Aventurile lui Avraam

După ce Avraam a obținut toate acestea, a început să lucreze cu oamenii. El a explicat adevărata bunăstare și cum să se trăiască pe principiul unei singure familii mai degrabă decât pe principiul „asigurării naționale”. Dar Avraam a descoperit că doar un număr mic de oameni l-au înțeles. Oamenii fuseseră loviți de egoismul aprins în ei deodată; ei au fost incapabili să înțeleagă că acest egoism nu era deloc al lor, că era de fapt o forță străină în om.

Ei au început să simtă asta ca fiind natura lor, la fel cum fac și azi. Dacă eu cred că cineva este rău, atunci el e rău și eu sunt bun; asta e. Eu nu simt că ceva mă controlerază din interiorul meu făcându-mă să gândesc rău despre cineva. Nu sunt capabil să mă văd din afară și să înțeleg cum mă mișcă această forță „străină”. Nu am un punct de vedere obiectiv. Nu pot să mă detașez de gândurile și sentimentele mele, să fac un pas în lături și să mă uit din afară la comportamentul meu, la caracterul și natura mea, la mine însumi.

Oamenii sunt incapabili să se vadă din afară obiectiv, așa cum facem cu ceilalți. Omul trebuie să se analizeze critic, să devină propriul lui judecător. Avraam le-a explicat astfel oamenilor această abordare „independentă”: ieșiți din voi înșivă și priviți la ce ni se întâmplă. Această înclinație rea, care devine din ce în ce mai evidentă, îmi arată că sunt rupt de ceilalți. Așa că, de ce să nu mă separ de mine însumi în același fel și să mă reconectez cu ceilalți? În prezent, aceste tehnici sunt adoptate de psihologia modernă.

Când el a început să-i învețe pe babilonieni ceea ce este în esență psihologia materialistă aplicată, Avraam a găsit numai câteva mii de oameni care au fost gata să-l asculte. Oamenii nu au găsit nimic rău în dezvoltarea egoului din ei; ei nu au simțit încă răul. Au văzut doar că își pot folosi egoul ca să facă bani, să aibă succes și să prospere construind o societate mai bună, mai de succes și mai progresivă, care va permite fiecăruia să aibă succes, să aibă propriul „turn Babel” până la cer.

Atunci, Avraam și discipolii lui care au împrăștiat ideea de garantare reciprocă au ieșit din Babilon și au plecat. Josefus menționează asta în marele Midraș. Maimonides (sec. Xll) spune că mii de oameni au plecat cu Avraam. Astfel au ajuns ei în Canaan, actualul Israel.

În grupul lui, Avraam a continuat să construiască garantarea mutuală. Și cu toate că egoismul lor continua să crească, ei au făcut efortul să stea conectați peste el. Ei au învățat pe copiii lor garantarea mutuală de la o vârstă fragedă. În acest fel au susținut unitatea dintre ei și echilibrul cu natura.

Acest lucru a continuat până când egoismul a crescut în ei încă o dată și asta a fost atât de brusc, că ei nu au mai putut să evite să cadă sub autoritatea lui. Acest lucru s-a numit coborârea în Egipt. Ei au coborât în Egipt fiindcă nu s-au mai putut hrăni în Canaan, nici pământul nici vitele nu le-au mai dat mâncare din cauza separării lor. Fără garantarea mutuală ei nu au mai putut să ajungă la reciprocitatea care permitea înainte dezvoltarea societății și foamea i-a condus în Egipt.

În Egipt ei au trăit o creștere în plus a egoului până la punctul în care au fost aproape să renunțe la reciprocitatea dintre ei. Cu cât s-au rupt mai mult de garantarea mutuală și s-au îndepărtat unul de altul, cu atât au simțit mai tare presiune și din partea egiptenilor și din interior. Fiecare om a simțit atât ura față de ceilalți, cât și nenorocul, fiindcă fiecare s-a simțit mai mult singur decât parte din neam și acest lucru a fost greu pentru toți fiindcă în loc de un mediu iubitor, fiecare s-a regăsit înconjurat de oameni care îl urăsc. În plus de această separare în rândurile neamului, egiptenii i-au înrobit și le-au umplut viețile cu amărăciune. Asta i-a făcut să simtă o sclavie dublă, separarea lor chinuitoare și sclavia față de egipteni.

În final, suferințele lor au devenit atât de mari, că au fost gata să plătească orice preț doar să scape de ea, să se întoarcă la garantarea mutuală, fiindcă aceasta a fost singura cale pentru ei să se simtă din nou ca o familie. Ei au știut că dacă se conectează, vor avea destulă forță ca să iasă din Egipt. Au luat această hotărâre să iasă fiindcă viața lor acolo a devenit întuneric egiptean.

Conducătorul lor a fost Moise. El a fost un om cu calitatea milei, ca și Avraam, și i-a învățat această calitate. Odată, Moise a cărat pe umeri un miel pierdut de turmă în cealaltă parte a deșertului și i-a salvat viața. Aceasta este exact calitatea pe care ar trebui să o aibă un conducător de neam.

Moise a fost crescut în casa Faraonului până la vârsta de 40 de ani și după aceea în casa lui Ietro, preot în Midian, până la vârsta de 80 de ani. El nu a avut niciun fel de motive religioase sau naționale ca să devină lider; a fost doar datorită calității milei din el. Putem vedea că această calitate a milei este de ajuns pentru a urma calea cea dreaptă și pentru a conduce poporul.

Moise a luat neamul la Muntele Sinai, adică la „Muntele de Ură”, ca să facă un legământ, o garanție reciprocă. Ei ar fi murit fiindcă erau opuși legii naturii care le cerea să-i fie egali. Ei au trebuit să creeze o „umbrelă” (ecran) pe care au avut-o la acel moment pentru a se ridica peste ura reciprocă, numai atunci viața a putut continua.

Semnând legământul, nația a început cultivarea de sine. Au făcut un angajament că devin ca un om cu o singură inimă, să asculte de legea „iubește aproapele ca pe tine însuți” în garantare reciprocă. Între timp, egoismul lor a continuat să crească. În timpul perioadei numită „40 de ani de exil”, ei au trebuit să lucreze constant la egoul lor, să se ridice peste el, să-l „acopere”.

Înclinația rea fierbe în orice om, izbucnesc dezacorduri, dar oamenii se susțin reciproc unii pe alții. În garantarea mutuală, eu trebuie să te susțin indiferent de ce se întâmplă, astfel, tu nu uiți că amândoi suntem conduși de egoul nostru și că trebuie să ne ridicăm peste el. Și tu ai grijă de mine, ca nici eu să nu uit. Așa ne ajutăm unii pe alții, fiecare face efort, dar cel mai important lucru este societatea, mediul pe care îl construim constant trebuie să aplice în noi ideea fundamentală a garanției mutuale, a preocupării pentru toți și a te gândi la toți.

Aceasta este umbrela pe care o deschidem deasupra noastră. Aceasta este singura noastră alegere liberă: să continuăm pe cale deasupra egoului sau să rămânem sclavii lui. Construirea unui mediu este singurul lucru cerut; aceasta este garantare mutuală.

Împreună formăm o forță generală care îi afectează pe toți, nu lăsăm pe niciunul din noi să piardă acest scop, acest mesaj, această metodă. Un om care rămâne în unitate cu ceilalți este ca un organ din corp care funcționează în interacțiune completă cu celelalte. Între timp, corpul crește, se dezvoltă în el noi părți și organe și fiecare trebuie să se includă în sistemul general. Sistemul trebuie să aibă grijă de fiecare om, să nu permită nimănui să se sustragă sau să cadă.

Cu toate că egoul continuă să fiarbă sub această umbrelă, nivelul nostru uman, conștiința noastră de sine și înțelegerea, există peste el. De aceea noi stăm permanent deasupra nivelului rezistenței egoului nostru și această forță este numită „ecran” (Masah).

La această fază, esența metodei este să nu ne facem rău unul altuia și să păstrăm unitatea deasupra egoului nostru în creștere. „ce ție nu-ți place, nu face aproapelui tău”. Nu te îngrijora că va trebui să faci bine fiindcă nu ești încă în stare de asta dar, cel puțin nu faci rău nimănui într-un fel pe care l-ai urî. Această corectare generală este numită „pribegie/exil de 40 de ani în deșert”.

Acum ne apropiem de țara lui Israel, următoarea fază în istoria noastră. Suntem gata să devenim o națiune. De aceea, trebuie să formăm între noi o conexiune în funcție de noul principiu. Condiția de a nu face rău celorlalți a fost obținută. Tot egoul nostru a fost corectat prin garantarea reciprocă, prin interconectarea care ne ține împreună pe toți. Fără îndoială, noi nu ne vom face rău unii altora. În pasul următor vom ajunge la țara lui Israel și o vom cuceri. Spus altfel, vom începe să lucrăm cu egoul, să-l schimbăm în bun astfel încât să putem „iubi aproapele ca pe mine însumi”.

Vom construi „Templul”, casa Sfințeniei, fiindcă obținerea calității dăruirii, a garantării mutuale, crește mulțumită acestui fapt. „Sfințenia” este dăruirea, iubirea reciprocă. În timpul unei perioade specifice în istoria noastră am obținut cu adevărat acea stare, am fost conectați unii cu alții ca un singur om, ca un singur întreg. În acea stare ne-am simțit conectați cu natura, cu eternitatea și perfecțiunea ei.

Dar programul naturii este să aducă întreaga umanitate la unitate și garantare reciprocă, la o comunitate generală. Avraam a putut să facă asta numai cu câteva mii de babilonieni, dar ceilalți babilonieni, întreaga omenire, vor fi îngrijite de națiunea care a obținut inițial garantarea mutuală.

Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, ei trebuie să fie în același condiții în care a fost Avraam în Babilon. Asta înseamnă că ei trebuie să cadă de la gradul lor deplin corectat la gradul anterior, de la „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” la egoism. Dar chiar și în această coborâre, ei dețin scânteia lor de calitate a milei și a garantării mutuale.

Astfel, neamul trece prin distrugerea Primului Templu, prin exil, căderea de la „iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți” la nivelul de „ce ție nu-ți place nu face aproapelui tău” și, în această calitate, au construit Al Doilea Templu în ei înșiși.

Rabi Akiva, marele înțelept al perioadei celui de Al Doilea Templu, a chemat poporul să se ridice încă o dată la nivelul „iubeșe-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar el a știut că făcând asta va accelera căderea celui de Al Doilea Templu dar, și acest lucru era necesar. Egoul crescut a fost ceea ce a cauzat distrugerea Celui de Al Doilea Templu; nemul a căzut în egoism și a pierdut conexiunea dintre oameni lui. Asta este ceea ce a fost numit exil, nu un exil geografic sau istoric, ci unul interior, exilul din garantarea mutuală, de la calitatea care a conectat cândva neamul, după ce Avraam i-a construit într-un întreg.

Și, de atunci, neamul a fost în exil. Acest exil a fost să fie lung și dificil fiindcă întreaga lume trerbuie să ajungă la aceeași stare pe care a obținut-o Avraam în Babilon. Iar acum, în generația noastră, noi suntem exact în aceeași stare. Trăim în Israel, dar nu suntem încă o națiune. Acum trebuie să ne unim pentru a obține aceeași calitate ca și Avraam atunci când a adunat un neam dintre babilonieni.

Am primit toate condițiile necesare pentru obținerea garantării reciproce în conformitate cu rădăcinile noastre, să devenim din nou o națiune în locul unor străini, să devenim ca un om cu o singură inimă, să ne iubim unii pe alții ca pe noi înșine, în garanție reciprocă fiindcă acesta este exact mijlocul prin care obținem iubirea dintre noi. Garanție mutuală înseamnă că trebuie să păstrăm construirea influenței mediului astfel încât acesta să țină fiecare om deasupra egoului său. Și atunci, prin obținerea acestei calități, vom fi în stare să ne îngrijim de restul de babilonieni care s-au împrăștiat în lume și nu i s-au alăturat lui Avraam.

Nu există niciun dubiu că putem să facem asta fiindcă toate celelalate popoare se găsesc în stare de ruină și neajutorare, neștiind ce să facă. În aceste zile și ei încep să înțeleagă că drumul dezvoltării nu i-a luat departe de Babilon. Nimic nu s-a schimbat, ci doar se manifestă în adevărata formă din ce în ce mai distinct și mai clar.

Dezastre mari se apropie rapid de noi. Egoismul nostru ne omoară la propriu și noi trebuie să-l corectăm. Altfel, nu vom mai exista fiindcă omenirea se mănâncă pe sine însăși din interior în timp ce Natura presează din exterior, noi fiind ca un organ străin în corpul său. De aceea continuăm să primim zi de zi mai multe lovituri.

Nu mai este deci, niciun drum de ieșire. Trebuie să înțelegem că trebuie să realizăm între noi garantarea reciprocă. Avem mijloacele, energia și metoda transmisă nouă din timpurile lui Avraam. Să sperăm că vom fi în stare să ne îndeplinim misiunea și că lumea va înțelege care este scopul nostru și de ce suntem diferiți.

Dacă suntem urâți de alte nații, este numai fiindcă până acum nu am fost în stare să transmitem tuturor metoda de corectare. Întâi, ei trebuie să devină conștienți de rău și atunci vor avea capacitatea de a fi de acord cu asta, neavând altă alegere. De aceea a trebuit să așteptăm până în vremurile noastre ca să dezvăluim metoda garantării reciproce și să înțelegem cum să o relizăm, cum să aducem întreaga omenire la armonie cu natura sa interioară. Făcând asta, ne ridicăm cu toții peste egoul nostru general și vom obține un grad mai înalt decât cel anterior fiindcă acum, întreaga omenire va fi ca un întreg.

Ca organele unui singur corp, vom obține nivelul „uman” de existență, nivelul „om” (Adam). Vom înțelege scopul naturii, întregul proces și modul în care să ajungem dincolo de orizont, la starea perfectă. Până la urmă, ne apropiem de o viață perfectă, de simțirea eternității inerentă în natura însăși. În fața noastră e un scop frumos care dă fiecărui om oportunitatea de a se realiza perfect investind în alții, conectându-se cu ei și implementând toate calitățile și abilitățile lor naturale. Nu există nicio suprimare sau limitare ci există o singură condiție: să dăruiești totul celorlalți ca celula din corp și atunci, vei fi răsplătit cu viață în tot corpul.

Filed under: Garantia reciproca, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este, după părerea dvs., cel mai dificil punct al ascensiunii către revelarea lumii superioare pentru un cabalist începător?

Răspuns: Aş spune că cea mai mare provocare este revoluția în înțelegerea propriei mele persoane şi a lumii, lucru care mi se revelează atunci când realizez că întreagă diferență dintre această lume și lumea superioară, este doar în percepția mea, în atitudinea mea față de lume: „Când mă raportez la ea natural, după cum m-am născut, egoist, lumea pe care o percep este numită ACEASTĂ LUME.”

Și din moment ce toți oamenii o percep în acest fel, o numim LUMEA NOSTRĂ”.

Când tratez lumea că și cum ea și eu suntem același lucru, când o tratez cu iubire și cu dăruire, atunci lumea pe care o percep și simt în acest caz este numită superioară, spirituală și viitoare, faţă de percepția mea anterioară.

Aşadar, consider că realizarea cea mai dificilă din viaţa omului este de a înţelege că există doar un „comutator” al percepției, iar el se află în om: „dorințele și gândurile îndreptate spre mine” se numeşte „această lume”, iar „dorințele și gândurile pentru alții”, reprezintă „lumea superioară”.

Este de negândit să ne imaginăm şi să simţim asta, încât să devină „a ta” , este atât de dificil încât este nevoie de ani mulți, iar din observațiile mele aș spune….zeci de ani.

Ne putem imagina cu ușurință și în mod natural „o altă lume” în afară lumii noastre, dincolo de limitele noastre, după moarte. E firesc să ne-o imaginăm că Pământul, sau în formă unor alte creaturi și imagini ,dar nu ca ce apare în percepția mea, cum ar fi obiectele și oamenii din jurul meu, că fiind părți ale mele sau părți din mine.

Nu putem acceptă acest lucru chiar dacă am auzit acest lucru în mod repetat și chiar dacă am citit că diferența dintre lumi este în atitudinea noastră față de ce mă înconjoară: către mine – simt această lume, în afara mea – simt lumea superioară.

Suntem atât de obișnuiți și atât de adânc înrădăcinați în senzația lumii înconjurătoare, ca o fermă și neschimbătoare realitate în care nu ne putem imagina că totul depinde de atitudinea noastră față de ea.

Cabala spune că eu percep lumea în interiorul meu și că nu există în afară mea. Prin urmare, mi-am dat seama” că trebuie să mă schimb doar pe mine însumi – percepția mea. A mă schimbă pe mine însumi nu înseamnă să îmi schimb dorințele și calitățile, ci atitudinea mea față de lume, intenția mea și cum să o folosesc, adică, folosindu-mă pe mine și mediul către mine (pentru mine) sau în afara mea (de dragul altora).

Mi-a luat mult timp pentru a formă acest comutator în interiorul meu. Dar după ce îl simți ca existent, lucrezi cu el, iar trecerea de la înspre mine (pentru mine) la în afară mea (pentru alții) devine singurul lucru important din viață. Adevărata lucrare spirituală începe de aici: auto analiză și acțiunea de corectare.

Astăzi, această revoluție în conștiință are loc în întreagă lume; toți oamenii ar trebui să simtă acest comutator în interior lor și deoarece această realizare are loc în mase, va fi relativ ușor pentru fiecare persoană.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

URĂ SUBTILĂ

Întrebare: Mijloacele actuale de comunicare au creat un nou model prin care oamenii interacționează între ei, structurând un nou mediu social, căruia îi lipsesc „ceremoniile” din trecut, manierele pretențioase, și postură. Interacțiunea dintre oameni a devenit directă, ușoară, simplă, gen de afaceri. Pretenția a fost înlocuită de simplicitate. Crezi că noi am exagerat cu chestia asta? Este bine că am pierdut protocolul?

Răspuns: Cu alte cuvinte, ar să reanimăm acele minciuni care înainte au ținut strânsă societatea noastră? Nu, asta a fost în trecut.

Comentariu: Totuși, vechiul model de comunicare ne-a protejat cumva unii de alții.

Răspuns: Da, ne-a distanțat și a creat un cerc personal de nepătruns, cu limite rigide. Iar asta a avut loc pentru a izola inimile noastre egoiste, care nu vor să tolereze pe nimeni.

Comentariu: Totuși, acest stil simplu, nepretențios, stârnește de asemenea probleme serioase.

Răspuns: Acest lucru este necesar în fază intermediară și ne determină să ne schimbăm pe noi înșine. Așa are loc descoperirea și recunoașterea râului. Este o fază esențială în corectarea râului. Altfel, nu am conștientiza faptul că există un obstacol în calea noastră și nici nu am admite că trebuie să luăm măsuri împotrivă lui. Poate eu pot să trăiesc așa că înainte?

Omenirii nu îi era mai bine fără, acum 200 sau 2.000 de ani. Singură diferență este că, în prezent, latură noastră negativă devine mai clară. Am pierdut manierele grațioase și am încetat să folosim cuvinte pretențioase și frumoase. Înainte, am fi spus: „Îmi pare rău, nu am timp. Hai să vorbim mai târziu.” Astăzi, nici nu e vorba despre asemenea curtoazii. Degetele noastre scriu mesajul: „Pleacă de aici. Te urăsc.”

REGENERAREA

Este foarte bine, pentru că am ajuns la momentul adevărului! Adevărul este că noi suntem mincinoși și egoiști; ne urăm unii pe alții și suferim din cauza dușmăniei noastre. Natură cere o conexiune de valoare între noi, pentru a asigură avansarea noastră.

Ce putem face dacă ne aflăm într-o sferă închisă, limitată? Astăzi, întregul Pământ este prea mic pentru noi. Dintr-odată, realizăm cât de mult depindem unii de alții.

Nodurile care ne leagă unii de alții, vor fi și mai strânse. Să va dau un exemplu. Să zicem că o întreprindere dăunatore este construită într-o țara anume. Întreagă lume îi respiră mirosul și suferă consecințele activității ei. Și totuși, guvernul țării unde funcționează întreprinderea, spune: „Este teritoriul nostru. Aici ni se permite să facem orice vrem. Ne scuzăm pentru inconveniență, dar nu putem facem altceva.”

Rezultă de aici că, într-adevăr, noi nu avem altă soluție decât să ne unim și să aducem întreagă lume la un nou tip de relație, bazat pe unitate și interdependență. Așa este când comunicarea într-un mediu virtual, ne va legă cu adevărat, în alt fel, dar nu așa că în prezent.

Din „O viață nouă”, KabTV, 1/20/15

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce fel putem adună comunitatea din afară la un congres, dacă un astfel de eveniment necesită o investiție materială mult mai mare decât de ceea ce dispunem noi? Cum îi putem determină pe toți să stea în cercuri?

Răspuns: Orice am face, noi trebuie să adunăm acei oameni, astfel încât ei să nu fie nevoiţi să vina sub presiunea problemelor și loviturilor naturii, ci doar pentru o viață bună. Cum facem asta? Scotociți-va creierul și căutați. Noi trebuie să facem asta. Nu avem nicio altă alegere. Trebuie să căutăm cum să ajungem la oameni în vremurile bune, așa încât vremurile rele să nu vina, Doamne ajută.

Nu cred că e necesar să facem tot felul de programe distractive de televizor cu o „vânătoare de comori” . Cred asta doar ascunde adevărul, în loc să atragă pe cineva. Nu mi se pare că putem reuși în acest fel. Oamenii doar vor urmări acțiunea, și nu vor da atenție mesajului interior.

Mai întâi, trebuie să descriem situația noastră actuală, să o aducem la o stare dramatică, iar apoi să arătăm cum este posibil să evităm suferința și, mai mult de atât, cum să avem succes. Acesta este scopul diseminării.

În acest scop, cred că este cel mai bine să scoatem o broșură explicativă, mică și accesibilă. În ultimii 20 de ani, televiziunea și internetul au evoluat așa de feroce, încât au dat totul la o parte, așa că noi vrem să vedem totul pe ecranele noastre. Dar cred că după entuziasmul inițial și furorile pentru acest tip de mass media, oamenii se vor întoarce să citească din nou.

Asta pentru că cititul poate organiza mintea sub o formă pe care nu o poate face altceva. Când citim, primim o informație cu care noi putem să ne organizăm și să ne schimbăm gândurile, celulele creierului nostru și atitudinea noastră; adică ne facem formatul noi înșine.

Este imposibil să transmitem o așa informație prin ureche, pentru că nu pătrunde în acest fel. Doar un mic procent poate fi absorbit prin auz, la fel și prin văz. Informația este percepută în special când cineva citește. Literele sunt ceva de care nu ne putem debarasa. Adevărul trebuie să fie scris.

Din a două parte a Lecției zilnice de Cabală 6/6/14, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baza Arvut este în natură

Unde putem găsi această abordare? Studiindu-ne, putem observa cât de clar am fost creați; toate organele noastre și toate sistemele din corpul nostru sunt complet interconectate. Niciun sistem, organ sau celulă din corp nu există pentru sine; toate sunt direcționate către nevoile corpului. Chiar dacă toate părțile corpului sunt la nivelul animal al existenței, prin conectarea împreună, ele crează un nivel mai înalt de dezvoltare, „homo sapiens”. Când toate aceste părți lucrează în armonie una cu cealaltă, ele se ridică mai sus de nivelul animal, deasupra unui trup viu.

Dacă ar fi să extindem această analogie la societatea umană, așa ar trebui ea să existe. Chiar dacă în interiorul corpului fiecare organ este egoist și vrea să existe pentru sine, „știe” totuși că viața este posibilă numai când toate organele interaționează împreună, când fiecare are grijă de rest. De aceea, inima alimentează cu sânge, plămânii cu oxigen, rinichii și ficatul curăță sângele și creierul „monitorizează” totul. În esență, fiecare organ este concentrat pe servirea celorlalte organe mai degrabă decât pe sine. Aceasta este „garantarea mutuală” din corpul nostru.

În corpul nostru, acest lucru se întâmplă în mod natural, dar în societate, noi trebuie să facem conștient acest tip de relație. De aceea, nu va trebui să distrugem răul din noi, trebuie doar să-l folosim în bine, în folosul întregii societăți.

Noi trebuie să arătăm fiecărui om, fiecărui grup, fiecărui sector de societate, fiecărei școli sau mișcări de gândire cum poate omul să-și folosească atributele în folosul întregii societăți și atunci oamenii vor vedea că, prin ajutarea celorlalți ei pot să se realizeze pe ei înșiși în întregime. Și atunci, diferențele și contrastele se conectează împreună; noi ne ridicăm la dimensiunea următoare și începem să înțelegem întreaga natură, scopul, și programul ei. Astfel, ni se dezvăluie știința de ordin superior.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am citit „Studiul celor zece Sfirot” cu tine dar nu am înțeles nimic, deși, uneori, atunci când leg definițiile împreună în imagini și în diferite conexiuni, am un fel de schemă. Fac ceea ce trebuie?

Răspuns: Imaginează-ți că ești un extraterestru care a ajuns acum din spațiu și ți s-a spus despre relațiile dintre oameni: acestea sunt conexiuni legate și nu depinde de noi care vor fi părinții noștri, pe cine vom întâlni și cine controlează destinul nostru. Suntem cu toții strânși legați într-un singur sistem, ca nodurile din rețea.

În această rețea ne tratăm unii pe alții egoist și, ca rezultat, conexiunile dintre noi sunt minime și le simțim ca fiind viața noastră (fiind această lume). Treptat, cedăm dorințelor noastre neîmplinite și la ideea că ele pot fi umplute cu calitate, cantitate și înțelegere și, că ele nu ne vor permite să simțim ceva peste viața noastră.

Dar totul depinde de cum suntem conectați și de cât de bune sunt relațiile noastre și de cât de reciproc ne umplem unii pe ceilalți, în ciuda sentimentului inițial de respingere reciprocă. Noi suntem încorporați în această rețea de dăruire și de iubire reciprocă, în care singura noastră alegere liberă, singura noastră acțiune adevărată, este să ne umplem unul pe celălalt, în ciuda faptului că fiecare din noi vrea doar să se umple pe sine, pe socoteala celorlalți.

Toate celelalte acțiuni ale noastre, când ne umplem pe noi înșine, nu sunt socotite acțiuni. Suntem pedepsiți pentru ele și, de aceea, noi vom înțelege cât de lipsite de speranță sunt. Dar noi suntem pedepsiți subtil, în așa fel încât să nu ne priveze de libera noastră alegere, în așa fel ca noi să creștem mai înțelepți și să înțelegem conexiunea dintre noi și să vrem să o umplem prin noi înșine, întâi de nevoie și apoi de voie, din iubire.

Cărțile autentice de Cabala ne spun despre tipurile de conexiune dintre noi și despre felul în care să le umplem pe fiecare în parte, care este participarea noastră în acest sistem, cum să-l folosim astfel ca fiecare din noi să dăruiască mai mult și să-i umple mai mult pe ceilalți. Așa cum există condiții și conexiuni nesfârșite în relațiile dintre noi în această lume, la fel este și în sistemul superior. Asta se percepe în simțurile noastre ca o prezentare a unei societăți, când ești prezentat membrilor ei și ți se prezintă relațiile dintre ei.

Eu sunt o dorință egoistă, un suflet care vrea să se corecteze și care cere pentru asta la un nivel mai înalt, Malhut de Ațilut. Malhut de Ațilut se adresează la Zeir Anpin cu cererea mea și el se adresează la Aba ve Ima (mama și tata) și astfel, întregul sistem este activat și stimulează puterea de corectare de care am nevoie și mi-o aduce mie jos. Apoi, ca rezultat al forței pe care o am, devin drept și pot să dăruiesc activ, ceea ce înseamnă să particip în conexiunea generală a „societății” lumii superioare. Obțin semnificația și toate acțiunile acestui sistem, gândirea lui, planul lui și scopul lui și, treptat, devin ca el, etern și infinit.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce studiem detaliile structurii lumilor, când noi, studenți fiind, nu le putem înțelege?

Răspuns: Această se numește Segula (merit), un instrument special pe care îl pot activă. El acționează într-un fel special, și îmi corectează mintea și sentimentele mele până la măsură în care eu pot înțelege ce este scris în carte.

Mai întâi, eu extrag corectarea din carte și, mulțumită corectării, încep să descopăr ceea ce spune cartea. Dar, nu pot înțelege sau simții ceea ce spune, cu mintea și sentimentele mele actuale.

Sunt două abordări de studiu a surselor cabalistice: abordarea celor răi și abordarea celor drepți. Este scris: „cei drepți le vor urmări, iar cei răi vor eșuă în ele.”

Comentariu: Eu nici măcar nu mă pot forță să mă concentrez la text.

Răspuns: Problemă începe în momentul în care apare  a două restricție (Tzimtzum Bet) . Până la a două restricție, materialul este absorbit destul de ușor, dar, de obicei, o persoană este apoi nelămurită, iar cei care sunt mult mai demni de înțelepciunea Cabală, sunt și mai confuzi.

Cei care sunt pe cale să atingă marile corectări ale sufletului lor, se simț total nelămuriți și nu pot înțelege acest material. Este că și cum am vrea să introducem o minge într-un triunghi, sau un triunghi într-un pătrat. Nu se poate face asta, pentru că sunt total incompatibili.

Prima restricție (Tzimtzum Alef) este foarte simplă: Există o forță superioară, o forță inferioară, și un Masach (ecranul) care le conectează pe cele două. Această e o simplă formulă liniară cu un factor constant: x=k X y, când k este Masach, y este Lumina, și x este vasul. Totul e foarte simplu și clar.

Dar, când ajungi la a două restricție, nu mai înțelegi. Asta nu este o problemă mentală. Până la urmă, dacă am fi studiat mecanic, că în anumite sisteme materiale, am înțelege cu ușurință.

Nu există nicio dificultate: un sistem se conectează altui sistem, și noi învățam despre ce se întâmplă între aceste două sisteme. Există multe sisteme asemănătoare în mecanică, care sunt mult mai complicate.

Dar, pentru că există în acest studiu, Lumina care reformează, nu ești lăsat să înveți doar teoretic. La urmă urmelor, sufletul tău este acum configurat să primească Lumina care reformează, și nu informații uscate.

Pe de altă parte, sunt oameni care studiază asta teoretic, și totul li se pare clar. De aceea, este spus: „nu cei deștepți, învață.” Principalul lucru este apropierea de corectare.

Doar dacă tu acționezi într-un grup și diseminezi, atunci vei simți o nouă atitudine și abordare care ți se deschid corespunzător cu a două restricție. Altfel, înveți pur și simplu superficial. Vei ști perfect ce este scris acolo, dar fără nicio schimbare interioară.

Când te autocorectezi și te schimbi în interior, vei ști toate aceste lucruri, pentru că ele vor fi structură ta interioară. Pur și simplu vei înțelege că este așa și nu altfel, pentru că Lumina Înconjurătoare va conecta vasele tale în acel fel. Asta se numește să studiezi Tora.

Din a treia parte a Lecției zilnice de Cabală 6/13/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Midrash, „BeShalach”: Cei drepți dintre oameni au strigat: „Să împlinim voia Creatorui cu răbdare”; cei care sunt slabi ar trebui să se împarta în patru grupe. Fiecare dintre ei consideră că planul său de actiune este cel corect.

Reprezentanții triburilor lui Reuben, Shimon și Issachar s-au speriat și au decis că este mai bine să sară în mare decât să se confrunte cu egiptenii. Moise i-a calmat: „Nu va temeti, fiti calmi și veți vedea că Creatorul va va salva.”

Triburile lui Zebulon Iuda și Iosif, au strigat: „Să mergem și sa luptam cu Egiptul.” Dar Moise i-a corectat: „Creatorul se va lupta pentru voi.” Triburile lui Dan, Gad și Așer au sugerat invadarea taberei egiptene și provocarea unei sperieturi acolo. „Nu”, a spus Moise, „stati aici și renunțati la acest plan.”

Acest lucru vorbește despre împărțirea lui Israel în douăsprezece triburi care tânjesc după Creator, dar nu se pot uni într-o singură națiune, deoarece ele întruchipează cele trei linii: cea dreapta, cea stânga și cea mijlocie. Deoarece există patru faze ale dezvoltarii in fiecare dintre linii, de trei ori patru inseamna douăsprezece triburi. Nu trebuie să le amestecam, deoarece acestea avanseaza într-o anumită ordine, în coloane separate, în deșert.

Toate problemele și neînțelegerile dintre ele sunt necesare pentru a înțelege că numai Creatorul le poate ajuta. Prin urmare, acestea trebuie să adere la El și sa nu o ia înainte sau sa stea într-un singur loc, nici sa atace dorințele prin încercarea de a le distruge sau să se îndepărteze de ele.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce se întâmplă în jurul lor este aranjat de către Creator și are loc unde se afla ei, „Nu este nimeni in afara de El.” Singurul lucru rămas este să se conecteze la El, iar El va aranja totul. Toate problemele ne sunt date pentru a obtine unitatea.

Dar, în același timp, toate atributele noastre și toate impulsurile noastre ne rup în bucăți. Ne temem că vom rămâne în starea egoistă și ca nu vom putea s-o părăsim; Prin urmare, suntem speriați.

Singura soluție este să stam in starea care ne-a fost trimisa de sus de către Creator, realizând că teama nu este fata de egipteni, indiferent de forma in care dorințele egoiste ne sunt dezvaluite, ci este teama de Creator. Aceasta este deja un alt fel de teama, este o teamă fata de măreția Creatorului. Dacă am avea aceasta frică, nimeni nu s-ar mai teme de egipteni, de ego-ul nostru.

Mai mult decât atât, Moise tot spune: „. Nu va temeti, fiti calmi, Creatorul va lupta pentru voi, El va va salva”. Prin urmare, toate dorințele unei persoane trebuie să fie conectate la Creator.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 30/04/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vise „profetice”?

Răspuns: Există oameni care pot prezice viitorul. Ei intră intr-o stare specială de transă, ca și cum ar dormi, și pot vedea evenimentele care vor avea loc în viitor. În viața reală, aceste stari nu se manifesta inca, dar ele pot fi văzute într-o stare de vis.

Comentariu: Se pare că unele vise sunt declanșate de experiențele din trecut care rămân într-o persoană, și alte vise dezvăluie viitorul, ca și cum suntem capabili să ne conectam la un flux mai mare de informații.

Răspuns: Da, acest lucru este posibil, pentru că fiecare dintre noi are un program a tot ceea ce se va întâmpla cu el înainte de sfârșitul acestei vieți, și poate dincolo de ea. Și dacă o persoană posedă abilități speciale, care îi permit să vadă în viitor, atunci ea il poate prezice.

Au fost astfel de vizionari de-a lungul istoriei. De-a lungul veacurilor, oamenii le-au folosit, dar în cele din urmă, au fost, de obicei, uciși pentru ca faceau previziuni nedorite. Nu este o coincidență faptul că viitorul este ascuns de noi. Este mai bine să nu știm ce ne așteaptă și să încercam să construim un viitor pentru noi insine, gândindu-ne ca si cum ar sta în puterea noastră.

Animalele nu-si fac nici un plan pentru viitor, cu excepția pastrarii instinctive a hranei pentru iarnă. Ele nu o fac conștient, ci instinctiv. Și dacă o persoană si-ar cunoaste viitorul, s-ar sinucide tocmai pentru că viața sa ar pierde orice sens. Prin urmare, natura ne-a privat de posibilitatea de a vedea viitorul.

Cu toate acestea, datorita înțelepciunii Cabalei, avem posibilitatea de a ne îmbunătăți viitorul. Ne putem ridica deasupra destinul nostru stabilit cu condiția că ne putem ridica la nivelul la care acest program al viitorului a fost scris și apoi putem fi capabili sa intoducem in acest computer, folderul corect, și sa ne re-programam întreaga noastră viață din nou.

Noi insine vom fi capabili să ne planificam etapele intermediare ce vor veni și sa schimbam toate starile prin care trecem, cu excepția celei finale. Starea finală se referă la un grad mai mare, pe care nu suntem acum capabili sa-l obtinem.

Înțelepciunea Cabalei ne explică faptul că aceasta este cea mai bună și perfectă stare. Și dacă vrem să avansam spre ea de-a lungul unei cai corecte, trebuie s-o studiem și să înțelegem din asta cum putem realiza treptat acest viitor luminos în fiecare etapă a dezvoltării noastre.

Incepand de astazi, eu pot atrage catre mine fragmentele un viitor bun și le pot realiza chiar acum, în viața mea. Acesta este scopul înțelepciunii Cabalei care ne învață cum să realizăm viitorul nostru bun.

Din Emisiunea KabTV „O viață nouă” 11/01/15

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcinile garantării mutuale (Arvut)

Oamenii au tendința să creeze o societate unită, ca o familie. Cu toții provenim dintr-un mic trib/familie care a apărut pe parcursul evoluției și s-a dezvoltat aleatoriu și egoist până în punctul în care oamenii au încetat să mai simtă că aparțin unei singure familii.

Pentru prima dată, sentimentul de îndepărtare a apărut în urmă cam cu 3500 de ani, în Babilonul antic (Mesopotamia); oamenii s-au simțit inițial ca o singură familie și apoi, dintr-o dată, au încetat să se mai vadă unii pe alții ca fiind rude. Ei au fost ca o singură familie, o singură nație, vorbeau aceeași limbă, înțelegându-se și simțindu-se unul pe altul dar, în foarte scurt timp, au început să simtă că a apărut între ei o respingere reciprocă. Dorința lor de a construi „turnul care să atingă cerul” simbolizează egoul lor crescând.

Li s-a dezvăluit o dorință de a conduce natura în loc să se închine la idoli, pomi și la forțele naturii. Înainte de asta s-au simțit ca și cum au fost parte a naturii dar, dintr-o dată, a fost dorința puternică să aibă control asupra ei. Oamenii nu s-au mai simțit o familie, fiecare om a simțit: eu, tu, el, ea, ei, noi – străini. Această separare s-a schimbat în ură reciprocă numită „amestecarea limbilor” și astfel, ca urmare a acestui fapt, oamenii au încetat să se mai înțeleagă unii cu ceilalți. Astfel, omul a încetat brusc să se mai înțeleagă cu aproapele său și a început să aibă dorința de a-i folosi pe ceilalți pentru binele propriu.

Și atunci, unul dintre preoți, figură publică și învățător, numit Avraam, a meditat la această situație „Ce se întâmplă cu oamenii și cu întreaga societete?”. El a înțeles că a fost o perioadă de tranziție și că apare o nouă fază în dezvoltarea omenească. Înainte, oamenii au existat în interiorul naturii, conținuți în interiorul sistemului ei general. S-au simțit ca parte integrantă din nivelurile mineral, vegetal și animal din natură.

Dar, dintr-o dată, nu au mai simțit că fac parte din natură, că sunt parte a unui sistem global și integral. Oamenii s-au simțit izolați și s-au perceput ca existând separați de restul.

Ei nu au mai vrut să fie conectați. Fiecare om a început să se simtă în opoziție cu natura și nu au mai fost în stare să observe legea ei de conexiune universală.

Dar, pentru ca omenirea să existe în echilibru și în armonie cu tot ceea ce o înconjoară, această lege trebuie observată. Dacă încălcăm această lege obligatorie, atunci cădem în lupte, războaie, distrugeri și natura ne pare mai crudă.

Și atunci, Avraam a început să caute răspunsuri „Ce pot să fac? Trebuie să ne reconectăm. Cum putem să păstrăm această conexiune? Cum să facem să rămânem o singură familie, o națiune, o mică civilizație?” Și Avraam a zis „Nu trebuie să fim de acord cu ceea ce se întâmplă. Să rămânem ca o singură familie în ciuda schimbărilor din noi!”.

Atunci el a explicat oamenilor că înclinația rea în creștere a fost o nouă forță a naturii. În timpul evoluției noastre, fiindcă ne-am dezvoltat ca societate umană, ne-am separat de părțile minerală, vegetală și animală ale naturii. Nivelul uman însă, începe din momentul recunoașterii egoismului, dorințele de înălțare peste natură.

Dar, pe de altă parte, Avraam a înțeles și a explicat că creșterea egoului este folositoare, fiindcă prin ridicarea peste el, păstrând conexiunile generale cu ceilalți, ei creează o conexiune nouă și puternică cu natura. Pentru ca această unitate să reușească, este necesară o „garantare reciprocă”, Arvut. Dacă creăm respingerea reciprocă dar hotărâm că „acționăm împotriva egoismului care ne separă”, atunci ne vom uni peste el, creăm o „umbrelă” (ecran/masah), ne ridicăm peste această „umbrelă” și construim interacțiunea noastră, societatea și viața deasupra ei. În acest fel noi vom construi „turnul până la cer” corect, în locul celui egoist și ne vom ridica de fiecare dată peste egoul nostru crescător.

În timp ce facem această ascensiune, vom continua să studiem egoul nostru crescător, înclinația noatră rea și vom învăța împreună să le depășim. Mai mult decât atât, vom ajunge să cunoaștem natura însăși, forța ei generală. Vom înțelege de ce ea a cultivat și dezvoltat omenirea în acest fel, diferit de celelalte părți ale ei între care forța de separare și de ură nu cresc.

Astfel, Avraam a descoperit că există un program special în interiorul naturii care injectează în noi înclinația rea, manifestată ca respingere reciprocă, astfel ca noi să ne conectăm peste ea și să îndeplinim planul naturii. Atunci vom obține minte, devenim înțelepți ca însăși natura și vom primi forța care a creat materia, care trimite în jos o anumită cale spre un anumit scop.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→