dorinței, iar partea rămasă a dorinței, în care lumina superioară nu intră, este ceea ce formează „zidurile Ierusalimului” ridicate ulterior, în actul final.

Aceasta este diferența dintre a construi Templul de jos în sus și a-l construi de sus în jos.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/3/11, Cartea Zohar, „Mişpatim”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→