Noul meu articol pe San Diego Jewish World “Lipsa de unitate evreiască stimulează antisemitismul”

Cu cât pandemia se prelungeşte, cu atât lumea va îndrepta un deget învinovățitor către noi, către evrei. De câte ori va crește nenorocirea în întreaga lume, aceasta își îndreaptă furia către evrei. Cu câteva zile în urmă, politicianul canadian naționalist de extremă dreapta, Travis Patron, a lansat un videoclip în care declara: „Ceea ce trebuie să facem, poate mai mult decât orice, este să-i scoatem pe acești oameni, o dată pentru totdeauna, din țara noastră.” El nu este singur, iar aceste idei nu provin doar de la extrema dreaptă. Există numeroase dovezi de antisemitism şi de stânga și chiar persoane care nu sunt cunoscute pentru opiniile lor extreme, exprimă sau împărtășesc postări antisemite pe social media.

La fel ca evreii din Germania, înainte de al doilea război mondial, care au încercat să-i convingă pe naziști că sunt buni germani dar nu au reuşit, evreii de astăzi încearcă să convingă lumea că suntem oameni buni. Ei spun că evreii donează pentru caritate mai mult decât orice altă națiune sau credință, că contribuie la inovații de înaltă tehnologie care avansează lumea, cu mult peste proporția lor în lume, că evreii au oferit lumii mulți mari medici, gânditori, artiști și antreprenori și că sunt activiști înflăcărați pentru drepturile omului. Dar lumea răspunde în mare măsură cu dispreț. Poate fi ironic, dar pare foarte firesc ca protestatarii anti-rasism să strige „evrei murdari” către anti-protestatari, după cum a raportat The Jerusalem Post pe 15 iunie. Cu alte cuvinte, mulți oameni nici măcar nu se raportează la antisemitism ca la un tip de rasism.

Ura împotriva evreilor este irațională. Nu are nevoie de justificare (deși se găsește întotdeauna) și crește întotdeauna când vremurile sunt grele. Dar există o cauză clară pentru asta, deși majoritatea evreilor și majoritatea non-evreilor nu știu acest lucru.

Primul evreu, Avraam, și-a părăsit orașul natal Haran din Babilonul antic, când oamenii din propria țară l-au respins. Midrash Rabbah, Maimonides și multe alte surse descriu descoperirile lui Avraam – că oamenii s-au înstrăinat unul de celălalt. El a încercat să-i adune, pentru a-i ajuta să se ridice deasupra atitudinii lor egocentrice unul față de celălalt. Dar în loc de recunoștință, el a primit disprețul lor. În cele din urmă, l-au excomunicat și l-au alungat din Babilon.

Dar Avraam a reușit. În timp ce se îndrepta către vest, spre Canaan, din ce în ce mai mulți oameni i s-au alăturat, întrucât au simțit că unitatea deasupra urii este calea cea bună de a trăi, în timp ce aceia pe care i-au lăsat în urmă s-au adâncit în ura lor și, în cele din urmă, s-au dezintegrat. În același timp, oamenii lui Avraam au devenit o națiune și au continuat să lucreze la unitatea lor, în ciuda numeroaselor conflicte care au apărut în interior. Acea schismă antică dintre grupul lui Avraam, cu metoda sa de unitate și restul babilonienilor, cu gândirea lor individuală, este rădăcina ascunsă a tuturor formelor de ură împotriva evreilor. Și din moment ce cultura babiloniană s-a răspândit pe glob, nu există un singur loc pe Pământ fără un antisemitism latent, care așteaptă o criză să fie declanșat.

Și dacă ruptura antică nu este suficientă pentru a justifica antisemitismul, în urma exodului lor din Egipt, evreii nu numai că au atins unitatea completă (deși aceasta a dispărut curând), dar au fost însărcinați să devină „o lumină pentru națiuni” – pentru a răspândi acea unitate către restul lumii. Timp de aproape două milenii, evreii au luptat pentru a-și păstra unitatea și a fi credincioși misiunii lor. Dar în urmă cu aproximativ două mii de ani au cedat egoismului lor, pe care l-au numit „ura nefondată” și au fost împrăştiaţi. De atunci, au devenit incapabili să își împlinească misiunea de popor ales, deoarece ura lor față de ceilalți îi împiedică să răspândească unitatea.

Deoarece evreii au decăzut din iubirea frățească, din motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, într-o ură nefondată, lumea nu îi privește ca purtători ai unității. Dar chiar și așa, îi consideră în continuare responsabili pentru problemele lumii și, în special, pentru războaie. Întrebați orice antisemit, cine este responsabil pentru toate războaiele din lume și vă vor spune că este vorba de evrei. Deși nu știu acest lucru, considerându-i pe evrei responsabili pentru toate problemele din lume, antisemiţii spun indirect că evreii nu aduc pace. Întâmplător, aceștia recunosc însă sarcina care le-a fost dată iudeilor la poalele Muntelui. Sinaiul există în continuare, valabil, iar faptul că sarcina nu este împlinită, este motivul urii lor.

Atunci, ce ar trebui să facă evreii în legătură cu asta? Exact ceea ce antisemitii (subconștient) se așteaptă ca ei să facă: să se unească și să proiecteze acea unitate către lume, fiți „o lumină pentru națiuni”. Întrucât poporul evreu este urmașul babilonienilor din triburi și clanuri care şi-au jurat adesea dușmănia până când s-au alăturat grupului lui Avraam, dacă evreii se unesc deasupra urii lor, vor da un exemplu, iar asta va deschide calea pentru restul națiunilor.

În mod ironic, singurul leac pentru antisemitism este unitatea evreiască și împărtășirea acesteia către lume. Se dovedește că cel mai mare pericol pentru poporul evreu este să nu-și cunoască sarcina.

Filed under: Antisemitism, Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →