Creatorul este Binele Absolut

Intrebari la postarea Kabalistii despre scopul creatiei, Partea 1

Intrebare: Merita viitoarea noastra stare corectata toata suferinta actuala?

Raspuns: Fara indoiala, de indata ce va veti ridica deasupra egoismului vostru si veti incepe sa va simtiti nu in corpul vostru ci deasupra lui, in ceilalti, in acest fel veti incepe sa va percepeti pe voi insiva ca parte a sufletului comun: sa ii simtiti, mai degraba pe ceilalti, decat corpul vostru. In consecinta, veti incepe sa simtiti bunatatea ce umple aceasta lume.

Intrebare: Ne inveti ca, Creatorul reprezinta legile naturii, fortele, cum este gravitatia in lumea noastra. Daca este asa, cum poate fi bun Creatorul?

Raspuns: Noi percepem orice forta ca fiind buna sau rea, in functie de felul in care ne afecteaza. Asta este, noi nu vorbim despre forta in sine, ci despre cum o percepem noi.

Filed under: Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Dragi prieteni, va rog sa puneti intrebari referitoare la aceste pasaje din marii Kabalisti. Promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

… toate lumile, Superioare si inferioare si tot continutul lor, au fost create doar pentru om (pentru ca acesta sa atinga completa echivalenta cu Creatorul). Acest lucru este asa, pentru ca toate aceste trepte si lumi vin sa completeze sufletele, in evaluarea Dvekut (echivalenta in calitati a iubirii si a daruirii), lucru care ne lipseste in comparatie cu Gandul Creatorului (asa cum a spus Creatorul: Eu am creat inclinatia rea in om).

La inceput, ei au fost restrictionati si coborati treapta cu treapta si lume dupa lume, jos in lumea noastra materiala(egoista), si sufletul, adus intr-un corp din aceasta lume, care este in intregime dorinta de a primi si nu de a darui (dorinta de a primi cu intentie pentru sine. Dorinta de a primi cu intentia de a darui este considerata a fi daruire. Prin urmare intentia determina natura actiunii sau dorintei), ca animalele. Este scris, Dintr-un tanar magar salbatic este nascut omul. Aceasta (dorinta de a primi cu intentia de a primi) este considerata o dorinta completa de a primi, si nu are nimic din forma daruirii. In aceasta stare, omul este privit ca fiind complet opus Lui, si nu exista departare mai mare.

Dupa aceea, prin sufletul care se imbraca in hainele cuiva, el se angajeaza in Tora si Mitzvot. Gradat si incet, de jos pana Sus, el obtine aceeasi forma (intentie) a daruirii ca si Fauritorul sau, prin toate discernamintele care se rezolva de sus in jos, care sunt doar trepte si masuri in forma dorintei de a darui.

Fiecare treapta superioara inseamna ca este mai departe de dorinta de a primi si mai aproape de a fi d oar pentru a darui. In final, cineva este recompensat devenind in totalitate daruitor si, deloc primitor

pentru sine (dupa ce cineva isi corecteaza intentiile in dorintele celorlalti). In acel moment, acela este intregit prin adevaratul Dvekut cu El, pentru ca acesta este singurul motiv pentru care omul a fost creat. Astfel, toate lumile si totul in ele au fost create doar pentru om.

-Baal HaSulam, Introducere la Prefata la Intelepciunea Kabbalah, Paragraful 9

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

Creatorul este binele absolut

Intrebari la postarea Kabalistii despre scopul creatiei, Partea 1

Intrebare: Citat: Si pentru ca El nu are dorinta de a primi, El este fundamental lipsit de dorinta de a face rau cuiva; asta este foarte simplu si clar. Este dorinta de a primi, cauza tuturor problemelor noastre? Suntem creati de a fi primitori, dar vom ramane asa, de vreme ce nu exista Daruitor fara primitori? Cum ne putem dispensa de aceste contradictii in asa fel incat dorinta de a primi sa nu ne dea motiv sa provocam rau cuiva?

Raspuns: Trebuie sa corectam egoismul prin opusul lui si sa continuam sa primim, dar sa primim de dragul daruirii.

Intrebare: Citat: Mai mult, este cu totul de inteles pentru mintea noastra ca prim concept, ca El detine o dorinta de a darui bunatate asupra celorlalti, adica a creaturilor Sale. Este imposibil sa fim de acord cu asta, de vreme ce multi dintre noi nu avem acest fel de perceptie. Putem doar sa presupunem ca este asa. Baal HaSulam spune ca noi ar trebui sa acceptam asta cu toata inima. Cum, facem asta practic?

Raspuns: Trebuie sa ne angajam in mod practic in corectarea noastra, astfel incat sa devenim similari cu Creatorul. Facem asta prin studiul sistematic al Kabalei si prin angajarea in grup. Nu sugereaza nimeni ca ar trebui sa fiti de acord cu asta; BaalHaSulam sugereaza sa descoperiti asta.

Filed under: Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: De ce este scris ca ascensiunea de la un pas spiritual la urmatorul pas are loc numai prin marirea Aviut (grosimea, consistenta dorintei) din ecran, daca Aviut este o caracteristica a vasului (Kli) si nu a ecranului?

Raspunsul meu: Ecranul este un vas spiritual. Dupa Prima Restricte (Tzimtzum Aleph), vointa de a primi nu mai poate servi ca vas. Vasul spiritual, Kli, este acela cu care eu pot plati.

Daca intru intr-un restaurant si spun ca imi este foame, ei nu se vor uita la dorinta mea de a manca; ei se vor uita la cati bani am, cu alte cuvinte, la ecranul meu. Asta inseamna ca evaluarea va fi in functie de grosimea (Aviut) a ecranului meu, sau de abilitatea mea de a primi in scopul daruirii, de puterea intentiei mele si de cantitatea de foste dorinte egoiste, pe care pot sa mi le atasez de ecranul anti-egoist si de intentia de daruire.

Cu un ecran care nu are nicio grosime, nimic nu poate fi primit, este doar o restrictie. O restrictie este un ecran cu grosime zero, ceea ce inseamna ca nu doresc sa primesc nimic pentru mine si nu stiu cum sa primesc pentru a darui.

Cat de mult pot primi in scopul daruirii? Pot primi cantitatea care este egala cu grosimea ecranului meu. Daca puterea ecranului meu este de 20 de grame, mi se va permite sa primesc exact aceasta cantitate, in scopul de a darui. Ambele actiuni trebuie sa se uneasca in ecran, atat primirea cat si daruirea. Cand sunt unite, va fi de dragul daruirii.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 23.0610, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment/Ask Question→

Zohar, capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit afara), Paragraful 88: Este scris, Un Psalm al lui David – cand a fugit. El a spus in psalm, cand a fugit, deoarece initial a crezut ca Creatorul il va pedepsi pentru pacatele sale, in lumea urmatoare. Si atunci cand a vazut ca El vrea sa se razbune pe el, in aceasta lume, a fost fericit, si a spus un psalm.

Aceasta lume si lumea urmatoarea sunt doua grade pirituale, pentru ca noi existam in Lumina Superioara si vedem calitatile noastre din jurul nostru, opuse acestei Lumini. Asta determina realitatea pe care o percepem.

In consecinta, orice stare pe care o experimentam este o stare a tainuirii Luminii Superioare, care se ascunde de noi in spatele calitatilor egoiste. Este relevata numai in masura in care calitatile noastre devin similare cu ea. Inseamna ca fiecare dintre starile noastre este numita lume, (In ebraica Olam din cuvantul Olama, sau ascundere), asta este masura ascunderii a ceea ce dobandim.

De aceea, aceasta lume si lumea urmatoare sunt doua grade. Unul este ceea ce simt si observ in acest moment, sau ce pot verifica, investiga si studia. Celalalt este starea la care aspir, masura ascunderii pe care vreau sa o descopar si sa o dobandesc, ating. Asta vor sa spuna Kabalistii prin lumea mea urmatoare.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar | Add Comment/Ask Question→

Dragi prieteni, va rog sa puneti intrebari referitoare la aceste pasaje din marii Kabalisti. Promit sa va raspund. Comentariile din paranteze sunt ale mele.

Este cunoscut faptul ca sensul (esenta) sufletelor copiilor lui Israel (aceia care aspira la Creator, indiferent de originea corporala) este ca ei sunt parte a Divinitatii Superioare (calitatea de a darui). Sufletul s-a depreciat (si-a diminuat calitatea de a darui) prin cauza si efect, treapta cu treapta, pana cand a devenit capabil sa vina in aceasta lume si sa imbrace acest corp murdar (egoist), (dorinta de a primi totul).

Prin respectarea Torei (studiind pentru a atrage Lumina corectiei) si observand Mitzvot din ea (creand grupul in Arvut, garantia reciproca, conditia de a primi Torah), el urca treapta cu treapta (in obtinerea calitatii de a darui) pana cand nivelul starii sale este completat (toate cele 613 dorinte sunt corectate), si este pregatit sa primeasca recompensa de la Cel Sfant (Creatorul, care este completa daruire si iubire). Asta a fost pregatit initial pentru el (in Gandirea Creatorului), insemnand atingerea Sfinteniei (Sfintenie = daruire si iubire asupra aceluia care beneficiaza) Torei, pe calea Lishma, In numele Creatorului (calitatile Lui, ceea ce inseamna similaritate cu El), care sunt cele 613 porunci.

Baal HaSulam, Introducere la cartea Din Gura inteleptului

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

Creatorul este Binele Absolut

Intrebari la postarea Kabalistii despre scopul Creatiei Partea 1

Intrebare: Acum, eu vad Creatorul ca fiind bun si face bine, chiar daca Ii reprosez des si cred ca El nu este drept cu mine si cu altii. In urmatorul moment, il vad negativ din nou pe El. Egoul meu imi creeaza aceasta imagine? Cum pot cere MAN (rugaciune)?

Raspuns: Studiaza articolele lui Rabash impreuna cu noi. El este singurul Kabalist ale carui articole descriu Legile spirituale in detaliu, precum si starile prin care trece o persoana pe masura ce le atinge.

Intrebare: Citez: Creatorul este bunatatea absoluta. Doresc sa il simt pe Creator, daruirea, tot timpul, dar cum sa o simt si cui sa o daruiesc? Pe de o parte, daruirea este binele absolut, dar pe de alta parte, este o simpla lege oarba. Daca noi suntem dorinta, care este materie, si trebuie sa devenim similari cu Creatorul, ce anume se presupune ca trebuie sa devenim? Prin a deveni similar cu Creatorul, ne vom transforma intr-o alta materie, o alta substanta, deci ce trebuie sa simtim?

Raspuns: Ar trebui sa stiti ca nu exista raspuns la aceasta intrebare. Veti gasi singuri propriile raspunsuri prin  realizare. Raspunsurile la intrebarile spirituale vin doar in masura intrarii voastre in calitatea spirituala a daruirii. Este posibil doar prin studiul practic si sistematic al Kabalei. Teoreticienii vor ramane cu intrebarile lor, dezmintind cu dispret Kabbalah in efortul de a se justifica ei insisi. Toate intrebarile voastre au gasit deja raspuns pe acest site, deci cititi-le!

Filed under: Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Intrebare: Ce este daruirea de dragul daruirii?

Raspuns: Daruirea de dragul daruirii este atunci cand nu simt placere cand imi implinesc dorintele personale ci atunci cand le folosesc numai ca un combustibil pentru a implini actul daruirii.

Continuarea intrebarii: Atunci cum poate acest combustibil sa difere fata de placere, daca singurul lucru care exista este vointa de a  primi (Kli) si implinierea ei (Lumina)?

Raspuns: Daca folosesc combustibilul numai pentru a completa munca mea implinindu-i pe altii, atunci implinirea mea este doar combustibul pentru mine. Daca, pe de alta parte, voi folosi implinirea, ca sa-mi ofer placere, inseamna ca primesc placere. Intreaba-te: Pentru ce lucreaza vehiculul meu? Ce subliniaza actiunile mele? Cine este beneficiarul eforturilor mele?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Importanta Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→