Astazi, intelepciunea Cabalei trebuie sa fie dezvaluita lumii. In vremurile noastre, toti trebuie sa stie care este scopul vietii si cum sa ajunga la radacinile creatiei. Atingerea radacinilor poate fi comparata cu un fruct, unde viata spirituala a persoanei si dezvoltarea sa spirituala se potriveste cu aspiratia unui fruct de a deveni copac.

In una din aceste scrisori, Rabash explica cum „aspiri” sa doresti folosind analogia aspiratiei de a deveni copac in lumea noastra. O cultivam in cele patru stadii HaVaYaH pana cand obtinem dorinta de a darui, dupa care incepem sa folosim dorinta de a primi pentru a darui. Acesta este „fructul”, insemnand sfarsitul corectiei omului, maturitatea sa.

Dar in acelasi timp, infruntand intrebarea despre sensul vietii, o persoana vine la intelepciunea Cabalei, locul in care este actulizata de indivizi care au intrebari asemanatoare. Aceasta este perioada denumita  „Lo Lishma” (nu pentru numele ei). Persoana se apropie in stil egoist, dar acum doreste sa obtina lumea spirituala si sa adune „fructele”, raspunzandui-se astfel la intrebari despre scopul vietii. Datorita naturii omului, el nu poate intelege cum poate obtine asta in alt fel.

In acest fel plantam samanta in pamant, si incepe sa evolueze. La inceput, merge pe cararea batuta a egoismului si intotdeauna se poate se poate baza pe el, vazand un viitor luminos in fata. Dar dupa un timp (cateodata cativa ani), el experimenteaza un sentiment evocat de Lumina care Reformeaza: El incepe sa simta natura sa egoista.

Apoi, el descopera ca lumea spirituala nu poate fi atinsa folosind sentimentele sale si mintea in mod obisnuit; el realizeaza ca poate fi atinsa doar in opozitie cu ceea ce a fost pana acum. Si  persoana incepe sa isi piarda aripile. Nu se mai poate misca inainte cu fermitate, deschizand fiecare usa cum a facut inainte. In acest punct, el trebuie sa inceapa sa munceasca cu el insusi evident din afara, ceea ce inseamna cu ajutorul mediului: in grup, cu un profesor si textele Cabaliste.

Trebuie sa se intinda dinauntru in afara, si doar atunci, avand completat cercul, persoana se poate trata pe sine ca pe o samanta plantata in pamant. Va invata sa tinda spre aceasta samanta astfel incat poate germina, si nu sa se usuce afar in nisip. Va asigura si conditiile nutritive pentru ea: minerale, apa si lumina, tot ceea ce este ecesar pentru ca ea sa creasca. S doar atunci samanta sa va germina.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Pentru ca omul este copacul pe camp”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi existam in prima si singura realitate creata de Creator, dar o descoperim doar pana la gradul in care ii corespundem si suntem similari cu ea in proprietatea noastra. Realitatea insasi este constanta si neschimbata, si este numita Lumea Infinitului.

Intre timp, noi existam in dorinta de a ne bucura, proprietatea opusa lumii Infinitului: intentia de a primi in locul celei de a darui. Noi ne putem corecta executand corectiile de mai multe ori, pana la de 125 de ori. Fiecare corectie a noastra se traduce in noi printr-o noua atingere, si in acest fel avansam.

Aceasta este o avansare pas cu pas care ramane prin legea echivalentei formelor, si acolo nu este loc pentru compromis: Suntem situati intr-un sistem care opereaza ca si organismele vii.  Daca ii corespunzi, o primesti in mod corespunzator, si daca nu, o vei primi conform acestei lipse de asemanare. Constant interactionezi cu natura pana in masura asemanarii si puterea fortelor cu care vii in contact.

Daca nimic nu se schimba in noi, ar trebui intotdeauna sa ramanem in aceasi stare. Dar deoarece Reshimot (genele informationale) sunt constant crescatoare si se schimba in noi, devenim din ce in ce mai opusi cu natura si diferiti de ea din ce in ce mai mult. Este exact ceea ce simtim ca si acumulare si manifestare a diverselor dorinte neimplinite si a problemelor.

In acest fel simtim fortele care ne preseaza cu o presiune crescatoare din partea raului. Aceste forte in mod inevitabil ne vor obliga sa ne indreptam inspre scop, insemnand sa cautam cum sa atingem asemenarea cu natura.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/20/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse  – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe masura ce examinam universul, vedem ca natura impreuna cu lumea noastra ne sunt ascunse. Noi dezvaluim lumea de-a lungul a mii de ani, din generatie in generatie si devenim mai familiari cu ea.

Creatorul este forta comuna a naturii si pentru asta avem nevoie de ceva mai mult timp ca sa Il atingem. Si totusi, de ce ne este ascunsa realitatea? De ce se ascunde Creatorul de noi?

Pentru ca El nu este ca si legile naturii conform Lui: nivele mineral, vegetativ si animat ale dezvoltarii, sau nivelul uman. El este legea comuna care contine gandul, la fel ca si inceputul si sfarsitul universului. Totul este inclus in El. Atunci, de ce a creat totul astfel incat sa fie ascuns de noi?

Ce este atat de special in a obtine revelatia Lui in felul nostru si sa Ii cerem sa ne ajute cu asta? Ce este acest joc? Se ascunde de noi, si noi trebuie sa suferim de-a lungul miilor de ani a dezvoltarii noastre, pana cand venim la intrebarea „De ce este Creatorul ascuns?” Doar atunci intelepciunea Cabalei, metoda de revelare a Creatorului, este dezvaluita. Ce obtinem din asta? Deci, il revelam pe El, si ce se intampla atunci?

Oamenii spun ca vom fi fericiti atunci pentru ca Creatorul este bun si face bine, si vom exista in dragoste deasupra la toata suferinta, odata ce am atins revelarea Lui. Totusi, daca Creatorul este forta infinita de dragoste si daruire, atunci de ce ne-a creat sa fim atat de mizerabili si dezgustatori? De ce trebuie sa muncim atat de mult ca sa ajungem la cel care ne iubeste?

Vedem ca totul este la fel in lume. Oamenii care au trecut prin diferite obstacole in drumul lor pentru a obtine dragostea, unitatea si revelarea o pretuiesc. Ei simt cum beneficiaza si descopera ceva maret, drag, important.

Vedem si cu fiecare persoana in lumea noastra in mod esential doreste sa fie iubit pentru ceea ce este. Totusi, acest fel de relatie dintre noi nu poate exista. Doar o mama experimenteaza aceste sentimente fata de copilul ei, si aceasta dragoste este corporala si animalica. Este naturala pentru mama si o obliga sa isi iubeasca copilul, sa ii dea viata, sa il sustina si sa ii faciliteze dezvoltarea viitoare.

Aceasta este singura exceptie. Deoarece noi nu ii iubim pe ceilalti pentru cine sunt, dorim sa avem dovada a felului in care asta ne va aduce un beneficiu. Tot acest ajutor in a intelege, cel putin intr-o anumita masura, de ce Creatorul are nevoie de acest joc (ascunderea)

El vrea ca noi sa venim la aceasta dragoste fara sa asteptam vreun baneficiu. La fel cum dorim sa fim iubiti pentru ceea ce suntem, El de asemenea doreste sa fie iubit pentru ceea ce este fara sa asteptam vreu castig personal. De aceea nu putem intelege cum sa incepem sa stabilim o conectare cu El inainte sa ne eliberam de egoul nostru.

Primul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a dezvolta senzatia de Creator in noi, este sa ne ridicam deasupra naturii noastre. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne ridicam deasupra interesul personal, deasupra la „ce castig din asta”?

Asta va fi posibil cand reusesc sa ma eliberez de el,  cand daca nu as fi existat, daca as fi fost absolut independent si obiectiv, as fi in stare sa judec lucrurile in acest fel. Atunci as putea incepe sa il percep pe Creator, forta daruirii, forta binelui din acest moment incolo.

Altfel, daca ar fi sa se dezvaluie pe Sine, as veni la El pentru ca asta ma va avantaja. Si asta pentru ca daca as fi simtit ca El doar arata dragostea, siguranta, sanatatea si fericirea as fi fortat sa Il iubesc pentru ca El este sursa a tot ceea ce este bun. Aceasta dragoste ar fi impusa si dependenta.

De aceea am nevoie sa ma inarmez cu un ecran, o restrictie si anti-natura mea, si sa ma eliberez de egoul meu. Atunci, amandoi am fi purtati de o infinita si pura dragoste fara beneficii personale, si am incepe sa intelegem ca nu Creatorul este cel care se ascunde de om, ci omul Il ascunde cu egoul sau.
Din Lectia introductiva “De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din nefericire am fost crescut să cred faptul că Creatorul este un bătrân care stă undeva în cer. Acum, când studiez Cabala, înțeleg că asta este o percepție falsă. Cum pot să scap de acest stereotip copilăresc?

Răspuns: Asta nu privește copilăria cuiva. Umanitatea  a dezvoltat acest mit cu mult timp în urmă. Este natural pentru noi să ne imaginăm în acest fel existența a ceva. Au fost spuse, din generație în generație, povești despre existența uni forțe pe care oamenii o asociază cu o imagine care are picioare și brațe, conform înțelegerii omului.

Creatoul nu are nicio formă sau imagine. Creatorul este Natura și, deoarece ambele cuvinte au aceași valoare numerică, ele reprezintă același obiect. Creatorul este legea generală a Naturii și Natura este o forță. Și noi suntem forțe, de asemenea, chiar dacă avem impresia că imaginile, materia și natura există în nivelele mineral, vegetal și animal. La fel cum pe ecranul televizorului vedem imagini diferite, așa vedem noi totul și în această lume. Ne-o imaginăm în capul nostru.

Imaginea Creatorului ca un om bătrân în cer este o greșeală gravă și crează o percepție distorsionată a realității. Înțelepciunea Cabala a fost ascunsă și chiar Iudaismul nu a spus oamenilor ce este Creatorul. Asta a dus la faptul ca oamenii au început să creadă aceste mituri. Credințe similare există printre națiuni.

Noi asociem lucruri cu Creatorul, lucruri pe care în mod normal le asociem cu oamenii din lumea noastră: Dacă îi dau Lui ceva, atunci El îmi va da binecuvântări, sau dacă îi dau un dolar, El îmi va da doi. Credem că dacă îl mituim, vom primi un tratament mai bun de la El și viața se va întoarce în bine.

Totuși, cu fiecare zi care trece, devine din ce în ce mai clar faptul că relați noastră cu Creatorul trebuie să se construiască numai în direcția corecției noastre. El ne cere doar un lucru: să fim un singur om cu o singură inimă și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.

Din Lectura de introducere “De ce este ascuns Creatorul” 12/14/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar, Introducere, Art. „Magarul conducator”: Ei spun, „ Este Rav Hamnuna Saba,” pentru ca acum au recunoscut puterea sa, ca a fost Rav Hamnuna Saba insusi si nu cum au gandit ei inainte – ca a fost doar fiul lui Rav Hamnuna Saba.

Intrebare: De regula invatam ca „fiul” este nivelul urmator al „tatalui”. Deci de ce acest paragraf spune ca fiul lui Hamnuna Saba este mai mic in grad decat el?

Raspuns: In timpul coborarii de Sus, fiecare grad mai mare este mai inalt. Astfel bunicul (Saba in Ebraica) este cel mai inalt nivel, si tatal (Aba) este sub el, si cel mai de jos este fiul (Ben).

Urcam nivele de jos in sus, trecand prin ele in ordine inversa: de la bunic, la tata, la fiu. Un „fiu” este cel mai avansat nivel, deasupra tuturor. Dar in timpul coborarii gradelor, fiul este sub toate celelalte.

Nivelele prin care „magarul conducator” trece sunt nivelele lumilor. Aceste forte coboara de la inaltimea celor 125 nivele in forma de „bunic” si „tata”, fiind mai inalte decat fiul.

Dar cand inteleptii urca, nivelele lor de atingere: bunic, tata si fiu sunt exprimate de sus in jos, caz in care fiul este cel mai avansat nivel.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala din  1/20/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

In “Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”, Nr 4, Baal HaSulam scrie: “Creatorul pune o soarta buna in mainile omului… iar alegerea sa se refera doar la a o intari”. Creatorul conduce persoana spre prieteni si studiu, dar restul depinde de el. Nu te astepta ca cineva va face munca asta pentru tine.Este treaba ta sa iti sortezi uneltele si sa le aranjezi corect.

« Dar nu inteleg nimic! Nu pot studia, nu stiu cum sa ma refer la prieteni si sunt confuz si pe interior si la exterior » ! Te poti plange mamei tale, dar degeaba te plangi legii creatiei. La fel cum degeaba te certi cu legea gravitatiei.

Creatorul este legea naturii, care este daruire absoluta. Daca te sincronizezi cu asta, te simti bine, si daca nu, te simti rau in masura in care este nepotrivire. De fapt, ambele corespund nivelului tau de dezvoltare. In mod similar, in lumea noastra, tratam copii, adolescentii, adultii si batranii diferentiat, cu respect pentru anii lor.

Imaginadu-l pe Creator incorect, ii atribuim Lui anumite calitati si sentimente umane care ne caracterizeaza. Tot incercam sa il « convingem » sperand ca se va razgandi. Este cea mai serioasa greseala produsa de natura noastra egoista.

Inca de la inceputul timpului, oamenii au facut aceeasi greseala: Au transferat proprietatile lor asupra lumii inconjuratoare. Cerem si asteptam reactia chiar de la animalele de casa. La modul general asteptam sa gasim asemanare cu noi insine si concordanta in imaginatia noastra in toate nivelele naturii, inclusiv la nivelul vorbitor.

Aici difera intelepciunea Cabalei de toate religiile si credintele. Este scris : « Legea este stabilita si nu poate fi incalcata ». « Nu mi-am schimbat HaVaYaH ». Lumina Superioara ramane in repaus absolut, si toate schimbarile au loc doar in vase. De asemenea intreb Creatorul sa schimbe sau sa stie ca trebuie sa ma schimb si eu.

Rugaciunea mea este legata de mine. A ma ruga inseamna sa ma judec si sa ma schimb. Aceasta este singura cale pe care as putea primi un raspuns diferit de la legea neschimbata. Aceasta este de fapt ideea. Religiile nu vorbesc despre transformarea omului ; sugereaza ca ar trebui sa il « mituiesc » pe Creator prin actiuni mecanice sau rugaciuni inflacarate. Oamenii cred ca ii va ajuta, cu toate ca istoria umanitatii arata exact contrariul.

Cabala arata ca tu esti cel care trebuie sa se schimbe, nimeni altcineva. Continua sa ceri Creatorului cum ai facut inainte, dar pentru un motiv diferit: Aceasta este dorinta Sa, si tu faci asta impotriva dorintei tale.

Stai in fata Luminii. Schimbandu-te si devenind asemanator Creatorului in calitati, incepi sa percepi influenta sa care inainte a ramas in afara simturilor tale. Devii un vas pentru Lumina si cresti pana cand te umple cu totul.

Ca sa anticipezi Lumina Superioara nu inseamna sa fluieri in vant. Fa o miscare interioara spre El, doreste-ti sa te schimbi si te va  influenta. Toate schimbarile pe care le vedem in Lumina sunt schimbarile din interiorul nostru.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/17/2010, “Creatorul a facut inclinatia spre rau si a adus Torah ca si condiment”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că am ajuns deja la stadiul în care toate cele şapte miliarde de oameni din lume studiaza şi actualizeaza Cabala. Acum, un copil se naşte în această lume. Ce se întâmplă cu el? El va trebui să înţeleagă  sensul cel rău, în scopul de a ajunge la cel bun? Dar la acea vreme, lumea va fi deja corectata, deci cum va simţi el răul?

Răspuns: În această lume există doar o reînnoire de corpuri fizice, dar nu si de suflete. Prin urmare, copiii care se nasc astazi sunt suflete vechi care dobândesc noi organisme. De aceea noi nu acordam atenţie vârstei unei persoane. Indiferent dacă un corp fizic a murit sau s-a născut să trăiască în această lume, sufletul continuă  încarnările sale.

Tu de fapt întrebi: Dacă toţi oamenii isi corecteaza ego-urile lor, va fi necesar ca mai multe persoane să se nască? Nu, sufletele nu vor mai trebui să se nască. Cu toate acestea, nu vom trăi pentru totdeauna biologic. Vom începe să simţim cum se schimbă lumea noastră, care achiziţionează treptat calităţile Lumii de Sus.

În măsura in care fiecare dintre noi şi noi toţi împreună suntem corectati intr-un singur sistem, percepţia noastră despre lume se schimba, de asemenea. Când ne vom urca de la primul nivel al lumii spirituale, la al doilea şi apoi la al treilea, vom merge de la o lume la alta. Şi când vom atinge starea de corecţie deplina în interconectarea comuna, lumea noastră va fi distrusă.

Este scris, „Şase mii de ani de tăinuire şi un an de distrugere.” Acesta va fi al saptelea mileniu. „Lumea va fi distrusă” înseamnă că această lume va dispărea din senzaţia noastră, deoarece noi o percepem prin egoismul nostru comun. De îndată ce egoismul nostru se întoarce spre daruire si iubire, atunci in loc de aceasta lume vom simţi lumea de sus.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall din 1/11/11

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul creaţiei îmi este clar în principiu. Ce nu inteleg este de ce a făcut Creatorul asta? Pentru ce are El nevoie de mine ? De ce a făcut El totul în acest fel?

Răspuns: El a făcut-o din două motive: În primul rând, natura Lui este Cel bun care face binele, în sensul că El a dorit să ne dea o infinită împlinire mai presus de timp, mişcare, spaţiu, precum şi de toate limitările. În al doilea rând, această împlinire trebuie să fie de acelaşi grad ca şi Creatorul, astfel încât sa ne bucuram de un statut egal cu al Lui şi să fim asa cum este El. Cu toate acestea, noi trebuie să realizam acest lucru noi insine, dobandind independenta si crescandu-ne pe noi insine la nivelul Sau.

Încă nu înţelegem cum putem ajunge la un astfel de statut, dar vom ajunge la o poziţie egală cu a Creatorului şi îi vom deveni egali în tot. Forţa iubirii şi bunătatii, care de fapt este Creatorul, Il obligă să creeze o fiinţă şi s-o duca la perfectiune. De fapt, noi suntem deja în această stare completa, deoarece El ne-a creat iniţial ca atare.

El nu ne-a creat în aceasta forma josnica in care ne aflăm în acest moment, astfel încât sa fim nevoiţi să ne reconstruim din nou. Nu, tot ce trebuie să facem este să descoperim conditia noastra adevarata. În ceea ce-l priveşte pe Creator, suntem încă perfecti în relatie cu El.

Dacă nu vom obţine acest statut independent, nu vom fi capabili să experimentăm lumea şi viaţa în Infinit. Am putea experimenta aceasta chiar acum, dar din moment ce Kelim (vasele, dorinţele) nu sunt încă dezvoltate, noi percepem această lumea în schimb.

Din Prelegere introductivă „De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010
Trad

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tranzitia de la senzatia prezenta, interna la cea externa este provocarea cea mai mare pe calea evolutiei. In lumea fizica, egoismul este cel care ne face sa crestem furnizandu-ne motivatia naturala de a cauta. In lumea superioara, simtim ce minunat este sa pasim intr-o noua dimensiune. Incepem sa o vedem si sa o experimentam, si sa simtim fortele care interactioneaza cu toate partile ei. Dezvaluim tesatura fortelor care ne conecteaza, care rezulta natural din dorinta noastra pentru atingerea spirituala..

Trebuie sa iesim din perceptia prezenta la una mai inalta, si care consta in ambele dimensiuni simultan. Este o tranzitie psihologica dificila pentru ca este ca si cand ne-am naste din nou.

La fel cum un nou nascut iese din locul existentei anterioare in lumea externa datorita eforturilor sale la fel ca si ale mamei sale, la fel trebuie sa trecem prin aceleasi stadii ale maturarii interne si necesitatii de a ne naste. Prin eforturile proprii, « ne intoarcem cu susul in jos », ceea ce inseamna ca ne-am schimbat complet perceptia asupra realitatii. Forta cu care mama impinge, se sincronizeaza cu forta cu care se misca embrionul, iar ca rezultat iesim afara in lumea externa.

Asta este cea mai serioasa stare si un punct crucial in vietile noastre. Pentru prima data in istoria umanitatii, se intampla in masa. In trecut revelarea dimensiunii superioare sau a lumii externe se intampla la nivel de individ. Prima persoana care a facut asta a fost Adam, acum 5771 ani. Dupa el, de-a lungul miilor de ani, multi altii au descoperit aceasta posibilitate, au atins-o si descris-o in cartile lor, care s-au pastrat pana astazi. In acest fel metoda continua sa se dezvolte.

Totusi, astazi, este transformata dintr-o intelepciune individuala intr-o intelepciune de masa. De aceea, este supusa unor modificari serioase. Suntem pionieri in punerea ei in practica, iar procesul va fi mult mai usor pentru restul omenirii. Ne vom naste primii, apoi toti ceilalti ne vor urma pe baza aceluiasi principiu.

Ar trebui sa constientizam cat de competitiva, profunda si unica este aceasta cale.

Din lecti din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Metoda Cabalista se bazeaza pe munca de grup, pe conectarea dintre noi, pe aspiratia tuturor de a ne aduna impreuna, sa adunam toate fortele comune, si cu efortul comun sa ajutam pe fiecare sa iasa in afara lui si sa vina la ceilalti. In realitate metoda este realista si simpla. Pentru a putea intelege lumea superioara, trebuie sa nu acordam atentie « atomilor » din corpul nostru si sa schimbam atentia golului din « spatiul interatomic ». Putem face asta in societatea umana sau intr-un grup mic care ne ajuta sa ne schimbam.

Trebuie sa fim impreuna, ajutandu-ne reciproc intre noi, si sa incepem sa ridicam atentia de la noi la ceea ce este in jurul nostru. Munca este neplacuta, neclara si foarte ne-naturala. Dar pentru asta Cabalistii au scris o cantitate enorma de materiale. Aplicandu-ne metodele Cabaliste, ne adunam la asta, o completam si o materializam. Incepem sa o acceptam si sa o simtim inauntrul nostru. Ca si pe o gaura o adaptam noua si timpului real, si o implementam in prezent.

De aceea, avem grija si o cautam, la fel cum dezvoltam faza realizarii practice a Naturii. Astazi metoda ne este aplicata, celor care dorim sa completam senzatia universului cu o parte aditionala, externa. Mai mult, asta nu este o simpla parte aditionala, ci cea mai  parte importanta parte . Incepem sa simtim forte, fenomene si actiuni in spatiul interatomic, insemnand 99%  din realitate. Pentru inceput, acest volum enorm este plin de ganduri, planuri, forte si interactiunea lor, si tot ceea ce ne face activi, partile mici, microscopice.

Aceasta atingere a radacinilor ne conduce in afara timpului, lipsa viziunii si supunerii, in esenta o stare de non-existenta, la o stare de claritate, eternitate si perfectiune. Asta este ceea ce adevarata realizare a stiintei Cabalei ne da.

Toate acestea sunt realizate in grup, unde incepem sa simtim cum sa iesim in afara, la perceptia altora. Trecem de la senzatia de “lumea dinauntrul meu” la senzatia “lumea in lume”. Daca exista miliarde de oameni sau suflete in locul meu, atunci iesind in afara mea incep sa percep fortele care actioneaza intre noi, si simt toate sufletele ca un intreg, ca un sistem inchis.

Astazi chiar la nivel material ceva ne spune deja ca lumea este globala si integrala, si totul in ea este interconectat. Deci, incep sa simt totul in afara mea. Astfel, obtin o dorinta mai mare, o forta, implinire, care este la dispozitia mea. Toate acestea devin “eu”. Nu mai exista oameni, ci forte simple care exista in aceasta forma.

In acest fel persoana incepe sa dezvaluie adevaratul volum si viziunea asupra lumii.
Din lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→