Întrebare: Dacă naturii îi păsă de noi cum îi pasă unei mame de copilul ei, atunci nu ar trebui că ea să ne prețuiască și să ne păzească de tot răul?

Răspuns: Un embrion, în pântecul mamei, se dezvoltă sub controlul forțelor care acționează asupra lui și este 100% dependent de sistemul superior. Acest sistem are un scop: să-l dezvolte și să-l ducă la naștere.

În sistemul mamei sunt active forțe opuse, deoarece totul este născut din interacțiunea dintre două forțe: pozitivă și negativă. De aceea, există sisteme de absorție și excreție a substanțelor și toate acestea sunt controlate de corpul mamei, care are putere totală asupra corpului embrionului.

Nouă ni se pare că embrionul experimentează numai bunătate din partea mamei. Însă, în realitate, acționează asupra lui forțe opuse, stricte, puternice și în confict reciproc. O forță forțează embrionul să crească și să se extindă, iar alta exercită presiune pe el și îl constrânge. Este aproape ca respirația, inhalare și expirare sau ca bătăile inimii.

Sunt multe acțiuni care sunt nevăzute de noi; totuși, toată dezvoltarea are loc tot timpul, ca un rezultat al două forțe opuse: plus și minus. Iar materialul există între ele, ca și cum ar fi în mijlocul unui foc încrucișat. De aceea, viața embrionului nu este așa de însorită precum ni se pare nouă, ci mai degrabă una foarte complexă. Embrionul îndeplinește instinctiv multe acțiuni, unele în rezistență și altele în conformitate cu mama.

Duce un adevărat război pentru a primi tipul corect de putere, pentru a se scăpa de elementele străine. Embrionul efectuează o muncă extraordinară de discernămînt, consum și eliminare. Nu credeți că timp de nouă luni el se odihnește și crește pasiv, în timp ce mama face toată muncă pentru el.

În fiecare zi duce o muncă imensă sub influența forțelor opuse, până ce acestea îl modelează în forma exterioară și interioară necesară și îl pregătește pentru naștere.

Embrionul trece printr-un întreg proces de pregătire în interiorul mamei, astfel încât, atunci când se naște, să nu aibă nevoie de nimic altceva decât de energia exterioară, nutriție și să-și umple celulele de memorie. În esență, are toate necesitățile, câștigate de el în timpul războiului dificil din partea mamei și opoziția ei. Are puterea ecranului și restricției, lucrează în discernământ și sinteză. Aceasta este adevărata muncă interioară, fără de care embrionul nu se poate dezvolta.

Apropo, embrionul simte totul. După primele trei zile de “absorție a seminței” și următoarele patruzeci de zile de formare a fetusului, deja devine o persoană capabilă să absoarbă și să proceseze informația. Nu este doar o masă de celule, ci o persoană.

Chiar când este în interiorul mamei și când este într-un tip special de comunicare cu ea, absoarbe informație despre mediul exterior și prin ea și invers. Și când ajunge să se nască, atunci începe să simtă lumea exterioară. Acesta este acum un nou nivel de existență.

Din emisiunea de pe KabTV “O noua viata” 1/26/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori chiar și cei mai nereligioși oameni au o senzație ca și cum o anumită putere superioară îi protejează, care îi ajută să iasă nevătămați din cele mai periculoase situații.

Însă, mai sunt stări foarte dificile, când ne simțim ca și cum am fost uitați de Sus sau că nicio putere superioară nu ne-a protejat de la bun început.

Oamenii moderni cred, din ce în ce mai puțin, în protecția de Sus. Există aceasta cu adevărat?

Răspuns: Noi nu avem doar o protecție de Sus, ci în general noi existăm în această lume ca un embrion în pântecul mamei, adică într-un sistem, legați de toți parametrii și lăsați fără nicio libertate.

Sistemul nu ne permite să facem nicio mișcare independentă: nici fizică și nici spirituală sau mentală, ori emoțională. Totul este prins cu niște cabluri de oțel într-un sistem strict și este imposibil să ne gândim la orice fel de libertate și în orice sens al cuvântului.

Această forță, care ne leagă cu mii de conexiuni, ne este ascunsă și, de aceea, ni se pare că suntem liberi și capabili să facem orice vrem. Viitorul nostru, acțiunile noastre și reacțiile sistemului general la acestea, sunt cu totul acoperite de întunericul necunoscutului.

De ce ar ascunde natura toate acestea de noi? Ca noi să descoperim, pentru noi înșine, sistemul în care existăm, să-l studiem, simțim și să-l înțelegem, până la un așa nivel, încât să devenim fără probleme parte integrală din el, într-o singură conștiință, dorință, senzație. Aceasta este predetestinarea omului și scopul existenței lui în această lume.

Din emisiunea de pe KabTV “O viata noua nr.818” 01/26/17

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Intrebare: Spui că, deoarece la baza naturii umane este egoismul, fericirea este posibilă numai pe linia de mijloc. Poți explica asta?

Raspuns: Linia de mijloc este o stare în care dorințele noastre egoiste, numite “linia stângă” sunt echilibrate prin dorințele altruiste ale “liniei drepte”, iar noi lucrăm în armonia dintre ele.

Cu alte cuvinte, egoismul nostru ne ajută constant să lucrăm în dăruire și iubire pentru alții. Atunci acesta devine cu adevărat împlinit.

Din lectia de Cabala in limba rusa 12/11/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Conceptul de “muncă” cuprinde mai mult de jumătate din viața omului. El începe să se pregătească pentru asta de la o vârstă tânără: învață la școală, la facultate, se gândește la ce va fi. Însă, acum toate acestea s-au sfârșit; a apărut un moment de cotitură neașteptat.

Răspunsul meu: Generația noastră este acum într-o stare foarte interesantă, în care munca ce a creat o persoană, și care, de fapt, determină toată viața lui persoanală, familială, socială și politică, chiar și viața sa planetară, dintr-o dată a început să-și piardă importanța.

O persoană nu mai este inclusă în conceptul de muncă, o idee care este contrară teoriei lui Darwin. El credea că munca este ceea ce a construit omul din maimuță.

Mai mult de atât, nici teoria lui Karl Marx, că vom obține victoria unei munci socialiste, unde fiecare ar primi conform nevoilor sale și să ofere conform abilității sale prin propria sa voință, nu mai funcționează, deoarece astăzi nu se mai cere nimic de la oameni.

Călătorim în întreaga lume pentru a găsi un loc de muncă. Asta se întâmplă deja de ceva vreme. Așa că, acest concept al muncii s-a schimbat. Prin urmare, abordarea conform căreia o persoană își alege ocupația conform dorinței inimii sale, oferindu-i un material de satisfacție și un statut social, a dispărut complet. Este interesant că și arta e pe cale să dispară, de asemenea. Până la urmă, literatura, muzica, poezia, filmele și teatrul presupun o muncă ce, gradual, își schimbă scopul și definiția în viețile noastre zilnice.

Dorințele, intențiile și scopurile umanității se schimbă. Așa că, tot ceea ce poate fi transmis de la o persoană la alta, nu mai are nicio importanță. Dacă cineva scrie ceva, de la început nu prezintă niciun interes pentru mine.

Ego-ul nostru a început să se ridice tot mai sus. Vrea statisfacții superioare și tot mai însemnate. Dacă tu ești deja în viață, atunci viața ta va fi, cu siguranță, bună. Romanele emoționale și telenovelele, care sunt din abundență la televiziune, devin tot mai puțin importante, deoarece dorința pentru ele dispare gradual.

Și atunci ce va rămâne pentru om? Nimic! Sensul gol al vieții nu poate fi găsit în literatură, artă, muzică, filme sau nimic altceva, nici măcar în tehnologie.

Oamenii vor creea roboți care să lucreze pentru umanitate. Și ce va mai urma? Nu va mai fi de muncă, nu va mai fi nimic de făcut și nimeni nu te va mai obliga să faci nimic. Inventarea lucrurilor artificiale vor provoca numai poluarea atmosferei și pământului.

Întrebare: Încotro ne împinge natura? Spre locul în care toți oamenii vor sta și vor începe să se gândească la sensul vieții?

Răspuns: Nu. Sensul vieții nu este dobândit prin a sta și a gândi, ci prin construirea unui sentiment de conexiune interioară între noi, în interiorul căruia vom începe să simțim dimensiuni complet diferite, o lume nouă și încă o lume nouă și tot așa, mai sus și mai sus.

O lume spirituală nu este un spațiu tridimensional ca lumea noastră. Nu este nicio scurgere a timpului. Vom trece dincolo de viteza luminii, dincolo de comunicarea mentală și personală dintre noi și ne vom ridica spre metode complet diferite de comunicare.

Din lectia de Cabala din limba rusa 12/18/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Deuteronomul 16:05 – 16:06: Nu veți putea să aduceți jertfă de Paște în orice cetate pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o, ci doar dacă acea cetate este locul pe care El îl va alege pentru a-Și așeza Numele Lui acolo.

Dorința este numită loc. Sunt dorințe auxiliare, secundare și sunt dorințe de bază, care se manifestă că rezultat al corecțiilor adecvate ale dorințelor secundare. Acestea sunt acele puncte unde Creatorul este revelat.

Cele mai importante dintre ele sunt numite Templu, Sfântul Sfinților din Templu și așa mai departe și mai sunt punctele inferioare, care sunt localizate oriunde în țara Israel. Adică ele sunt direcționate spre Creator, însă sunt incluse în dorința comună numită țara Israel, unde zece popoare s-au adunat în prietenie și unitate.

Altfel, nu vei construi locul unde Creatorul este revelat. Până la urmă, El poate fi revelat nu numai în Ierusalim, ci între oricare zece oameni care s-au unit deasupra egoismului, pentru a deveni similari cu Creatorul în unitatea lor.

Sunt multe povești că oamenii au făcut foarte multe feluri de fapte între ei, chiar în Ierusalim și, de aceea, Templul a fost construit acolo. Însă, în principiu, el apare un orice loc unde există unitatea.

Din KabTV “Secretela Cartii Eterne” 8/10/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce spune Înțelepciunea Cabala despre conceptul liberului arbitru?

Răspuns: Liberul arbitru este același punct care atrage o persoană la Înțelepciunea Cabala, să determine dacă are sau nu liber arbitru.

Dacă omul nu are liber arbitru, el trăiește tăcut, confortabil, ținându-se la maxim departe de probleme pentru tot restul vieții sale. Însă, dacă are liber arbitru, ce este asta? Este în relație cu ce? În ce cadru?

Înțelepciunea Cabala explică faptul că, în principiu, liberul arbitru este legat de comportamentul unei persoane. O persoană din lumea noastră trebuie să dobândească o stare specială, adică, gradual, își descoperă potențialul sau interior în lumea spirituală, care este necunoscut de el și nu este simțit de el între timp.

Se poate descoperi lumea spirituală în două moduri: fie natural, atunci când viață ne obligă să facem asta, ori omul tânjește el însuși să avanseze, voluntar. O dualitate este creată: fie omul acționează independent sau așteaptă până când natura îl împinge de la spate “cu o nuia spre fericire”.

Înțelepciunea Cabală spune că noi toți trebuie să înaintam, conduși de natură. Însă, dacă omul investește efort, poate accelera procesul că să fie cu succes și plăcut.

Liberul arbitru înseamnă alegerea modului de a dobândi scopul care a fost predeterminat de natură. Scopul, în sine, va fi obținut în orice caz: va fi fie prin liber arbitru sau prin constrângere. În a doua variantă omul nu are liber arbitru.

Întrebare: La ce nivel apare liberul arbitru la om?

Răspuns: Apare după ce omul își încheie dezvoltarea la nivelele mineral, vegetal și animal și când se transformă din maimuță într-un Adam. Vreme de mii de ani de evoluție sistemul a început să fie dezvoltat așa încât omul să poată să-și folosească liberul arbitru.

Aceasta trebuie să apară într-un om ca o dualitate: este o dorință care aparține de următorul nivel, de lumea superioară și de starea în care iese de pe nivelul său inferior.

Liberul arbitru apare apoi în el: fie se dezvoltă conform cu ceea ce este numit punctul din inimă (o dorință pentru nivelul următorul, nivelul superior) sau rămâne la propriul său nivel.

Din lectia de Cabala in limba rusa 12/25/16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Un prieten și cu mine ne-am decis să urcăm pe Muntele Sinai. La un anumit punct, m-am simțit atât de slăbit, încât nu mai puteam mișca și am renunțat. Mi s-a oferit o șansa, iar eu nu am luat-o.

Răspuns: Nu este nimic sfânt în legătură cu Muntele Sinai. A fost un moment sfânt atunci când evreii au primit Tora, nu muntele în sine, ci starea în care copiii Israelului erau la poalele muntelui pentru a se conecta și primi Lumina Superioară.

Lumina Superioară umple nu doar spațiul nostru, ci de asemenea și alte dimensiuni. Este îmbrăcată în noi și ne umple până la nivelul la care ne putem asemăna ei, iar asemănarea este dobândită prin tanjirea noastră de a ne uni între noi.

Așadar, Muntele Sinai este pur și simplu un loc geografic și nimic altceva. De fapt, este starea pe care o dobândesc oamenii când vor să se conecteze între ei, deasupra egoismului lor. Apoi egoismul lor unit crează un munte care crește chiar în fața lor, iar ei trebuie să se ridice deasupra lui.

Punctul din inimile lor, numit Moise, se ridică deasupra egoismului lor, iar întreaga națiune (egoismul) rămâne dedesupt, însă este de acord, prin înclinarea capului, să se supună față de ceea ce Creatorul îi spune lui Moise și să accepte această stare, pentru ca, mai târziu, să obțină aceeași ascensiune împreună.

Din emisiunea de pe KabTV “Stiri cu Michael Laitman” 2/15/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cineva este ridicat la nivelul superior, i se dă o oportunitate de a conduce toate relaţiile sau, cel puţin, o parte din ele?

Răspuns: Urcarea pe scara spirituală îi permite omului să se ridice numai deasupra lui însuşi, nu deasupra altora. În timpul ascensiunii spirituale, omul învaţă cum să se controleze pentru a putea fi bun cu alţii.

Aceasta este menirea corectării noastre, să facem relaţiile dintre noi să fie atât de apropiate, încât Creatorul să se reveleze în ele.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 11.12.2106

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem distinge binele de rău? De fapt, ambele se pot ascunde sub aceeaşi mască.

Răspuns: Învăţăm asta gradual. De aceea, nu există decepţii pentru că avem de a face cu forţa care ne creează şi ne dă formă. De aceea, omul trebuie să se examineze în amănunţime şi să înţeleagă că este un egoist absolut. Apoi va continua să se descopere din ce în ce mai mult.

Nu există altă cale. Trebuie să continuă să avanseze până când atinge primul nivel de corectare. Apoi va deveni mai uşor, pentru că se va dezvolta prin propria înţelegere a ceea ce se întâmplă.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 27.11.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Deuteronomul 22:09: Să nu semeni două feluri de semințe în podgoria ta, ca nu cumva să nu întinezi și rodul seminței pe care ai semănat-o și rodul viei.

Chestiunea este că pe oricare nivel (inanimat, vegetativ, animat și uman) nu poți amesteca liniile dreapta și stânga, deoarece linia dreaptă pornește de la rădăcină dăruirii și linia stângă pornește de la rădăcina primirii. Trebuie să fie creat un ecran între ele – o linie de mijloc, unde ele trebuie să fie integrate clar.

În mod similar, omul nu poate pune la plug o vacă și un taur simultan sau să nu țese pânze de fibre amestecate din in și lână sau să nu încalce interdicția căsătoriei dintre tribururile de coheni, leviți și Israel.

Prin urmare, este scris: “Să nu semeni două feluri de semințe în podgoria ta”. Una peste alta, strugurii sunt linia stângă (primire) și grâul este linia dreaptă (dăruirea), iar acestea nu pot fi amestecate.

Pe baza acestei reguli, se identifică animalele kosher. Primul semn că un animal este adecvat pentru consum este că are copita despicată. Al doilea semn este mestecarea graduală a mâncării și regurcitarea, adică un proces de circulație constant al digestiei.

Animalele care au numai una din cele două caracteristici nu sunt considerate kosher. De exemplu un porc, deși este un animal cu despicătură în copită, este un animal non-rumegător al mâncării care intră imediat în stomac și, prin urmare, nu este bun pentru consum.

Adică toate proprietățile arătate aici sunt acelea conform cărora selectăm dorințele corectate. Și acele dorințe care încă nu au fost corectate sunt la nivelul de porc sau alte animale.

Munca spirituală este chiar simplă. Și din ea sunt foarte multe consecințe în lumea noastră.
Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cartii Eterne” 9/28/16

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Sarbatori, Spiritualitate, Surse Cabaliste, Torah - Niciun comentariu→