Întrebare: În lumea spirituală, nu există o viteză constantă; există doar accelerație. Cum ar trebui înțeles acest lucru?

Răspuns: În lumea noastră, poți fi într-o stare de repaus sau mișcare, dar în lumea spirituală, repausul este imediat zero; pur și simplu nu există. La fel cum în micro-lume, este imposibil să oprești o particulă elementară; ea nu poate rămâne nemișcată pentru că ar dispărea imediat; așa este și aici.

Comentariu: Dar o particulă elementară are o viteză constantă și noi vorbim despre accelerație.

Răspunsul meu: Nu contează; ea nu poate rămâne într-o stare înghețată. În lumea noastră, observăm ceea ce pare a fi o mișcare constantă între diferite obiecte, dar în lumea spirituală nu există constanță, ci doar accelerație pozitivă.

Întrebare: Ce este repausul în spiritualitate?

Răspuns: Repausul este starea de a te bucura de aplicarea constantă a eforturilor tale și de creșterea lor continuă, satisfacția de a lucra continuu și din ce în ce mai mult.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Granița de la intrarea în gradul numit „țara lui Israel” se numește Hanuka deoarece ne corectăm într-o stare în care putem începe să lucrăm cu dorința noastră. Dorința este Raţon, din cuvântul „Ereţ” (țară); „Israel” înseamnă îndreptat direct către Creator.

Trecerea prin deșert este o apropiere de Hanuka. După victoria asupra grecilor din noi, începe intrarea în țara lui Israel. Prin urmare, Hanuka personifică granița dintre deșert și țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, Hanuka este corectarea egoismului până la gradul de „dreptate incompletă”, când egoul pur și simplu îngheață și nu mai interferează cu noi. Suntem, ca și cum am fi suspendați în aer; jos este egoismul, sus este altruismul, iubirea absolută, iar la mijloc este calitatea spirituală a lui Bina pe care am dobândit-o, care ne susține.

Prin urmare, ni se explică ce trebuie făcut în continuare, deoarece munca în țara lui Israel nu este absolut aceeași ca în deșert.

În deșert a trebuit pur și simplu să ne ridicăm deasupra dorințelor egoiste, care de-a lungul a 40 de ani (40 de grade) s-au manifestat în noi în fiecare zi; adică, Malchut a trebuit să se ridice în Bina. Și acum, din Bina, trebuie să ne ridicăm la Keter. Aceasta este deja munca în țara lui Israel.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”, 21.12.2016

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Una dintre pacientele mele avea diabet și suferea de depresie. Era singură, așa că mânca orice găsea în jur, nu gătea niciodată pentru ea, încălzea mâncăruri gata preparate la microunde și mânca din mers. Am întrebat-o dacă are o prietenă, și după ce am primit un răspuns pozitiv, le-am sfătuit să gătească una pentru cealaltă. Mi-au urmat sfatul și amândouă au început să se recupereze. De ce omul nu poate face ceva pentru el însuși, dar o face cu plăcere pentru altul?

Răspuns: La o femeie acest lucru este exprimat deosebit de puternic, deoarece are un instinct matern, de grijă, un simț al datoriei. Omul este prea leneș să gătească doar pentru el însuși. Este binecunoscut faptul că, dacă o femeie trăiește singură, nu va găti niciodată. Dar dacă are o familie, nu își poate permite să lase lucrurile să treacă.

De ce devenim mai sănătoși atunci când avem grijă de ceilalți? Nu măcar pentru faptul că sistemele noastre se echilibrează reciproc, ci pentru că intrăm în echilibru cu natura, cu vasta lume înconjurătoare în care circulă forțe puternice care tind spre echilibru. Existăm unii între alții ca un dipol: plus-minus, minus-plus, care începe să interacționeze cu acest câmp enorm, cu această forță enormă. Și din moment ce ne străduim să-i semănăm, atragem asupra noastră influența sa pozitivă, o influență care ne vindecă.

Nu contează la ce nivel interacționăm unul cu celălalt. Să presupunem că doi oameni schimbă lucruri mici și plăcute; nu contează ce anume. Principalul lucru este că are loc o acțiune care îi pune în corespondență cu acest câmp vast, iar apoi amândoi încep să se recupereze. Și nu contează că unul i-a trimis celuilalt un măr, iar celălalt i-a trimis înapoi ceva la fel de nesemnificativ; nu acesta este scopul. Scopul constă tocmai în corespondența cu mediul înconjurător, cu aceea cu care te aliniezi: fie cu umanitatea coruptă, de la care primești doar influențe negative, fie cu influența pozitivă a marii forțe a naturii.

Din  KabTV „Medicina viitorului”, 07.04.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: De ce depind calmul și armonia sufletului?

Răspuns: Calmul și armonia nu sunt stări bune pentru un cabalist. Deși, conform scopului creaţiei, tindem spre ele, pentru un om care este deja îndreptat spre scopul superior, calmul trezeşte un sentiment copleșitor de aversiune; nu-l poate suporta. Prin urmare, nu ar trebui să ne gândim la calm.

Omul trece prin diferite stări. Cu toate acestea, nu trebuie să tindem spre odihnă, ci spre mișcarea adecvată către scop, pentru a-l reînnoi constant și a oferi mereu noi simțiri și împliniri.

Întrebare: Dar Creatorul este întotdeauna într-o stare de odihnă. La ce fel de odihnă se referă?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul sau lumina superioară este în odihnă completă. Ideea este că El nu se schimbă și doar se raportează la toată lumea cu iubire infinită. Mișcarea neschimbată (când nu există accelerare sau modificare) se numește și repaus.

Dacă un corp se află într-o stare de mișcare uniformă, în linie dreaptă, adică nu se schimbă pe sine, este considerat a fi în repaus; nicio forță nu acționează asupra lui pentru a-l încetini sau a-l schimba. Același lucru este valabil și aici.

Cabaliștii se străduiesc să avanseze constant, să se schimbe, să se umple, să-și mărească accelerația; prin urmare, nu avem nevoie de odihnă.

În Cabala, mișcarea înainte fără accelerare nu este considerată mișcare. Poți veni la lecție în fiecare zi, să faci ceva an de an; acest lucru nu va fi considerat progres. Trebuie să te străduiești, să accelerezi.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 14.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne permite știința Cabala să prezicem viitorul?

Răspuns: Știința Cabala cunoaște toate planurile naturii, adică ale Creatorului, întreaga cale pe care trebuie să o parcurgem. La urma urmei, echilibrul forțelor pozitive și negative la toate nivelurile urmează formulele cunoscute în Cabala. Dar există și un mic factor în aceste formule: liberul arbitru uman.

Aceasta înseamnă că putem influența aceste formule acum și în viitor și putem determina cum vom trece de la prezent la viitor.

În fiecare moment, care se reînnoiește instantaneu și devine trecut, pot determina cum mă mut de la o stare la alta în momentul următor sau pe o perioadă mai extinsă.

Stările noastre trebuie să progreseze spre echilibrul general pe care trebuie să-l atingem între noi. Întreaga natură tinde spre echilibru, inclusiv sistemul uman, umanitatea.

Dar cum anume să ne îndreptăm spre această stare de echilibru, care se numește corectarea finală a umanității, depinde de noi. O putem aborda pozitiv sau negativ, în funcție de implicarea noastră.

Întrebare: Există o anumită perioadă de timp alocată pentru a realiza corectarea finală?

Răspuns: Limita de timp este de 6.000 de ani, iar acum suntem în anul 5776 [în 2016]. Adică, omenirea are la dispoziție 224 de ani pentru a se corecta și a echilibra forțele care acționează în interiorul ei: binele și răul. Aceste două forțe trebuie doar echilibrate. Nu există o forță rea și o forță bună; singurul lucru rău este lipsa de echilibru între ele. Noi, oamenii, suntem obligați să le echilibrăm.

Dar nu trebuie să așteptăm 224 de ani; putem face acest lucru mult mai devreme. Este posibil să echilibrăm forțele care operează în interiorul umanității în câteva luni. Puterea răului este o forță vastă; este natura noastră rea, egoismul, care predomină în fiecare acțiune a noastră. Puterea binelui este foarte slabă. Aceasta doar ne înmoaie puțin egoismul, ceea ce ne permite să coexistăm cumva fără să ne ucidem sau să ne devorăm unii pe alții. Dar, în esență, suntem cu toții conduși de egoismul nostru și fiecare vrea să se ridice deasupra celuilalt, să fie mai înalt, mai puternic, mai bogat.

Mai întâi trebuie să recunoaștem că egoismul este principalul nostru dușman și trebuie echilibrat. Există o forță bună în noi care ne poate echilibra egoismul; trebuie doar să o dezvoltăm.

Puterea binelui și puterea răului trebuie să fie echilibrate corespunzător și să atingă ceea ce se numește „linia de mijloc”, astfel încât să fim echilibrați între bine și rău. Prin echilibrul acestor două forțe, ajungem la o lume echilibrată și binevoitoare.

Întreaga natură se bazează pe două forțe opuse: lumină și întuneric, zi și noapte, plus și minus, frigul și căldura, electroni și pozitroni. Nu există forță în lume fără o contraforță.

Trebuie doar să găsim un punct de echilibru între aceste două forțe în toate manifestările lor și ne vom simți bine în el într-o asemenea măsură încât, dacă vom echilibra aceste două forțe, vom simți că trăim într-o lume eternă, perfectă, în Grădina Edenului.

De la postul de radio 103FM 11.12.15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este odihna spirituală?

Răspuns: Se spune că nu există odihnă în această lume, nici în cea viitoare. Trebuie să mergem înainte constant, fără întrerupere. Și când atingem corectarea completă, adică atunci când ne ridicăm în sfârșit deasupra egoismului nostru în atingerea absolută și deplină a lumii superioare, atunci totul va ajunge într-adevăr la o stare de odihnă completă, eternă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul ne face să credem că nu suntem singurii care ne simțim din interior, ci că există alți oameni în jurul nostru care ne percep și ne evaluează. Aceasta este o iluzie, o înșelăciune! Nu există nimic în exterior, totul este doar în interiorul meu.

Cu aceste impresii suplimentare, El extinde Kelim [vasele] noastre, construiește noul nostru nivel și ne ridică deasupra nivelului animalic, la nivelul lui „Adam” [„asemenea Creatorului”] pentru a deveni ca El.

Ni se pare că Creatorul este în exterior și că noi vorbim, interacționăm și cooperăm cu cineva din afara noastră. Îl imaginez în fața mea, apoi Îl aduc înăuntru și ne contopim cu El. Atunci nu există nimic în fața mea, El și eu devenim una.

Dar deocamdată, mi-l imaginez în afara mea. Aceasta este o iluzie înșelătoare, dar din cauza ei, deoarece consider Kelim ale mele ca fiind „exterioare”, câștig Aviut [grosime] suplimentar de dorință, egoism [o dorință în care mă simt pe mine în raport cu ceilalți sau pe ceilalți în raport cu mine), ceea ce mă ajută să ating calitatea superioară și să devin precum Creatorul.

Trebuie doar să aduc această imagine din exterior înăuntru și mă voi contopi cu El!

Ce se întâmplă după această corectare finală numită Gmar Tikkun? Cabaliștii spun că sfârșitul corectării noastre este doar începutul unei noi stări. Odată ce mi-am corectat dorințele, va începe o nouă etapă. Să așteptăm și să vedem.

Din Lecția zilnică de Cabala din 04.01.2010, Baal HaSulam, Articole, „Prefață la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare suflet este conectat la lumea infinitului printr-un lanț, o scară de grade spirituale, cu o slăbire treptată a luminilor și a Kelim (vaselor). În momentul în care stabilesc o conexiune cu infinitul, trezesc acest sistem. De fapt, el există în mine și doar pare a fi exterior mie.

Există doi în univers: omul și Creatorul și este necesar să-i dau cumva omului senzația că există în afara Creatorului, astfel încât să pot înțelege ce este separarea de El, opoziția, distanțarea, apropierea și adeziunea la Creator. Prin urmare, am fost creat în mod deliberat în așa fel încât să percep realitatea ca fiind împărțită în ceea ce este în interiorul meu și ceea ce este în exterior.

Atunci îmi devine mai ușor să înțeleg ce sunt „eu” și Creatorul, ce sunt ruptura și conexiunea, o stare inconștientă și ascunderea sau, dimpotrivă, ce sunt apropierea de El și adeziunea la întreg.

Creatorul aruncă tot ceea ce simt în mine și se dovedește că percepția mea este împărțită în două: cea interioară, care este tot ceea ce primesc, și cea exterioară, ceea ce dau, dar fără intenția corectă. Astfel, lumea exterioară sunt Kelim ale mele care îmi sunt prezentate în mod deliberat ca fiind străine și necunoscute, astfel încât să pot înțelege ce este dăruirea. Dacă încep să mă raportez la ele ca la o parte din mine, atunci voi înțelege cât de îndepărtată de mine este dăruirea și cât de opusă și indezirabilă este!

Încearcă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți; nu este deloc simplu. Nu pot. Și asta înseamnă că nu pot dărui, nu mă pot apropia de Creator. Nu, stai, Îl vreau pe Creator! Dar cum Îl vrei tu? Trebuie să demonstrezi asta și tocmai aceasta este singura cale corectă.

Din Lecția zilnică de Cabala 04.01.10, Baal HaSulam, Articole, „Prefață la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se combină lumina directă și cea reflectată?

Răspuns: Când lumina directă și cea reflectată se întâlnesc, fiecare Sfira de lumină intră în toate Sfirot, într-un mod similar interferenței undelor, unde multe unde se suprapun. Datorită acestui fapt, pătrundem mai adânc în planul creaţiei, în Creator, atingem dorința Sa originală, din care a apărut această suprapunere de unde și Sfirot individuale.

Trecând de la particular la general, te adâncești în această generalizare superioară și atingi gândul și intenția Sa cu privire la creaturi. La atingerea acțiunii Sale, devii la fel.

Lumina directă și cea reflectată sunt munca ta în relație cu ceilalți. Cele nouă Sfirot de lumină directă care ajung la Malchut al tău apar din includerea ta în mediu. Altfel, nu ai putea revela lumina directă. O revelezi doar dacă ești conectat la grup.

Ai putut să te conectezi cu mediul și să revelezi lumina directă din el, făcând o restricție asupra dorinței tale.

Mai întâi, trebuie să atingi o stare în care vrei să te conectezi cu mediul tău și să descoperi răul din tine, dorința de a-i folosi pe toți. Te rogi pentru o dorință bună, și după mult efort, dobândești forța restricției și neutralizezi egoismul tău față de ceilalți. După aceea, ceri puterea de a dărui altora. Începi să descoperi că există o conexiune între voi.

În conexiunea dintre tine și ceilalți, începi să dezvălui lumina directă care strălucește asupra ta de acolo. Deoarece dorința ta este restricționată, lumina poate străluci asupra ta. Strălucește asupra ta în măsura acestei restricții, în măsura în care poți evita plăcerea egoistă din această conexiune, căldura și iubirea celorlalți și participarea lor.

Pe lângă această restricție, trebuie să construiești un ecran care determină cum te vei comporta cu prietenii tăi și cum vei dărui Creatorului, lui Keter, prin intermediul lor. Așa dezvolți sistemul răspunsului tău către Creator, sistemul luminii reflectate.

Valurile de lumină directă vin la tine de sus, iar lumina reflectată se ridică de jos și se suprapune peste lumina directă ca niște valuri suprapuse, completând-o. Mai mult, fiecare undă capătă propria formă specială, trecând printr-o deschidere specială, dorința. Se pare că tu, cu toate dorințele tale, ești inclus în toate calitățile și dorințele tuturor celorlalți. Și când ajungi în cele din urmă la Keter, creezi o mică aparență a Creatorului din tine însuți. Aceasta se numește lumină reflectată. Și acolo, în Keter, tu și El vă contopiți.

Dar toate acestea, sunt de la început exprimate în legătură cu ceilalți; altfel, nu vei simți nici lumina directă, nici nu vei crea lumină reflectată. Nu suntem capabili să acționăm în relație cu Creatorul. Acționăm în cadrul unei dorințe generale sparte, străduindu-ne să ne unim cu ea, să fim incluși în ea.

Nu avem alt loc unde să acționăm decât prin dorințele noastre sparte, care ne sunt prezentate sub forma societății. Creatorul este o acumulare a tuturor acestor dorințe, o sursă ascunsă care ne controlează. Sarcina noastră este să răspundem guvernării Sale și să venim la El, apoi El va fi revelat. Adică, întreaga sarcină este să pătrundem dorințele altora.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.09.12, Baal HaSulam, Articole, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt „lumina reflectată” și „lumina directă” în munca spirituală?

Răspuns: Lumina reflectată este relația reciprocă a creației cu Creatorul atunci când aceasta dorește să devină similară cu El. Este acțiunea efectuată de creație cu intenţia de a semăna cu acțiunile Creatorului. Lumina reflectată este măsura în care creația devine similară cu Creatorul, egală cu El. Este îmbrăcarea luminii directe, vasul în care acestea se contopesc una cu cealaltă.

Lumina reflectată este dăruire. Este ceea ce dezvăluie creației realitatea superioară. În măsura în care omul își dezvoltă lumina reflectată, începe să vadă ce altceva există în lume în afară de propriul egoism, adică în afară de realitatea noastră imaginată.

Percepem toate acestea în lumina reflectată, ca și cum ar fi într-un organ senzorial unificat. Lumina reflectată ne oferă capacitatea de a vedea ce se află în afara noastră. Toate calitățile noastre devin aranjate în funcție de conexiunea lor integrală, în funcție de dăruirea către ceilalți. Începem să asamblăm toate calitățile noastre interioare într-o imagine a dăruirii și să examinăm cum să le conectăm cel mai bine pentru a o atinge.

Lumina reflectată exprimă rezultatul muncii mele interioare. Este atitudinea mea, care exprimă iubire, dăruire, dorința de a mă uni, tânjire și străduință. Și în interiorul acesteia, eu dezvălui lumina directă, atitudinea Creatorului față de mine, iar lumina reflectată este atitudinea mea față de El.

Nu există nimic altceva decât relații. Crezi că vei primi ceva material de la Creator? Vei fi plin chiar de atitudinea pe care dorești să o dăruiești Lui. Iubirea devine împlinirea ta. Ceea ce ni se dezvăluie este doar simţirea măreției Creatorului și dă împlinire completă dorinței noastre de a primi. Lumina NRNHY, lumina infinitului, totul este propria ta atitudine față de Creator.

Din Lecția Zilnică de Cabala 11.07.12, Baal HaSulam, Articole, ,,Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→