Întrebare: Este atât de uşor să ne unim în timpul congresului şi este foarte dificil în viaţă. De ce este atât de dificil să unim un mic grup, faţă de un grup mare?

Răspuns: Un grup mare se menţine, dar într-un grup mic există multe gânduri şi dorinţe opuse care se manifestă brusc. Mai multe persoane sunt, mereu, într-o anumită contradicţie unele cu altele: orgoliu, gelozie, invidie, etc. De fapt, toate acestea se manifestă natural, astfel ca noi să putem să creştem. Dar, este foarte dificil pentru un număr mic de persoane.

Prin urmare, este de dorit  ca grupul să cuprindă cel puţin zece persoane. Este bine atunci când există mai multe femei, ele stabilizează un grup îl calmează, îl înmoaie.

Lucrul cel mai important este ca bărbaţii şi femeile să fie egali în grup. Nu puteţi să respingeţi femeile. Dacă acestea sunt egale cu voi, atunci ele pot ajuta la menţinerea vitalităţii grupului la un nivel bun.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala este descoperită atunci când oamenii simt că se găsesc într-un impas şi nimic pe pământ nu-i poate ajuta. Prin urmare, mai ales în epoca noastră şi numai acum, putem vorbi despre asta.

Practic, au început să vorbească un pic mai mult, din timpul lui Ari (secolul 16),  când omenirea a intrat într-o perioadă timpurie de corectare. Prin urmare, ari este considerat fondatorul mişcării spirituale pentru corectare.

Unul din succesorii lui Ari a fost marele cabalist Le Baal Shem Tov care a difuzat înţelepciunea Cabala cu mult succes, în cercurile largi ale populaţiei. Timp de secole, oamenii au progresat muncind asupra lor şi, în acest timp, au scris cărţi foarte profunde.

Dar, după aceea, totul a dispărut treptat, deoarece umanitatea, în cadrul procesului de dezvoltare, nu a testat încă această dezvoltare. S-a sperat că toate tipurile de evoluţii tehnologice şi sociale  ne-ar aduce ceva bun. Cu cincizeci sau şaizeci de ani în urmă, oamenii visau la cucerirea spaţiului, visau să pătrundă în materie, s-au aventurat şi au căutat, dar toate sunt astăzi, de domeniul trecutului.

Chiar dacă omenirea a aspirat mereu să avanseze în dezvoltarea sa în manieră egoistă, astăzi totul a devenit gol şi a eşuat. Un singur şi unic mijloc ne-a fost lăsat – înţelepciunea Cabala sau, pentru publicul larg, educaţia integrală.

Ce putem realiza? Cabaliştii explică asta foarte simplu. Creatorul a creat o stare perfectă, numită lumea Infinitului (Olam Ein Sof), în care ne găsim într-o dimensiune total diferită, cu senzaţii diferite de senzaţiile noastre actuale. Am coborât din această stare şi am fost sparţi în fragmente ca un puzzle care trebuie acum să fie asamblat.

Acum, trebuie să revenim în starea lumii Infinitului  conexiune absolută şi unitate, să aducem pe toată lumea la un tot unitar, astfel că, sentimentul că exist separat de ceilalţi va dispărea, necesitatea şi dorinţa de a scăpa, de a mă deplasa la dreapta şi la stânga va dispărea, astfel că, toate dorinţele mele caracteristicile şi snetimentele lor tot ceea ce simt, vor absorbi lumea întreagă în ele. Apoi, toate fragmentele separate ale puzzle-ului vor fi regrupate într-o singură imagine colectivă şi numai asta se va simţi.

Astfel, porunca biblică: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” se va materializa, aşa cum Avraam a proclamat în vechiul Babilon, de unde toate religiile şi credinţele deformate au venit mai târziu. Şi astăzi, noi trebuie să realizăm asta.

Din Congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam a scris că, scopul nostru principal este de “a distruge zidul de fier” care separă înţelepciunea Cabala de omenirea întreagă, deoarece, dacă nu o facem, omenirea va continua să se deterioreze.

Cu mulţi ani în urmă, am scris că, criza a sosit şi că trebuia făcut ceva, dar nimeni nu a fost de acord cu mine. Apoi, criza s-a revelat cu toată forţa şi am continuat să scriu că ea se va prelungi mulţi ani, decenii, până ce umanitatea se va schimba. Dar, oamenii au crezut că, condiţiile se vor ameliora, criza a ajuns la final şi totul era deja bine.

Omenirea nu a înţeles în ce stare extremă de disperare se găseşte. Ea nu are nici un mijloc să schimbe ceva. Ea se deplasează de-a lungul drumului predeterminat, care este controlat de două forţe: pozitivă şi negativă.

 Cu certitudine, oamenii vor să rezolve acest mister, dar nu pot şi nu ştiu cum. La urma urmei, lumea noastră este sub “barieră” (Machsom), sub limita care separă lumile superioară şi lumea noastră; acum nu există forţa care ar putea permite unei persoane să corecteze societatea, familia, politica, economia şi mediul, nimic. Dimpotrivă, totul se deteriorează. Prin urmare, noi care avem o foarte mică cantitate de cunoştinţe despre acest proces şi care avem capacitatea de corectare, trebuie să  aducem acest lucru lumii.

Singurul lucru care ne obligă este iubirea pentru celălalt, care este legea esenţială a creaţiei. Nu este pentru mica şi îngusta noastră lume artificială în care existăm, ci pentru tot restul lumii exterioare. Este motivul pentru care noi facem asta.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, prima zi, Lecţia 2, 01.11.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai mulţi ani, sunt implicat în diseminarea pe Internet. Plecând de la acest curs pe care-l facem acum, senzaţia este că aceasta este o ocupaţie absolut inutilă în raport cu diseminarea fizică. Pot lăsa munca diseminării pe Internet şi să mă implic în activităţi cu mai multă prioritate?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să abandonăm Internetul. Este de preferat să încercăm să găsim forme şi locuri care vor fi mai utile. Din păcate, Internetul devine treptat “şters” şi începe să se omoare. Oamenii sunt tot mai nedumeriţi, tinerii sunt tot mai nedumeriţi, cei mai mulţi dintre ei se mulţumesc cu mesaje scurte. Imaginea virtuală a comunicării este formată din expresii scurte şi limitate. Nu cred că are un viitor mare.

Poate va exista un progres tehnologic şi vom putea să oferim reciproc cu toată plinătatea de comunicare, fără limitarea dimensiunii sau timpului. Este suficient să apăsăm pe un buton şi vom fi în măsură să comunicăm direct cu numeroase persoane, cu tot felul de grupuri, să vedem pe toată lumea şi să ne simţim unul pe celălalt, ca şi cum am fi aşezaţi împreună în jurul unei singure mese. Totul trebuie să fie simplu.

Dacă mijloacele tehnice ne dau iluzia comunicării naturale, atunci există un viitor pe Internet. Între timp, în ciuda acestui lucru, se va ofili. Oamenii vor fi interesaţi din ce în ce mai puţin, acesta va începe să expire. La urma urmei, am năpustit pe Internet ca pe toate descoperirile, gândind că asta va umple tot golul dintre noi. Totuşi, nu îl umple.

Prin urmare, în ciuda primitivităţii generaţiei care nu vrea să lucreze sau să înveţe, oamenii pur şi simplu “se hrănesc” pe Internet, fără a face nimic, din disperare. Nimeni nu este implicat cu ei, în acelaşi timp, nu-i putem implica în educaţia integrală şi nu există programe guvernamentale ce răspund la această provocare.

Practic, asta nu va dura prea mult. Acest lucru trebuie să fie realizat fie de un progres tehnologic prin care va fi mai uşor pentru noi să mergem spre oameni şi să-i influenţăm emoţional, fie oamenii vor abandona acest mijloc de comunicare deoarece nu vor găsi în el niciun sens. Astăzi, nimeni nu acordă atenţie la ceea ce este scris pe Internet. Cui îi pasă de o opinie ? Cine citeşte cinci sute de răspunsuri la anumite absurdităţi ? Oamenii sunt obosiţi, nu doar cu lectura, dar cu exprimarea opiniilor lor. Recomand să nu acordaţi Internetului o atenţie specială şi să nu credeţi că va fi un angajament de lungă durată. Omenirea îl va înlocui foarte repede.

Din discutie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Atunci când avansăm, există tot felul de temeri egoiste, incertitudini şi ezitări. Desigur, noi nu dorim să avansăm astfel. Se pare că ar fi mai bine să se domolească totul, să nu mai vorbim deschis împotriva forţelor puternice ale acestei lumi.

Ca şi cum Faraon merge să-l întâlnească pe Moise. Cine este Moise? Nu este nimeni şi nimic, pentru că îi este teamă tot timpul, teamă de Faraon. Dar, Creatorul îl împinge înainte şi-l obligă să-l înfrunte pe Faraon, adică, să se opună manifestării întregului egoism din lumea noastră.

Moshe (de la cuvântul Limshoh – a trage, în ebraică) este forţa care ne scoate din egoism. Moshe nu este liber. El stă înaintea Faraonului, tremurând de teamă, dar este Creatorul care îl aduce în aceste condiţii şi deci, dacă acceptă, câştigă.

Astăzi suntem într-o stare în care suntem incapabili să ne planificăm,  într-o stare de incertitudine absolută, cu ameninţarea unui conflict. Şi eu sunt foarte fericit. Această bucurie este multiplă, multi-strat.

În primul rând, această bucurie vine din faptul că noi merităm aceşti adversari. Baal HaSulam scrie că ar trebui să aruncăm în aer peretele dintre omenire şi înţelepciunea Cabala, deoarece ea singură poate salva omenirea. Astăzi, ea se manifestă. Am beneficiat de o enormă publicitate pe care niciodată nu ne-o puteam permite. Fie că este pozitivă, fie că este negativă, nu contează. Publicitatea este publicitate.

Noi facem progrese în materie de diseminare. Asta ne obligă să creştem, să evaluăm totul în mod diferit. Ne vom lupta. Nu este simplu, deoarece implică un risc enorm şi, de fapt, este. Dar, recompensa este enormă şi nu este cale de întoarcere.

Creatorul defineşte aceste circumstanţe şi face totul pentru ca noi să nu putem scăpa. Această imagine este clară pentru mine şi prietenii noştri încep să vadă că nu există mijloc de ieşire, Creatorul ne pune înaintea Faraonului, ce ne obligă să muncim.

Sunt foarte fericit de această premieră, pentru că merităm această atitudine puternică şi dramatică a Creatorului. În al doilea rând, deoarece grupul din întreaga lume înţelege această stare, această bătălie decisivă şi facem ultimul nostru mare efort, ne angajăm să rezistăm asaltului şi să răspundem în mod corect: pe de o parte acţionăm cu calm şi, pe de altă parte, fără teamă, fără ezitare, fără îndoială.

Perioada actuală îmi dă încrederea că suntem, cu adevărat, înainte de ieşirea din exilul din Egipt. Sunt deja lupte serioase împotriva egoismului nostru, care acum este revelat în acest mod, mai ales în ultima etapă a luptei noastre împotriva anumitor cercuri.

Este spus că, atunci când, poporul Israel a ieşit din Egipt, a existat o urmărire. În plus, nu este spus că egiptenii i-au urmărit, ci Erev Rav. Cine erau ei? Nu era nimeni care să-i urmărească pe israeliţi, deoarece armata faraonului a fost învinsă şi toţi slujitorii, etc., au murit din cele zece plăgi.

Cine a rămas în Egipt? Cei care se agăţau de asta, cei care aveau teamă de Creator, care munceau pentru Faraon. Noi suntem în război împotriva lor. Dacă suntem în această stare, suntem pregătiţi, cu adevărat, pentru ieşirea din Egipt. Vă felicit pe toţi.

Din Congresul din Bulgaria, 01.11.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sufletul este dorinţa care a fost creată de Lumină, care, în final, trebuie să atingă similitudinea cu Creatorul.

Lumina (reprezentată de semnul plus pe desenul nr 1) creează o dorinţă egală (semnul minus). Totuşi, odată ce ea intră în dorinţă, ele se anulează. Dorinţa nu percepe Lumina ca o plăcere, deoarece ele sunt opuse.

Totuşi, odată ce dorinţa primeşte calitatea Luminii, aceasta începe, puţin câte puţin, să se transforme în opusul său. Intenţionează să facă o restricţie (Tzimtzum) şi funcţionează numai cu Lumina Reflectată, cu alte cuvinte, primeşte şi se bucură numai atunci când simte că dăruieşte celui care îi dă plăcere. În acest mod, ajunge la egalitate cu Creatorul.

Cu alte cuvinte, Lumina vine la mine cu dorinţa de a-mi face plăcere, dar eu o accept doar dacă mă simt în echivalenţă cu Creatorul,  ca în exemplul cu gazda şi oaspetele.

Gazda doreşte să aducă plăcere invitatului, să-i dăruiască tot ce are (săgeata marcată cu “a” care reprezintă plăcerea, deplasându-se şi intrând în dorinţă). Totuşi, oaspetele nu acceptă decât cu condiţia ca ei să fie identici (săgeata marcată cu “b”, intenţia sau Kavana).

Dacă intenţia acţiunii mele este de a întoarce tot ceea ce primesc de la gazdă, mai târziu, în calitate de invitat, pot accepta plăcerea. Cu alte cuvinte, nu fac decât acţiunile care mă apropie de gazdă, Creatorul, care mă fac echivalent cu El.

În lumea noastră, trăim în acţiunea de primire în propriul interes. Noi dorim să primim cât mai mult posibil. Nimic altceva nu ne interesează.

De aceea, noi atingem o stare în care epuizăm posibilităţile noastre, cu alte cuvinte, corelarea între plus (ceea ce primim de la gazdă) şi minus (care există în noi) dispare şi ne oprim să primim plăcere. În acest mod, natura, Creatorul, ne împinge să lucrăm la un al doilea nivel, într-o stare de similitudine cu Creatorul.

A munci la un al doilea nivel ne face “umani”, Adam (care vine din cuvântul “Domeh” care înseamnă similar cu Creatorul).

Adam este o structură pur spirituală care nu există decât în intenţie. Noi  devenim umani doar datorită intenţiei de a dărui, noi devenim similari cu Creatorul. Altfel, suntem animale muncind doar cu egoismul nostru ca şi toate celelalte părţi ale creaţiei.

A deveni echivalent cu Creatorul înseamnă a atinge nivelul Său de perfecţiune, starea de eternitate, nemurire, tot ceea ce este deasupra lumii noastre. Nu există decât trei tipuri de materie în lumea noastră: mineral, vegetal şi animal. Aici, omul este, de asemenea, un animal. El munceşte pentru existenţa sa, trăieşte un anumit timp şi moare.

Pentru a face posibil pentru noi ca să ne ridicăm la nivelul uman, sistemul de interacţiune dintre Lumină şi dorinţă trece printr-un număr mare de stări care sunt menţionate ca “alcătuirea unui sistem de lumi”.

Lumina coboară din lumea Infinitului în lumea noastră şi trece printr-o varietate de stări. Noi le studiem în înţelepciunea Cabala. Lumina şi dorinţa (reprezentate de plus şi minus în figura 2) interacţionează ca un dipol.

Cum Lumina influenţează dorinţa, o învaţă puţin câte puţin, o construieşte şi o schimbă. La început, Lumina şi dorinţa sunt divizate în cinci părţi între ele, numite Partzufim.

Lumea Adam Kadmon se împarte în Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin şi Malchut. Luminile Yechida, Haya, Neshama, Ruach şi Nefesh le corespund. Este împărţirea fizică exactă între dorinţă şi plăcere.

Apoi, se produce un lucru foarte interesant. Dorinţa doreşte să devină echivalentă cu Lumina,  a primi pe deplin cu intenţia de a dărui şi nu reuşeşte. Asta se întâmplă în lumea Nekudim, care încetează să mai existe după ruptură.

Care este semnificaţia rupturii ? Principala condiţie de primire este dorinţa creaturii de a deveni asemenea Creatorului, pentru a nu mai simţi ruşinea şi a primi plăcere pentru El (vezi figura 1).

Atunci când, în lumea Nekudim, creatura doreşte cu adevărat să primească de dragul Creatorului. Cu alte cuvinte, enorma dorinţă întreagă care a fost creată doreşte să primească numai pentru a dărui, în întregime 100%.

Să presupunem că, atunci când fac o restricţie şi nu primesc nimic, mă pun într-o stare în care gazda depinde de mine şi eu nu depind de ea. Tu vrei să mă tratezi cu lucruri care-mi plac, le doresc cu pasiune şi nu pot trăi fără ele, dar, dacă sunt capabil să fac o restricţie, atunci devin independent. Aparent, tu ai făcut totul pentru a mă mulţumi, dar, cum simt că depind de tine, resping această satisfacţie. Nu doresc să simt ruşine. Asta mă arde, mă privează şi mă face dependent de tine.

De aceea, eu refuz acest cadou până ce gazda şi cu mine vom simţi că ne-am schimbat rolurile. Gazda încearcă să mă convingă să încerc cadoul său. Ea spune: “Eu fac asta pentru tine, ştiu că-ţi place asta, am încercat atât de greu” şi îi fac o favoare, acceptând să îl iau. Cu alte cuvinte, schimbăm rolurile. În loc să fiu un primitor, devin un dăruitor, făcând o favoare Lui.

În acest mod, refuzul meu, restricţia dorinţei mele, îmi permite să ating o stare în care, în loc să depind de gazdă, Ea depinde de mine şi asta nu are importanţă, deoarece Ea are totul şi eu nu am nimic. El vrea să mă bucure, dar eu domin dorinţa Lui cu voinţa mea şi deci, eu domin Gazda deoarece, la început, El a vrut să mă mulţumească şi eu nu i-am permis Lui acest lucru.

În acest caz, omul nu este un animal, contrar stării precedente, când primea de la plus în minusul său şi toată viaţa se învârtea în jurul primirii de plăcere pentru sine. Acum, el intră într-o stare diferită, o stare de intenţie, unde el devine semnul plus care conferă gazdei şi Gazda este minus, deoarece El doreşte ca invitatul să fie mulţumit.

Apoi, Lumina şi dorinţa se împart în cinci componente (cinci porţii, de exemplu), o acţiune simplă are loc. Dorinţa primeşte toată Lumina cu intenţia de a dărui şi acum, există enorme dorinţe interioare în această dorinţă, pe care nu le lua în considerare înainte. Ea începe să simtă că doreşte să profite de plăcere, încât nu-i mai pasă dacă este pentru a dărui Creatorului.

Să spunem că am împins (respins) o senzaţie dorită, foarte plăcută, de câteva ori. Totuşi, de îndată ce am primit-o, plăcerea pe care am trăit-o era atât de mare, încât nu sunt capabil să o refuz. Uit imediat că sunt în măsură să o refuz, să o resping. Plăcerea începe să mă domine. Aceasta este ceea ce se întâmplă şi este ceva ce nu poate fi luat în considerare înainte ca plăcerea să fie primită. Această plăcere suplimentară apare în mine când mă simt în echivalenţă cu Creatorul.

Faptul este că, atunci când încep să primesc plăcere, simt o aromă suplimentară celei pe care am simţit-o deja din acest cadou. Am creat o intenţie pentru a aduce plăcere Gazdei, această plăcere suplimentară se trezeşte în mine acum şi nu pot face nimic cu privire la asta. O dorinţă suplimentară apare, pe care Creatorul nu a creat-o înainte sub influenţa Luminii.

Dorinţa iniţială a fost creată, pur şi simplu, sub influenţa darurilor pe care El mi le-a oferit şi acum, o dorinţă suplimentară se trezeşte în mine, o plăcere suplimentară de a fi ca El, dar nu am luat asta în considerare înainte.

Acum, descopăr că sunt incapabil să accept cadourile Gazdei, de dragul Lui. Întreaga mea intenţie, toate planurile mele de a deveni independent, de a deveni precum Gazda, au dispărut, şi nu pot să le realizez. Această stare este numită lumea Nekudim.

De ce lumea Nekudim nu există? Deoarece Kli-ul nostru, vasul şi ecranul  creat, intenţia de a dărui gazdei, se rup şi se amestecă cu Lumina (vezi figura 2).

Înainte, noi nu aveam intenţia, dar acum, ea a fost activată între dorinţă şi Lumină.

De aici, cele trei componente: dorinţa, intenţia şi Lumina (plăcerea), există în natură total dependente unele de altele. Ele au fost amestecate şi poartă informaţii despre interdependenţa lor.

Altă lume apare după rupere: lumea Atzilut, lumea corecţiei. Toate dorinţele care pot corespunde intenţiei, deci Luminii, sunt corectate în ea.

Dorinţele necorectate rămase se împart în trei părţi: lumile Beria, Yetzira şi Assiya. Aceste dorinţe nu pot fi corectate decât printr-o structură specială numită “om” în lumea noastră.

Este vorba de o structură foarte complexă care conţine o multitudine de dependenţe posibile. Este creată cu un singur scop: ne permite să ne corectăm şi să devenim precum Creatorul.

Totuşi, partea ce mai interesantă este aceea că, sistemul se compune dintr-o multitudine de mici dorinţe, unde fiecare conţine două părţi.

În plus, prima parte a dorinţei mele este în contact cu o parte a unei dorinţe adiacente şi cealaltă parte este în contact cu o parte a unei alte dorinţe adiacente şi, în acest mod, devenim incluşi mutual în altă dorinţă.

Chiar dacă fiecare dintre noi reprezintă o dorinţă separată, cele două părţi ale sale depind de cineva aproape de ea. În acest mod, mă bazez pe cei care sunt aproape de mine şi este acelaşi lucru cu toată lumea. Ca şi cum am fost încorporaţi în altul. Este un lucru foarte important!

Acest lucru poate fi văzut sub forma paşilor,  în care fiecare pas se compune din două jumătăţi de paşi adiacente. Este vorba despre o treaptă superioară care este mereu în mine şi primesc Lumina care vine în mine şi de aceea partea mea superioară depinde de asta.

Partea mea inferioară este în interiorul pasului următor şi, de aceea, depind se asemenea, de asta.

Astfel, se dovedeşte că, chiar dacă sunt la mijloc, nu depinde de mine. Eu depind de partea superioară care este în interiorul meu şi de partea inferioară care este în interiorul ei.

Pe cont propriu, nu sunt nimic. În acest mod, fiecare dintre noi depinde de cei care, ierarhic, sunt deasupra lui sau sub el. Totuşi, există o parte specială a acestei structuri, partea noastră mediană. Ea este foarte specială şi este numită “a treia din partea de mijloc a Tifferet”, Sefira Tifferet. Ea este liberul nostru arbitru.

Principiul este că, fiind într-un sistem închis absolut complet, care conţine nivelurile mineral, vegetal, animal şi om, nu avem nicio libertate când este vorba despre alegerea noastră. Totul în acest sistem este deja gata – condus, determinat şi nimic nu depinde de noi. Toate gândurile şi dorinţele noastre, tot ceea ce ni se întâmplă, este determinat în avans: unde ne naştem şi cine vom fi, cu cine vom avea relaţii, când vom trăi şi când vom muri. Totul este predeterminat, mai puţin un lucru: posibilitatea de a folosi partea centrală a Tifferet, pentru a controla conexiunea dintre paşii (nivelurile) inferiori şi superiori în raport cu mine. Această parte a Sefira Tifferet nu depinde nici de partea superioară, nici de treptele de mai jos.

Cu alte cuvinte, dacă ar trebui să mă separ în zece Sefirot, zece părţi, s-ar părea că am o parte neutră la mijloc şi că pot controla această parte neutră. Practic, dacă dorim să fim sub controlul nostru, atunci tot viitorul nostru depinde de capacitatea noastră de a controla această parte neutră.

Acţiunea de control este dorinţa mea de a avea un tip de conexiune cu Partzufim inferior şi exterior care mi-ar permite să construiesc un singur întreg cu ei. Doresc să mă neutralizez în raport cu ei, să fac totul pentru binele lor. În acest mod, îi conectez prin mine.

Dacă acţionăm în acest mod, vom fi la fel ca Lumina. Ea ne va umple şi va circula prin noi, fără nicio interferenţă din partea noastră. Asta este întreaga nostră muncă.

Este foarte uşor de realizat. Dezvoltarea progresivă a umanităţii ne aduce la întrebarea privind sensul guvernării, sensul vieţii, sensul stării noastre. Lumea începe să înţeleagă că a ajuns într-un impas şi apoi, Cabala este revelată: o ştiinţă pentru a transforma dezvoltarea voastră în direcţia cea bună, de dorit, care explică cum putem să participăm, să evităm suferinţa şi cum putem ajunge la starea cea mai de sus: deasupra morţii, deasupra inferiorităţii noastre, deasupra senzaţiilor noastre actuale.

Cabala devine revelată atunci când începem să ne punem întrebări în legătură cu acest subiect. Ea explică faptul că există doar un singur mod de a ieşi din impas, de a ne neutraliza şi de a exista de dragul conexiunii cu alte elemente. Numai atunci vom începe să deţinem guvernarea ca oaspete şi gazdă. În general, oaspetele depinde în întregime de Gazdă, dar, când spune Gazdei că nu doreşte să primească de la El, cu alte cuvinte, nu vrea să folosească dorinţa sa în forma naturală, el devine guvernant şi nu guvernat.

Deci, ce putem guverna? Ceea ce avem sunt iubirea şi ura, atracţia şi respingerea, plus şi minus.

Toate elementele din natură există în starea de bună interacţiune şi armonie deoarece nu au libertatea de voinţă. Totuşi, deoarece omul este ultimul stadiu de dezvoltare egoistă a materiei, are această libertate de voinţă, care apare doar în partea mediană, a treia parte a Tifferet. De aceea omul simte ruşine în faţa gazdei sau a altora. Acest sentiment de ruşine, sentimentul de respingere sau atracţie, îi dă posibilitatea de a se ridica deasupra dorinţelor sale. În acest mod, devine guvernant şi nu guvernat. Aceasta este esenţa înţelepciunii Cabala.

Deci, când începem să ne conectăm, într-o primă etapă, respingerea absolută apare între noi, infinitul. Conform naturii noastre, nu există niciun mijloc prin care ne putem include reciproc. Suntem toţi de un egoism absolut.

Dacă realizez prima restricţie TA (Tzimtzum Aleph), cu alte cuvinte, nu vreau să mă folosesc de dorinţele mele egoiste, astfel devin neutru în raport cu celălalt.

Atunci încep să acţionez ca un oaspete în raport cu Gazda, din iubire pentru celălalt, integrând dorinţele sale în mine.  În acelaşi timp, este ca şi cum aş fi deasupra Lui. Eu sunt precum Creatorul faţă de El, deoarece vreau să Îi dăruiesc, să Îl mulţumesc.

În acest mod, am devenit asemănător cu Creatorul într-o anumită măsură. Când acţionez în acest mod, Lumina superioară vine asupra mea şi apare o legătură specială între mine şi Creator, Lumina. Ea începe să circule în noi.

Asta se întâmplă atunci când noi realizăm prima restricţie şi acest lucru este suficient pentru a se ridica deasupra nivelului nostru egoist corporal. Caracteristica următoarei etape este că includ dorinţele celuilalt în mine. O dorinţă dublă este formată în mine şi este ca şi cum aş fi “însărcinată” – eu şi embrionul, obiectul pentru care acţionez, ambele există în mine. Încep să înţeleg şi să îl simt. El devine parte din mine. În acest mod, menţin două dorinţe, a mea şi a sa.

Încep să primesc Lumină suplimentară de la Creator deoarece am devenit de două ori mai mare. De fapt, am devenit mai mult decât de două ori, pentru că vreau să dăruiesc şi dezvolt o enormă dorinţă suplimentară, forţă. Acum, o intenţie de a dărui partenerului meu, prietenului meu este formată în mine. Am deja un ecran şi încep să muncesc pentru el ca şi cum aş munci pentru a dărui. În acest mod, imensa Lumină Superioară nu vine de la mine. Ea începe să circule între mine şi el.

Această Lumină nu dispare, deoarece ea este în mişcare constantă între noi. Acestă senzaţie de Lumină în noi se numeşte sentimentul existenţei eterne. De obicei, când nu există intenţie de a dărui, când Lumina intră în dorinţă, ea o stinge. La fel cu oricare dintre dorinţele noastre: eu mănânc şi beau şi, când plăcerea mea atinge un anumit grad de realizare, ea dispare. Asta se aplică la toate plăcerile corporale (hrană, sex, familie, interacţiuni plăcute), deoarece plăcerea intră direct în dorinţă şi ele se anulează reciproc în măsura în care sunt în opoziţie. Plăcerea umple dorinţa. Dorinţa se diminuează şi dispare complet.

Cum pot face ca plăcerea să fie constantă? Senzaţia de plăcere este numită percepţia vieţii. Aceasta este Lumina.

Fără Lumina Reflectată, ajungem la starea de goliciune. Plăcerea intră în dorinţă. Ele se anulează reciproc şi la final, obţineţi un zero.

Totuşi, atunci când funcţionăm conform principiului de dăruire, mă regăsesc la mijloc, între Partzuf superior (cel de deasupra mea) şi cel inferior (mai jos de mine) şi, la rândul lui, el între mine (eu deasupra lui) şi cel mai jos de el şi aşa mai departe. Noi suntem interconectaţi printr-un lanţ. În acest mod, fiecare dăruieşte celui de lângă el, acela dăruieşte celui de lângă el şi aşa mai departe şi nu se pierde nimic, dar toată lumea câştigă.

Deoarece partea superioară şi o parte inferioară există în mine şi încep să mă simt ca şi cum aş fi infinit deoarece tot ceea ce există deasupra mea (partea superioară 1) şi tot ceea ce există mai jos de mine (partea inferioară 2) sunt ambele incluse în mine.

În cele din urmă, întreg universul este conectat la mine, prin toate aceste elemente şi simt că folosesc întreg universul, lumea Infinitului. Asta obţinem atunci când suntem conectaţi corect la celălalt. Este revelaţia sufletului.

Atunci când suntem într-o stare de dăruire, ajungem progresiv să ne apropiem unii de alţii, începem să realizăm ceea ce numim lumile superioare.

Încep să mă apropii de prietenul meu din lumea Assiya, Beria, Atzilut şi Adam Kadmon şi, atunci când sunt complet lângă el, intru în starea numită Lumea Infinitului.

Toate lumile sunt definite ca depăşirea dorinţei noastre egoiste, distanţa dintre noi, ura transformată în iubire, plus şi minus.

Astfel, atunci când depăşesc minusul meu actual egoist, acesta devine materie, unde percep Lumea Infinitului, eternitatea, perfecţiunea. Este munca noastră reală.

Atunci când ne unim şi interacţionăm corect cu celălalt, dorim să creăm un grup. Un grup este ceva care nu există în niciunul dintre noi. Este starea pe care dorim să o atingem.

Atunci când ne separăm de noi înşine, facem o restricţie asupra noastră pentru binele grupului şi nu de dragul nostru, ajungem la o sumă de dorinţe, o sumă de intenţii, o sumă de aspiraţii şi noi o facem pentru binele stării numite “grup” şi nu un individ. Astfel, sistemul conexiunii noastre la intenţie şi nu la dorinţă, este grupul.

Toate dorinţele pe care le restricţionăm sunt respinse şi numai intenţiile noastre rezistă în grup. În acest mod, ne ridicăm la etapa următoare, în care nu mai existăm în dorinţele create de Lumină, ci doar în intenţii.

Este starea de “a trăi în intenţie, mai degrabă decât în dorinţă”, este starea existenţei în lumea superioară.

De fapt, în lumea noastră, judecăm o persoană în funcţie de modul în care îi tratează pe ceilalţi. Aceasta este intenţia. Totuşi, când dorim să ne ridicăm deasupra vieţii noastre corporale actuale, la început trebuie să facem o restricţie asupra noastră, adică să oprim folosirea dorinţei noastre în modul în care a fost creată iniţial, făcând un efort spre centrul grupului.

De aceea, întreaga înţelepciune se rezumă la a învăţa modul corect de a ne uni, separat de egoismul nostru şi a conduce intenţiile noastre înainte.

Scopul muncii noastre este de a conecta intenţiile noastre. Lumea superioară, următoarea etapă de dezvoltare a umanităţii, este formată din ele. Dorinţele şi plăcerile nu sunt tema lumii superioare. Doar intenţiile sunt.

Din Congresul de la Stockholm, 30.08.2013, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În exemplul cu gazda și oaspetele, gazda oferă oaspetelui bunătăți, iar oaspetele refuză să ia. Face o restricție asupra dorinței de a primi. Mai târziu, după ce oaspetele experimentează plăcerea, devine dependent de ea. Cum putem evita să fim dependenți de plăceri?

Răspuns: Este vorba despre a primi în lumea Nekudim, în lumea care a avut loc spargerea stării.

Să spunem că mi-ai dat ceva foarte gustos și dulce. Știu ce este, așa că fac o restricție asupra acestei tratații și construiesc o intenție. Este ca și cum ți-am dat înapoi. Ți-am refuzat tratația de multe ori și ți-am explicat că nu mă simt comfortabil acceptând mâncărurile tale, că nu mi-e foame. Tu începi să mă convingi și mai puternic spunând că ai copt această prăjitură special pentru mine și dacă nu o încerc, te vei supăra.

Acum, tu ești cel care îmi cere mie să-i fac o favoare. Când vine vorba să-ți fac ție o favoare în loc să primesc plăcere pentru propriul meu bine, cedez și mănânc o bucată de prăjitură. Cred cu adevărat că o fac pentru tine. Îți arăt cât de încântat sunt astfel încât tu să nu ai îndoieli că în timp ce mă bucur de prăjitura de la tine, fac asta ca să te mulțumesc.

Dintr-o dată, simt o plăcere care este de o mie de ori mai mare decât ce m-aș fi așteptat vreodată de la o bucată de prăjitură, ceva incredibil, dincolo de Kelim-ul  meu, de vasele mele, de abilitățile mele. Nu te mai văd pe tine în spatele acestui lucru. Tot ceea ce simt este o plăcere copleșitoare.

În acest punct, nu este vorba despre o simplă relație la nivelul de a da și de a primi (nivelul 1); este mai degrabă relația dintre Creator și o persoană la nivelul intenției (nivelul 2).

Când devin egal Creatorului în intențiile mele (egale) și încep să-I dau Lui, încep să-L simt și să mă ridic la nivelul Lui. Această stare este deasupra oricărei plăceri sau suferințe. Este dincole de orice! Este o senzație a gândului creației înainte de a fi creată.

Se dovedește că este o plăcere inerentă atât de mare în această experiență la care nu mă așteptam și căreia pur și simplu nu-i pot rezista. Acum, trebuie să-ți plătesc cumva pentru această bucată de prăjitură.

Asta se numește spargerea mea. Toate intențiile mele de a-ți dărui ție în loc să mă desfăt pe mine însumi, toate planurile mele de a evita să fiu un oaspete dispar. Devin doar un sclav al plăcerii care mă umple.

De la acel punct încolo, un nou tip de plăcere pe care o primim de la simțirea Creatorului construiește sistemele lumilor: Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya.

Drept rezultat, când începem auto-corectarea în cadrul sistemului lumilor, devenim egali Creatorlui deoarece corectarea noastră include plăcerea care vine nu de la Lumină per se, ci de la simțul nostru de egalitate cu El la nivelul lui Adam – om.

Nivelul la care noi existam și construiam relații cu ceilalți cu aceste calcule (tu îmi dai mie și eu îți dau ție), ca un oaspete politicos cu gazda, reprezintă pur și simplu plăceri animate la nivelul animat. Respingând ceva pentru că simțim că nu este corect să-l luăm sau pentru că suntem jenați să-l acceptăm, la fel ca politețea insistentă a gazdei, sunt relații umane obișnuite. Ele sunt asociate cu nivelul nostru actual și nu este nimic nobil în asta. Nu există niciun fel de dăruire în ele.

Vrei să-mi faci o plăcere pentru că ții la mine. Vreau să-ți întorc plăcerea pentru că nu vreau să simt că sunt partea care primește. Am mândria mea și rușinea mea și nu-mi pot permite să accept tratațiile tale. Trebuie să le resping.

O gazdă care cunoaște și înțelege psihologia umană acționează astfel încât nu numai că mă va convinge să-i accept tratațiile dar și să mă simt fericit pentru că, făcând asta, îi fac o favoare. Dar toate astea se află în cadrul interacțiunilor umane obișnuite. La al doilea nivel, creăm o nouă relație, nu între doi oameni ci între mine și Creator, când trebuie să te echivalezi cu plăcerea primită de la El.

Imediat ce mă unesc cu Creatorul, primesc plăceri care nu există în această lume și nici nu sunt prezente în Lumina care ne-a creat, din moment ce aceste plăceri vin de la nivelul Creatorului și din înțelegerea noastră că Îi suntem asemănători Lui. Deci aici are loc spargerea, structura noului sistem. Numai urcând de jos până la vârf putem crea dorințe și intenții care ne fac cu adevărat asemănători Lui. Și apoi, orice sentiment de jenă și rușine se transformă în glorie și bucurie.

Întrebare: Putem deveni dependenți de plăceri la acest nivel?

Răspuns: Este imposibil. Sistemul este construit astfel încât în timp ce urcăm nu putem fi distruși. Este făcut astfel pentru ca în momentul în care nu suntem pregătiți să primim plăceri în mod corect, el nu ni se va revela.

Plăcerea vine de la o senzație de înțelegere și conșientizare, de la sentimentul de eternitate și perfecțiune, de la tot ceea ce tu dezvălui, în tot ceea ce tu exiști deja.

Terbuie să fii gata pentru asta. Întreaga scară, de jos până sus, este construită conform celor trei linii care ne conduc. De aceea sistemul este astfel făcut încât să ne pregătească să ajungem la această stare.

De la Congresul din Stockholm Bucurie prin Unitate, Prima zi, 30.08.2013, Lecția a doua

Filed under: Congrese, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ne pregătim pentru lecţia de dimineaţă astăzi, după Congres?

Răspuns: Noi cerem Lumina care este conţinută în profunzimea puterii noastre colective, dorinţa noastră comună de a o revela. Căutăm dezvăluirea Luminii! Nu ştiu ce este Lumina Înconjurătoare. Nekudot (puncte ce reprezintă vocale) înconjurătoare, interioare, exterioare, Taamim (arome); nu cunosc diferenţa dintre ele, ştiu doar că, dacă vom reuşi să atingem unitatea dintre noi într-o mică măsură, vom putea dezvălui Lumina ascunsă în interiorul acestei unităţi.

Prin urmare, eu aplic o presiune asupra unităţii noastre, în scopul de a găsi Lumina din ea. Ce este Lumina? Este proprietatea dăruirii! Doresc să existe proprietatea dăruirii între noi. Există o dorinţă comună unde toate dorinţele sunt reunite, toate punctele noastre din inimă şi vreau să dezvălui Lumina din ele, Lumina unităţii, garanţia mutuală şi iubirea.

Nu evaluez încă treptele spirituale, ci doresc doar să găsesc spiritualitatea, să descopăr Lumina, atributul dăruirii, Creatorul, pentru a-I aduce lui mulţumire. Ca şi cum am avea un copil şi ne-am gândi cum să-l facem fericit, ce să-i cumpărăm, ce cadou să-i dăm. Mă gândesc şi îmi pasă. În acelaşi mod, mă gândesc la Creator, că aş dori să-L găsesc în conexiunea dintre noi De aceea, unitatea noastră este locul unde pot descoperi Creatorul şi starea în care pot să-I aduc lui plăcere.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2010, “Introducere în studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Congres în Bulgaria

Congresul va avea loc în perioada 1-3 Noiembrie 2013 în Bulgaria la Hotelul Samokov, la o oră de Sofia. Congresul este deschis tuturor. Nu rezervaţi camerele direct la hotel, ci numai prin înregistrare la congres, aici.

Congres în Israel

Congresul Bnei Baruch va avea loc în perioada 6-8 februarie 2014. Congresul va avea loc în noua clădire Bnei Baruch.

Training Educaţie Integrală în Israel

Înainte de congresul Mondial din Israel, în perioada 4-5 februarie 2014, va avea loc un training intensiv în metoda educaţiei integrale pentru prietenii noştri din străinătate. Vă rugăm să vă informaţi toţi prietenii, deoarece biletele de avion cumpărate în avans sunt mult mai ieftine.

Filed under: Congrese - Niciun comentariu→

Cel mai rău lucru cu privire la starea fizică şi spirituală este frivolitatea. Anumite zâmbete, un gest sau un act de lipsă de respect şi asta-i tot. Totul în mine cade. Trebuie să ne temem de acest lucru, aduci un prejudiciu unui prieten, dar îţi faci ţie mult mai mult rău.

Trebuie să fii mereu într-o “bucurie serioasă”, din inimă. Chiar dacă starea ta este cea mai rea, dacă aspiraţia vine din inimă, aceasta va ajuta. În niciun fel nu ar trebui să arăţi nimic, doar dacă joci intenţionat pentru a încuraja un prieten. Acest lucru este esenţial pentru a menţine nivelul nostru şi a fi constant preocupat de creştere, din ce în ce mai mult, tot timpul. Nu uita lucrul cel mai important, pregătirea.

Îi sfătuiesc pe cei care au posibilitatea, să se conecteze la transmisia în direct a lecţiei de dimineaţă. Deşi eu spun că nu este nicio diferenţă atunci când o priveşti, este posibil să o priveşti mai târziu, dar dacă poţi, acesta este momentul potrivit. Are o importanţă psihologică pentru o persoană. Energia spirituală care  există în lume se găseşte aici.

Dar atunci când cineva simte că în acel moment nu este nevoie să se agaţe de această stare şi să se teamă că va trece, adică este într-o stare de relaxare, se ridică de la calculator, bea o cafea şi aşa mai departe, ea nu este lipită de ecran. Prin urmare, vă îndemn imperios, vă recomand, dacă este posibil, să urmăriţi cel puţin o parte din transmisia în direct a lecţiei şi nu rataţi conexiunea noastră şi unitatea de duminică seara.

Veţi vedea ce înseamnă pregătirea: suntem gata să ne pregătim pentru starea de corecţie finală, de adeziune a lumii întregi cu Lumina. Toate vieţile noastre, toată ascensiunea spirituală se numeşte “Pregătire” şi, prin urmare, trebuie să preceadă toate activităţile noastre. Înainte de curs, am nevoie de sfert de oră pentru a citi ceva. Trebuie să fac ceva cu mine. Am nevoie să aud ceva în direcţia cursului.

Citiţi Psalmii sau părţi din literatura noastră, ceva ce nu este conectat la nimic, ceva ce te face să faci o actualizare pe drum. Un violonist sau violoncelist îşi acordează instrumentul indiferent ce melodie va cânta mai târziu. Deci, noi trebuie, de asemenea, să ne reglăm “instrumentele” noastre apoi, în timpul lecţiei, vom interpreta.

Nu mă pot imagina venind la lecţie fără să mă pregătesc. Nu contează să ştiu ce voi spune. Credeţi-mă, mă aşez acum, privesc la subiectul cursului şi încep. Asta nu face nicio diferenţă pentru mine, dar eu trebuie să mă reglez înainte!

Înainte de lecţia de noapte, Rabash mergea pe stradă timp de o jumătate de oră. Mă ridic o jumătate de oră înainte de curs, chiar dacă trebuie să merg doar cincizeci de metri. Am nevoie să fac un duş cald, să mă trezesc, să citesc ceva din materialul său care nu-mi distrage atenţia de la lecţie, ci dimpotrivă, mă reglează în mod corect.

Uneori, se întâmplă că ai citit un anumit material şi apoi, îţi este dificil să te regrupezi şi să vii. Ajungi şi brusc, un subiect total diferit ţi-a fost pregătit. Este vorba de responsabilitate, în faţa mea există zeci de mii de studenţi din întreaga lume!

Astfel trebuie să se simtă fiecare din noi, deoarece lucrăm într-un kli comun. Nu sunt acordat la ceva anume. Mă ajustez la această conexiune pe care puteţi să mi-o daţi în orice moment, iar dacă nu se poate, atunci lecţia este inutilă.

Uneori, starea voastră, conexiunea voastră, mi se deschide astfel, că vorbesc liber şi cu uşurinţă şi asta nu depinde de numărul de persoane. De fapt, aceasta depinde de calitatea conexiunii. Uneori, voi reuşiţi apoi şi apare un minunat material. Prin urmare, este necesar să luăm în considerare toate acestea şi să fiţi copii buni.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lecţia 4, Ziua 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→