De la Babilonul antic la distrugerea Templului, grupul lui Avraam a trecut prin mai multe stări diferite, urcări și coborâri. Asta se datorează egoismului care i-a forțat să se unească și astfel au dezvăluit legile anti-egoiste interioare ale naturii pe care le-au scris în cartea numită Tora. Tora este ghidul după care trebuie să trăim astăzi.

Cultivând relațiile corecte cu ceilalți, respectul, încrederea reciprocă și sisținerea, ei au dezvăluit o forță specială de uniune în această unitate, care este forța naturii. Această forță poartă în ea universul întreg și produce deplasarea sa spre armonie.

Aceasta a fost descoperirea majoră a descendenților grupului lui Avraam. Înțelegând forța fundamentală a naturii care provoacă dezvoltarea omenirii, au văzut procesele prin care ei se dezvoltă.

De-a lungul timpului, ieșind din sclavia Egiptului, s-au întors în țara lor numită Israel, țara celor care caută Creatorul, unde ei au construit un stat fondat pe iubirea celorlalți și legile încrederii reciproce. Aceste legi au fost introduse în viața zilnică prin Sinediu, care era un consiliu de înțelepți ce au atins un nivel ridicat de altruism, care le-a spus clar cum să avanseze și ce să facă. Astfel, înțelepții au tratat problemele populației făcându-i să avanseze. Persoanele existau în această stare înainte de vremea numită distrugerea Templului.

Timp de mai multe sute de ani și fiecare generație luptând împotriva ego-ului lor și ridicându-se deasupra, au ajuns la o stare în care un val neașteptat de egoism s-a produs în ei și nu puteau să-i facă față apropiindu-se unul de celălalt. Din cauza acestui egoism societatea s-a prăbușit. Apoi războaiele interne, neîncrederea și dezacordul au început, ducând la invazia de către greci apoi de romani. Astfel, drumul Statului Israel s-a încheiat.

Întregul grup de persoane a trecut din starea sa spirituală la exil, de la o stare de ”iubește aproapele ca pe tine însuți” la o coborâre la egoismul normal de zi cu zi. În viața lor fizică, exilul spiritual s-a manifestat sub forma exilului fizic. Romanii care au cucerit țara lui Israel au expulzat evreii care au fost forțați să înceapă secolele lor de rătăcire.

Ei s-au menținut în mod pur egoist pentru a nu pieri și pentru a supraviețui cumva, au trebuit să meargă din țară în țară, și au primit un adăpost temporar. Astfel cei 2000 de ani de exil a poporului evreu a avut loc.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Senzația de Superior este percepută ca o plăcere?

Răspuns: Absolut. Senzația de Superior aduce mereu plăcere. Nu poate exista o persoană care dezvăluie Creatorul și să regrete. Superiorul este cel care determină întreaga lume; este AHP în interiorul căruia sunt ca un bebeluș în pântecul mamei. El creează întreaga mea realitate.

Dacă în plus față de lumea înconjurătoare resimt, de asemenea, pe cel care a creat asta, înseamnă că dezvălui Superiorul. În plus față de ceea ce pot percepe acum cu inima mea și mintea mea, absorb în proprietățile mele, dorințele și gândurile mele, în întreaga imagine a lumii trebuie să adaug un participant special.

Nu este o persoană, ci o altă forță care creează această lume, o organizează, o pune în mișcare cu un program special în ea, și o menține în această stare. Aceasta este puterea care m-a creat și lumea în care sunt, dar este mai sus de mine.

Prin urmare, oricare dintre revendicările mele, pentru mine și pentru lumea întreagă, sunt acuzații contra acestei forțe superioare, administratorul, Stăpânul. Se pare că nu puteți să-L vedeți în timp ce locuiți în aceste dorințe în care-I reproșați ceva. Dezvăluirea Superiorului se îmbracă mereu în recunoștință, iubire, o explozie de senzații frumoase.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 17.11.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După ce a fost la poalele Muntelui Sinai, poporul Israel a început procesul de auto-corectare interioară numit patruzeci de ani de rătăcire în deșert.

Patruzeci de ani este o perioadă de timp (chiar dacă asta nu are nimic cu timpul real, ci indică un anumit număr de etape), ridicându-se complet deasupra egoismului și corectând părțile sale până la punctul de realizare al altruismului complet.

Totuși, asta nu înseamnă că erau uniți cu Creatorul. Ei au atins o stare în care erau doar în picioare în fața Lui, dar nu au fuzionat cu El. Chiar dacă proprietatea de dăruire reciprocă era deja în ei, ei nu se ridicaseră la gradul de iubire reciprocă.

În acest stadiu, au trebuit să pună în aplicare o altă tendință numită iubire reciprocă, adică, a trece de la o stare de ”nu face altuia ce ție nu-ți place să ți se facă” la ”a iubi aproapele lor ca pe ei înșiși”.

Primul criteriu a fost atins în deșert și asta înseamnă că nu ar fi avut niciodată o dorință sau un gând de a face rău altuia, indiferent de utilitatea aparentă. Totuși, nu este gradul care le-a permis să atingă nivelul ”iubește aproapele său ca pe sine”, care este o condiție prealabilă pentru a restaura marele universal egoism intern și de a-l redirecționa spre altruism și spre uniune cu ceilalți.

Acest nivel poate să fie atins în procesul de cucerire al pământului Israel, unde șapte națiuni (șapte calități egoiste gigant) au trebuit să fie depășite. Acest proces este numit războiul de eliberare. Cu alte cuvinte, cucerirea națiunilor care le face să părăsească țara sau sunt ucise, adică modificarea egoismului care este asociat ultimei etape de corectare în țara lui Israel.

Corectând interioritatea, israelienii ating starea numită Templul, adică, au atins dezvăluirea Creatorului între ei, în timp ce au fost uniți pentru aproximativ 800 de ani înainte de distrugerea Templului.

Această perioadă a fost plină de numeroase reveniri, ascensiuni rapide și căderi cruciale, războaiele cu Roma și Grecia, și diferite conflicte locale. Singurul motiv pentru aceste evenimente care s-au derulat a fost de a consolida legăturile dintre poporul lui Israel.

Oamenii au atins starea de corectare și uniune cu Creatorul. Ei cunoșteau scopul vieții lor și au realizat că existau în lumea eternă, perfectă, infinită.

Acțiunile lor fizice și realizarea spirituală erau inseparabile. Totuși, au început, puțin câte puțin, să alunece de la această înălțime, până ce au căzut complet.

Întrebarea este de ce această situație a fost creată dacă au atins starea de corecție completă? Ea le-a fost dată pentru a corecta babilonienii în întreaga lume, care au rămas într-un grad egoist din Babilonul antic, la un nivel egoist foarte scăzut. Babilonienii nu au cunoscut Egiptul, nici nu au făcut vițelul de aur.

Asta explică de ce poporul Israel, care s-a aflat deasupra egoismului, a căzut de la gradul său și a atins nivelul altor națiuni, menținând mereu un enorm potențial egoist.

Iată momentul în care a apărut antagonismul între poporul lui Israel și babilonieni (restul omenirii). Națiunile lumii nu asociază poporul lui Israel la această civilizație materială, acest popor nu  se simte ca și cum aparține acestei lumi. Este ceva ciudat, diferit de alte popoare.

Asta se poate resimți în numeroase mici detalii. Indiferent cât de mulți israelieni vor să fie ca alte națiuni care populează planeta noastră, ei nu pot să fie ca ele, deoarece ei nu vin din această lume, deoarece ei au căzut din spiritualitate în această lume.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora este o instrucțiune spirituală, însoțind o persoană să atingă treptat finalul corecției sufletului. La prima vedere, numeroase părți ale Tora par să fie repetitive, dar aceste repetiții sunt la un nivel mai ridicat.

Atunci când eram la școală, înțelegeam legile fizicii fără probleme și ele păreau destul de simple. Mă gândeam cât erau ele de profunde și complexe când le-am studiat la universitate, deoarece ele păreau aceleași, dar la un nivel de studiu total diferit.

Prin urmare, este imposibil de îndeplinit legile Torei dacă nu sunteți în planul spiritual corespunzător. Este imposibil de atins nivelul următor dacă nu v-ați pregătit cele cinci simțuri pentru asta.

Ca și cum ai învăța morala un câine. Desigur, el poate percepe starea voastră de spirit instincitv, dar el nu va percepe niciodată mesajul moral. Dacă doriți ca el să se comporte corect, trebuie să coborâți la nivelul său și să-l faceți să înțeleagă recompensa și pedeapsa, ceea ce îi este permis și ce nu. El va înțelege perfect că nu trebuie să ia mâncare de pe masă deoarece va primi o lovitură, nu pentru că așteptați invitați și că masa este pregătită pentru ei.

A explica sistemele de interdicție unei ființe umane poate lua forme de morală total diferite, ceea ce înseamnă că fiecare înțelege în funcție de nivelul său.

Prin urmare, deși istoriile Torei sunt transmise în același timp, nivelurile lor sunt foarte diferite, precum diferența dintre percepția unui om și a unui câine.

Întrebare: Ce înseamnă prelucrarea nivelului spiritual?

Răspuns: Asta înseamnă că ați combinat corect și ați conectat toate dorințele care pot să fie utilizate la un anumit nivel, le-ați transformat într-o singură dorință generală (un vas general) și ați primit în el măsura Luminii în scopul de a dărui, care ar trebui primită la acest nivel.

Atunci când munciți în scopul de a dărui, creați pentru ceilalți atributul iubirii și milei. Este munca pe nivelul spiritual dat. Același lucru se repetă la nivelul următor, dar cu condiții total diferite.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este atât de important să nu condamn Creatorul, ci mereu să-L justific?

Răspuns: Dacă vă face rău să blestemați Creatorul și doriți să corectați situația, nu este pentru că vă este teamă să vorbiți de rău de El, deoarece toată lumea Îl justifică în cuvinte, toată lumea.

Diferența dintre cei care au revelat Creatorul și cei care nu este că, dacă o persoană nu a revelat Creatorul, asta înseamnă că ea Îl blestemă. Dacă o persoană a revelat Creatorul, asta înseamnă că ea Îl binecuvântează.

Acesta este modul în care El este revelat în vase, în sentimentul unei persoane, conform echivalenței de formă. Dacă înțeleg bine Creatorul, semnificația, Îi mulțumesc și Îl binecuvântez, simțind că sunt ca El, în această măsură Îl revelez. Odată ce revelez Creatorul, Îl binecuvântez.

Dar, dacă sunt într-o stare de ascundere, asta înseamnă că eu blestem Creatorul. Există diferite niveluri de ascundere, la fel cum există diferite niveluri de revelare. Există niveluri de ascundere profunde, în care sunt ca un copil care este iertat, indiferent ce face în acel moment, atâta cât timp se dezvoltă și este sănătos. Poate să facă prostii și să spargă lucruri, dar este iertat deoarece este un copil! Asta este forma de ascundere.

De asemenea, poată să fie o formă de ascundere în care încep să realizez că ar trebui să mă comport bine dar, între timp, nu pot. Astfel, continui să mă dezvolt. Ascunderea sau revelarea Creatorului, totuși, sunt mereu un semn a ceea ce spun despre El, fie Îl binecuvântez, fie Îl blestem.

Din prima parte a Lecțizi zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totul depinde de Lumina care umple vasul. Nivelul de încredere sau nivelul de viață și vitalitate simțit este determinat de această umplere.

Baal HaSula, Shamati 72, ”Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”. Asta este pentru că Lumina vieții, care este o forță de Sus, strălucește asupra lui și poate munci cu forțe supraomenești deoarece Lumina Superioară nu este limitată ca forțele materiale.

Dacă ea nu strălucește asupra mea, nu voi avea nici o șansă să simt semne minime de viață spirituală în mine. Asta înseamnă că, fără Lumina Superioară care mă umple, nu pot realiza, nici să fiu recompensat cu viață spirituală.

Totuși, nu dispun deloc de forță fizică personală. Dar, în măsura în care dorința de primire în mine cere o satisfacție, mă face să simt că îmi lipsește ceva, mă împinge și mă forțează să ating satisfacția dorită. Astfel, primesc forțele de a realiza această viață materială.

Este același lucru când dorința de dăruire strălucește asupra mea și trezește dorința de a ajunge la viață spirituală. Asta înseamnă că avem nevoie să înțelegem și să încercăm să simțim că efectuăm și îndeplinim atât viața corporală, pentru a primi, cât și viața spirituală, pentru a dărui, prin Lumina care acționează asupra noastră și strălucește în dorința de primire: fie pentru dorința de a primi sau împotriva ei.

Ego-ul nu apare în noi natural și, de asemenea, este condus intenționat de Sus și trebuie să-l vedem ca o acțiune specială din partea Creatorului. Asta înseamnă că persoana trebuie să se vadă neutră, fără să facă parte din dorința de primire sau din dorința de dăruire.

Faptul că suntem într-o dorință de primire acum este intenționat dirijat de Sus, dar asta nu înseamnă că este natural. Creatorul ne conduce acum prin forța egoistă, pentru a primi, intenționat pentru ca noi să cerem forța opusă acestei stări, forța de dăruire. Avem nevoie să echilibrăm aceste forțe în interiorul nostru și apoi să dobândim liberul nostru arbitru. Cu cât încerc să cred că forța de primire, ego-ul, nu este pur și simplu o forță naturală și nici atributul meu natural, dar că a fost intenționat plasat în mine de Sus, cu atât îmi va fi mai ușor să cer forța de dăruire care va echilibra forța de primire.

Din Lecția zilnică de Cabala, 07.11.2014, Shamati 72

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața ne arată că traiul bazat pe o viață de familie solidă a dispărut. Familiile unde soțul este capul familiei, unde mama este implicată în munca gospodăriei și educarea copiilor, cu grădina plină cu câini și pisici nu mai există și asta este o realitate.

Acum, a apărut un sentiment absolut diferit de familie. El trebuie să fie văzut și perceput ca o parte a unui macrocosmos nelimitat, resimțit ca un element care a fost corect integrat într-un sistem imens, ca un tren care trebuie să-și găsească locul care i-a fost pregătit și unde să intre cu încărcătura sa.

Fiecare familie se transformă astfel într-o unitate de familie și muncește asupra ei în ea, începe să simtă, în ciuda sa, tipul de mediu care îi este potrivit. Crearea unui astfel de mediu va fi realizat treptat, până ce, de la numeroase mici celule integrante, un imens câmp integral, un sistem integrat este creat. Deci, constant trebuie să participăm la educație, atât a copiilor, cât și a adulților, în toate direcțiile. Rolul nostru și misiunea noastră este să-i aducem să simtă unitatea lor familială, ca un tot care a fuzionat într-un singur tot cu întreaga societate, întreaga omenire.

Trebuie să organizăm ateliere de familie pentru părinți, pentru copii și bunici, conducându-i spre integrarea reciprocă între ei. Tocmai în această integrare corectă vor începe să simtă forța naturii pe care o numim Creator, puterea de dăruire, puterea iubirii. Și doar educația corectă poate să aducă o persoană la acest nivel, nu cunoștințele sale sau diplomele universitare.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 23.10.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întâlnim multe surprize atunci când studiem caracteristicile fizice ale universului. Dacă, în primul rând, am presupus că radiația și particulele nu au putut penetra solidele, știm acum că nu este așa.

Microcosmosul a deschis o imagine cu adevărat incredibilă pentru noi. Multe lucruri s-au schimbat în înțelegerea noastră cu privire la univers și locul omului în mijlocul său.

Mai mult, toate acestea se datorează faptului că am refuzat să urmăm o abordare ideologică generală, recunoscând că nu înțelegem, nu simțim și nu cunoaștem deloc creația și că trebuie să o studiem de la început. Astfel, știința s-a îndepărtat de religie și a părăsit limitele sale, ceea ce a fost foarte util.

Această luptă a durat timp de secole și până astăzi, ecourile bisericii și obiecțiile altor instituții religioase față de o mare varietate de abordări științifice se fac încă auzite. Deși acest studiu nu mergea cu credința lor, convingerile de bază au fost acceptate deoarece ele au ajutat la controlul oamenilor și lucrurilor.

Cunoașterea noastră despre univers este foarte limitată și recent, am ajuns la concluzia că viziunea noastră privind realitatea este parțială și fragmentată. Chiar dacă am fi capabili să o înțelegem în ansamblul său, datele cercetării ar indica faptul că pot exista universuri paralele. Vedem, pur și simplu, că fără ipoteze, formulele noastre nu corespund, și trebuie astfel să luăm în considerare această posibilitate.

Apoi, există problema conexiunii între universuri și trecerea de la unul la altul, la un nivel superior care ne înconjoară, dar care nu este accesibil percepției noastre. Cu alte cuvinte, datele noastre actuale nu se aliniază.

Desigur, suntem în căutarea unei vieți inteligente pe alte planete. În opinia mea, nu există, și sărmana noastră planetă este singura în care trăiesc ființe inteligente, poluând și distrugând naturile mineral, vegetal și animat.

Ce planetă minunată ar fi, dacă era acoperită, pur și simplu, de plante. De asemenea, am putea adăuga câteva animale, dar câțiva oameni este deja mult. În mod serios și într-o manieră generală, viața pe această planetă este, de fapt, un fenomen rar.

Pentru ca viața să apară aici, a fost nevoie să existe combinații foarte specifice de diferiți parametrii și forțe ale naturii care au permis particulelor să se conecteze în noi forme, și să dobândească atribute unice și noi de reproducere în procesul de evoluție biologică. Acesta este un nivel complet nou față de restul universului.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

Filed under: Diseminare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este important de știut:”Ce mă preocupă?” În fiecare moment în care mă simt viu și bine, sunt plin de griji. Deci, ce mă neliniștește?

Sunt îngrijorat pentru propria mea bunăstare, liniștea mea, realizarea, ce mă va face mai fericit, pace și liniște, securitate, hrană și bunăstarea familiei?

Sau îmi fac griji cu privire la prieteni ca o mamă cu un copil, căutând ce le lipsește și ce ar trebui făcut pentru ei? Trebuie să-mi fac griji pentru grup ca o bonă credincioasă? Asta înseamnă că trebuie să verific intenția grijilor mele.

Întreaga creație coboară progresiv până la lumea noastră în care existăm sub o formă fizică și în situația cea mai de jos. Ne simțim ca și cum am fi detașați de lumea spirituală când, de fapt, asta nu poate să fie. Deci, această lume este numită imaginară.

Presupunem că existăm într-o lume vastă umplută de multe obiecte fizice. Totuși, de fapt, este în întregime spirituală, dar noi nu o recunoaștem și nu o simțim.

Este deci foarte important de verificat ce mă neliniștește în fiecare moment. Intrarea în lumea spirituală înseamnă a continua să mă preocup de ceea ce este și vital în viață: hrană, somn, sănătate, bani și relații cu oamenii dar, inconștient, sunt mereu tulburat de gândul despre cum să organizez grupul pentru ca să devină Sechina (divinitate), un loc ideal pentru a descoperi Creatorul.

Trebuie să mă obișnuiesc să fiu fericit de preocuparea mea pentru grup. Dacă încetează să mă preocupe acest subiect, atunci sunt neliniștit să știu de ce nu îmi fac griji pentru prieteni. Asta trebuie să devină un obicei. În lumea noastră, obiceiul devine a doua natură.

Să presupunem că mi se dă un copil care îmi este străin pentru care nu am sentimente. Dar, nu am alegere; Sunt obligat să-mi fac griji cu privire la el, zi după zi. La final, încep să mă gândesc la el tot timpul. La fel este în ceea ce privește grupul. Trebuie să atingem această stare care este posibilă doar prin determinare și revenind fără încetare la gândurile mele cu privire la grup.

Și după toate aceste planuri frumoase de grijă cu privire la grup, sprijinul meu, atragerea Luminii în el, cu privire la Creator și a-I aduce mulțumire, trebuie să mă întreb, unde este El și unde sunt eu subconștient. Trebuie mereu să precizez pentru cine/ce fac toate acestea. Desigur, sper să primesc o recompensă, dar ce anume?

Ar putea fi faptul că, între timp, nu sunt pregătit să-mi imaginez o recompensă. S-ar putea să înțeleg că, mai târziu, prin efortul meu, voi cere control, respect și transcendența vieții și morții, ceva tangibil și foarte important pentru mine. Și acolo, trebuie să știu ce este mai important pentru mine. Este recompensa mea sau capacitatea de a aduce mulțumire prietenilor și Creatorului?

Pot renunța la recompensă sau, cel puțin, la o parte din aceasta? Și, când renunț la o recompensă, nu o înlocuiesc prin altceva, precum gloria și apoi onoarea?

Ce înseamnă a aduce plăcere Creatorului? Prin ce mijloace pot să o fac și ce dorințe resimt? Prin ce voi simți că, Creatorul este mulțumit de mine? Este necesar să încerc să separ dorințele mele și percepția mea în cât mai multe părți posibile și să văd cum muncesc cu ele. Cu cât am mai mulți parametri, cu atât mai mult dezvolt percepția mea.

Asta seamănă cu pixeli pe un ecran al calculatorului care determină rezoluția sa: într-un centimetru pătrat nu pot exista două sute de pixeli; ar putea să existe o mie, sau ar putea să fie două mii. Cu cât există mai multe puncte, cu atât imaginea este mai frumoasă și mai bună.

Același lucru se întâmplă cu dorințele noastre. Cu cât le analizăm mai mult, cu atât de apropiem de adevăr, de adevărata percepție.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Persoanele care studiază legile universului estimează că întreg universul este un program, un gând. Caracteristica cea mai importantă a acestui sistem este că este unificat. Toate părțile sale sunt interconectate. Asta este adevărat chiar în cadrul minților noastre actuale raționale.

Fiecare parte a sistemului provenind de la Bing Bang continuă să se dezvolte în direcții diferite, dând astfel naștere la o multitudine de fenomene. Totuși, toate elementele sale au acționat în conformitate cu legile sistemului.

Nu există un astfel de lucru ca o coincidență. Anarhia, care este atât de tipică în societatea umană, este imposibilă în structura universului. Tot ceea ce există are cauze și consecințe. Asta înseamnă că, în conformitate cu legea interacțiunii între numeroase elemente și forțe, repercursiunile Big Bang-ului constituie un sistem închis unificat.

Nu este o coincidență faptul că, în cele mai vechi timpuri, oamenii știau cum să prezică destinul lor, prevăzând evenimentele majore care au avut loc pe suprafața Pământului, au prezis vremea și alte fenomene care au avut loc sub pământ și în aer privind pur și simplu stelele. Asta înseamnă că, experiențele de mii de ani de explorare a cerului, a naturii, a climatului și a omului, le-au permis să traseze conexiunile care existau între toate elementele. Au reușit să ceeze diverse tabele care reflectă numeroase domenii de cunoaștere precum astrologia, astronomia și alte științe.

Pe termen lung, suntem cu toții în căutarea conexiunii deoarece, conștient sau inconștient, recunoaștem că tot ceea ce există constituie un sistem global unificat. Admitem că, evoluția universului nu este doar a da naștere sau a propaga particulele materiei care există și astăzi. Pentru a fi sincer, este percepția noastră subiectivă, astfel că întrebarea cea mai importantă este complet neglijată: este cu adevărat astfel sau este ceva ce ne imaginăm în organele noastre de percepție?

Trebuie să judecăm conform cu ceea ce văd ochii noștri. Astfel, particulele care se difuzează au început să se adune în grupuri. Cu timpul, energia inițială a generat diverse tipuri de noduri și obiecte. Nu are importanță dacă erau nori de gaz, stele sau material planetar, etc…Toate aceste particule s-au retras împreună printr-o forță de atracție și concentrare între substanțe. cu alte cuvinte, pe de o parte procedeul de difuzie a elementelor continuă dar, pe de altă parte, se adună și se unesc împreună.

Tendința de difuzie este menită să umple universul. Bing Bang a creat locul și anume, spațiul pe care-l considerăm fără sfârșit (chiar dacă nimic nu justifică acest lucru). Ca și cum am privi în interiorul unei găuri negre și am afirma că este fără sfârșit. Întrebarea rămâne: Universul nostru se extinde, cu adevărat sau modelul umplerii reflectă doar percepția noastră de el?

Ar trebui mereu să păstrăm această nuanță în minte. Problema este că, atunci când luăm măsurători ale universului, nu adăugăm avertismentul că o facem doar în conformitate cu percepția noastră umană.

Astfel, există o tendință de a umple spațiul în care particulele au fost create de energia explodată conform programului universal de bază. Așa cum se vede, procesul de creare a materiei se referă la particule, bucăți de materie, colectându-se în blocuri mai mari și luând diverse forme (atât pozitive, cât și negative), prin apropiere sau deconectare și îndepărtându-se unele de altele.

Se subînțelege că folosim, pur și simplu, termenii care fac parte din dicționarul nostru curent. În prezent, acest proces demonstrează o dinamică rapidă, care continuă la o viteză care este cu mult dincolo de înțelegerea noastră.

Din programul ”Viață Nouă”, 02.03.2014

Filed under: Diseminare, Egoism, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→