Întrebare: În sistemul de creştere și educaţie integrală nu există constrângere artificială, spre deosebire de ceea ce există în sistemul educațional modern?

Răspuns: În sistemul de creștere integrală, nu poate exista constrângere, ci doar conștientizarea necesității. Scopul care ne stă în față este complet indezirabil pentru noi; egoismul nostru este absolut împotriva lui, dar nu avem scăpare. Treptat, pătrunși de această necesitate, începem brusc să-i găsim merite: „Să ne gândim, ce obținem prin asta? Să presupunem că este posibil. Poate că este utopic, dar să ne prefacem că jucăm o poveste.”

Începem să explorăm ce se întâmplă de fapt în acest caz. Este omul împlinit prin asta? La urma urmei, vrem doar să atingem împlinirea. În ce, cu ce și cum? În ce măsură devine omul sătul de toate nevoile sale, de toate dorințele sale? Câte dorințe putem satisface în starea noastră actuală?

Comentariu: Nu multe, cam douăzeci.

Răspunsul meu: Corect. Și chiar și atunci, începem imediat și instantaneu să simțim un nou gol, și încă o dată, trebuie să alergăm după împlinirea lor, să ne grăbim spre niște surse noi. Dar ce este împlinirea integrală sau ce implică ea?

Aici începem să dezvăluim o formă de existență complet nouă atunci când eu, incluzându-mă în ceilalți, în conexiune cu ceilalți, încep să dobândesc capacitatea de a fi împlinit, de a fi sătul, de a experimenta constant, literalmente, un „orgasm” senzorial și creativ. Acesta există în mine și crește continuu.

Acesta este un șoc extraordinar. Și este constant; nu te obosește și nu te risipeşte. Nu mai ești atras să încerci altceva: „Acum aș vrea ceva puțin picant…”, deoarece ambele calități sunt prezente împreună: egoismul și atingerea conexiunii deasupra lui.

Astfel, începem să dezvăluim un nivel complet nou de simțire a vieții: senzorial și cognitiv. Pătrundem într-un nou strat al naturii și începem să ne familiarizăm cu forța unică care guvernează întreaga natură. Dacă Dumnezeu există (așa cum spun oamenii de obicei), atunci practic devenim echivalenți cu Dumnezeu. Simțirea timpului dispare – trecut, prezent și viitor.

Mă ridic deasupra fluxului întregii existențe. Prin integrarea cu ceilalți, aceasta formează în mine o imagine eternă, perfectă, care se schimbă constant, strălucind cu toate metamorfozele sale. Și în același timp, intru continuu în realizare, sațietate, plăcere, cunoaștere și revelație din ce în ce mai mari.

Ajung brusc într-o stare în care corpul meu pare să se distanțeze de mine. Devine secundar, iar simțirea lui dispare într-o asemenea măsură încât, chiar dacă moare, nu-l simt. Prin stăpânirea întregului sistem, prin includerea mea în el, nu simt cum moare partea mea animalică.

Așa cum la nivelul nostru animalic actual, atunci când ne tăiem unghiile sau părul de nivel vegetal, nu simțim nicio pierdere sau durere, tot așa aici, după ce am ajuns la nivelul următor, Uman (Adam), nu simt nicio pierdere din cauza morții corpului animalic. Nici măcar nu simt că se întâmplă, într-o asemenea măsură mă detașez de el și mă adaptez la noul nivel.

Dacă toate acestea li se dezvăluie treptat ascultătorilor, aceștia văd că natura nu ne împinge pur și simplu prin toate aceste crize pentru a ne naște la un nou nivel, ci ne conduce spre ceva special. Și apoi ei dezvoltă motivații serioase.

Mai mult, acest lucru justifică starea lor actuală în lume, fără muncă, deoarece prin atingerea următorului nivel, superior, oferiți astfel acestei lumi tot ce este necesar, cu armonie în urma căreia fiecare fir de nisip vă oferă brusc o cantitate enormă de energie, literalmente conform formulei lui Einstein.

Din KabTV „A 13-a Conversație despre Educația Integrală”, 18.12.2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi discutăm despre subiectul percepţiei realității pentru a ne orienta treptat în direcția corectă. La urma urmei, totul depinde de intenţie. Există mulți oameni care studiază Cabala, dar în special, există curente care nu au nimic în comun cu aceasta.

Știința Cabala este destinată corectării naturii noastre, și cu cât ne corectăm mai mult, cu atât simțim mai mult forța superioară, dezvăluim lumea superioară, devenim incluși în ea, intrăm în ea și ne ridicăm deasupra vieții noastre materiale. Aceasta este numită „eliberare de îngerul morții”, deoarece încetăm să ne simțim complet dependenți de corpul nostru! Ne ridicăm deasupra corpului nostru animalic, biologic, până la gradul naturii generale.

Nu simt durere când îmi tai unghiile sau părul, deoarece corpul meu aparține nivelului animalic, în timp ce unghiile și părul aparțin nivelului vegetal, cu un grad mai jos. Și de la înălțimea nivelului animalic, nu simt nicio pierdere din pricina pierderii la nivel vegetal. În același mod se va întâmpla și când mă voi ridica de la gradul animalic la un grad superior, la gradul de Om.

„Omul” nu suntem noi, cei de astăzi. „Om” (Adam) provine din cuvântul „similar” (Edomeh) cu natura, Creatorul, lumina. Și când voi deveni un astfel de „om”, voi înceta să simt pierderea din ceea ce se întâmplă în această viață materială. Prin urmare, știința Cabala este numită „un remediu împotriva morții”.

Să sperăm că vom atinge un astfel de grad și vom începe să experimentăm viața spirituală astăzi. Totul depinde doar de eforturile noastre interioare. Să încercăm să ne conectăm punctele interioare și să apreciem această stare specială.

Din Congresul Internațional de Cabala din 01.04.2011, „Noi!” Lecția 2

Filed under: Intentie, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: De ce devine Cabala sensul vieții și ceva valoros pentru unii oameni, în timp ce pentru alții este ceva inacceptabil?

Răspuns: Cei pentru care Cabala este inacceptabilă nu au simțit încă dorința care răspunde luminii spirituale, și prin urmare ei resping această înțelepciune.

Omul, fiind egoist din fire, nu vrea să se gândească la asta. Cabala îl irită; la nivel subconștient îl obligă la ceva și îl direcționează către o zonă complet diferită de cea spre care este el atras. Nu vrea ca acest tărâm să existe; nu vrea să existe un suflet sau o lume viitoare; preferă să rămână în cadrul pe care și l-a inventat. Acesta este primul motiv.

În al doilea rând, oamenii care vin la Cabala și încep să o studieze descoperă brusc că aceasta spune că ei trebuie să se schimbe!

„Am venit aici pentru a primi și a dezvălui cunoștințe, calități și sentimente; cu alte cuvinte, pentru a fi umplut. Dar aici se spune că eu trebuie să-L umplu pe Creator umplându-i pe ceilalți și că numai printr-o astfel de mișcare dinspre mine însumi spre exterior pot începe să simt lumea spirituală. Nu simt nicio atracție sau înclinație către asta. Așa că, scuzați-mă! Rămâneți voi cu Cabala voastră, eu aș prefera să plec.”

Există mulți astfel de oameni. Când pleacă, ei se simt înșelați: Părea că la început erau captivați și atrași, dar apoi, dintr-o dată, descoperă că nu era deloc ceea ce credeau ei și că doar pierdeau timp și energie. Și pleacă foarte dezamăgiți.

Ei şi-au imaginat că Îl vor apuca imediat pe Creator „de barbă”, vor obține această lume și lumea viitoare, vor începe să controleze totul, vor descoperi niște secrete pentru a-și umple propriul sine prețios și iubit.

Dar se dovedește că totul este diferit, într-o cheie complet diferită. Lumea spirituală este situată la nivelul următor, nivelul dăruirii, în conexiune simultană cu lumea noastră, ca într-un motor electric.

Prin urmare, ei pleacă foarte dezamăgiți și devin adversarii noștri.

Totuși, noi încă susținem acest lucru. Se spune că o mie intră în studiu și doar unul rămâne. Nu contează că ei pleacă si devin oponenţi ai Cabalei. Cum altfel poate reacționa un egoist?

Dar omul păstrează încă o conexiune cu Cabala, și treptat, ceva se infiltrează în el. Chiar dacă adversarul nostru este departe de noi, el încă este conectat cu noi. În interiorul său, scânteia pe care a primit-o a început deja să se aprindă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 29.10.2017

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Nu avem alte mijloace de avansare, nicio altă pârghie prin care să pot avansa, cu excepția influenței mediului înconjurător. Dacă totul din mine, complet și în întregime, este concentrat în mine, ce forță mă poate îndruma în cealaltă direcție, din interior spre exterior? Nu am astfel de forțe în mine.

Toate forțele mele acționează „pentru mine”, „de dragul meu”. Cum pot crea acțiunea opusă, „de dragul altora (semeni)”? De unde poate fi obținută o astfel de forță a naturii?

În acest scop, sufletul a fost creat într-o stare divizată, în două părți: eu însumi și lumea înconjurătoare. Ni se dă o singură libertate – să alegem ce este mai important. Dacă vrei să atingi spiritualitatea, organizează-ți mediul înconjurător astfel încât să devină mai important pentru tine decât tu însuți.

Într-adevăr, acesta nu este un mediu exterior, ci propriul meu suflet, AHP al meu, „veșmintele” și „palatele” Kliului sufletului meu. Îmi apare doar, ca fiind în exterior.

Invidia și dorința de onoare te atrag spre mediu, spre părțile sufletului tău. Organizează-le artificial, astfel încât să te influențeze.

De la nivelul nostru, ni se oferă o abordare psihologică, fiind spirituală din interior. Prin conexiunea cu aceste dorințe (Kelim) care se presupune că mă înconjoară, și prin utilizarea a invidiei aparente și a dorinței mele de onoare, în esență atrag aceste dorințe înapoi către mine, astfel încât acestea să fie conectate cu mine și să-mi definească sistemul de valori.

Deci, de unde provin invidia și dorința de onoare? Din ruperea sufletului în două părți – eu și lumea.

Dorind să folosesc „ajutorul împotriva lui” (împotriva ego-ului meu), activez aceste dorințe externe ale mele, astfel încât ele la rândul lor, să mă influențeze. Mai târziu vom dezvălui că lucrăm doar cu noi înșine, cu dorințele noastre, cu calitățile noastre și că totul a fost aranjat așa de la început.

Dar fără a organiza mediul, nu există (și nu va exista niciodată) o altă forță capabilă să „mă ia de urechi” și să mă îndrume către adevăratele mele dorințe, către suflet. Nu există nicio altă forță în lume.

Suferința nu poate decât să mă facă mai sensibil, astfel încât să vreau să caut o soluție. Dar soluția va fi aceeași – să mă pun pe mine sub influența mediului.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala 01.04.2010

Filed under: Invidia, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt necesare atât de multe lumi?

Răspuns: Lumile spirituale sunt necesare pentru a ne ridica la nivelul Creatorului. Adevărul este că lumina Creatorului a început să influențeze dorința pe care El a creat-o, iar această dorință s-a dezvoltat continuu sub influența Sa până când a ajuns la al 125^lea grad numit lumea noastră. În acel moment, dorința generală s-a spulberat și s-a rupt.

Acum, prin adunarea și reasamblarea treptată a acesteia, trebuie să ne ridicăm din lumea noastră înapoi la nivelul Creatorului, prin 125 de grade.

Întrebare: În lumea noastră corporală, totul este împărțit în multe obiecte mici, ca un fagure de miere. Vedem lumea împărțită în natură minerală, vegetală, animalică și umană. Dar în spiritualitate, toate fenomenele au loc într-un singur corp. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: În spiritualitate, totul are loc într-o singură dorință comună. Acolo, multe înclinații, direcții și calități opuse sunt unite de un ecran comun. Colectez toate plusurile și minusurile ca și cum ar fi într-o singură pungă, o leg și vreau să o folosesc pentru a aduce mulțumire Creatorului. Drept urmare, aducându-i mulțumire, primesc mulțumire și pentru mine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vorbiți constant despre credință, când Cabala este o știință și o realizare, iar credința este un concept filosofic, religios?

Răspuns: Credința este calitatea dăruirii. În lumea noastră, această calitate nu există, deoarece chiar dacă eu dau ceva, o fac cu scopul de a primi ulterior. Nu pot da doar de dragul de a da.

Calitatea lumii spirituale însă, este calitatea dăruirii. Se numește credință. Nu o confundați cu ceea ce înțelegem prin credință în lumea noastră.

În lumea noastră, omul credincios își închide ochii și face ceva complet nechibzuit. Aceasta este o acțiune complet nerealistă, ilogică și lipsită de temei.

În Cabala, credința este forța dăruirii pe care o primim de la lumina superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.05.2016

Filed under: Credinta, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un concept de karmă care promovează ideea că există un fel de povară care mă împiedică să fiu fericit, dar că dacă fac acțiuni pozitive sau am suferit nevinoivat, atunci îmi reduc karma.

Răspuns: Așa este structurată conștiința religioasă, ca și cum suferința ne-ar îmbunătăți cumva. Absolut deloc!

Primesc cu brațele deschise orice influențe asupra mea, atât negative, cât și pozitive. Problema mea constă doar în a mă pregăti să le percep pe amândouă ca pe o motivație de sus, pentru a avansa spre unificare. Și se pare că în principiu, nu contează pentru mine ce fel de influențe sunt acestea, negative sau pozitive.

Mă privesc obiectiv. Dacă egoismul meu este mai afectat de influențe negative, atunci este benefic. Acest efect este negativ în raport cu egoismul meu, nu în raport cu mine, pentru că eu vreau să-mi înalț „egoul”, prin urmare nu am probleme cu asta.

Nu cer suferințe; nu mă rog pentru ele ca să pot primi un fel de recompensă pentru asta mai târziu, nu! Ele servesc pur și simplu drept motivaţie pozitivă pentru mine să merg mai departe. Dar în principiu, nu le primesc în sine cu brațele deschise și nu tind să le ating; acest lucru este imposibil. Doar un masochist ar putea crede că suferința purifică, că va fi răsplătit cu paradisul sau cu un fel de recompensă pentru suferință: a suferi aici și a primi acolo. Toate acestea sunt greșite!

La urma urmei, în principiu, natura însăși asigură progresul nostru bun. Și prin urmare, totul depinde de cât de mult ne poziţionăm deasupra simțirilor, adică le considerăm doar pârghia prin care avansăm.

Dintr-o conversație despre Educația Integrală, 30.05.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că inspirația și transmiterea informațiilor ar trebui să fie scurte, clare și la obiect, nu afirmații incoerente care se întind timp de cinci până la zece minute, în care un om vorbește și toți ceilalți tac, ca și cum s-ar forța: „Da, trebuie să ascultăm”. Cum ar trebui să fie un discurs cu adevărat inspirator?

Răspuns: Aceasta este o mare problemă, pentru că prietenii noștri încep să citeze fragmente, să folosească jargon oficial și să aducă tot felul de explicații. Aici, trebuie doar să-ți exprimi expresia interioară cât mai simplu posibil, de la inimă la inimă, pentru a transmite sentimentul maxim cu un număr minim de cuvinte și asta e tot.

Prin urmare, sunt în favoarea situaţiei ca totul să fie foarte scurt, fără intelectualizări inutile. Omul ar trebui să se pregătească din timp, astfel încât să izbucnească din inimă, cum se spune, „fără să gândească”. Dar acest lucru nu este ușor; ci vine treptat.

În plus, ascultătorii înșiși nu sunt încă obișnuiți cu înțelegerea. Încă nu comunicăm unii cu alții interior, prin simţiri. Așa cum o mamă își simte copilul fără cuvinte, iar bebelușul îşi simte mama prin simțiri subconștiente, așa ar trebui să ne simțim și noi unii pe alții. Cu cât mai mulţi!

Atunci comunicarea noastră externă, cuvintele, gesturile, expresiile faciale vor deveni superflue. În timp, toate acestea vor înceta și vei putea să transmiți simțirile tale altora și să le primești complet în afara contactului fizic, chiar dacă omul respectiv nu mai este în lumea noastră, ci pe alte niveluri.

Adică, nu îl mai asociezi cu corpul său. Fie că se află undeva, la câteva mii de kilometri distanță de tine, în corpul său, fie în afara corpului, într-o altă dimensiune, care este diferența?

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Transfer de informații”, 23.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă totul în lume depinde de oamenii implicați în dezvoltarea spirituală, înseamnă că suntem responsabili pentru toată suferința din lume?

Răspuns: Noi nu provocăm suferință în lume; dimpotrivă, atrăgând lumina, mutăm suferința de la nivelul material la nivelul suferinței spirituale. Adică, în loc să suferim din cauza războaielor, bolilor și a tuturor celorlalte probleme, suferim de o lipsă de spiritualitate. Aceasta este ceea ce oferă omului.știința Cabala.

Îi aduce „suferință”, dar nici măcar nu poate fi numită așa; este suferința din iubire, ca și cum aș fi invitat la masă peste câteva ore, așa că nu mănânc chiar acum pentru a-mi menține pofta de mâncare. Aceasta se numește suferinţa din iubire; este atunci când îmi dau seama că ar trebui să pregătesc Kelim spirituale.

Și chiar și acum, în Kelim goale, simt strălucirea viitoarei întâlniri cu oamenii pe care îi iubesc și a mâncării servite. La asta trebuie să ajungă omenirea, să le arăt celorlalţi că există o soluție să se dezvolte, dar nu ca urmare a loviturilor naturii.

Acum intrăm într-o perioadă de probleme ecologice care pot cauza suferința și moartea a mii de oameni. Vedem dezastre naturale care se produc în întreaga lume, în China, Europa, Rusia și America.

Singura modalitate de a scăpa de acestea este trecerea la pregătirea Kelim [vaselor] spirituale, nu într-o formă pământească, nu așteptând decenii ca suferința să treacă până când vom realiza în sfârșit că există un motiv, un scop și două căi către scop: calea luminii și calea suferinței.

De ce ar trebui să suferim în zadar? Să atragem acum lumina care ne va arăta diferența dintre starea ei și a noastră, astfel încât să suferim din cauza faptului că ne dorim o stare mai bună, mai degrabă decât din cauza faptului că acum ne simțim rău.

Asta este ceea ce oferă omului știința Cabala – calea luminii în loc de calea suferinței.

Din Lecția zilnică de Cabala 01.09.10, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu am nimic în afară de dorința mea, deci cum pot renunța la ea? Toată viața mea, mi-am urmat logica rațională; ar trebui să mă opun brusc ei, ca și cum mi-aș fi pierdut mintea și rațiunea?

Știința Cabala nu ne îndeamnă să lucrăm fără minte sau rațiune, ci ne învaţă să ne ridicăm deasupra lor. Cunoașterea și rațiunea rămân, nu le ștergem, ci ne ridicăm întotdeauna deasupra lor și facem opusul.

Prin urmare, cel care depășește cunoașterea își stimulează cunoașterea să crească tot mai mult. Cu cât cresc mintea și cunoașterea sa, cu atât omul se ridică pentru a acționa deasupra lor, și prin urmare, devine din ce în ce mai inteligent în lumea materială și avansează mai departe în cea spirituală.

Așa crește el tot timpul, în cadrul cunoașterii și apoi deasupra cunoașterii, și din nou în cadrul cunoașterii și deasupra cunoașterii…

Prin urmare, nu anulăm niciodată cunoașterea noastră și nu coborâm sub ea, așa cum se întâmplă în religii, ci mergem întotdeauna prin credință deasupra rațiunii. Credința dobândită deasupra rațiunii devine cunoaștere, și din nou, trebuie să mergem deasupra ei. Așa urcăm în gradele spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala din 22.11.2020, „Munca în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Dorinta, Munca interioara, Munca spirituala, Ratiune, Spiritualitate - Niciun comentariu→