Întrebare: Am auzit când unul dintre studenții dvs. a spus că “Încerc, cer”, Aţi răspuns: “Ceri prost”.

Care este cererea corectă către Creator? Ce stare trebuie să atingă omul pentru a cere cu adevărat Creatorului corectare?

Răspuns: O cerere adevărată constă în mai multe condiții.

Prima condiție este să-mi lipsească disperat ceva specific și să știu exact ce este. În același timp, nu pot înlocui cererea mea cu altceva; este atât de urgentă încât ar fi mai bine să mor decât să nu o primesc.

A doua condiție este către cine să mă întorc, de la cine să cer. Adică, nu este suficient să-mi lipsească ceva, trebuie să știu exact cine are acel lucru. Cu alte cuvinte, există o sursă de la care pot primi. Trebuie să-L identific și să știu precis că exact ceea ce am nevoie este acolo, sută la sută.

A treia condiție este să fiu sigur că această sursă îmi răspunde. Nu este doar un perete de care îmi voi lovi capul și nu voi realiza nimic. Este o sursă care poate chiar așteaptă să mă întorc către El. El are o inimă bună, o atitudine bună față de mine și așteaptă doar să mă îndrept către El. Dar în primul rând trebuie să mă îndrept în mod specific către El și în al doilea rând cu cea mai urgentă cerere.

În plus, este posibil ca El să aibă o altă condiție, aceea ca eu să mă bucur de oportunitatea de a mă îndrepta către El, deoarece datorită realizării mele că El are exact ceea ce îmi doresc, L-am găsit. Acesta este cel mai important lucru! Pentru că întreaga mea foame și ceea ce are El pentru a-mi satisface foamea, este doar un motiv pentru a stabili contactul cu El.

Atunci cererea este autentică. Adică, nu este de dragul de a potoli foamea și de a obține ceva de la El, ci pentru a mă conecta cu El, mai presus de foame și satisfacerea ei. Atunci această cerere va aduce cu adevărat rezultatul, unificarea dintre noi.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Achișena (“grăbind timpul”) înseamnă avansare prin propria direcţionare. Fiecare dintre noi știe cum a ajuns la înţelepciunea Cabala. La un moment dat, un om primește brusc un fel de trezire dintr-o sursă necunoscută și începe să caute.

Simte o lipsă de sens în viaţă, nu găsește niciun gust în nimic și este dus undeva fără să știe exact ce caută, până când, în cele din urmă, găsește acel lucru.

Sursele spun că Creatorul este cel care îl aduce într-un loc special, într-o societate specială care este, de asemenea, angajată în căutarea sensului vieții și încearcă să răspundă la întrebarea: “Care este esența existenței noastre? Care este sensul existenței întregii lumi, a întregii naturi și chiar a ceea ce se află dincolo de ea?”

În cele din urmă, aceste întrebări ne-au adus la punctul în care ne-am găsit grupul, organizația, societatea, în care cel mai important scop este atingerea sensului vieții și a sensului existenței în sine.

Când am venit în grup, eram gata să ne implicăm și să facem tot ce era necesar. Ne doream să fim acceptați în grup, să ne integrăm rapid în el, să devenim unul dintre ei și să avansăm cât mai repede posibil. Eram conduși de dorința noastră.

În acest fel, trezește Creatorul omul, îl aduce în locul potrivit, îi dă dorința, aspirația, presiunea interioară, și ca urmare, omul face totul. Se implică în grup, studiază și depune toate eforturile posibile doar pentru a realiza această dorință.

Dar apoi această dorință se estompează brusc și dispare. Unde se duce? Nu știm. Creatorul ia înapoi dorința pe care a trezit-o anterior în om, astfel încât acesta să poată începe să o creeze în sine.

Dar cum poate un om să facă asta, când nu știe nimic? În timp ce studiază, citește și absoarbe materialul… pot trece mulți ani. În Cabala, această perioadă de dezvoltare latentă poate dura 10 până la 15 ani, iar acest lucru este considerat normal. Cu toate acestea, astăzi vedem o accelerare a acestui process, iar acum durează mult mai puțin.

Omul începe să realizeze că tot ce se află în interiorul lui este doar o dorință și că este în întregime guvernat de Creator. Creatorul îl ține de sus “de gât”. În Cabala, acest lucru este exprimat foarte simplu: “Inima omului este în mâinile Creatorului”. “Inima” se referă la dorințele noastre.

Prin urmare, indiferent dacă dorința este mai mare sau mai mică, spre ce este îndreptată, ceea ce ne dorim în viață – nimic din toate acestea nu este al nostru! Absolut nimic din toate acestea! Singurul nostru rol este să ajungem la conștientizarea faptului că toate acestea vin de la Creator și că avem de-a face doar cu El.

Apoi începem să simțim că ne aflăm într-o stare de ascundere. De fapt, chiar și cuvântul “lume” (Olam) provine din cuvântul “Helem”, care înseamnă ascundere. Lumea este ascunderea Creatorului, iar sarcina noastră este să-L dezvăluim.

Pentru aceasta, Creatorul are doar două sisteme de guvernare. Unul se numește “Beito” (la timpul său), iar celălalt este “Achișena” (grăbind timpul).

Dacă vrem să funcționăm corect, trebuie să formăm un grup. Omul singur, nu poate avea propria dorință, deoarece inima sa este în mâinile Creatorului. Dar grupul poate crea anumite condiții care sunt deasupra fiecărui prieten individual și pot opera în locul Creatorului, aparent chiar împotriva Creatorului.

Adică, grupul Îl poate trezi pe Creator ca sursă a forței superioare, sursa luminii, astfel încât El să ne schimbe în mod arbitrar dorințele, dacă grupul decide acest lucru împreună. Creatorul va asculta întotdeauna ce se întâmplă în cadrul grupului. Din acest motiv, cabaliștii ne instruiesc cum să acționăm.

Dar, sub nicio circumstanță nu trebuie să ne desprindem de gândul, și dacă este posibil de sentimentul că suntem în conexiune totală cu Creatorul, și că tot ceea ce se întâmplă în noi vine exclusiv de la El prin bunătate absolută. “Nu există nimeni altcineva în afară de El.”

De îndată ce ne acordăm la o astfel de percepție a lumii, a noastră înșine și a tuturor circumstanțelor, acestea încep să apară diferit.

Așa cum se întâmplă la începutul drumului nostru, când un om vine în grup pentru că în el s-a trezit o dorință de a-L revela pe Creator – deși încă nu știa că dorința era pentru Creator, pentru acea Forță unică a naturii care guvernează totul, apoi acea dorință dispare, acest lucru se repetă iar și iar.

Creatorul trezește un impuls în fiecare dintre noi și ne bucurăm de el. Credem că vine de la noi sau că l-am primit de la El. Dar când dorința dispare, nu mai credem că a venit de la El; nu recunoaștem “flirtul” Lui cu noi, nu simțim că El pur și simplu s-a îndepărtat puțin de noi, așa cum facem cu un copil mic atunci când vrem să-l învățăm să meargă. Uităm acest lucru; nu-l simțim.

Aici, este nevoie de un mare ajutor din partea grupului pentru a ne aminti de asta. Aici începe calea Achișena, când noi – din proprie inițiativă și cu intenție clară – nu-L lăsăm pe Creator. El Se distanțează de noi, iar noi ca grup, ca niște copii mici, facem un pas spre El. În ciuda retragerii Sale, mai facem un pas. El face un pas înapoi; noi mai facem un pas. Așa învățăm să mergem.

Dar un singur om nu poate face asta. Trebuie să fie în cadrul unui grup pentru a primi sprijin de la acesta, pentru a evita să uităm că totul se întâmplă cu un motiv, că nimic nu este întâmplător. Nu este soarta, evenimentele din lume, familia sau locul de muncă care îl afectează până la punctul în care uită totul și își pierde orice motivație.

Nimic din toate acestea nu există! Există o singură guvernare superioară; Creatorul retrage entuziasmul care a venit de la El și vrea să ne trezim cu o dorință pentru El. Aceasta este calea Achișena, metoda avansării prin propria direcţionare.

Nu o putem implementa singuri, ci doar prin intermediul grupului. Prin intermediul grupului, putem trezi asupra noastră influența Forței Creatorului și putem începe să comunicăm cu El. Pentru că în cadrul grupului, cu relația și conexiunea corectă între prieteni, detectăm această forță, o dezvăluim și apoi începem să ne mișcăm singuri.

Ce înseamnă să te miști singur? Creatorul se distanțează din ce în ce mai mult și încercăm de fiecare dată să nu cădem în ascunderea Creatorului și să continuăm să afirmăm că El a făcut asta cu noi, că “nu există nimeni altcineva în afară de El” și că totul este doar din perspectiva binelui absolut.

În acest fel avansăm.

[191278]
De la Convenția din Sankt Petersburg, 29.07.2016, Lecția 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prietenii trebuie să se străduiască să stabilească o conexiune între ei, și din acel punct să se întoarcă spre Creator și să ceară adeziune (Dvekut). În acest caz, învăţătorul (Rav) este mesagerul Creatorului, care te conduce către El.

Adeziunea cu învățătorul (Rav) este o fundație solidă (Yesod) pe care se poate construi o construcție spirituală. Yesod este calitatea superioară în raport cu Malchut. Prin urmare, atunci când omul stă pe de o parte în Yesod și pe de altă parte în Malchut, se formează o conexiune între starea actuală și cea viitoare.

Fundația (Yesod) este construită atunci când omul o atribuie unui grad mai înalt și este dispus să depună eforturi pentru a se desprinde de starea sa actuală și a se ridica la o stare mai înaltă. Omul trebuie să ceară Creatorului abilitatea de a se înălța din ce în ce mai sus.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/50/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 În perioada Primului Templu, conducătorii poporului erau profeţi, indivizi aflați în strânsă conexiune cu Creatorul la un nivel foarte special.

Întreaga națiune era în contact cu Creatorul, dar profeții erau conectați la El într-un mod unic, revelat, corespunzător Aviut-ului lor (grosimii spirituale). Ei au atins mult mai mult decât permitea Aviut-ul care se dezvolta și era corectat în oameni la acea vreme.

Dar când națiunea s-a întors din Babion, a început o perioadă diferită, numită perioada înțelepților. Nu mai existau profeții, dar exista o conexiune diferită cu superiorul, la nivelul Mochin de Neşama (mintea sufletului), însă garanția reciprocă din cadrul națiunii nu mai era atotcuprinzătoare. O parte a oamenilor era în garanție reciprocă unul cu celălalt, și prin urmare, în atingerea superiorului, în timp ce o altă parte a națiunii nu mai era.

Aceasta a durat până în vremea celui de-al Doilea Templu, până când chiar și acesta a decăzut și a ajuns la nivelul urii nefondate. Dorința de a primi crescuse atât de mult în oameni încât nu mai erau capabili să efectueze corectările necesare, așa că legea garanției reciproce pur și simplu a încetat să mai existe.

Al Doilea Templu a fost distrus, iar la nivel material, punctul slab care apăruse între suflete a fost dezvăluit, iar națiunea a intrat în exil.

Exilul este o stare specială, în care în practică este imposibil chiar și să se îndeplinească sau să se dorească garanția reciprocă. Însuși conceptul că cineva trebuie să fie garant pentru altul a devenit ascuns, iar această idee părea că a dispărut.

Din Lecția Zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam–Articole-“Arvut (Garanția Reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să facem un mic exercițiu de a încerca să ne acordăm interior la o conexiune absolută, perfectă cu Creatorul.

Creatorul ne guvernează complet acum, este opus sentimentelor, gândurilor, intenţiilor, și acțiunilor noastre, în tot ceea ce se află în interiorul unui om. Nu a mai rămas nimic în noi care să nu fie în conexiune completă cu Creatorul.

Și acum să încercăm să menținem controlul asupra acestei stări și să încercăm să o păzim constant, astfel încât să nu se estompeze, ci dimpotrivă, să devină din ce în ce mai intensă. Dacă apare o interferență și un gând fuge undeva, noi tot încercăm să-l tragem înapoi în așa fel încât, datorită perturbării, să întărim și mai mult conexiunea cu Creatorul în simţirile noastre, în tot felul de senzații și ne menținem constant în această simţire.

Încercăm să simțim că prietenii sunt, de asemenea, în aceeași concentrare interioară asupra Creatorului și cu toții dorim să ne sprijinim reciproc în acest sens. Și mai mult, și mai mult efort – să încercăm ca toți să fie la fel de concentrați asupra Creatorului la fel ca mine.

Și apoi ni-L imaginăm ca pe ceva comun, unul pentru toți. Suntem în mod constant îndreptați doar către El și ne ajutăm reciproc să ne concentrăm doar asupra Lui.

Ne unim între noi în ajutor reciproc, astfel încât să nu mai simțim că eu sunt cel care Îl țin constant pe Creator în fața mea, ca “nu există altcineva în afară de El” și “binele care face binele”, ci că noi toți împreună tindem spre El. Și dacă El este unul pentru toți, atunci noi toţi suntem unul.

Și dacă acest lucru încă nu este posibil, atunci trebuie să-mi pese și mai mult ca un prieten să nu-și întrerupă conexiunea cu Creatorul. Vreau să fiu în interiorul lui, să-l ajut în acest sens.

În principiu, ar trebui să fim constant în astfel de exerciții. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea sa nr. 17 că “Israel, Tora și Creatorul sunt una”, că trebuie să ne îndreptăm direct spre scop și să încercăm să nu ne abatem de la această cale în niciun caz, pentru că altfel va apărea o eroare tot mai mare și ne vom afla departe de scop.

O astfel de strădanie constantă este tocmai realizarea metodei Achișena. Trebuie să ne gândim la modul în care fiecare om care intră în grup se integrează în el. Iar a te integra în grup înseamnă a ne reînnoi eforturile în fiecare zi, a le ridica la un nivel superior, a le îndrepta mai precis către Creator, către sine și între noi.

Principalul lucru este să nu ne deconectăm de la aceasta. Adică, toate gândurile și discuțiile mele cu prietenii trebuie să fie incluse în aceeași intenție – să fim împreună în fața Creatorului – și în niciun caz nu trebuie să mă abat de la aceasta. Toate tulburările nu trebuie decât să sporească conexiunea dintre noi și cu El.

Din Congresul de la Sankt Petersburg, 29.07.2016, Lecția 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionăm reticența de a studia “Prefaţă la  Înţelepciunea Cabala” (“Pticha”)?

Răspuns: Așa cum în lumea noastră există oameni de știință și poeți, cei care favorizează științele umaniste sau tehnologia, același lucru este valabil și în Cabala. Unii oameni sunt emoționali prin natura lor.

Ei ajung la înțelepciunea Cabala, iar pentru ei conexiunea cu Creatorul este exprimată prin texte mai emoționale, expresii, eventual cântece, dans și anumite simțiri.

Și apoi există oameni care abordează lumea din punct de vedere tehnic. Au nevoie de un plan: ei îl desenează pentru ei și vor înțelege. Sau vor ca totul să fie strict structurat și sistematizat și așa mai departe.

De aceea este atât de important pentru noi să studiem ambele aspecte. În timp, omul se va înclina în mod natural spre propria specializare. În fiecare grup, vor exista cei care sunt mai emoționali și cei care sunt mai practici, dar cu toții trebuie să urmăm o cale comună.

Calea comună este cea pe care ne-o dau ARI și Baal HaSulam. Te uiți la diagrame și vezi nu doar o reprezentare grafică, ci o reprezentare a sentimentelor.

Pot schița niște mâzgălituri, și în loc să vorbesc despre ele timp de zece minute, doar te uiți la ele și devine clar despre ce este vorba, la fel cum ne transmitem sentimentele prin cuvinte.

În esență, întreaga Cabala este un limbaj al sentimentelor, deoarece fundamentul creației este dorința.

Din Lecția de Cabala din 04.04.2019, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Michael Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de pregătire este necesară pentru ca un om, împreună cu toți ceilalți, să ceară corectarea Este Arvut-ul (garanția reciprocă)?

Răspuns: Ce fel de pregătire este necesară pentru ca omul să dorească să îndeplinească o lege? La fel ca în orice altceva în viață!

Să presupunem că nu vreau să urmez legea care spune că ar trebui să traversezi strada doar pe la trecerea de pietoni, așa cum fac toți ceilalți. Pur și simplu nu vreau!

Prima dată, cineva strigă la mine iar eu îl ignor. A doua oară, primesc o amendă. Acum încep să mă uit când este permis să traversez și când nu. Dar dacă nu este nimeni prin preajmă, traversez în continuare ca înainte. A treia oară, Doamne ferește, sunt lovit de o mașină și apoi, în sfârșit…

Atunci încep să simt că poate ar trebui să urmez legea. Aceasta se numește: “Creatorul pune mâna unui om pe o soartă bună și spune: ia-o.” Și omul trebuie acum să se întărească în acest sens, pentru că nu ne putem dori spiritualitatea doar de unul singur. Dar când acest gând apare în noi, începem să ne gândim: “Poate că merită să îndeplinim această lege. Nu vreau, dar totuși, ar putea merita.”

Aici începe munca unui om.

Începem să căutăm sprijin, îndrumare și necesitatea de a respecta această lege în ciuda lenei noastre, a înclinației noastre spre rău, a refuzului nostru de a ne conforma, și în cele din urmă, ajungem să o dorim cu adevărat.

Acum, apare posibilitatea alegerii în interiorul unui om. Omul devine împărţit în două de când i s-a dat punctul din inimă. Inima unui om este în întregime egoistă. Nu își dorește nimic altceva decât să se umple și să distrugă tot ce stă în calea împlinirii dorințelor sale. Dar, în contrast cu aceasta, i s-a dat un punct în inimă.

Nici măcar nu știm ce este acesta sau de unde provine, dar dintr-o dată începem să auzim ceva opus naturii noastre. Aceasta se numește “o parte a Creatorului de sus”. Putem vedea acest lucru la oamenii care sunt dispuși să se trezească la trei dimineața pentru a asculta o lecție. Ei încep să simtă această separare interioară.

Acum, omul se confruntă cu o alegere: să ceară sfaturi, și cu ajutorul acestora, să dobândească puterea de a rezista propriei naturi, care sincer, nici măcar nu este a sa. Creatorul a creat răul, adică dorința de a primi, și l-a pus în om. Iar în afară de această dorință, există doar lumina, care este Creatorul.

El a creat acest rău în mine și acum trebuie să găsesc un fel de sprijin pentru a scăpa de el sau a-l corecta pentru a mă asigura că nu mai guvernează asupra mea, astfel încât să pot dori cu adevărat să împlinesc legea Arvut.

A te întări în această alegere înseamnă că eu caut o modalitate de a fi liber de rău, nu că sunt capabil să o fac singur. Nu putem atinge singuri starea de a ne conecta inimile, de a ne uni într-un singur Kli și de a deveni demni de prezența luminii în acest Kli. Trebuie să cerem sfaturi și să le dorim cu adevărat, adică să ajungem la ceea ce se numește o stare de necesitate.

Dispoziția noastră se numește: “Vom face și vom auzi”. Nu știu ce mă așteaptă, nu înțeleg nimic despre starea din fața mea, deoarece mă ridic de la un grad inferior la unul superior. Prin definiție, nu înțeleg acel grad superior.

Dacă aș fi deja suficient de înțelept să-l înțeleg și să-l simt, aș fi deja în el! Dar dacă sunt pe cale să fac saltul la acel grad, încă nu-l cunosc. Tot ce am este simțirea nevoii de acel grad. Aceasta se numește “Vom face și vom auzi”. “Noi suntem pregătiţi. Acum, acţionează!”

Din Lecția zilnică de Cabala 5/6/2025, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cartea Şamati, există multe articole care vorbesc despre ura față de egoism (Sitra Achra), despre cum acesta înconjoară omul, cum omul trebuie să-l urască, să se ridice deasupra lui și să-l depășească. Dar orice lucru cu egoismul trebuie să aibă loc pe fundalul înțelegerii faptului că “Totul vine de la Creator”, că “Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Altfel, rămânem prinși în același egoism (lucrăm în Avoda Zarah).

Prin urmare, de la bun început, omul trebuie să se plieze la ideea că “Nu există nimeni altcineva în afară de El”. Abia atunci poate începe să înțeleagă că Însuși Creatorul este cel care pune în mod deliberat în faţa lui o calitate opusă celei a Sale, astfel încât omul să ajungă să urască acea calitate, care este opusă Creatorului. (“Voi, cei care iubiți Creatorul, urâți răul.”)

Numai atunci când există o ură autentică față de egoismul omului, deoarece îl separă de Creator, pentru că îl ascunde pe Creator de el, numai atunci omul se poate separa cu adevărat de egoism prin ură. (“Cel care ne izbăvește din mâinile celor răi.”)

Prin urmare, orice muncă interioară trebuie să înceapă cu conștientizarea faptului că întreaga stare a omului este de la Creator: “Nu este nimeni altul în afară de El”. Având în vedere că Creatorul se joacă cu el din toate direcțiile (“Din spate și din față m-ai înconjurat”, Psalmul 139:5), omul însuși trebuie să se alinieze la acest joc și să intre în el, în jocul cu Creatorul.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cel mai adesea, omul își dorește să se simtă bine. Să spunem că dacă este bolnav sau are unele probleme, el spune în mod subconștient: “Da, vreau să primesc sprijin din partea Forței superioare pentru a depăși acest obstacol”, deși în adâncul sufletului său, se gândește doar la cum să se simtă mai bine.

Răspunsul meu: Doar la început, înseamnă că este dorința nu este încă formată.

Apoi treptat, din adâncul suferinței, omul începe să realizeze profunzimea și cauzalitatea ei, că suferința nu vine ca el să sufere, şi că satisfacerea dorinţei nu este un scop în sine. Până la urmă, care este rostul acestei vieți? Să suferi și să ușurezi suferința? Acesta este cu adevărat sensul existenței?!

Sensul existenței este să te ridici deasupra acestei vieți și să o folosești ca mijloc pentru a ajunge la un nivel mai înalt. Altfel ce? Sunt înfrânt, fug. Sunt lovit, primesc tratament. Și despre asta este vorba în viață?! Acesta este o viziune complet greșită de a privi lumea.

De aceea Cabala spune că trebuie să descoperim sursa suferințelor noastre și de ce ni le trimite El, astfel încât să ne putem conecta la El. Altfel, nu vom fi treziți către această conexiune cu El. Iar mai târziu vom fi recunoscători pentru asta.

Este posibil fără suferință? Nu, este imposibil.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Întotdeauna am privit lumea prin rațiune și logică. Dar astăzi, în timpul întâlnirii prietenilor, am început să simt multe lucruri prin emoții și am crezut că înnebunesc. Pe de o parte, vreau să mă agăț de acest sentiment pe care l-am trăit la Congres, dar pe de altă parte, mi-e frică de ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare.

Răspunsul meu: În timp ce te ascultam, mi-am amintit de mine. Și eu obișnuiam să percep lumea doar prin legi. Încă sunt așa, așa am fost creat. Trebuie să văd sistemul, legile sale, cum este prezentat clar, unde este intrarea, unde este ieșirea, formula prin care funcționează, interferențele, reglarea lor etc. Aceasta este natura mea.

Când am început să studiez Cabala, m-am concentrat și eu doar pe sistem. Înainte de a veni la RABAŞ, studiam Cabala deja de patru ani, studiind structura creației: lumi, Parţufim, Sfirot, legi clare!

Orice avea legătură cu simţirile, am dat deoparte. Nici măcar nu puteam deschide acele cărți. Mi se păreau ficțiune, revărsări sentimentale, un fel de puf dulceag. Nu le puteam suporta! Nu le puteam compara, chiar dacă era scris că aceasta este o știință. Nu puteam înțelege cum se leagă una de cealaltă.

Îmi amintesc că am avut lupte interioare profunde. Dar pur și simplu le-am lăsat deoparte ca și cum nu ar exista. Cum spunem de obicei: “Nu cred”. Asta e, mă voi ocupa doar de ceea ce pot înțelege.

Dar când am început să studiez cu RABAŞ, am văzut cum totul se leagă în el. Am studiat serios sistemul: eu întrebam, iar el îmi răspundea la toate clar, matematic, cu o logică de fier, pentru că studiam fizica a două forțe.

Practic, ce este acolo? Există două forțe care interacționează una cu cealaltă conform unor legi exacte. Cum se spune, este un sistem de forțe care coboară de sus în jos, conform unor legi precise, cu scopul de a-L dezvălui pe Creator unui om din această lume. Cu alte cuvinte, este un sistem. Asta e tot.

Există un fel de schelet, mecanică și forțe care acționează prin intermediul acestui mecanism asupra unui om, astfel încât, prin intermediul acestui sistem, el poate înțelege forța care operează în interiorul lui. Acest lucru mi-a fost foarte clar și s-a aliniat cu structura mea interioară naturală. Profesia mea se potrivea și cu asta. L-am ales în mod deliberat pentru că eram atras de o viziune sistematică asupra lumii.

Dar după ce am studiat cu RABAŞ, când am simțit brusc că vorbește despre sentimente, nu am mai putut înțelege ce legătură aveau acestea cu nimic. Revelația este în rațiune! Iar RABAŞ spune: “Revelația este în sentimente.” Îl priveam cu devotament, ca un câine pe stăpânul său, dar nu înțelegeam ce voia de la mine. El vorbea, iar eu dădeam din cap. El mă întreba: “Înțelegi?” Și eu spuneam: “Da.”

Asta a continuat mult timp. Nu înțelegeam ce mi se cerea! Ce sentimente?! Diagrame, diagrame, scheme… Întrebam, iar el răspundea. Dar ce legătură au sentimentele cu asta?! Nu aveau niciuna.

Abia mai târziu, după doi sau chiar trei ani, când am început să-mi dau seama că materia este dorință, am realizat că trece prin sentimente. Asta nu puteam înțelege. Ce înseamnă “materia este dorință”? Materie? Da. Funcționează? Da. Dorință? Asta înseamnă plus și minus. Dar unde este asta în mine? Nu puteam conecta ceea ce era scris cu mine însumi, cu propriile mele sentimente.

Apoi am început să înțeleg că, într-adevăr, nu poate fi conectat cu sentimentele mele, pentru că sunt un animal. Dar despre ce se vorbește aici sunt alte tipuri de sentimente, la un nivel superior. Era vorba despre sentimentele de dăruire și primire, care nu există în mine sau pentru mine, ci sunt izolate de mine prin prima restricție (Ţimţum Alef) și operează în afara mea. Acolo, dăruirea și primirea nu sunt în mine, ci în celălalt.

Adică, trebuie să mă izolez și să încep să mă gândesc constant la celălalt, în el este primirea, în el este dăruirea și la modul în care sistemul meu interacționează cu sistemul său. Deodată, totul a început să se contureze pentru mine ca o parte normală a sistemului, pentru că m-am detașat de percepția că lumea este în mine. Acum, “lumea din mine” înseamnă simţirea mea în afara mea, în ceilalți.

Apoi a devenit mai ușor pentru mine, pentru că acestea nu erau aceleași emoții corporale în care mă confundam constant. Aceasta este o metodă complet diferită, un sistem diferit de relații. Este detașat de mine. Pun o barieră și încep să o construiesc în afara mea, sub controlul rațiunii, sub controlul simţirii. Aceste sentimente nu vin din inima mea, ci din intenția de a ieși din mine și de a mă simți în altul.

Când a prins contur în minte această imagine, am început să înțeleg despre ce vorbește Cabala. Îmi amintesc cât de dificil mi-a fost, pentru că cred că eram mai insensibil decât tine. Dar pe de altă parte, a fost o bucurie atât de mare, o revelație atât de puternică! Este uimitor că un om atât de grosolan, umil și egoist ca mine a fost constant împins spre această muncă.

De aceea, cel mai important lucru este să înțelegem că în Cabala se vorbește despre “în afara mea”, “în afara pielii mele”. Obișnuiam să-mi imaginez totul diferit, ca și cum ai lua un măr și ai curăța coaja. În același fel, credeam că trebuie să-mi curăț propria piele și apoi aș simți lumea.

Dar se pare că nu este așa. Trebuie să ieși și să simți tot ce este în afara ta, doar în ceilalți; acolo exiști. Corpul tău rămâne un animal; există ca un animal. Te ocupi doar de a trăi în ceilalți, acolo sunt simţirile tale, mintea ta, Kli-ul tău (vasul).

Din Lecţia 1, Congresul din St. Petersburg, 12/07/2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→