Întrebare: Ce se întâmplă cu un om când se izolează și este lăsat singur cu gândurile sale?

Răspuns: Depinde de om și de scopul pentru care caută singurătatea. Dacă el tinde spre un scop spiritual special, atunci nu contează prea mult dacă se izolează în mijlocul Manhattanului sau într-un deșert adevărat.

Întrebare: Dacă un om merge în deșert cu intenţia de a-și limpezi gândurile și de a-și asculta vocea interioară, există vreo șansă să înțeleagă cine este el cu adevărat?

Răspuns: Dacă un grup de oameni merge în deșert, departe de restul lumii, pentru a atinge un scop spiritual interior comun, atunci o astfel de singurătate are cu siguranță sens. Fără îndoială, deșertul este un loc mai potrivit pentru asta decât o pădure, deoarece este tăcut, gol.

Deșertul lasă omul fără iluzii, îi arată absolut clar că nimic bun nu poate ieși din viața de acolo, așa cum nimic bun nu vine din viața umană obișnuită. De aceea, în deșert ne simțim în armonie cu natura.

Iubesc deșertul pentru că acolo nu ai decât pământ și cer, mai ales noaptea. Asta dă omului o stare de spirit, o impresie și o simţire specială, mai ales când mulți oameni sunt acolo împreună, căutând sensul vieții. Apoi, deșertul și cerurile încep să le vorbească, arătându-le: “Asta este tot ce există, iar tu ești aici singur în acest vid gol. Caută deci, sursa ascunsă a vieții!”

Întrebare: Vorbiţi despre un grup de cabaliști care merg în deșert cu un scop special. Dar dacă un om obișnuit se izolează în deșert, există vreo șansă ca el să-și descopere esența interioară?

Răspuns: De unul singur, este imposibil. Cred că, chiar și Tora, atunci când vorbește despre Avraam, Isaac, Iacov și Moise, se referă la grupuri întregi. Pentru că un singur om nu poate fi spiritual; nu există în raport cu spiritualitatea ca element separat, ci doar în legătură cu ceilalți, ideal nu mai puțin de zece.

Întrebare: Nu este o contradicție: „singurătate într-un grup”? Nu este fie singurătate, fie un grup, una sau alta?

Răspuns: Singurătatea este posibilă doar în cadrul unui grup! Pentru că singurătatea individului este doar un act animalic, izolare fizică a corpului. Dar singurătatea în cadrul unui grup este singurătate spirituală.

Fiind conectați unii cu alții, începem să dezvăluim cât de mult ne lipsește sensul vieții și forța care o susține.

Din KabTV „Viaţă nouă 925 – Singurătate interioară”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul este împărțit în două, între egoism și punctul din inimă, cum poate construi un mecanism care să-i dea constant puterea de a fi de partea corectă și nu de partea înclinaţiei rele?

Răspuns: Cum poate omul să construiască un mecanism care să ne ajute să atingem sentimentul de garanție reciprocă (Arvut)? Tocmai asta construim. Este grupul.

Dintre toate calitățile mele interioare și toate condițiile externe care mă înconjoară, singurul lucru în care pot acționa liber este alegerea mediului meu. Din pricina caracterului meu și a tuturor calităților mele care sunt predeterminate pentru mine. Iar societatea, dacă nu o aleg eu, acționează asupra mea așa cum dorește. Sunt în puterea ei, și fie că îmi place sau nu, absorb totul din ea.

Se dovedește că sunt capabil să fac o alegere atunci când mi se oferă o astfel de oportunitate de sus și depun eforturi în acest sens. Numai asta se numește liberă alegere.

Fie aleg un mediu bun care mă duce spre garanția reciprocă și corectarea finală (Gmar Tikun), fie sunt o păpuşă, o marionetă, complet lipsită de liber arbitru, și în acest caz, nu există recompensă, pedeapsă, nimeni căruia să-i ceri și nimeni căruia să mă plâng. Totul curge conform naturii.

Așadar, cine este păcătosul? Cel care vrea să devină drept. Cine are liberă alegere? Doar cabaliștii. Și restul? Restul sunt ca animalele. După cum este scris: “El este precum fiarele care pier.” (Psalmul 49:13). Nu este nimic de cerut de la ei; nu au de ales, pentru că așa sunt stabilite legile: fie alegi garanția reciprocă, fie nu.

Vă amintiți cum se țineau alegerile în Uniunea Sovietică?

– „Alegem primarul orașului!” – „Câți candidați sunt?” – „Unul!”

La fel este și cu Creatorul. Dacă este adevărul, trebuie să fie unul. Nu zece! Ce înseamnă zece candidați? Înseamnă nouă mincinoși și unul cinstit. Dar ideea în sine este corectă.

Nu alegi unul din zece. Ideea este diferită: există un singur Adevăr, iar tu decizi dacă Îl alegi cu adevărat. În esență, prin alegerea ta te examinezi pe tine însuți, dacă intenționezi cu adevărat să “votezi” confirmând faptul că ești de acord cu starea corectată. Aceasta se numește alegere.

Din Lecția zilnică de Cabala 7/5/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanţie reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul “Arvut”, se spune că fiecare individ din popor a fost întrebat dacă este de acord să accepte Tora, și mai departe, este scris că, dacă chiar și un singur om nu este de acord, atunci nimeni nu poate îndeplini condiția Arvut [garanţie reciprocă].

Răspuns: Ideea este că, chiar și la corectarea finală (Gmar Tikun), va rămâne un anumit nivel de oameni care pur și simplu nu vor simți ceea ce li se cere. Ei vor spune: “Bine, sunt de acord. Dacă va fi nevoie, voi merge împreună cu voi.”

Nu este vorba că în ei se trezeşte vreo conștientizare sau un simţ al necesităţii, deoarece prin natura lor, sunt incapabili de asta. Acesta este pur și simplu nivelul lor.

Cu toate acestea, și ei vor simți perfecțiunea și eternitatea. Doar nivelul lor de participare la Arvut general va fi ceva de genul: “Bine, voi semna. Ceea ce semnez nu contează.” Există astfel de tipuri de oameni care sunt atât de aproape de nivelul mineral.

Cu alte cuvinte, corectarea se întâmplă treptat, atât în cantitate, cât și în calitate. Dacă vorbim acum despre corectarea Kelim cu Aviut de Şoreş, atunci să luăm în considerare cine aparține acestui nivel. Câți sunt în lume? Apoi vine Aviut Alef. Aviut Alef poate include să spunem, o jumătate de miliard de oameni. Aviut Bet, două miliarde. Și așa mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanţie reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost scrisă Cartea Zohar, un comentariu la Tora? Nu a fost suficientă Tora scrisă de Moise?

Răspuns: Nu, Cartea Zohar a fost scrisă după căderea celui de-al Doilea Templu, de la nivelul la care se aflau autorii Cărții Zohar, pentru ca aceștia să poată atinge starea supremă. Așa se spune în Cartea Zohar.

A fost ultima generație după care s-a instalat întunericul.

Cartea Zohar este destinată nouă, în starea noastră actuală, pentru a începe să ne ridicăm la corectarea finală cu ajutorul ei.

Întrebare: Literal, în același timp a fost scrisă Mișna, care este studiată până în ziua de azi, și nu a fost ascunsă. După câteva sute de ani, scrierea Talmudului a fost finalizată și toată lumea o studiază și ea. Dar Cartea Zohar a fost ascunsă. Prin ce sunt acestea diferite?

Răspuns: Adevărul este: Cartea Zohar este scrisă într-un limbaj special. Descrie sistemul Lumii superioare, cum îl putem aborda și ce trebuie să facem.

La fel ca știința Cabala, nu trebuia să fie revelată timp de 2.000 de ani de la căderea celui de-al Doilea Templu până în zilele noastre.

Această stare de “2000 de ani” este numită “exil din spiritualitate”, când a existat o respingere în dărâmarea Templului și o coborâre la nivelul lumii noastre, adică în cea mai întunecată stare, de la care trebuie să începem să atingem cea mai înaltă stare.

Pentru aceasta, avem nevoie de îndrumare, care este Cartea Zohar. Toți cabaliștii au crescut cu ea.

Întrebare: Dacă cineva începe să citească Cartea Zohar, Talmud-ul sau Mișna astăzi, nu ar înțelege niciun cuvânt din ele. De ce a fost ascunsă Cartea Zohar, dar restul nu?

Răspuns: Cartea Zohar este scrisă în limba Cabala. De aceea a fost ascunsă.

În plus, a fost scrisă într-o stare de elevare spirituală. Autorii săi au fost zece discipoli ai rabinului Șimon, marele cabalist, care i-a adus împreună, i-a unit și le-a explicat cum să atingă Lumea superioară. Tot ce a fost revelat în conexiunile lor, au scris. Aceasta a devenit Cartea Zohar.

Mișna și Talmud-ul vorbesc despre gradele superioare, dar într-un mod mai obscur, alegoric. Prin urmare, cei care le studiază cred că vorbesc despre lumea noastră. Aceasta este, în primul rând.

În al doilea rând, oamenii care au scris Mișna și Talmud-ul nu au fost la același nivel de realizare ca autorii Cărții Zohar. Există o mare diferență.

După cum notează Baal HaSulam, cei care au scris Cartea Zohar au fost la nivelul celui de-al Treilea Templu, adică la cel mai înalt nivel de realizare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 23.07.2017, „Lanțul cunoașterii lung de 57 de secole. Istoria metodei Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când fiii lui Israel sunt de acord să nu-și folosească ego-ul mare și arzător, și prin acțiuni efectuate asupra egoismului pentru a neutraliza obstacolele puse de acesta, încep să se unească și să atingă starea de garanţie reciprocă (Arvut), această garanție vine în urma acțiunilor și este numită “vom face și vom auzi”.

Aceasta este momentul în care ei primesc o forță de conexiune și umplere de Sus, numită Tora. Cu ajutorul acestei forțe, încep să corecteze treptat vasul în sine cu gradul de Aviut (grosime a dorinței) de nivel unu.

Aceasta se numește ieșirea în deșertul Sinai și ridicarea lui Malchut la Bina timp de 40 de ani, corectând-o, până când după 40 de ani ei ajung în țara lui Israel, adică la Malchut unită cu Bina.

Aceasta este țara lui Israel (Ereţ Israel), dorința directă către Creator (Yaşar El, Israel). Acesta este momentul când sunt recompensați cu starea în care construiesc Templul.

Aceasta înseamnă că au un Kli care poate conține cu adevărat lumina superioară în sine, adică un vas în care Creatorul este revelat.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/05/2025, Baal HaSulam, Articole- “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Starea în care ne aflăm în prezent, starea coruptă, ni se pare așa, doar nouă. În realitate, suntem încă în aceeași stare corectată. Nimic nu s-a schimbat, așa cum se spune: “Eu, Domnul, nu Mă schimb” (Malachi 3:6).

Cabaliștii, care dezvăluie grade spirituale avansate și urcă de la un nivel la altul, spun că nimic nu se schimbă. Totul este ascuns doar în relație cu noi și noi suntem cei care trebuie să îl descoperim.

Această revelație este posibilă doar prin propriile noastre eforturi, atunci când vrem cu adevărat să ne întoarcem la starea inițială.

După cum explică Baal HaSulam într-o scrisoare din cartea Pri Chacham – Scrisori, un om care urcă de la începutul căii către corectarea sa finală (Gmar Tikun) atinge doar prin propriul efort aceeași stare în care era deja, lipit de Creator ca un punct în rădăcină,

Prin eforturile sale, omul adaugă conștientizare, își extinde percepția realității și o simte de 613 ori mai intens decât înainte.

Pentru că anterior, era ca o picătură de sămânță, un punct lipit de Creator. Dar când se întoarce la acea stare prin propria sa muncă, ajunge la plenitudinea acelui nivel de Dvekut (adeziune) cu Creatorul. El devine egal cu Creatorul.

Asta se înțelege prin “ZON din lumea Aţilut sunt în cuplare constantă (Zivug) la același nivel”.

Din Lecția zilnică de Cabala 03/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole-“Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca noastră spirituală nu constă pur și simplu în dobândirea de cunoștințe ca în această lume, pentru a aduna inteligență și a obține succes cu ea. Nu ne ridicăm prin aceasta; ne dezvoltăm doar instrumentele de percepţie, și acolo se termină. Mai ales acum, în timpul nostru, când ajungem la rezultatul întregii noastre dezvoltări anterioare. Nivelurile mineral, vegetal și animal din interiorul unui om și-au finalizat dezvoltarea și nu mai există posibilitatea de a fi împlinite egoist. Aceasta este principala caracteristică a crizei actuale.

Acum trebuie să ne dezvoltăm singuri dorințele – nu doar pentru primire, ci și pentru dăruire. Adică, inferiorul trebuie să devină un dăruitor ca superiorul, să devină similar cu superiorul, să devină uman (Adam – din cuvântul “Adameh”, care înseamnă “similar” cu superiorul). Acum, nivelul uman începe să se dezvolte în noi.

Echivalența de formă cu superiorul înseamnă dăruire, care este aceeași calitate ca a Lui. Dar cum poate cel inferior să facă asta, dacă nu știe cum? El nu are nicio posibilitate, deoarece superiorul s-a revelat doar ca o sursă de înțelepciune, cunoaștere, intelect și simțiri care au împlinit inferiorul. Dar nu a dezvoltat dorințele inferiorului în noua calitate a dăruirii în locul, sau alături de primire.

Pentru a face acest lucru posibil, superiorul se ascunde și îi dă celui inferior sentimentul de ascundere. Exact asta începem să simțim în lumea noastră acum, iar acest sentiment va continua să se intensifice. Omul care începe să studieze Cabala, după un timp începe să simtă un pic de întuneric și disconfort. Nu îl mai atrage ca înainte, ca și cum sursa s-ar fi închis și totul ar fi devenit insipid.

În același timp, apare un sentiment de neputință, o lipsă de scop, iar omul își pierde dorința de a trăi și cade în deznădejde, târându-se prin viață ca un corp fără viață. Dar acest lucru nu vine pentru a zdrobi omul, ci pentru a-i oferi acesteia oportunitatea de a adăuga singur ceea ce superiorul a ascuns.

Superiorul a ascuns o mică parte din dăruirea Sa. Aceasta se numește ascunderea AHP al superiorului. Și de aceea, inferiorul nu mai simte că primește vreo lumină de la superior. Înainte, simțea o oarecare strălucire de la superior, iar acum aceasta a dispărut. Drept urmare, se formează un gol în GE a celui inferior, o lipsă de simțire, înțelegere, conexiune, scop, dispoziție și confuzie. El nu înțelege nimic, nu aude nimic și se mișcă cu dificultate.

Toate acestea se fac pentru ca cel inferior să umple ceea ce nu mai primește de la superior. Cel superior și-a restricționat vasele, iar cel inferior trebuie, ca să spunem așa să intre în acest spațiu care s-a deschis în superior. Cel superior i-a făcut loc în mod deliberat în Sine și spune: “Vino la Mine!”

Dar a veni la cel superior înseamnă a te ridica la gradul în care devii un dăruitor și nu un primitor, să lucrezi într-o formă opusă a ceea ce făceai înainte, să devii precum Creatorul, unde nu mai contează ce simți în dorințele tale egoiste sau câtă cunoaștere, impresii, înțelegere sau emoții primești.

Dăruirea înseamnă dăruire completă doar de dragul celuilalt. Și slavă Domnului, nu există lipsă de alții, le poți dărui întotdeauna. Întreaga lume, grupul, studiul, toate sunt în fața ta.

Dar chiar acum nu poți dărui, pentru că Cel Superior ți-a luat lumina Lui. Așa că în acel loc adaugă propria ta lumină de dăruire, lumina credinței. Nu știi cum? Atunci roagă-L pe Cel Superior să-ți ofere această simțire de dăruire, capacitatea de a dărui, să te ajute să te ridici deasupra sentimentelor și intelectului tău anterior, deasupra senzației că primești, înțelegi și avansezi spre un scop în viață.

Renunță la toate acestea și ridică-te deasupra lor! Nimic din toate acestea nu există – totul a fost doar o lume imaginată. Ridică-te din ea către o stare nouă, care este dincolo de toate calculele egoiste.

Aceasta este starea alegerii noastre. Și dacă un om înțelege și simte acest lucru – și nu doar un singur om, ci grupul – atunci atingem o dorință adevărată.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195-“Asocierea dintre calitatea judecății și mila”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se știe că oamenii care căutau dezvoltarea spirituală se străduiau să fie singuri, să se distanțeze de mediul lor familiar pentru a fi singuri cu gândurile și căutarea lor interioară. Istoria prezintă o listă lungă de astfel de exemple de singurătate în căutarea sensului vieţii și a adevărului: Baal Shem Tov, profetul Ilie, rabinul Șimon bar Yochai, Buddha și așa mai departe. De ce este asociată singurătatea cu dezvoltarea spirituală?

Răspuns: Dezvoltarea spirituală este un proces interior în interiorul unui om cufundat în sine. Necesită singurătate pentru ca ceilalți să nu intervină și omul să se poată adânci în sine, să înceapă să se simtă și să vorbească cu el însuși.

Prin urmare, singurătatea este practicată în multe metode. Chiar și printre oamenii de știință și scriitori este obișnuit să se izoleze creativ pentru a scrie cărți noi.

Este evident că, dacă un om vrea să se concentreze asupra a ceva, trebuie să fie singur cu el însuși și nu sub influența lumii, care îl distrage cu tot felul de obiective fără sens. De aceea, singurătatea este atât de utilă și însoțește omul în toate eforturile sale importante din viață – mai ales dacă dorește să creeze, să construiască sau să descopere ceva. Acest lucru se aplică nu numai spiritualității, ci și căutărilor materiale.

Dezvoltarea spirituală, în mod firesc, necesită o singurătate interioară și mai mare și o concentrare a forțelor interioare. Omul trebuie să se simtă, să se examineze, să investigheze: Cine sunt eu? De ce am fost creat? În ce scop? Cum sunt guvernat? Cine mă guvernează? Sunt liber sau nu? Cum poate cineva să devină independent?

Acestea sunt întrebări eterne care au apărut cu mult înainte de generația noastră. Oamenii își pun aceste întrebări de mii de ani și caută răspunsuri. Există multe metode pe lângă știința Cabala, fiecare încercând să răspundă la unele dintre aceste întrebări. Dar până acum nu sunt rezultate evidente. Niciuna dintre aceste metode nu a reușit încă să ofere umanității o soluție, un răspuns la întrebarea despre sensul și scopul vieții.

Întrebare: Ce se înțelege prin dezvoltarea spirituală pe care o caută oamenii?

Răspuns: Omul vrea să știe de ce trăiește, cine îl controlează, dacă este posibil să-și schimbe soarta și dacă are libertate de alegere. Ei vor să știe ce se va întâmpla după întreaga viață dificilă din această lume despre care se spune: “Nu prin voia ta te-ai născut, nu prin voia ta trăiești și nu prin voia ta vei muri.”

De ce ni s-au pus astfel de întrebări? La urma urmei, un animal nu întreabă de ce trăiește. Doar un om se chinuie cu aceste întrebări. Se dovedește că suntem cele mai nefericite și nesemnificative dintre toate ființele, deoarece trăim știind că nu există niciun sens în asta și totuși continuăm să trăim. Situația noastră este mult mai rea decât cea a oricărui animal.

Din KabTV “Viață nouă – 925”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Este garanţia reciprocă o corectare? Eu nu mă pot corecta singur, așa că se pare că nu este treaba mea să ajung la garanția reciprocă?

Răspuns: Garanția reciprocă se realizează prin munca fiecăruia și a tuturor împreună. Trebuie să ajungem la un acord că garanția reciprocă este necesară, că fără ea nu ne putem uni, că este o condiție pentru unirea tuturor dorințelor și a tuturor sufletelor.

Dacă decidem că vrem acest lucru, atunci, din cauza faptului că ne aflăm sub starea noastră corectată, atragem lumina înconjurătoare prin dorința noastră de a fi în în acea stare. Vrem să fim în această stare, chiar dacă nu știm sau nu înțelegem cu adevărat ce este, dar este suficient că pur și simplu o dorim.

Apoi, forța coboară asupra noastră de Sus sub forma luminii înconjurătoare și începe să ne corecteze, astfel încât noi, acceptând să fim garanți unul pentru celălalt, să ajungem să îndeplinim această condiție și să dezvăluim incluziunea noastră reciprocă în suflete.

Strict vorbind, dezvăluim singura stare existentă, iar toate celelalte stări în care ne aflăm în prezent, așa cum ni se pare, sunt doar niveluri diferite de lipsă de conştiinţă.

Din lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole-“Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să te ridici singur. La urma urmei, a te ridica mai sus înseamnă a te conecta și mai mult cu toată lumea, până la nivelul suprem, unde ne contopim cu toții fără nicio diferență între noi. Prin urmare, cu cât primesc mai mult sprijin de la ceilalți și eu însumi îi susțin, cu atât câmpul de muncă este mai mare.

La urma urmei, ce este acest nivel superior? Este conexiunea noastră. Dacă ne unim cu adevărat acum, vom putea implementa această acțiune în practică și nu doar să fantazăm despre nivelul superior și simţirile noastre. Nu degeaba trăim în lumea noastră, a acțiunilor fizice; ci pentru a putea experimenta aceste acțiuni în ea în loc de lumea spirituală și a le putea împlini aici, ca niște copii care se joacă.

Datorită acestui fapt, ne vom conecta din ce în ce mai mult și ne vom imagina că prin această acțiune devenim ca nivelul superior, pentru că El dăruiește tuturor. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât ne apropiem de AHP al nivelului superior și ne atașăm acolo de sursa unică ce influenţează toată lumea.

Dacă facem asta și ne întărim reciproc, vom crea cererea noastră comună, o rugăciune socială cu care putem cere puterea dăruirii reciproce de la cel superior.

La urma urmei, simțim că nu suntem capabili să ne conectăm. Este chiar mai greu pentru noi decât pentru cineva care este singur. Singur, omul nu simte lipsa dorinței de a dărui atât de puternic. Dar când lucrăm activ într-un grup, simțim că, conform verificării noastre, nu avem nicio modalitate de a ne conecta. Indiferent cât de mult vorbim despre asta, cântăm împreună, dansăm și sărim, nimic nu funcționează.

GE a noastră devine similarţ cu AHP al celui superior; adică, ne ridicăm deasupra grijilor, problemelor, preocupărilor, calculelor personale și toate gândurile noastre sunt deasupra, precum AHP superior. Așa ne apropiem de El și ne agățăm de El. Acum avem deja un vas spiritual parțial, GE a noastră, cu care ne putem agăța de cel superior.

Desigur, acesta nu este încă un vas complet, ci doar unul parțial. Însă, după un anumit număr de acțiuni, care sunt numite “patruzeci de ani de rătăcire în deșert”, stadiul Bina (Hafeţ Hesed), dăruirea de dragul dăruirii, nivelul credinței, primim capacitatea, într-o anumită parte a dorinței noastre, de a ne conecta cu superiorul, de a ne ridica la același nivel cu El.

Prin urmare, dacă simțim întuneric, iar acesta nu este o experiență individuală, inconștientă, ci un sentiment comun al imposibilității conexiunii noastre, dacă acesta este ceea ce percepem ca întuneric, atunci acest sentiment comun poate fi începutul unei rugăciuni autentice.

Atunci merită să mergem în deșert pentru a intensifica acest sentiment și pentru a primi strălucirea AHP al celui superior, care ne va ajuta cu GE a noastră, dorințele noastre de a dărui, de a ne atașa de El.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195-“Asocierea dintre calitatea judecății și mila”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→