O persoană care aspiră să descopere lumea adevărată, care vrea să știe pentru ce și de ce trăiește pe acest pământ și ce se întâmplă aici, în general, se vede ca un achetator care învață despre lume pentru a o înțelege și a o simți.

De fapt, nu este abordarea corectă, deoarece în centrul lumii se găsește cea mai mare putere și nu la noi. El mișcă și determină totul. Și dacă noi dorim să cercetăm lumea, atunci mereu trebuie să aderăm la această putere superioară. Pentru a descoperi cu adevărat imaginea lumii, este necesar, în primul rând, să vedem această sursă a întregii realități și tot ceea ce se întâmplă în ea. Trebuie să știu că totul derivă dintr-o singură sursă. Și toate creaturile, inclusiv eu, mineral, vegetal, animal și omul, tot ceea ce există în această lume, tot ce știm și ceea ce este încă necunoscut, este primit de la această sursă superioară.

Trebuie să-mi concentrez atenția în mod special asupra acestui lucru, asupra Creatorului. Asta înseamnă că toate evenimentele care se produc cu mine și cu ceilalți, toate senzațiile noastre, trecutul, prezentul și viitorul, totul vine de la Creator și pentru un singur scop, pentru a ne aduce la El.

Dar, până ce să ajungem la El, este necesar să primim tot soiul de observații de la El; nu este important să știm dacă ele sunt negative sau pozitive. Trebuie, mereu, să ne găsim între aceste experiențe și aceste observații și astfel, în mai multe etape, învățăm tot mai mult despre El.

Aceste etape ale progresului nostru spre Creator sunt numite ”cinci lumi” (Olamot), care vin din cuvântul ”Alama” (ascundere): Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon, după care vine lumea Infinitului, unde fuzionăm cu Creatorul ca un tot unic. Astfel, pas cu pas, ne apropiem de El, să spunem 20% în fiecare etapă, până ce vom atinge 100% asemănare și echivalență și percepție a Creatorului.

Asta înseamnă că nu adaug toate senzațiile interne ale corpului nostru și experiențele personale oamenilor din jurul meu care, aparent, le provoacă, ci mai degrabă Creatorului. Toate persoanele, întreaga lume, inclusiv corpul meu și eu însumi, toate sunt mutate de El. Deci, am nevoie să știu cum mă comport corect în raport cu ce se întâmplă: în primul rând, nu uitați că totul vine de la Creator; în al doilea rând, este pentru a mă învăța să-L înțeleg.

Asta înseamnă că trebuie să trag concluzii de la toate aceste stări pe care le traversez și să văd un semn bun în ceea ce simt acum. Deoarece Creatorul nu a creat nimic rău și, dacă eu sunt condus spre El, atunci nu pot simți ceva rău. Dar, dacă sunt îndreptat spre o altă direcție, atunci aceasta va fi rea pentru mine. Așa cum continui să urmăresc fără încetare, ca un radar, acest punct de vedere al lumii și tot ceea ce se întâmplă, absorb atitudinea Creatorului, adică văd că totul vine de la El pentru a mă îndrepta spre El, și numai cu ceea ce este bun.

Astfel, este scris (Psalm 97:10): ”O, voi ce iubiți pe Domnul, urâți răul”. Începem să descoperim că, atunci când tindem în direcția corectă, spre Creator, atunci tot ceea ce se opune dăruirii se descoperă ca fiind rău. Asta pentru că, a fi îndreptat spre El, ne obligă să fim ca El. Este ceea ce trebuie să învățăm în fiecare secundă a vieții noastre.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți, toți pentru unul”, a doua zi, Lecția 4, 10.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate ajuta grupul o persoană să vadă că Creatorul conduce întreaga lume?

Răspuns: Nu putem avansa dacă nu vom construi un sistem de susținere, astfel că fiecare are un sprijin imediat atunci când cade. Dacă cineva se plimbă cu o față morocănoasă, un altul își pierde umorul când îl vede și la fel al treilea. În final, această stare neplăcută de spirit se extinde la întregul grup.

Ar trebui să existe un obicei, o cutumă, de a avea un surâs pe chip. Dacă nu un surâs, cel puțin ar trebui să arăți interesul, vigoarea și măreția scopului. Toată lumea trebuie să acționeze și să arate altora. Nu poți arăta celorlalți că ești obosit, nu în exterior ci mental, sau că ești golit și ai pierdut energia și credința. Pot să fiu bolnav fizic, dar nu arăt niciodată căderile și decepțiile care vin până la sfârșitul corecției.

Ele nu sunt ca cele ale începătorilor ci, cu cât este mai mare nivelul cu atât sunt mai mari. Dar, în nici un caz nu trebuie să le arătați.

Nu este permis de a avea o stare neplăcută, nici a arăta descurajare în grup. Grupul care este conceput pentru a sprijini pe fiecare separat și toți împreună, grație unei conexiuni corecte, începe dintr-o dată să funcționeze într-un mod cu totul opus. Asta este foarte periculos și elimină numeroase realizări precedente. Trebuie să fim prudenți.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 21.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce în lumea modernă timpul trece așa repede? Și, în general, de ce cu cât suntem mai în vârstă, timpul trece si mai repede?

Răspuns: Senzația de timp este un fenomen pur psihologic. Din moment ce trăim într-o lume la mare viteză și cu schimbări care se fac într-o manieră foarte rapidă, ni se pare că timpul zboară și se termină foarte repede. De fapt, nu este problema timpului, nici a formelor exterioare pe care le percepem, dar dorința noastră de a primi plăcere trece prin schimbări foarte rapide în interior.

Dorința este mereu gata să se schimbe în funcție de programul său intern și de aceea, persoana simte că totul s-ar schimba în jurul ei, ea simte ca și cum timpul a zburat. În realitate, nimic nu se micșorează în exterior, ci dorința în sine se accelerează într-un mod considerabil.

De fapt, vom dezvolta o etapă de dezvoltare senzorială în dorința noastră de a primi plăcere pentru a atinge realizarea sa finală și o percepție corectă a ceea ce suntem și a ceea ce reprezintă această dorință. Și apoi, în interiorul acestei dorințe, vom descoperi o realitate superioară ce se află deasupra ei.

Asta înseamnă că timpul nu reprezintă decât impresii schimbătoare în interiorul dorinței noastre de a primi plăcere care formează în noi o senzație de timp care fie trece foarte repede, fie abia se mișcă; trecut, prezent și viitor. Dar, de fapt, noțiunea de timp nu există ca atare. Conceptul de timp se formează în funcție de schimbările care se produc în interiorul dorinței noastre.

Din emisiunea de pe Kab TV „Viata noua”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem învăța limbajul Creatorului și cum trebuie să răspundem mesajului Său?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă trebuie să fie rezolvat în această viață conform modului în care lucrurile funcționează în această lume. Toate aceste legi fizice sunt determinate, de asemenea, de Creator și oamenii au stabilit că au nevoie de ele. Deci, nu contează dacă ele  par a fi bune sau rele; eu trebuie să le respect. Pentru că toate sunt derivate de la o sursă; nu este nimic altceva decât asta.

Atunci când primesc o problemă, trebuie să determin că a fost trimisă de Creator. Trebuie să o rezolv așa cum se obișnuiește. Dar, aranjez lucrurile astfel că operez în conexiune cu prietenii, cu grupul. Chiar dacă este personală și nu este importantă pentru altcineva, mă obligă să mă unesc tot mai puternic cu grupul.

De fapt, din punct de vedere fizic, răspund la această problemă așa cum oricine ar face-o. Numai că, acesta nu crede că Creatorul atrage atenția asupra Lui, cu aceasta îi oferă această muncă; dar, trebuie pur și simplu să o rezolve în cadrul acestei lumi.

Rezolv problema în cadrul aceste lumi, dar în realitate, această lume devine lumea spirituală. Și astfel, avansez. Pentru mine, toate evenimentele din lumea materială devin un motiv pentru a avansa spiritual, pentru a fi asemenea și a fi în mai mare echivalență de formă cu Creatorul.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, a doua zi, 10.05.2014, Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este suficient pur și simplu să recunoaştem faptul că tot ceea ce se întâmplă este trimis de Sus sau trebuie să facem şi altceva?

Răspuns: Nu este suficient doar să spun că tot ceea ce vine, este trimis de Sus. Sunt mulți cei care vorbesc aşa. Ce este important nu este ceea ce spune omul ci cum reacționează.

Această recunoaștere a faptului că tot ceea ce vine de Sus mă obligă cumva pe mine să o ating, să o obţin? Percep tot ceea se întâmplă ca un limbaj al Creatorului prin care El vorbește cu mine, și am încercat să ma schimb, astfel încât să devin ca El, sau spun că toate acestea sunt trimise de Sus?

Dacă înţeleg că tot ceea ce vine de Sus, atât evenimente plăcute  cat și cele neplăcute, au loc ca să ma aducă mai aproape de Creator, atunci nu contează ce fel de impact au asupra mea, pentru că vreau să ma apropii de El. El mă poate bate iar eu vreau să fug de el și să uit de El. Dar trebuie să ma ridic deasupra ego-ului meu și sa spun că nu este important pentru mine modul in care El mă afectează: dacă este bine sau rău pentru ego-ul meu.

Întotdeauna mi-am dorit să ma apropi de El, astfel incăt binele și răul vor avea relevanță asupra ego-ului meu și nu asupra mea, nu asupra conștiinței mele. Și ar putea fi tocmai răul cel care mă avansează spre Creator,  mai mult decât binele. Deci, El imi va trimite mai mult rău, și ma voi ridica deasupra lui.

Se spune că „Cei care iubesc Creatorul urăsc răul”, pentru că răul este considerat a nu fi necazurile sau loviturile pe care le simt. Dacă ceva mă îndepărtează de Creator, aceasta se numește răul, și dacă mă aduce mai aproape de Creator, atunci aceasta se numește bun.

Și apoi aceasta mă corectează într-o anumită măsură; am început să simt plăcerea că am avansat spre Creator, chiar prin lovituri. Și am suferit dacă ceva mă îndepărteaza de El, chiar dacă acesta este plăcut. Dacă as primi un fel de plăcere fizică şi as păstra-o și aş înțelege că prin aceasta m-am distanțat de Creator, atunci asta mă face să sufăr.

Acesta este modul în care o persoană începe să se schimbe dorințele corporale, animale egoiste, în dorințe, care depind de apropierea sau distanțaar de Creator, care sunt numite vase de daruire. Trebuie să trecem prin acest proces.

În cazul în care omul se mută de la astfel de dorințe, către altele, acest lucru înseamnă că traversează Machsom și intră în lucru de dragul de a darui, în Lishma. Acum el efectuează toate acțiunile doar de dragul de avansare și simte toată avansarea ca o plăcere și nu mai simte loviturile. El este deja decuplat de la ego-ul său, prin care trec loviturile, și simte plăcere numai din avansare.

Acest lucru poate părea dificil, complicat și greu de înțeles din punct de vedere psihologic, dar nu vă faceți griji, acest lucru este posibil și vom ajunge la acest lucru. Suntem deja pregătiti pentru a absorbi și a înțelege, și începem să realizam acest lucru.

From the Convention In France “One For All And All For One,” Day Two 5/10/14, Lesson 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Levitic (Tzav), 6-17:6-18: Domnul a vorbit lui Moise astfel: Vorbește lui Aaron și fiilor lui: aceasta este jertfa de ispășire. În locul în care ofranda este sacrificată, va fi sacrificată ca jertfă de ispășire înaintea Domnului: acest loc este eminamente sacru.

Păcatul este o stare în care suntem cufundați în ego. Dacă sunt mai aproape de mine decât de altcineva, este deja un păcat. De aceea, de obicei este dificil să nu păcătuiești.

Deci, trebuie să corectăm dorința în care vreau să profit înainte de a mulțumi pe ceilalți. Este ceea ce numim o ofrandă (Korban) care în ebraică provine de la rădăcina ”a se apropia” (Karov), apropiind dorința noastră de atributul de dăruire. O ofrandă este partea egoului meu pe care o pot sacrifica în scopul de a dărui celorlalți și a-i iubi.

Rolul nostru și al omenirii este de a percepe, de a înțelege și de a simți că egoul este rău, pentru că nu este nimic altceva decât asta. Dar noi ne referim la egoul care nu ne permite să ne conectăm la ceilalți și nu la înclinațiile personale și calculele fiecărei persoane, care nu au de-a face cu Tora.

Tora este adunarea dorințelor în jurul Muntelui Sinai, în jurul urii reciproce pe care o simțim unul față de altul, care începe de la un lucru mic, de la a fi mai aproape de mine decât de voi. Totul se rezumă la revelarea în egoism. Formula este foarte simplă: ”Am creat înclinația rea, am creat Tora ca condiment”, deoarece Lumina în ea reformează. Pentru că Lumina Torei ne aduce înapoi la sursă, la Creator, la atributul de dăruire și iubire.

Kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 10.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a ales Creatorul o națiune pentru o misiune specială, și această alegere este legată de religie?

Răspuns: Adevărata religie este de a iubi prietenul ca pe tine însuți. Este regula pe care Avraam a făcut-o cunoscută în vechiul Babilon și el a adunat oameni în jurul lui conform acestei reguli în interiorul unui grup numit Israel, adică Yashar El (direct la Creator).

Doar câteva persoane din Babilon l-au urmat pe Avraam; cei care au avut cele mai mari vase de dăruire. Toți ceilalți aveau vase de primire. Intenționat a fost astfel, ca ei să aibă o șansă să se ajute reciproc.

Întâi, sunt corectate vasele de dăruire, astfel încât să poată urca la un nivel spiritual. Atunci când Avraam le-a colectat, nu aveau nimic. Deci, au trecut întâi prin întărirea inimii numită Egipt, adică ei nu urcă, ci mai degrabă coboară.

După exodul din Babilon, ei coboară în Egipt, apoi ies din Egipt și urcă spre primirea Tora. Traversează apoi deșertul, construiesc primul Templu și cad. Urcă din nou până la înălțimea celui de-al doilea Templu, și trec printr-o altă coborâre la nivel corporal. Asta pentru a fi mutual încorporați cu națiunile lumii și pentru a se pregăti pentru finalul corectării lumii.

Întregul proces, începând cu exodul din Babilon și tot ceea ce urmează este în scopul de a realiza o mai mare conexiune. Este ceea ce a învățat Avraam. În momentul în care ai au început să se conecteze, au simțit că erau într-o coborâre și mai mare. Lumina care a strălucit asupra lor le-a permis să coboare tot mai adânc în egoul lor și să vadă că erau departe de dăruire, de Lumină. Prin urmare, au simțit diferența, delta dintre starea de exil din Egipt și nivelul în care erau atunci când au părăsit Babilonul și ar fi rămas la același nivel fără Lumină. Aceasta este diferența dintre Lumină și egoul nostru.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 19.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati nr.1 „Nu exista altcineva in  afara de El”.  Este scris, „nu exista altcineva în afară de El”. Acest lucru înseamnă că nu există nicio altă forță în lume, care are capacitatea de a face ceva împotriva Lui. Și ceea ce omul vede, că există lucruri în lume care neagă existenta Casei superioare, sursa solitara, motivul este că aceasta este voia Lui.

Creatorul vrea să ne dea sentimentul că există și alte forțe și surse de influență existente în lume: persoana însăși și multe alte persoane.

Și se consideră că este o corecție, numită stânga respinge și dreapta atrage, două forme de supraveghere superioră pentru a invata o persoana. Ceea ce înseamnă că,  ceea ce stânga respinge sunt considerate corecții. Acest lucru înseamnă că există lucruri în lume, care, să începem cu ele, au scopul de a distrage o persoană de la calea cea dreapta și prin care el este respins de la Sanctitate, de la conexinea cu Creatorul.

Și beneficiul respingerilor este că, prin intermediul lor, o persoana primeste o nevoie si o dorinta completa de la Creator ca El să o ajute, pentru că vede ca prin ea însăși nu poate să se mențină pe imaginea corecta a realității. Din moment ce vede că altfel este pierdută, va fi dispărută, este pierdută în această lume .

Nu numai că nu progresează în munca sa, dar vede că regresează. Devine din ce în ce mai dificil pentru noi să ținem legătura cu Creatorul. Și sunt atat de multi cei care abandoneaza acesta cale; ei cred că acestea nu pot fi potrivite pentru ei sau că drumul în sine nu este corect și conduce la un obiectiv de neatins.

Noi nu înțelegem că dificultățile  ne sunt date in mod intenționat. Este bine dacă nu reușim! Pentru că atunci simțim o nevoie de Creator și începem să ne apropiem de El și depășim doar în mod ingenios o anumită sarcină.. Creatorul ne dă în mod intenționat din ce în ce mai multe sarcini și mai dificile, care nu pot fi efectuate , pentu ca astfel să cerem ajutorul Lui; vom dori să ne apropiem de El și sa nu ne mai luptăm singuri cu dificultățile.

Înainte de a putea să aderam la Creator, vom încerca să înțelegem și să simtim ceea ce se întâmplă în viață. La inceput, fiecare arde cu entuziasm și este plin de energie. Dar după aceasta, incepem sa ne răcim treptat și începem să vedem că nu este ușor. Cel mai important lucru este să se înțeleagă că acesta este un proces natural.

Noi nu avansam intr-un mod egoist de la un succes la un succes mai mare. În special  lipsa de succes în a percepe realitatea, în a intelege lumea, este un semn bun. Acesta arată că vom realiza ca nu suntem gata pentru a obține prin noi înșine și avem nevoie de ajutorul Creatorului.

Principalul lucru aici nu este să ne retrage, ci să continuăm să avansăm. Dacă o persoană nu judecă ceea ce se întâmplă în conformitate cu intelectul său pământesc ci percepe corect,   atunci înțelege că dezamăgirea, disperarea, confuzia și lipsa de succes ii sunt trimise de către o putere mai mare, aceea că nu este nimeni in afara de El. Apoi revine la decizia  aceea ca nimeni nu il poate ajuta, decat Însuși Creatorul. Acest lucru il determina sa faca o cerere din toată inima, prin care Creatorul va deschide ochii și inima lui și sa il aducă mai aproape de adeziune eternă cu Dumnezeu.

Acest lucru înseamnă că cere să se apropie și să adere la puterea mai mare și nu la soluția problemelor sale materiale. Nu vrea să  schimbe și să înțeleagă lumea; mai degrabă, vrea să se conecteze cu Creatorul prin ea. Astfel, rezultă că toate respingerile pe care le-a experimentat au venit de la Creator. Acest lucru înseamnă că au apărut nu pentru că a greșit.

Tocmai pentru că Creatorul nu oferă posibilitatea de a avansa, aparent creeaza confuzie, respingeri și tulburări. El ofera ajutor unei persoane, arătându-i deficiențele sale în starea sa actuală trimițându-i gândurile și argumentele care sunt împotriva muncii spirituale. Și aceasta este numai pentru ca persoana să vadă că ceea ce îi lipsește este unirea cu Creatorul și nu prosperitatea în această lume.

Și, pe măsură ce depășește, vede întotdeauna cât este mai departe de sfințenie decât alții. El se uită la prieteni și vede că toți aparent avansează, în timp ce el nu face ata. Dar el, pe de altă parte, are întotdeauna plângeri și cereri și nu poate justifica comportamentul Creatorului și cum El se comportă față de el. Acest lucru îl doare. De ce nu este el unul cu Creatorul? În cele din urmă, ajunge să simtă că el nu are nicio parte în sfințenie.. Cu toate acestea, acest lucru este ceea ce-l face să realizeze că numai Dumnezeu poate ajuta într-adevăr pentru a-l aduce mai aproape.

Din Congresul din Franța ”Unul pentru toți, toți pentru unul” ziua a doua 5/10/14, Lecția 2

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cele cinci cărți ale Torei corespund celor cinci atribute pe care omul trebuie să le descopere în interiorul lui şi să le corecteze. În aceste proprietăți, el va descoperi de fapt lumea în care există cu adevărat.

În loc de lumea fizica fictiva, el începe să vadă o lume diferită și simte că trăiește de fapt în ea; o lume eternă și perfectă, în timp ce continuă în mod constant sa exploreze şi să realizeze internalitatea ei. Dar toate acestea se întâmplă în funcție de dezvoltarea unei persoane în cele cinci simțuri spirituale.

Fiecare dintre lumi caracterizează dezvoltarea unui anumit simţ de bază, cum ar fi simţul atingerii, de exemplu, dar in interior includ toate celelalte simţuri . Apoi, simțul gustului se dezvoltă si include in el toate celelalte simțuri.

Ii urmeaza apoi simțul mirosului, auzului si al vazului care includ, de asemenea, toate celelalte simțuri. Acest lucru înseamnă că fiecare nivel, chiar și cel mai mic, este format din toate cele cinci, deoarece nu poate fi un alt sentiment, dar că  sentimentul este făcut din ele.

Astfel, fiecare parte a Torei este conceputa pentru dezvoltarea unui sentiment major, insa aceasta le include pe toate celelalte simturi. Aceasta ar putea părea la început ca o repetiție, dar nu este așa.

De exemplu, putem vorbi despre dezvoltarea de simțului de a gusta în simţul văzului şi apoi de dezvoltarea vazului in simtul gustului;  cele doua se completeaza si intrepatrund . Atunci când o persoană  simte un gust suplimentar într-un anumit aliment, acesta devine mai atractiv în aparenta. Pe de altă parte, daca ii este dat niște terci de cereale, iar aspectul vizual nu este tocmai placut, el este dezgustat de ea, deși are un gust fin.

Prin urmare, există diferențe si  în povestirile din Tora. Dar în cazul în care cineva încă nu înțelege despre ce este vorba, ar putea crede că se tot repeta: un anumit trib rataceste prin deșert, și de fiecare dată nu il asculta pe Moise cu privire la anumite lucruri. Totul este la fel, același peisaj, aceleași personaje și aproape aceleași probleme.

Dar, pentru că personajul principal  în Tora este Creatorul (care, în principiu, nu este prezent în orice altă carte), se pare că atrage și surprinde tot. Este o carte veșnică pentru că există forță în ea.

Nimeni cu o imaginație dezvoltata nu poate crea o astfel de carte, o carte care va atrage oameni de-a lungul veacurilor, indiferent cât de mult incearca Nu pare a fi ceva special în ea, dar de secole, omul nu o poate parasi.

S-ar părea că cele mai puternice povestiri din Tora sunt aventuri pline de acțiune: exodul din Egipt, lupta poporului, cele zece plăgi; dar dintr-o dată părțile care sunt în legătură cu acțiunile obișnuite, cum ar fi impartirea painii, a tămâii,  sunt umplute nu numai cu sens, energie, sentimente, dar, de asemenea, începe să prindă viață în simțurile noastre. Acesta este paradoxul a Torei.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele cartii eterne 10.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este de făcut dacă, după ce am verificat nevoile și lipsurile prietenilor, vedem că nu putem să-i ajutăm, nu știm cum să răspundem nevoilor lor?

Răspuns: Ne rugăm, cerem ajutor.

Întrebare: Cum să facem o cerere corectă, o rugăciune, pentru ca ea să aducă Lumina care Reformează?

Răspuns: Pentru asta, trebuie să intri în problema prietenului ca și cum ar fi a ta.

Întrebare: Dar eu nu pot să mă schimb.

Răspuns: Da, doar prietenii te pot schimba. Pe drumul spiritual, o persoană vede cât este de slabă. În calea spirituală descopăr că nu am mâini. Nu am nici un mijloc să mă ajut și sunt în întregime la mila mediului meu. Dacă prietenii o vor, voi avansa; dacă ei nu o vor, nu voi avansa.

Deci, atingem un adevărat Arvut. Pentru a avansa, am nevoie de conexiunea cu prietenii. Deci, sunt pregătit să le dau totul.

Și apoi, invers: nu mai vreau nimic pentru mine, nu mă gândesc la avansarea mea. În schimb, mă gândesc la posibilitatea de a-i susține, de a-i ajuta. Acesta este adevăratul Arvut.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 16.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→