Evoluția spirituală a unei persoane începe prin faptul că se uită complet pe sine și se află cu întreg spiritul, mintea și emoția sa, cu dorința de a gândi despre grup, ca un tot unitar.

În plus, aceasta nu depinde de grup în sine, ca în exemplul lui Rabbi Yossi ben Kisma.

Persoana se topește în el și începe să-l vadă în adevărata lui formă. Aparent, nu este un grup și nu sunt prietenii ei, cei cu care petrece mult timp împreună, nu. Ea vede o adunare de mari cabaliști, un suflet. S-ar putea ca ei să nu-și dea seama; apoi ea descoperă deja asta în ei, deoarece totul depinde de caracteristicile noastre personale prin care vedem lumea.

Astăzi, este ca atunci când privim lumea fizică, presupunem că este așa cum o vedem. Din momentul în care schimbăm caracteristicile noastre, vedem mai degrabă, o societate și un mediu complet diferite și prietenii noștri vor fi vizibili la un alt nivel, într-o formă diferită.

Prin urmare, o astfel de persoană nu cere de la mediu, ea acordă mereu prietenilor săi prezumția de nevinovăție, fără critică: ei au dreptate, ei cred, absolut, în scop și ea justifică tot ceea ce fac ei. Esențial pentru ea este, simplu, a se neutraliza și a le da lor tot ce se poate, toată energia sa, toată vitalitatea sa. La acest nivel, ea intră în grup și îl vede spiritual. Cu siguranță, în funcție de eforturile sale, Lumina Înconjurătoare o influențează, corectează calitatea unei persoane, o ajută și ea începe să vadă o lume complet diferită în locul vechiului mediu, pentru realizarea corecției. Iată cum se întâmplă.

Prin urmare, această muncă și intenția față de ea, devine o temelie pentru scara spirituală. După aceasta, coborâri și urcări au loc.

Coborârile și urcările vieții normale nu interesează persoana –  familia, munca și tot restul – ea trebuie, cu siguranță, să organizeze totul în măsura în care este necesar pentru existența sa fizică, deoarece acestea nu se vor termina atunci când va începe spiritualitatea sa.

Acest lucru rămâne, deoarece toate ascensiunile noastre încep de aici, vom cădea din nou, la nivelul acestei lumi, ne vom ridica spre viitorul nivel spiritual și vom cădea în starea egoistă a acestei lumi. Și iată, aceasta este de 125 de ori. Este mult mai complicat și dificil.

De aceea, insist mereu asupra faptului că lucrul cel mai dificil este primul nivel, atunci când persoana este capabilă a se detașa de sine pentru prima oară și a intra într-un grup, ca și cum s-ar pierde, ca și cum ea nu există. Nu îi este teamă, este fericită de asta, se descoperă sub o formă diferită, sub forma întregului grup. În interior, ea descoperă numai legătura reciprocă între prieteni, care este numită Creator, care se găsește între ei și ea este amestecată (se pierde) în această rețea de legături reciproce. Este ceea ce numim adeziunea la Creator.

În măsura evoluției spirituale a persoanei, mai multe opoziții, contradicții, coborâri și îndoieli apar. Și, din nou, ea se ridică deasupra lor, în stări ca cele prin care suflete mari, elevii lui Rabbi Shimon au trecut, care erau gata să ardă reciproc, în cenușa focului urii.

Și aceasta a fost prima condiție a acestui nivel înalt, în care ei s-au regăsit. Adică, înainte de a putea începe munca spirituală, au avut o stare de început, ca aceasta.

Prin urmare, urcările și coborârile sunt necesare. Grație lor, ne ridicăm schimbând ego-ul în dăruire și în iubire. Și, tot timpul, cu cât ego-ul nostru devine mai mare, cu atât putem atinge un mai mare respect între noi, mai presus de această ură, care este pentru a descoperi nivelurile superioare și mergem înainte.

Din congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lecția 4

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem lucra cu mândria care s-a revelat în urma congresului?

Răspuns: După congres, a avut loc, într-adevăr, o revelare a mândriei, mai ales în Europa. Fiecare parte a lumii are probleme şi slăbiciuni specifice, iar Europa şi Rusia sunt diferite din acest punct de vedere.

Ce este mândria? Cu privire la cine şi la ce? O persoană trebuie să-şi lămurească singur asta.

• Simt mândrie pentru că înţeleg şi ştiu totul, pentru că am dobândit ceva şi acum sunt mare şi am totul. Asta va trece şi va dispărea de la sine în două zile.
• Simt mândrie pentru că sunt la câteva niveluri deasupra celorlalţi şi ei sunt nefericiţi, luptându-se cu crizele lor mărunte, în timp ce eu sunt deasupra lor, înţeleg totul şi nu prea-mi pasă de nimic utiându-mă de sus la ei. Asta e greşit.

Dacă vorbim despre conexiune şi despre faptul că trebuie să corectăm spargerea dintre noi, atunci trebuie să ne facem griji pentru toţi ca pentru proprii noştri copii. Nu cred că ai relaţiona astfel cu oamenii dacă ai simţi că sunt copiii tăi, dar exact aşa trebuie să ne raportăm la ei.

De fapt, nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să fii mândru. Ce este atât de special în ceea ce te priveşte? Ce ai dobândit, tu însuţi? Nimic.

Ai fost într-un grup, ai fost adus, împins, şi ai fost supus la diferite acţiuni. Ai participat pasiv fără să înţelegi esenţa lui „de ce” şi „unde” ar trebui să ducă asta. Nici măcar nu ai vizat această stare prezentă şi nu ai ştiut cum este. Asta înseamnă că acţiunile tale nu au fost centrate pe ceva şi, astfel, se dovedeşte că ai fost norocos. Deci, pentru ce eşti mândru?

Pot să-ţi spun din proprie experienţă că, cu cât o persoană se ridică mai sus, cu cât avansează mai mult şi cu cât este mai aproape de Creator, cu atât se simte mai umil şi mai jos. Se întâmplă aşa pentru că vede acţiunea Luminii infinite care aranjează totul în orice moment, care construieşte şi animă totul.

Continuă să munceşti şi sentimentul de mândrie va trece. Cel mai important lucru este că nu trebuie să te abată de la calea ta spirituală. Dacă apar diverse devieri şi te comporţi ca un copil încăpăţînat, sunt obişnuit cu asta. De aceea, nimic nu poate fi făcut, decât să treci peste asta pas cu pas. Vom învăţa cum.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.07.2013, „Credinţă deasupra Raţiunii”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt planurile dvs. pentru viitor, în ceea ce priveşte grupurile virtuale?

Răspuns: Unitatea este dincolo de frontiere: virtuale şi, în acelaşi timp, în limitele fizice.

Întrebare: Cum pot femeile să se unească mai bine? Cu prieteni având proprietăţi similare sau invers?

Răspuns: Nu contează, deoarece noi ne ridicăm deasupra caracteristicilor noastre.

Întrebare: Cum ar trebui să ne comportăm cu cei care sunt înscrişi ca prieteni în grup, dar nu iau parte la viaţa de grup deloc?

Răspuns: Aşteptaţi cu răbdare până ce se schimbă.

Întrebare: Este posibil şi în ce mod, a fi în două grupuri simultan, fizic şi virtual?

Răspuns: Puteţi să fiţi în mai multe grupuri, deoarece se contopesc.

Întrebare: Este dificil pentru dvs. să fiţi un RAV?

Răspuns: Nu sunt un Rav, mai degrabă un profesor, un ghid, un antrenor.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În general, respingerea nu este în raport cu grupul, ci în raport cu un prieten. Care este programul de muncă în acest caz?

Răspuns: Eu nu cred că este aşa. O persoană trebuie să vadă că are o aversiune faţă de  munca cu grupul, a se conecta cu prietenii, a se dizolva în ei. Şi, dacă există orice fel de prejudiciu special împotriva cuiva, treptat poate să treacă. Prin urmare, nu este necesar să atragi atenţia asupra acestui punct. Nu este cazul.

În primul rând, ceea ce ar trebui să mă intereseze este modul „de a ajunge la ei”, de a adera la ei. Lucrul principal este că eu nu trebuie să mă conduc pe mine, mai degrabă ei mă conduc. Este ceea ce se numeşte a te dizolva în ei. Adică eu nu am propriile mele gânduri, nici dorinţe. Este ceea ce este cu ei. Şi asta-i tot.

Din momentul în care efectuaţi aceste mişcări, Lumina Înconjurătoare acţionează imediat şi vă influenţează. Astfel de experienţe aduc asta, Lumina vă limpezeşte tot timpul şi vă adaugă tot felul de contradicţii, dar încercaţi din nou. Şi, odată ce treceţi printr-o cantitate necesară de astfel de tentative, atingerea soseşte, în final.

Şi grupul ar putea să nu ştie nimic despre acest lucru şi ar putea să rămână la acelaşi nivel în care era înainte, precum în exemplul Rabbi Yossi Ben Kisma.

Din congresul de la St Petersburg, 13.07.2013, „Ziua a doua”, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă am simţit că ceva lipsea în congres, este doar pentru că noi nu eram pregătiţi, încă, şi acum trebuie să lucrăm la asta. Înseamnă că trebuie să atragem sentimentul conexiunii între noi, pentru a descoperi Creatorul (Lumina) în această conexiune.

Astfel, atât  mijloacele (Grupul) cât şi Tora (Lumina) ne vor duce la Creator, conform regulii „Istrael, Tora, Creatorul sunt Unul”.

Faptul este că, în vechiul Babilon, vorbeau aramaica, care, de atunci, este paralelă cu ebraica. Ebraica şi aramaica provin din aceeaşi rădăcină şi sunt două limbaje opuse. Un limbaj transmite informaţia prin vase şi celălalt prin Lumină: aramaica prin vase, dorinţe, în timp ce ebraica o face prin umplere. Nu există nimic altceva decât aceste două atribute şi astfel, aceste două limbaje există în paralel.

Talmudul din Babilon pe care toată lumea îl studiază astăzi este în aramaică, deoarece el tratează corectarea vaselor. Întregul Talmud este un sistem de corecţie al vaselor, dorinţelor, dar este descris ca stările naturii mineral, vegetal şi animal al acestor dorinţe. Totuşi, Tora (care vine din cuvântul Lumină) este în ebraică, deoarece ea vine de Sus. Asta înseamnă că Talmud vine de jos şi Tora de Sus.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, „Credinţa deasupra raţiunii”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm interior cu starea în care mi se pare a avea două opţiuni, în care fie vedem ego-ul nostru, fie munca corectă? Ce ar trebui să facem pentru a nu sta cu braţele încrucişate?

Răspuns: Aici, simţim nevoia de garanţie mutuală, susţinerea mutuală care trebuie să existe în grup. Este ca un zid, care păzeşte grupul atât de influenţele exterioare, cât şi de influenţele negative interne ale tuturor membrilor săi.

Acest zid – spirit, integralitatea – este construit pe importanţa obiectivului, voinţa tuturor membrilor grupului de a se anula ei înşişi în faţa noţiunii de grup, ca într-o familie unde există o anumită bază interioară. Poate avea orice în ea, dar există ceva care o echilibrează constant, îi dă greutate, o ţine pe pământ şi nu o lasă să se rupă şi să se dezintegreze.

De aceea, o familie este compusă din mai multe generaţii: bunici, părinţi şi copii. În trecut, toată lumea trăia împreună. Generaţiile schimbă puţin câte puţin, ca roţile în mişcare, dar există mereu trei generaţii care se susţin reciproc şi depind unele de altele. Desigur, acum totul se dezintegrează. Totuşi, în grup, trebuie să aderăm la aceasta.

Ar trebui să existe o masă importantă în grup, care îi dă stabilitate şi echilibru. Ea nu o trage în jos, dar, pur şi simplu echilibrează diferitele erupţii şi tulburări. Prin urmare, o persoană care trece prin diferite stări trebuie să aibă sentimentul interior că grupul este stabil, solid şi permanent.

Aceasta trebuie să cultivăm şi să stabilim, efectiv, ca temelia noastră. Orice se poate întâmpla, dar noi avem fundamentul nostru.

Munca mea ca manager este de a face, din toate micile grupuri din întreaga lume, un întreg, o fundaţie unificată care va sprijini pe toată lumea. Apoi, diferitele probleme şi conflicte, pe care Lumina le va evoca în noi, ne vor servi, în mod corect, pentru a creşte.

Puteţi numi aceasta, garanţia reciprocă sau oricum, dar trebuie să o facem. Grupul este precum o casă caldă, un incubator. Aşa cum este spus: „Casa mea este castelul meu”. O persoană trebuie să existe într-un mediu – rădăcină, suflet, corp, îmbrăcăminte şi tot.

Trebuie să punem în aplicare acest lucru. Grupul trebuie să vorbească despre asta, să reflecteze. Trebuie să existe un sentiment că este familia mea, casa mea, unde vin şi şi nu mai vreau să plec! Acesta este modul în care ar trebui să fie.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Cursul nr 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este concentrare interioară, deoarece realitatea externă nu se modifică, indiferent cât de mult ne așteptăm să se întâmple. Realitatea este definită numai de percepția sa în noi și depinde în întregime de proprietățile unei persoane. O persoană se schimbă și, prin asta, realitatea pe care a simțit-o înainte în cele cinci organe de simț; acum vede alte conexiuni în lumea noastră, o nouă realitate, prezența forței superioare. Treptat, această forță devine imensă, controlând totul și susținând întreaga realitate.

Dar acum nici nu vedem, nici nu observăm asta. Acesta este singurul lucru care se schimbă în măsura în care această realitate pământească dispare complet prin moartea trupului și numai realitatea spirituală rămâne. Totul depinde de modul în care ne schimbăm de la o persoană  „senzitivă” la o persoană „ credinciosă”.

Diferența dintre cele două este determinată de instrumentele cu care lucrăm. Dacă percepem realitatea prin dorința de a ne bucura, aceasta se numește o persoană a senzației, și dacă o percepem prin dorința de a dărui, atunci aceasta se numește o persoană a credinței. Dar ambele implică senzații. Credința este, de asemenea, o senzație, însă numai în Lumina Reflectată, în dorința îndreptată spre dăruire în loc de primire.

Sentimentul distanței față de Creator înseamnă că o persoană a primit mai multe instrumente senzitive (Kli) pentru a măsura atitudinea sa față de Creator. Cu doar câteva zile în urmă, la Convenție, ne-am simțit mult mai conectați, într-o asemenea măsură încât o persoană a dispărut în sentimentul comunității noastre. Forța generală și inspirația au susținut-o, permițându-i să nu se mai simtă pe sine.

Dar acest lucru se poate întâmpla cu orice entuziasm plin de bucurie, atunci când mai mulți oameni, uniți printr-o idee, opinie, gândire, scop și rațiune, vin împreună și, astfel, simt unitatea lor. Cum este starea noastră diferită de a celorlalți? În scopul de a o face diferită de a lor ne este dată acum senzația de cădere, de distanțare față de starea luminii.

Simțim că ne lipsește ceva în această stare, astfel încât să poată rămâne.

Noi înșine nu suntem în măsură s-o păstrăm; este nevoie de prezența unor noi forțe, a unei noi realități, care este mai presus de noi. Acest sentiment de alienare înseamnă extinderea dorințelor noastre, instrumentele de percepție, la o nouă adâncime și lățime, o creștere a sensibilității lor interioare, precum și obținerea unei forțe externe mai puternice.

Și astfel, vedem că nu putem face față acestui lucru. Suntem,  se pare, scufundați într-o mare vastă de sentimente rămase din convenție, care se răcește treptat și în curând va îngheța complet. Nu putem opri asta. Tendința este clară, dar nu este clar cum să rezistăm acestui lucru.

Mai întâi de toate, trebuie să înțelegeți că această tendință este naturală și ar trebui să încercați să vă protejați de ea, să vă opriți, să vă luptați cu această răcire cât mai mult posibil, dar numai în scopul de a vă accentua senzația acestei distanțări, încercând să păstrați sentimentul cald anterior cât mai mult posibil!

Și în ciuda tuturor eforturilor noastre, putem vedea că nu suntem capabili să facem acest lucru. Vom verifica starea noastră, comparând modul în care se schimbă de la o zi la alta, și vom înțelege că inspirația noastră dispare treptat. Uneori, gândurile de unitate revin, dar dispar imediat. Și starea de astăzi este chiar mai îndepărtată decât ceea ce a fost ieri.

Dar simțind separarea noastră față de marele Rege, trebuie să înțelegem că nu este înstrăinarea reală, ci pur și simplu Creatorul crește gradul de sensibilitate al stării cuiva, crește dorința sa cantitativ și calitativ. Și apoi omul  simte că îi lipsește ceva în aceeași stare.

De fapt, ne aflăm încă în aceeași stare, deoarece nimic nu dispare în spiritualitate. Dar în fiecare stare succesivă, ne lipsește unitatea și prezența Creatorului într-o măsură mai mare.

Din pregătirea pentru a Lecția zilnică de Cabala 19/7/13

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O coborâre se produce deoarece nu putem menţine starea atinsă anterioră, deoarece, de fiecare dată, există o împovărare a inimii. Noi nu am primit această împovărare a inimii, pentru că ni se arată milă de sus.

Dar, nu este bine dacă această împovărare a inimii este o consecinţă a problemelor materiale externe. La urma urmei, de acum putem rămâne numai în munca spirituală şi să interpretăm toate perturbaţiile materiale neplăcute, ca spirituale.

Nu vedem nimic material în aceste tulburări, chiar şi în loviturile cele mai severe. Brusc, vor începe să aibă o formă fantastică, lucrul cel mai important este să ne menţinem la acelaşi nivel. Dacă continăm să rămânem la acelaşi nivel deasupra tuturor tulburărilor, vom începe să înţelegem acest nivel mai profund.

Am atins, deja, un nou nivel şi acum avem nevoie de a merge mai departe în el, pentru a vedea cele 10 Sefirot în el, noi proprietăţi. Şi atunci, vom vedea dintr-o dată, că suntem în măsură să rămânem în această stare şi că suntem în lumea spirituală! Noi am abordat, deja, această stare în forma exterioară.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scirerile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul pregătirii congresului, toată lumea a avut o dată precisă spre care puteam accelera şi concentra toate eforturile noastre. Şi după aceea, toată lumea s-a întors la proiectul său şi acest efort comun, vizat la un moment dat, nu a mai fost simţit. Cum putem realiza o accelerare în raport cu acelaşi punct?

Răspuns: Cred că suntem destul de vechi şi nu avem nevoie de a fixa o dată comună ca un ghid pentru noi înşine. Este un nivel copilăresc, dacă putem să ne concentrăm pe o singură zi. O zi semnifică o stare. Şi în timp ce noi avansăm, trebuie să menţinem această stare la o înălţime mai mare şi cu o stabilitate crescută, până la eternitate.

Pentru moment, ne sunt date senzaţii agreabile de a fi în aceste stări, astfel încât forţa noastră egoistă materială ne ajută să ne menţinem în ele. Egoismul nostru susţine, încă, această unitate deoarece noi suntem la începutul dezvoltării noastre.

Lucrul principal este de a face această stare permanentă şi de a simţi apartenenţa noastră la grupul nostru mondial. Încercaţi să vă separaţi de acest sentiment şi să asociaţi această condiţie la toate evenimentele vieţii voastre; în orice situaţie, aveţi nevoie de a rămâne în interiorul acestei unităţi.

Trebuie să rămânem în aceeaşi stare în care eram la congres cu toată lumea şi să aduceţi toată viaţa voastră în interior. Toate activităţile zilnice: lecţia, munca, familia, casa, toate situaţiile care se produc, trebuie să fie aduse în zona congresului şi să continue pe orbita sa.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce am obţinut de la acest congres ? Este un sentiment comun de iubire între prieteni?

Răspuns: Nu există sentimente comune. Avem nevoie doar de o corecţie completă. Nu vrem mai puţin. Vom deveni o singură imagine a unei unice fiinţe umane, aducând întreaga lume într-un sistem unificat. Asta-i tot şi nimic altceva!

Este primul congres pentru care ne-am pregătit, în avans, cu conştiinţa că am venit aici pentru a munci serios. Nu este un congres în care eu urc pe scenă şi toată lumea ascultă, aşteptând poveşti interesante şi apoi să danseze şi să cânte. Este vorba despre un congres în care muncim în noi înşine, împreună.

Acţiunea cea mai importantă are loc între noi, în noi! Eu nu vă corectez decât puţin şi amintiţi-vă că asta ar trebui să fie între toată lumea şi eu sunt acolo cu voi.

Noi ne pregătim pentru prima dată de la congres şi toate congresele noastre ulterioare vor fi organizate în acest mod. Poate că, în timp, vor lua o formă diferită şi vor deveni practic, virtuale, dar toate au ca scop concentrarea, pentru a comprima intenţiile noastre de a le îmbina.

Din Congresul de la St Petersburg, “Lecţia pregătitoare”

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→