Tineti-va respiratia si veti scapa din valtoare
Acum, in aceste ultime zile dinaintea Conventiei, trebuie sa facem fata tuturor deranjamentelor, nelinistilor, pentru a creste pe toate planurile si trebuie sa devenim tot mai puternici. Trebuie să incercam sa explicam ca nu exista cale de scapare si ca avansarea este posibla doar daca devenim mai puternici, deasupra mintii si a ceea ce simtim, ca “un catar sub jug, ca un magar sub o povara,” adica facand eforturi fara sa ne folosim mintea si sentimentele.
Trebuie sa incercam sa primim o asemenea forta comuna, forta minunata a unitatii, de la grup in interiorul caruia traieste Creatorul. In acest fel vom ascede!
In mod diferit fata de celelalte religii si practici spirituale, in Kabbalah nu distrugem egoismul. Mai degraba dorim sa-l dezvoltam si sa acumulam provocarile pe care le prezinta pentru ca noi ne ridicam deasupra lui.
Prin urmare, lasati orice persoana sa vina cu incarcatura sa de egoism, indiferent ce inseamna asta. Prin folosirea lui ca un punct de plecare, trebuie sa cream o conexiune cu fiecare dintre noi. Asadar, in locul unui mic circuit pe care-l obtinem cand nu exista nici o opozitie intre noi, vom obtine un castig prin ridicarea deasupra opozitiei.
De aceea, timpul ramas este foarte intens si critic, cand suntem aruncati in directii opuse: intre bine si rau, confuzie si claritate. Trebuie sa ne bucuram ca faptul ca am obtinut aceste stari si lucrul cel mai important e sa nu ramanem indiferenti.
Si daca o persoana intr-un final ajunge la Conventie dupa ce trece prin toate aceste valtori(vartejuri), atunci are cu ce sa vina! Si impreuna vom corecta restul!
Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 10/26/10, “600,000 de Suflete”
Incepem drumul nostru spiritual de indata ce obtinem o dorinta egoista relativ mare, urmare a dezvoltarii de-a lungul mileniilor, mai ales in aceasta incarnare, multumita punctului din inima.

Dragi prieteni va rog sa puneti intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti. Comentariile din paranteza imi apartin.
Este considerat un viciu sa te simti doar pe tine insuti, sufletul tau in locul sufletui unic, comun. Si totusi, unii oameni pot sa considere asta ca o mare realizare fiindca eu sunt totusi in Lumea Spirituala, impreuna cu Creatorul, chiar daca sunt separat de ceilalti. Dar daca un om atinge spiritualitatea, el simte ca aceasta stare nu e buna fiindca el este separat de ceilalti si sunt doua parti ale existentei.
Un om are nevoie de un factor extern pentru a fi capabil sa se priveasca din afara. Daca este inclus intr-un grup, atunci grupul joaca rolul acestui factor intr-un mod pozitiv, purtand omul mai departe si sprijinindu-l. Dar, daca omul are o conexiune slaba cu grupul, va avea nevoie de multe probleme interioare care sa-l impinga sa iasa afara, pentru ca atunci cand egoismul sufera, acesta isi doreste sa scape de el insusi.