Întrebare: Unde suntem azi? Poporul lui Israel a ieșit din Egipt, a primit Tora pe Muntele Sinai, a înțeles că are un fel de sarcină, o misiune și, ce urmează? Ce fel de misiune e azi în fața noastră?

Răspuns: sarcina noastră actuală este să dezvoltăm poporul lui Israel în țara lui Iasrael astfel ca ei să știe ce vor trebui să facă pentru a se întreține și a continua să existe.

Când poporul nostru își va asigura existența, ei vor trebui să explice de ce există, pentru ce scop mai înalt. Numai dacă vom avea grijă de acest scop înalt și vom dori să aducem întreaga omenire la adeziunea cu Creatorul, vom merita să fim conectați cu El.

Această cunoaștere trebuie să ajungă la oameni și noi vom atrage Lumina care trebuie să ne ilumineze când mergem să ne întâlnim cu ei, prin dorința noastră de corectare și vom aduce exemplu întregii lumi. Dar, dacă nu ne conectăm, atunci aceeași Lumină ne va ilumina din spatele Ei.

Dacă nu suntem gata să atragem această Lumină, ni se va revela în forma ei opusă și, ca rezultat, vom trăi necazuri teribile, războaie, dezastre, un alt holocaust ca cel prin care am trecut în urmă cu 70 de ani.

Vedem de la zi la zi cum se dezvoltă situația din lume și cum devine din ce în ce mai rea. Toți în lume încep să vorbească despre antisemitism ca și cum acesta ar fi un fenomen normal. Nimeni nu mai acuză asta și nu-l mai consideră ca fiind ceva rău. Anglia, Scandinavia și Spania, mai ales ele, sunt recunoscute ca fiind deschis antisemite, ca și cum ar fi de la sine înțeles.

În fapt, au dreptate, până la urmă, noi nu am transmis lumii metoda corectării. Nu ne-am îndeplinit obligația.

Comentariu: Problema este că nu toți cred că aceasta este cu adevărat obligația noastră, funcția noastră.

Răspuns: Trebuie să ascultăm ce spun înțelepții, cabaliștii. Nu avem de ales. Nu vom obține niciodată adevărul atâta timp cât nu ne vom corecta și nu vom ajunge la revelare. Deci, nu putem sta și să așteptăm până când ne devine cunoscut adevărul. El nu ne va fi niciodată adus la cunoștință dacă nu avansăm spre el.

Salutăm pe toți din această lume care vor să se conecteze și să se unească. Nu trebuie să așteptăm până când se deschid cerurile și vedem Lumea Spirituală. Stați în cercuri cu alții și, în 20-30 de minute, veți vedea cum începem să simțim această putere înaltă. În centrul cercului, în centrul conexiunii noastre, vom simți originea unei forțe unice.

Acest lucru este posibil și trebuie făcut repede în tot poporul lui Israel! Problema este că nu degeaba acest popor este numit „încăpățânat”. În ciuda la toate acestea, voi nu trebuie să disperați pentru că, voi, poporul lui Israel, în relație cu întreaga lume, sunteți precum Cohenii și Leviții în poporul lui Israel.

Deși nu suntem gata pentru a fi Coheni și Leviți, nouă, poporului lui Israel care tânjește să fie Yașar El (Direct la Creator), ni se va cere să devenim ei (Coheni și Leviți), fiindcă lumea va cere asta de la noi.

În momentul în care vom începe să înțelegem serios această misiune și în momentul în care vom începe să îndeplinim această unificare a poporului lui Israel, întreaga lume se va așeza. Toată lumea se va uita la noi și va spune „Uitați-vă ce fac ei! Vom aștepta. Ei au pornit ceva special”.

Națiile lumii vor simți asta fiindcă în ei sunt rădăcinile spargerii cauzate de păcatul lui Adam Ha Rișon cu Pomul Cunoașterii și, dacă Israel începe să corecteze acest păcat, atunci națiile lumii vor simți asta „Oh, ei fac corectarea! Nici n-am știut că acest lucru a fost posibil de corectat și, să ne apropiem așa cum o fac evreii”.

Națiile lumii își vor schimba imediat atitudinea față de noi. Vom începe corectarea și acest lucru va fi cunoscut imediat întregii lumi. Nici nu va trebui să facem cunoscut acest lucru. Nu demult, am publicat un articol mare într-un ziar american cunoscut New York Times și după aceea, în ziarul englez The Telegraph și în ziarul italian Corriere de la Sera. Dar, în viitor, nu va fi nevoie de vreun fel de reclamă. Națiile lumii vor scrie ele despre asta fiindcă o vor simți ele însele.

Dar, dacă noi nu aducem această corectare și nu ne îndeplinim misiunea, antisemitismul, la care suntem acum martori, va continua să crească. Veniți! Să trecem rapid deșertul și să ajungem în țara lui Israel.

Din KabTv „Capitole din Tora cu Șmuel Vilozni” 2/2/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă o persoană nu simte că tot ceea ce se întâmplă în interiorul ea și în toată realitatea, vine de la Creator, care este singură sursă a vieții, asta se numește pedeapsă, deși sentimentul de detașare vine tot de la Creator, și nu este dorința persoanei. Nu este o pedeapsă mai mare decât să fii detașat de Creator, ceea ce înseamnă că uiți că totul vine de Sus, de la El.

O persoană ar trebui să își reînnoiască în mod constant, contactul cu Creatorul, să-și ia în considerare gândurile, și să decidă cum să răspundă la fiecare apel venit de la El. Ce mi se întâmplă mie nu are nicio diferență. Ce este important, e că totul vine de la El: și gândurile negative și cele pozitive. Într-un moment Îl binecuvântez, iar în altul Îl blestem; într-un moment vreau să îmi amintesc că El este peste tot, și în altul nu vreau să îmi amintesc că El există, dar tânjesc după plăceri fizice, corporale.

Dar El le trimite pe toate acestea, iar noi trebuie să examinăm toate aceste situații, care, în majoritate, sunt neplăcute. Este așa pentru că Creatorul îmi arată în ce măsură eu mă scufund în egoul meu superficial, umil, în timp ce trebuie să găsesc răspunsul corect, și să înțeleg de ce Creatorul îmi trimite astfel de dorințe și gânduri, și de ce vreau să reacționez în acest fel, și nu cum ar trebui.

Dacă lucrez în acel fel, încep să simț că am nevoie de sprijin și că e imposibil să mă descurc singur. Pot să ies din grup și să mă descurc singur doar în viață mea fizică, ascunzându-mă de Creator și fără să mă simț vinovat în niciun fel, dar dacă vreau într-adevăr să înaintez, eu imediat simt că trebuie să îmi clarific relația mea cu El.

Cu nimeni altcineva din lume nu îmi stabilesc conturile, decât cu El, pentru că El este singură sursă. Prin urmare, eu simt că trebuie să fiu într-un grup, conectat cu un profesor și că am nevoie de sprijin.

În acest caz, deja întăresc legătură cu prietenii și cu profesorul și încep să ascult. Este așa pentru că am nevoie de un sfat privind ce să fac în scopul de a fi constant conectat cu Creatorul și să nu uit de El, să văd corect că fiecare moment din viață mea vine de la El. Trebuie să țin minte că până și gândurile mele cele mai banale și dorințele mele fizice, vin de la El. Totul vine de la El cu scopul de a mă împinge la o și mai mare atașare de El, la apropiere.

Acesta ar trebui să fie răspunsul meu. Înseamnă că noi vorbim aceeași limbă. El îmi trimite diferite apeluri, iar eu răspund la ele: „Eu înțeleg și mă apropii din ce în ce mai mult de Tine.”

Astfel, mă apropii de Creator și Îl percep la o rezoluție mai mare și mai clară. Încep să Îi învăț limbă. Sunt multe limbi pe lume care nu ne permit să ne înțelegem unul pe altul. Aici învăț limbă Creatorului: cum El mi se adresează și cum eu ar trebui să Îi răspund.

Dacă o persoană și grupul se concentrează în acest fel, ei reușesc foarte repede, și ajung la contact cu Creatorul, căci El începe să ne învețe în fiecare moment din viață noastră.

Toată creația este influențată în acest fel de către Creator și astfel avansează și se apropie din ce în ce mai mult pe drumul ei înapoi spre Creator. La început, a avut loc emanarea lumilor de sus în jos și spargerea, apoi istoria umană a evoluat, iar acum începem să ne înălțam cu scopul de a ne întoarce la lumea Infinitului.

Din congresul din Franța, „Unul pentru toți și toți pentru unul”, ziua a două, 5/10/14, lecția a patra

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În muncă spirituală noi înaintam pe linia dreaptă, către dăruire, apropiere și unitate. Și tot ce se trezește în noi împotrivă acesteia, este ceea ce trebuie să corectăm. Doar atât! Tot restul este făcut intenționat și nu este subiectul niciunei corectări. Noi avem toate felurile de tulburări, astfel încât să alegem mai clar ce ne e necesar. Asta este așa, pentru că noi să începem să alegem de la Providență generală, care nu e subiectul vreunei corectări, sau a unei cunoașteri individuale, personale a Creatorului. În mod special, că urmare a eforturilor noastre, ni se arată cât de nepregătiți suntem pentru asta.

De ce? Pentru că astfel să cerem ajutor de sus.

Forțele declanșate specific în acest loc al unității și care ne împing departe unii de alții, sunt o expresie a vasului spart.

În mod special, nu trebuie să ratăm aceste dorințe și caracteristici. În momentul în care șarpele se arată în interior, tu trebuie imediat să îl prinzi, să îl sufoci constant, și să nu îi dai drumul. Ți se pare că l-ai strangulat, respiri ușurat și după aceea poți să îl îmbrățișezi. Dar, după un moment, el se trezește iar. Asta se întâmplă chiar și într-o secundă, și nu este nicio întrerupere! Și așa e bine. În mod constant, noi trebuie să facem astfel de mișcări de începere și oprire.

Cunoașterea râului este primul pas, și este foarte dificil. La fiecare nivel, va fi din ce în ce mai intens, și va fi necesară o atenție mai precisă, conștientă, sensibilă și analitică. „De ce se trezește acest sentiment, în ce scop, sau e doar o respingere? De ce asta? Pentru ce? Ce vrea să îmi spună Creatorul?”

Încep să asociez cunoașterea râului cu Creatorul: „Intenționat, El mi-a pus piedică.”

Când îi dăm unui copil ceva de făcut, bineînțeles că el încearcă să îl facă, căci înstinctul îl împinge înspre asta. Iar noi suntem conduși înainte, nu prin instinct, ci prin simțirea mediului. Grupul mă susține, mă obligă și mă direcționează. Este o tensiune în aer tot timpul, și o nevoie de o constanța, metodică muncă până la finalizarea corectării.

Grupul trebuie să mă împingă constant, și noi toți facem asta unul pentru celalt. La urmă urmelor, grupul nu este o echipă de angajați externi. Grupul este ceea ce noi organizăm și susținem, și motivul pentru care ne obligăm pe noi înșine. Și fiecare dintre noi, când simte presiune și rezistentă în interior, trebuie să simtă că grupul îl susține și nu îl va lasă să se odihnească sau să iasă din limitele lui. Această situație trebuie să fie constanța.

În mod clar, noi izbucniri ale egoului, furiei, respingerii, și necazului, vor fi declanșate. Iar grupul trebuie să trezească în noi un simț din ce în ce mai sofisticat de responsabilitate și nevoia de a lucra în special la noile senzații trezite în noi. Asta este așa, pentru că nimeni să nu fugă sau să încerce să se justifice spunând: „Toate acestea sunt proștii. Nu le vreau și nu mă mai interesează.”

Aceste probleme sunt foarte sofisticate, dar exact prin acest rafinament, noi începem să fim conștienți de Creator. Special în acest fel, eu învăț despre El. Așa cum în viață, când noi locuim cu cineva, începem să îl înțelegem prin tot felul de relații bune și rele, prin dânsul nostru comun. La fel și aici. Nu avem nicio altă cale de a deveni conștienți de Creator.

În aceste stări, noi trebuie să trecem printr-o sumă specială de mișcări comune necesare. Creatorul îmi arată trăsături negative, eu încerc să le înving, El iar îmi arată, și din nou înving.

Că o statuie aurită, făcută din tencuială acoperită cu aur, așa noi trebuie să ne acoperim dorință noastră pentru plăcere, cu o dorință de a dărui plăcere, adică să o folosim cu scopul de a dărui. Așa îmi apăr constant, tot felul de dorințe egoiste, negative, care se trezesc referitor la ceilalți, iar eu trebuie să le acopăr și să le transform în caracteristici de dăruire și iubire, în loc de ură. Noi avansam conform acestui principiu.

După ce am învățat un pic și am înțeles cum Creatorul se joacă cu mine, sunt pregătit să fiu mai aproape de El. Am trecut prin prima fază. Acum sunt conștient de El, Îl înțeleg, și pot cumva să Îi rezist. Am acumulat informații și experiență, și nu mai sunt la nivelul în care era posibil să scape de mine, să mă confuze cu o mică răsuflare. Eu deja înțeleg mai mult, am mai mult autocontrol, am adunat un grup adecvat mie, și m-am înconjurat de prieteni, etc.

În cele din urmă, după ce am învățat câteva caracteristici ale Creatorului, pot să fiu într-o interacție mai complexă cu El, iar El începe atunci să mi se dezvăluie mai mult.

El mi se arată: „Eu sunt aici, și cine ești tu?” Eu sunt și mai rău și mai egoist. Dar încep să înțeleg că toate acestea sunt expresii din interiorul meu, și din asta încep să înțeleg imagina opusă, pozitivă, corectându-mi trăsăturile, care deja au devenit trăsături comune.

Din prima zi a congresului din Sf. Petersburg, 7/12/13, lecția a două

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, în Arvut (Garanția reciprocă): „Prin această responsabilitate colectivă, fiecare membru al poporului era eliberat de grijă nevoilor propriului corp, și putea îndeplini Mitzva ‘Iubeste-ți prietenul că pe ține insuti’ în cea mai mare măsură, și dădea tot ce avea fiecărei persoane nevoiașe, fiindcă el nu mai avea grijă existenței corpului sau, căci el știa cu siguranță că era înconjurat de 600.000 de prieteni loiali, care erau gata să îl aprovizioneze.”

Voi reuși să ajung la garanția reciprocă, doar cu condiția că voi simți securitate personală. Această siguranță vine de la mediul care îmi arată că are grijă de mine așa de mult încât neutralizează în mine orice nevoie de a mă gândi la asigurarea existenței mele. Deci, depind de mediu. Lucrul cel mai important este să găsesc un mediu care mă va influența prin puterea garanției reciproce, astfel anahiland egoul meu și forțându-mă să uit de mine însumi și să îi iubesc pe ceilalți.

Asta înseamnă că totul este în mâinile societății care poate să mă transforme în prietenul tuturor oamenilor, doar dacă eu vreau asta. Este posibil să iei cel mai rău și indisciplinat om, și dacă noi toți îl înconjurăm cu garanție reciprocă, el va fi forțat să ajungă la iubirea celorlalți.

O persoană depinde de mediu 100%. Dar, muncă lui este să oblige mediul să îl influențeze cu ajutorul puterii garanției reciproce. În măsură în care el face acest lucru, în aceeași măsură el devine receptiv să primească de la alții puterea garanției reciproce, și astfel el ajunge la iubirea celorlalți.

Însă, acesta e un cerc închis. Nici măcar cel mai bun mediu nu va reuși să transmită puterea garanției reciproce unei persoane, dacă ea este insensibilă. Noi observăm în interiorul nostru, cât suntem de insensibili la influențele exterioare. În copilărie, părinții noștri încearcă greu să ne influențeze, dar noi îi desconsideram. Deci, o persoană trebuie să influențeze societatea, și în măsură în care face asta, el devine din ce în ce mai sensibil la influența societății.

Influența trebuie să fie reciprocă. Noi nu putem luă oameni obișnuiți, și să îi înconjurăm cu puterea garanției reciproce, pentru că vor deveni și mai mari egoiști. Trebuie să îi educăm astfel încât ei să înțeleagă că asta merge doar așa: Eu a€“ față de societate, și societatea a€“ față de mine. Dar, dacă grupul mă influențează și îmi da puterea garanției reciproce, atunci, asta mă schimbă pe mine și mă direcționează spre iubirea celorlalți.

Din a treia parte a Lecției zilnice de Cabală, 5/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliștii spun că atunci când un om descoperă lumea spirituală, el înțelege că toată viața lui anterioară a fost un vis. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Uneori ni se pare că trăim într-un vis. Și uneori, visele sunt atât de puternice și de clare că au un mare impact asupra noastră, uneori mai mare decât ceea ce se întâmplă în viață. Aceste vise au un impact așa de adânc prin sentimentul pe care îl lasă.

Uneori, visul de noapte continuă evenimentele care au avut loc în timpul zilei și este greu de descifrat dacă omul este treaz sau adormit.

Întrebare: De fapt nu ne-am trezit?!

Răspuns: Întrebarea este dacă ne-am trezit cu adevărat sau doar visăm că ne-am trezit?

Dacă ne uităm la realitatea noastră, putem vedea atunci cât de limitați suntem. Percepem această realitate cu cele cinci simțuri: vedere, miros, auz, gust, pipăit și nimic altceva! Poate că sunt alte căi de percepere a realității indisponibile nouă?

Suntem lipsiți chiar și de realitatea percepută de animale. De exemplu, un câine percepe o lume a mirosurilor, un șarpe percepe lumea prin modele de căldură. Șarpele vede imaginea lumii făcută din pete calde și reci, ca pe pixelii de pe un monitor.

Trăim într-o lume în care e posibil să descoperi ceva nou în fiecare minut, dar nu simțim de unde vine. Universul crește, întreaga noastră viață se dezvoltă și, poate că asta are loc după un anumit program? Trebuie să existe un program al Creației?

Vedem că în lume totul are loc după legi clare și neschimbătoare. Dacă în viața noastră au loc unele evenimente întâmplătoare asta înseamnă că n-avem nicio idee de unde vin. Nu există dubiu că acestea au fost rezultatul legitim al unei formule.

Întrebare: Eu sunt în vis sau în viața reală?

Răspuns: Este imposibil de determinat.

Întrebare: Eu văd totuși o cameră în jurul meu, obiecte diverse, oameni?

Răspuns: Poți simți toate acestea la fel de bine și în vis. În vis și în realitate vedem totuși și unele imagini pe care, în acel moment, nu suntem în stare să le determinăm ca fiind reale sau false.

Numai după ce ne trezim putem spune dacă înainte am dormit. Până în prezent, trăim această viață și încă nu ne putem trezi. În această viață visăm că uneori suntem adormiți sau treji și, în afară de asta, nu știm nimic altceva. Poate că sunt niveluri mai înalte de somn și trezire acolo? Cabala vorbește despre astfel de niveluri.

Un om poate obține deschiderea ochilor prin studiul Cabalei și să se ridice la nivelul la care să i se reveleze întreaga realitate. Asta se întâmplă când el înțelege că a fost adormit toată perioada dinainte.

În timpul nostru, în generația noastră, suntem obligați să ne trezim și să ieșim din somnul în care suntem fără să înțelegem scopul vieții noastre. Cabala ne dă metodologia prin care ne putem trezi cu adevărat.

Din Programul radio 103 FM Israel din 8/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi trebuie să construim o linie între Lumina și Kli (vas), între dorință și Creator. Facem asta treptat, conform celor 125 de niveluri, construind intenția corectă de a ne formă doar cu scopul de a dărui celorlalți sau Creatorului. 

Pentru a face asta, eu primesc forță corectării din Lumina care reformează. Mă corectează și îmi da tot ce este necesar. Dar, depinde de mine să găsesc dorință arzătoare pentru scop, în interiorul meu. Eu trebuie să fiu factorul de inițiere; altfel, nu există nicio creație. La urmă urmelor, dacă eu vreau că Lumina să facă totul pentru mine, e că și cum eu nu aș există cu adevărat.

Inițial, Creatorul a creat dorință. Îi aparține Lui. Eu sunt acea dorință care fuge după Lumina, conform modului în care ea strălucește. De sus este ținut un joc cu mine, după cum a fost alegoric spus de către cabaliști, Creatorul se joacă cu Leviathan (balenă) pe care El l-a creat. Cu Lumina, El se joacă oriunde ea strălucește, acolo Leviathan se întoarce. Dar, asta încă nu înseamnă că eu exist cu adevărat, pentru că deocamdată sunt complet dirijat.

Chiar dacă eu înțeleg și simț că întreagă mea viață este că o fugă după momeală, această conștiință nu e meritul meu că un rezultat al eforturilor mele. Mi se da senzația că eu fug după momeală, și că nu sunt diferit de nivelul neanimat, vegetativ și animat.

Dar, în plus, mi se da Reshimo (reminiscență) care trezește în mine întrebările: „De ce fug? Care este beneficiul? Care este scopul?” Și după aceea, ei mai îmi dau o întrebare în plus, și anume „Care este scopul vieții?” Și asta se face pentru că eu să încep acum să lucrez pe cont propriu.

Atâta timp cât nu am întrebat „Pentru ce?”, aș putea să fug după diferite plăceri toată viață mea, ceea ce face toată lumea. Noi considerăm oamenii care sunt experți proeminenți sau oameni de știință faimoși, să fie deștepți, deși ei aleargă după momeli, la fel că toată lumea. Asta nu e surplusul lor, căci ei nu fac nimic și nu au nicio libertate de alegere. Privește lumea prin filtrul intențiilor, și vei vedea un gol. Nu există niciun nivel neanimat, vegetativ și animat, și nu există 7 miliarde de oameni, în schimb totul este pur. Nu există un loc în plus pe care o creatură trebuie să îl facă ea însăși. Doar câteva, în care s-a trezit adevărată întrebare despre semnificația vieții, pot produce o dorință independența. Chiar și această dorință le-a fost data de sus, dar ei trebuie să „lucreze” cu ea, prin muncă într-un grup.

Deci, de unde luăm putere pentru asta? Unde găsim metodă? Cum știm măcar ceea ce ni se cere?

De aceea a avut loc Shevirat HaKelim (spargerea vaselor). Dacă ar fi fost o creatură, nu ar fi avut nimic de făcut; nu ar fi fost capabilă să facă ceva. Nu e nicio întâmplare că Adam HaRishon (Primul om) era numit „înger”, pentru că aparținea nivelului animat. Dar, atunci când mai sunt alți oameni în afară de mine, care întreabă aceeași întrebare, atunci ne putem sprijini unii pe alții prin conexiunea întrebărilor noastre. Dacă învingem egoul nostru , atunci fiecare dintre noi implementează în toți dorințele lui arzătoare, surplusul lui, semnificația vieții fiind direcționată spre dăruire.

Și asta face posibil că noi să avansam.   În acest fel, eu folosesc dorințele pe care Creatorul le trezește în prietenii mei. Deși aceste dorințe nu sunt ale noastre, noi le implementăm în fiecare din grup, și asta deja este muncă noastră, mulțumită căreia noi formăm în fiecare o și mai mare dorință, o „valoare adăugată”. Esențial, în acest fel noi facem muncă Creatorului. Este clar că Lumina o face, dar noi o organizăm.

Așa noi reproducem operația pe care Creatorul a făcut-o în Ein Sof (Infinit), creând o dorință. Deși asta nu este un act de creație nou și neobișnuit, cu toate acestea, este un surplus adevărat. Creatorul a început creația, și în cele din urmă, noi o completama€¦

Din a două parte a Lecției zilnice de Cabală, 6/21/13, Zoharul

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că „dorința este în inimă copiilor lui Israel în orice moment, iar dacă ei ar fi cerut cu adevărat, ar fi fost recompensați cu prezența Divinității.” Ce înseamnă „Dacă ei ar fi cerut cu adevărat”?

Răspuns: O dorință puternică înseamnă că noi vrem doar un singur lucru, și nimic altceva: doar să fim incorporați unul în altul și în toți, așa încât să nu mai fie loc pentru nimeni în conexiunea dintre noi, și de fapt, se formează un vid spiritual. Noi avem o dorință arzătoare ca doar Creatorul să poată apărea în acel spațiu gol.

Un asemenea loc este descoperit între noi și nu aparține niciunuia dintre noi, iar în același timp, ne aparține tuturor. Nu există nimic din egoul nostru aici. Noi descoperim o dimensiune superioară în conexiunea dintre noi.

Egoul nostru este în exterior, iar noi ne adunăm înăuntru, așa încât, în centru este un spațiu gol care nu a existat înainte. Nu există așa ceva, un spațiu gol, dar aici este format, iar noi simțim că nu este nimic acolo, nici măcar Creatorul.

Am format o astfel de zonă, aruncând egoul nostru deoparte, iar dorințele noastre arzătoare de a fi incorporați unul în altul, sunt unite într-o intenție pură, prin repulsia noastră față de ego. Așa că, acest loc devine gol, și deja aparține unei alte dimensiuni.

Spațiul în care ne aflăm, aparține nivelului animat, iar zona goală este locul pentru formarea omului. Aici este locul unde Creatorul este revelat: primele 10 Sefirot, care suntem noi, cei incluși în această conexiune.

Din a două parte a Lecției zilnice de Cabală, 6/3/14, Shamati nr.66

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum cineva vede tot ce cabaliștii au scris, printr-o singură formulă numită „unitate”?

Răspuns: Unitatea este că focusul unui apărat foto. Totul se întâmplă printr-un mic orificiu, care concentrează toate razele luminii. Dacă acest punct focal nu există, nu are loc pe unde să treacă lumina.

Primele aparate foto erau compuse dintr-un disc sensibil la lumina și o cutie cu o gaură mică. Asta e tot!

Principalul lucru era că toate razele de lumina erau concentrate în acest orificiu, și ajungeau la discul fotografic. De fapt, nimic altceva nu era necesar, decât acest orificiu foarte comprimat.

De asta avem noi nevoie. Această este natură unității, care comprima totul într-una; atunci întreagă poză poate intră în acest mic orificiu. Cu cât este mai mică gaură, cu atât imaginea este mai acurata și mai clară, de o mai înaltă rezoluție.

Asta este aparent opusul la ceea ce ni se pare nouă. Nouă ni se pare că este necesar să deschidem cel mai larg canal pentru lumina. Totuși, asta e de fapt realizat prin cel mai mic și compact orificiu.

Merită să ne gândim la acest exemplu, pentru că în el vedem o comparație între fenomenul fizic și fenomenul spiritual.

Întrebare: Ce trebuie să trecem prin acest orificiu?

Răspuns: Nu e necesar să trecem nimic. Lumina se află într-un repaus absolut. În momentul în care orificiul pentru unitate este creat, imediat Lumina va pătrunde și va trece dintr-o lume în altă.

În momentul în care reușim să ne conectăm între noi în forma unui astfel de orificiu, ceea ce înseamnă momentul în care noi toți reușim să ne strângem într-un întreg, devenim un canal pentru Lumina. Această unitate se transformă într-o conductă de Lumina. Și dacă această unitate nu există, Lumina nu pătrunde.

Întrebare: Deși pare atât de simplu, este greu de aplicat acest lucru! Cum construim acest orificiu?

Răspuns: Este o lege a naturii: dacă sunteți capabili, aplicați-o, dacă nu, nu. Este necesar să învățam din natură, de la nivele mineral, vegetal și animal, și să aplicăm aceleași legi, dar la nivelul uman, pentru a ajunge la armonie și o natură perfectă la nivelul nostru.

Aveți un exemplu, deci aplicați-l la nivelul vostru. Asta este dificil, dar va dăm ajutor. Cabaliștii din toate generațiile au scris despre asta; v-au dat un ghid; v-au adus la un grup; ceea ce va rămâne vouă este doar să îl aplicați. Este imposibil să se facă și mai mult pentru voi, pentru că atunci nu ar mai fi muncă voastră, ci cea a Creatorului, și atunci creația și-ar pierde sensul.

Semnificația întregii creații este ca un om independent să se înalte din ea. Pentru totdeuna, de când a fost Tzimtzum Alef (prima restricție), a fost luată o hotărâre: Invitatul trebuie să ajungă să dăruiască gazdei. Trebuie să facă asta singur, și nu e loc de niciun compromis aici. Prin conexiunea dintre noi, realizăm această stare, această decizie care a fost luată.

Dificultatea este doar că noi nu cerem Creatorului să ne ajute!

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabală, 6/3/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Midrash Sefer, „Beshalach„: Când copiii lui Israel au traversat Marea Roșie, Creatorul a făcut pentru ei 10 miracole diferite.

1.   1. A împărțit marea în două.

Primul miracol este împărțirea mării în două părți, când obstacolele pe care le-a avut poporul Israel în calea lui de a atinge spiritualitatea, sunt împărțite în linia stânga și dreaptă.

Traversând apa care s-a retras la margini, înseamnă să mergi de-a lungul liniei de mijloc, care nu există cu adevărat, căci omul însuși este cel care o stabilește, prin combinația corectă între linia dreaptă și stânga.

Cu atât mai mult, linia dreaptă și stânga, nici ele nu există. Există doar o bucată mare de dorințe înaintea ta, iar tu însuți trebuie să le împarți, prin propriile tale însușiri. Pot să lucrez cu asta pentru binele Creatorului (linia dreaptă), dar nu pot să lucrez cu celelalte însușiri (linia stânga). Și treci prin mijloc, folosindu-te de ambele linii. Această acțiune se numește împărțirea mării în două.

2. A fost creată deasupra capetelor evreilor o învelitoare protectoare care se aseamăna cu un acoperiș.

Acoperișul simbolizează Lumina Înconjurătoare.

3. Apa a fost împărțită în 12 pasaje separate (un pasaj pentru fiecare trib).

Fiecare proprietate a unei persoane, vede diferit pasajul între linia dreaptă și stânga, și dintr-o perspectivă total diferită a egoului său, conform propriilor puteri. Asta se referă la însușirile interioare ale unei persoane, care acum pătrund în lumea spirituală, și se nasc în ea.

4. Pamantul de sub picioarele copiilor lui Israel, era complet uscat.

A traversă pe pământ uscat înseamnă a distinge între însușirea de a primi și însușirea de a dărui.

5. Pământul de sub picioarele egiptenilor se asemăna cu mortarul. Această era răzbunarea, ochi pentru ochi, direcționată către egiptenii care au subjugat evreii, și i-au obligat să producă mortar.

Egiptenii nu pot distinge între pământ și apa superioară, însușirea de a primi și însușirea de a dărui, și astfel, ei se scufundă și rămân blocați în noroi.

6. Apa a devenit solidă, că pietrele, și rănește egiptenii care fug după copiii Israelului.

Se referă la forțele Gevurot (însușirile lui Dinim). Astfel, apa care ar trebui să fie catifelată și o sursă a vieții, devine opusul, o forță rigidă, cu privire la egipteni (însușirile egoiste separate).

7. Apa care a devenit solidă, a format un perete decorat cu un mozaic.

Toate însușirile egoiste ale unei persoane, care sunt în subconștient și necorectate, sunt conectate cu însușirile altruiste, care și ele încă sunt neclarificate și neclasificate. Ele sunt un fel de noduri de lanț la picioarele ei, care îi pun obstacole ascuțite, pe care nu le poate trece. Acest întreg mozaic este în interiorul unei persoane.

8. Pereții formați de apa solidificata, erau transparenți, ceea ce a permis fiecărui trib să vadă celelalte triburi avansând (ceea ce le-a dat un sentiment de încredere și siguranță).

„Pereții formați de apa solidificata, erau transparenți,” înseamnă că toate însușirile se pot vedea una pe altă, căci ele avansează împreună.

Datorită conexiunii lor, diferitele însușiri sunt considerate un întreg. Asta înseamnă că sunt conectate și că în același timp sunt separate.

Fiecare trib are rolul lui, și de aceea, contrar mișcării comune, ele avansează pe cont propriu. Oricum, mișcarea face că totul din sistem să dispară, și să formeze un întreg alcătuit din cele 12 triburi.

Astfel, mișcarea e comună, dar fiecare trib are drumul sau. Nu întâmplător era interzisă căsătoria între triburi, căci așa, o persoană ar fi încălcat regulă și însușirile. Fiecare poate fi corectat de el însuși.

Doar după distrugerea Templului, căsătoria între triburi a fost permisă, căci atunci a avut loc căderea de la nivelul superior.

9. Dacă unui evreu îi era sete, trecând Marea Roșie, era destul pentru el să își întindă mână și peretele se topea așa încât să îi dea apă minunată de băut.

Fiecare ar fi putut deveni infinit de puternic, prin Lumina Hassadim (Milă). Tot ce trebuia să facă, era să își întindă mână. O mână este dorință de a primi și totul depinde de intenția cu care cineva îndeplinește această dorință.

O lipsă a calității Hassadim, pe care vrea să și-o însușească, o persoană o simte că sete, „Eu vreau o și mai mare calitate de a dărui. Am nevoie acum de ea că viața, că apa.”

Cu atât mai mult, nu e vorba de apa sărată, căci scoatem afară toate Gevurot din ea, toate tendințele rele. Dacă avansezi cu intenția corectă, apa sărată devine apa pură, și nu rămâne nimic în plus în ea.

10. În momentul în care evreul își potolește setea, peretele devine solid din nou.

Prin rugăciunea lui, o persoană parcă topește peretele de apa înghețată, căci fără asta, s-ar reîntoarce să fie din nou o însușire superioară, o forță superioară.

Este interesant să comparam cele 10 miracole cu cele 10 plăgi din Egipt, căci ambele simbolizeza aceeași acțiune, dar la nivele diferite. Totul depinde de dorință pentru care ea este destinată: o dorință nepregătita, fără un Masach (ecran), fără o aspirație de a avansa în direcția de a dărui, care este tipică Faraonului și egiptenilor, sau invers, dorință cu scopul de a dărui. Aceeași acțiune de Sus, invocă diferite rezultate.

Din „Secretele cărții eterne”, KabTV, 4/30/14

Filed under: Creatorul, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Leviticul” 10:1-10:3: Și fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ele și peste el au pus tămâie și au adus în fața Domnului foc străin pe care El nu-l poruncise lor. Și focul a ieșit de la Domnul și i-a mistuit și ei au murit în fața Domnului. Atunci Moise a zis către Aaron „Asta este ceea ce a spus Domnul [când a vorbit] ‘Voi fi sfințit prin aceia care se apropie de Mine și în fața poporului Voi fi glorificat‘ ”și Aaron tăcea.

Focul este Lumina de Hohma la care fiii lui Aaron au încercat să urce, să se sfințească și să se ridice la următorul nivel. Dar ei nu au fost în stare să facă asta, fiindcă au făcut aceeași greșeală pe care o făcuse și Aaron. Dar această greșeală a fost necesară pentru a descoperi stratul de ego care încă era ascuns în întreaga tabără, în toți oamenii, în întregul grup.

Ca de obicei, totul a fost revelat prin greșeli. Nu se poate face nimic în legătură cu asta. În felul acesta sunt rezolvate problemele noastre.

În momentul în care Aaron și-a corectat greșeala cu vițelul de aur, următorul nivel a fost revelat imediat. Fiii lui, Nadav și Avihu au vrut să facă o urcare și mai înaltă. Este vorba de același Aaron dar la nivelul său următor numit „fii”.

Ei au încercat repede să adune la un loc toate sufletele sparte, incluzând și dorințe asupra cărora nu erau gata să facă muncă spirituală, să depășească aspirația lor de conectare între ele. Cu alte cuvinte, e nevoie tot timpul să se măsoare foarte precis la ce nivel cineva poate fi apropiat de altcineva.

Să presupunem că tu și cu mine suntem prieteni. Ne putem întâlni, putem sta la o cafenea sau să mergem împreună într-o excursie. Cu toate astea, dacă ar fi fost să vin să locuiesc la tine sau tu la mine, atunci ar fi apărut probleme mari între noi fiindcă în noi, în ființele umane, s-ar descoperi astfel de caracteristici egoiste cu care noi nu putem să ne descurcăm și să le depășim. În loc să am o dorință și mai mare să mă conectez cu tine, nu aș reuși să scap de gânduri ce nu pot fi depășite, astfel încât tu, până la urmă, mă vei părăsi.

Deci, totul trebuie făcut treptat. Fiii lui Aaron însă, au făcut o acțiune înainte de vremea ei. Dar dacă nu ar fi făcut-o, atunci răul nu ar fi fost revelat. Deci, în viața de grup, între oameni, în fiecare om, există totdeauna unele obstacole.

Ca regulă generală, în zilele noastre sentimentul spargerii este descoperit prin activitățile de grup. Nu este însă spargerea, ci descoperirea răului ascuns în noi și pe care trebuie să-l descoperim, să-l simțim și sub nicio formă să nu ne pară rău și să ne plângem de asta. În schimb, trebuie să fim bucuroși și să mulțumim pentru această descoperire și atunci să începem să lucrăm cu răul, să-l corectăm.

Întrebare: Rezultă că, deoarece nu au fost corectați, fiii lui Aaron par să fi sărit un nivel?

Răspuns: Fiecare nivel începe noaptea „..Și a fost seară și a fost dimineață, prima zi” (Geneza 1:5).

Deci totul începe cu descoperirea răului – totdeauna! În momentul în care Aaron a corectat păcatul vițelului de aur, imediat i s-a revelat următorul nivel: fiii lui care au vrut să adauge o conexiune și mai mare la ceea ce a făcut Moise cu Aaron și cu poporul.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 15/01/2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→