Cu cât crește dorința noastră de a primi, cu atât Arvut (garanția reciprocă) trebuie să devină mai puternică. Putem vedea acest lucru reflectat în cursul istoriei.

La exodul din Egipt, când am absorbit un grad suplimentar de Aviut, a trebuit să acceptăm primul nivel de Arvut, cunoscut sub numele de “a sta la poalele Muntelui Sinai ca un singur om cu o singură inimă”. Prin această unitate am meritat Tora.

Mai târziu, a fost necesar să extindem participarea colectivă și garanția reciprocă, exprimate în călătoria prin deșert, în împărțirea oamenilor în triburi și în rolurile lor respective de Coheni, leviți și israeliți.

Când cineva studiază metoda, devine clar că toate acestea sunt în esență un proces continuu de corectare a aceluiași principiu numit Arvut, conexiunea într-un singur Kli(vas) într-o formă corectată, unde fiecare se conectează cu ceilalţi în funcție de rădăcina sufletului său.

Când oamenii au ajuns în etapa construirii Templului, li s-a cerut deja să realizeze conexiunea lor în cadrul unei țări.

Adică, deși condițiile interne ale fiecărui individ și ale poporului în ansamblu s-au schimbat, dorința de a primi ardea din ce în ce mai intens și continua să crească, afectând și condițiile externe (oamenii au intrat în Țara Israelului, au luptat cu alte națiuni și s-au stabilit în țară). Arvut a trebuit să ia continuu forme noi. Totuși, ideea centrală a rămas neschimbată: să garantăm unii pentru ceilalți.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole-“Arvut (Garanție reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate omul să mențină constant o stare de unitate cu învățătorul, prietenii și Creatorul? Încearcă să găsești acel punct interior din tine care se trezește chiar acum și luminează calea care te conduce către Creator; prinde-l și nu-l lăsa niciodată să plece.

Din aceste puncte de unitate se construiește calea. Este o cale pe care devenim mai puternici și ne apropiem tot mai mult de Creator. Fiecare om se conectează la El într-un mod unic, într-o formă care există doar între acel individ și Creator. Trebuie să cereţi constant această unitate.

Următorul punct de conexiune de-a lungul căii depinde de cât de pregătită este inima mea pentru drum, adică de cât de corectată este prin atitudinea mea față de toate punctele anterioare pe care le-am parcurs deja.

Dorința mea pentru Creator este forța care mă aduce înapoi la unitate după fiecare cădere. Și dacă nu sunt în unitate, atunci trebuie să rămân în rugăciune constantă.

Disponibilitatea inimii de a se uni cu Cel superior necesită extinderea ei, iar inima se extinde prin dorința mea de a mă uni cu prietenii în grup sau din grupul de zece.

Din partea a 2-a a Lecţia zilnică de Cabala 05/05/2025, Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Printre aceștia nu era niciun om care să fi fost [inclus] în recensământul lui Moise și Aaron când i-au numărat pe copiii lui Israel în pustiul Sinai.

Căci Domnul le spusese: ”Cu siguranță vor muri în pustiu” și nu a mai rămas nimeni dintre ei decât Caleb, fiul lui Iefune, și Ioşua, fiul lui Nun (Moise, Tora, Bamidbar, Numeri, Pinhas).

Nu poți trece la următorul grad decât dacă moare generația anterioară, generația deșertului. Poate că inițial s-a intenționat o transformare diferită și apoi s-a luat o decizie diferită, deoarece era imposibil să se facă această transformare fără problem, pentru a adăuga următoarea stare a “generației deșertului” la starea anterioară de “exod din Egipt”, și mai târziu, la starea de “generație care a intrat în țara lui Israel”.

Aceste trei grade sunt foarte diferite unele de altele. În general, toate presupunerile din Tora, “ce-ar fi dacă ar fi așa sau nu”, implică faptul că acest lucru nu poate fi prin definiție. Și ni se dezvăluie de ce acest lucru nu poate fi, deoarece dorința care a ieșit din Egipt nu poate trece prin toate corectăriile și nu poate intra în țara lui Israel.

Cu alte cuvinte, etapa de “patruzeci de ani de corectare în deșert”, adică ascensiunea la Bina, este o renunțare absolută la starea trecută. Deci, în mod natural, trebuie să moară.

Oricum, generaţia deșertului nu se corectează complet; astfel de stări defectuoase rămân acolo, care vor duce mai târziu la căderea în țara lui Israel. Prin urmare, ar trebui să moară în patruzeci de ani.

Adică, pe măsură ce Malchut se ridică în Bina, include cât poate mai mult în ea. Dar odată inclusă, nu mai este aceeași Malchut, aceeași calitate sau aceleaşi dorințe; acestea sunt deja adaptate pentru dăruire.

Întrebare: Ce ar trebui să moară în patruzeci de ani în deșert?

Răspuns: Dorința de a se gândi la sine trebuie să moară complet într-un om și trebuie să apară o pasiune pentru calitatea dăruirii, îndreptată de la sine către ceilalți. În iubire de la sine, în umplerea altora, de la sine. Ar trebui să existe o astfel de aspirație bazată pe un mare respect pentru calitatea iubirii și a dăruirii și să se lase tot ce există într-un om în plan secund, deoarece toate celelalte îl trag înainte, către ceilalți.

Calitatea dăruirii apare la oameni sub influența luminii înconjurătoare (Or Makif), care treptat îi purifică și îi corectează. Această lumină se numește lumina Torei.

Toate gândurile trecute ale omului “despre sine, pentru sine, cu sine” dispar treptat. Mai mult, nu numai “eul” asociat cu primirea pentru mine se stinge, ci și “eul” implicat în dăruire. Adică, faptul că dau cuiva, iubesc pe cineva, sau mă străduiesc să fac ceva pentru oameni, acest “eu”, chiar și străduindu-mă să ies din mine, nu ar trebui să fie acolo.

Este foarte dificil de explicat, deoarece o astfel de posibilitate, o astfel de stare în noi este formată de lumina superioară.

Întrebare: Şi nu știe nimeni că eu dăruiesc?

Răspuns: Nici eu nu știu asta. Asta este cel mai important.

Acest lucru ar trebui să se întâmple în deșert. Dar asta nu înseamnă un deșert material, în care apropo, oamenii trăiesc perfect toată viața, pentru că acolo există apă și tot restul.

Deșertul este o stare în care, atunci când tind spre calitatea dăruirii și a iubirii, descopăr că nu am nimic cu care să umplu aceste calități, aspirații și impulsuri. Vreau să vin la cineva, să dau ceva, să vărs totul din mine, dar de fapt, nu am nimic de dăruit, nimic de turnat, nimeni la care să vin. Nu am putere, niciun motiv pentru calitatea dăruirii, nicio oportunitate pentru asta.

Acest lucru mi se arată tocmai pentru a putea atinge calitatea pură a dăruirii, care nu are absolut nicio legătură cu mine. Iar atunci când este conectată la mine în vreun fel, este de dragul meu.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.09.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate calitățile interioare ale omului devin mai puternice atunci când studiază Cabala?

Răspuns: Firește. La început, omul devine un egoist uriaş, chiar mai mult decât alții, deoarece își descoperă adevăratul ego, nu egoismul mic, animalic pe care îl are toată lumea.

Dacă întrebi pe cineva pe stradă dacă este egoist, va spune: “Nu, sunt o persoană normală. Desigur, îmi pasă în primul rând de familia mea, de copii și de cei dragi, apoi de orașul meu, de țara mea, și dincolo de asta, de întreaga umanitate. Firește, există diferite cercuri de preocupare, dar eu nu sunt un egoist. Vreau ca toată lumea să fie bine, pentru că sunt sigur că dacă toată lumea este bine, atunci și eu voi fi bine.”

Cu alte cuvinte, oamenii se justifică pe ei înșiși. Și numai cei care studiază Cabala încep să vadă că, în realitate, îi urăsc pe toți și caută doar modalități de a-i folosi.

Din KabTV “Am primit un apel. Și mai egoist”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Forța care poate scoate un om din închisoarea sa egoistă provine din diferența de potențial dintre starea sa personală și atitudinea colectivă a grupului, a mediului. Forța dorinței grupului, care este mai puternică decât forța egoismului unui singur om, îi transmite dorința de a se elibera, ca și cum i-ar fi aruncat o frânghie și l-ar fi scos afară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum, după toate corectările și toate daunele pe care sufletele le-au suferit în coborârea lor la cel mai de jos grad, trebuie să împlinim legea responsabilității reciproce (Arvut). Prin aceasta, vom merita să primim Tora, corectarea și corectarea finală.

Într-adevăr, cel mai mare grad de Aviut (grosime) este revelat în noi acum, iar dacă în această stare implementăm această lege, vom finaliza întreaga muncă pe care sufletele au fost menite să o împlinească în timp ce sunt îmbrăcate în trupuri.

Se dovedește că responsabilitatea reciprocă este singura corectare pe care trebuie să o implementăm. Aceasta include toate celelalte condiții pe care trebuie să le îndeplinim și toate calitățile pe care trebuie să le dobândim pentru a deveni un singur vas care să conțină lumina superioară.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam-Articole –  “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul nu ar trebui să cadă în disperare pe cale. Totuși, pe de altă parte, disperarea este tocmai starea care aduce omul la decizia corectă.

De aceea, disperarea este una dintre cele mai benefice stări de pe calea spirituală. Omul disperă, ia o decizie și merge mai departe.

Momentul disperării este punctul de contact cu Forța superioară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/5/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și să-ți aduci aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână puternică și cu braț întins; de aceea, Domnul, Dumnezeul tău, ți-a poruncit să ții ziua de Şabat (Tora, Deuteronom 5:15).

Fiecare capitol al Torei descrie ascensiunea treptată a unui om prin gradele lumilor spirituale către nivelul numit “țara lui Israel”. Deși legile Torei pot părea să se repete, de fiecare dată vorbesc despre noi niveluri spiritual, și prin urmare, sunt percepute complet diferit.

Toată munca spirituală este considerată în raport cu exilul pe care poporul Israel l-a experimentat pentru prima dată când s-a ridicat dintr-o stare inconștientă la conștientizarea locului în care se află cu adevărat în raport cu Creatorul, adică în raport cu dorința îndreptată spre conexiunea cu El, spre revelarea Sa.

Această stare se numește Ereţ Israel – “țara lui Israel”. “Ereţ” înseamnă dorință (Raţon), iar “Israel” înseamnă Yaşar-Kel – direct către Creator. Este dorința care vizează revelarea Creatorului, o conexiune vie cu El, în care Îl putem simți direct, așa cum ne simțim acum unii pe alții.

De fapt, acest sentiment este mult mai viu și mai intens. El apare tocmai din sentimentul opus lui: din detașare totală, neînțelegere, ignoranță și lipsă de dorință de spiritualitate. Această stare, cunoscută sub numele de “întunericul Egiptului” sau “exilul egiptean”, nu este tipică pentru un om obișnuit din lumea noastră, deoarece omul obișnuit nu simte că este departe de ceva sau că există ceva ce trebuie să dezvăluie.

Egiptul este o stare în care Creatorul strălucește, dar El strălucește cu lumină inversă. În loc să evoce înțelegere, iluminare, realizare, iubire și căldură, El ne influențează din partea Sa opusă, aducând întuneric, confuzie, respingere și un sentiment de lipsă de valoare.

Astfel, întunericul este de asemenea o formă de influență a Creatorului de sus, iar pentru a simți și a înțelege că ești opus Creatorului, este necesară o mare muncă interioară.

De exemplu, mama mea a fost ginecolog și timp de mulți ani a efectuat cercetări științifice în domeniul medicinei. Seara, își împărtășea stările cu tatăl meu și ardea de acel întuneric, de lipsa de înțelegere, de dorința de a găsi sensul, metoda, mecanismul din spatele anumitor transformări din corpul uman. Aveam 12 sau 13 ani pe atunci, dar chiar și atunci puteam să văd cum omul poate fi consumat de o astfel de căutare.

De aceea, pentru a simți cu adevărat întunericul, trebuie să lucrezi profund și persistent. Astfel de oameni sunt caracterizați de un gol interior format de lumina care strălucește asupra lor de departe, dar care încă nu îi umple. Aceasta doar pregătește vasul în care ea va fi dezvăluită mai târziu. Și astfel, ei caută.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 16.03.2016

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala este o transmitere senzorială a informațiilor. Termenii folosiți în ea nu se găsesc în nicio limbă. Nici măcar nu sunt preluați din ebraică, ci din limbajul înțelepciunii Cabala. Prin urmare, preluăm în orice limbă definiții cabaliste precum Sfirot, Parţufim, Reşimot etc.

Întrebare: Spuneți că aceasta nu este ebraică?

Răspuns: Desigur, nu este ebraică. Parţuf este “o față” în ebraică, iar în Cabala este structura unui obiect spiritual.

Comentariu: Dar cuvântul este același și este folosit în ebraică.

Răspunsul meu: Da, dar are un sens complet diferit, chiar o rădăcină diferită. De exemplu, “Reşimot”. În ebraică, desigur, există cuvântul “Roşem”, “Reşima” – “înregistrare”, „listă”, dar în Cabala, cuvântul “Reşimot” înseamnă informații.

Sau, de exemplu, un ecran, Masach: desigur, există un ecran de computer, un ecran de televizor, care este “Masach”, și există Masach – în suflet. Dar “Masach în suflet” are un sens complet diferit – “a acționa”. Adică, în limbajul Cabala înseamnă că este detașat de toate celelalte limbi și de noi toți.

Ce diferență face dacă vorbești limba ta maternă, ebraică sau engleză? Dacă ești egoist, atunci vorbești un limbaj egoist. Și dacă ai dobândit deja calitățile dăruirii și iubirii, atunci vorbești un limbaj altruist, iar acesta este limbajul Cabalei. Adică, sensul este complet diferit în fiecare cuvânt, în fiecare definiție.

Din KabTV “Am primit un apel. Limbajul Cabalei”, 25.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un singur îndemn: să se „agaţe“ de învăţătorul lui şi de cărţi. Aceasta se numeşte „din gura cărţilor şi din gura autorilor“. Doar dacă se alătură lor îşi poate schimba în bine gândurile şi voinţa. Cu toate acestea, argumentele subtile nu îl vor ajuta să-şi schimbe gândurile, ci numai Dvekut (adeziune) o poate face, pentru că este un remediu miraculos care îl reformează. (Baal HaSulam, Şamati 25, “Lucruri care provin din inimă”).

Dacă un student vrea să adere la gândul sau dorința profesorului, atunci se alătură lor și se unește cu acel gând și dorință, care apoi îi devin apropiate și dragi. Drept urmare, toate gândurile și dorințele proprii sunt corectate și se înclină în fața noii dorințe și a noului gând.

Totul depinde de cât de mult poate omul percepe atitudinea și intenția interioară a profesorului, cât se poate agăța de ea și se poate separa de orice altă formă de conexiune, fie cu prietenii, fie cu lumea exterioară. Atunci el începe să simtă cât de strâns a reușit să adere la învățător, și din aceasta, va apărea puterea și dorința de a se agăța de Creator. Orice student, în orice condiție, are oportunitatea de a realiza această aspirație. Și pentru cel care o dorește cu adevărat, așa cum se spune: “I se va revela”.

Dacă tânjești după adeziune, chiar acea dorință începe să te influențeze și să te apropie.

Totul depinde de dorința unui om, de disponibilitatea sa de a se detașa de miezul egocentric și de a se atașa de noul centru de adeziune, unul care este interior mai aproape de prieteni.

Sfatul “Fă-ți un Rav (învățător)” înseamnă că dorința interioară a unui om este de a se apropia de centrul creației.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→