Category Archives: Congrese

Ne este interzis să greşim

Întrebare: Perioada actuală este foarte dificilă. Simţim presiunea exercitată asupra noastră, Creatorul este foarte strict cu noi. În ce fel, aici în Europa, putem să ne ridicăm deasupra temerilor noastre, pentru a răspunde în mod corespunzător, la ceea ce Creatorul vrea de la noi?

Răspuns: Obiectivul nostru principal este conexiunea, unitatea. Chiar dacă noi nu difuzăm metoda educaţiei integrale, conexiunea noastră influenţează lumea oricum. Ea se va răspândi în subteran şi va influenţa pe toată lumea. Toată lumea va începe să vorbească despre acest subiect. Toată lumea va începe să se gândească şi să înţeleagă, deoarece lumea întreagă este oricum interconectată. Acest lucru se cunoaşte deja din cercetarea ştiinţifică şi oamenii simt asta: Ceva ce gândesc într-o ţară din lume, începe brusc să se descopere în gândurile şi acţiunile unei alte ţări şi aşa mai departe.

Deci, înainte de toate, noi avem nevoie de unitate. Mai ales, dacă noi vom începe să ne conectăm dincolo de frontierele Europei! Şi, în momentul în care vom începe să facem asta, estimăm că relaţiile dintre naţiuni, între popoare, vor fi complet diferite. Mass-media va începe să prezinte informaţii într-o formă uşor diferită: sub o formă reciprocă mai dulce, înţelegând că nu există altă alegere, este necesar să se facă campanie pentru relaţii bune, unii cu alţii. De aceea, trebuie să mergem în această direcţie.

Şi apoi, plecând de la conexiune, diseminăm deja metoda educaţiei reciproce. Nu este complicat deloc. Nu vă puteţi imagina cu ce viteză se va realiza; este suficient, deci, de a lua forma corectă şi a acţiona; este cel mai important lucru în înţelepciunea Cabala. Pentru asta, puteţi investi cantităţi imense de energie, ani de muncă grea, să scoateţi din voi tot ce este posibil, dar dacă acest lucru nu progresează în direcţia bună, dacă se abate un pic din cale, atunci nimic nu va veni de aici!

Baal HaSulam scrie în cartea Shamati, că Israel este cineva care se îndreaptă direct spre Creator; Tora este sistemul care conectează oamenii, deoarece acţionează punerea în aplicare a regulii generale „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Deci, dacă vă îndreptaţi spre iubire, spre conexiunea dintre voi, atunci veţi ajunge la Creator. Dar, dacă veţi devia de la această cale uşor, atunci veţi vira în altă parte. Această distanţă unghiulară poate fi mică, dar când avansaţi, distanţa creşte.

Prin urmare, este interzis pentru noi să greşim, avem nevoie să ne corectăm, tot timpul: un pic mai mult şi mai mult, ca în orice sistem de urmărire. Trebuie să fim atenţi la asta şi atunci, nu va fi complicat deloc. Foarte repede, foarte curând, veţi simţi reacţia bună a lumii. Oamenii vor începe, brusc, să vă găsească, să se întoarcă spre voi şi să întrebe: „Unde aţi fost până acum ?”

 

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 4

 

 

Vino, vezi, descoperă…


Întrebare: Ce înseamnă „revelarea Creatorului”?

Răspuns: Creatorul (Bore) înseamnă “Vino şi Vezi” (Bo – Re), ceea ce înseamnă revelația.

Cum putem să ne apropiem de El ? Putem să o facem doar prin convergenţă. Să spunem că avem zece persoane diferite. Dacă vom construi, progresiv, un om din acestea (ca un singur om cu o singură inimă), vom ajunge într-un punct în care vom deveni un întreg. Atunci, noi vom revela Creatorul; „Re” vine de la revelaţie.

Cu alte cuvinte, Creatorul se dezvăluie într-un Kli general (vas), în noua sa proprietate. Noi suntem cei care „creează” Creatorul. Noi suntem cei care Îl „construim” în zece, douăzeci, o mie de puncte diferite. Nu conteazt, de fapt, câte puncte sunt implicate în ansamblul comun.

Să spunem că există o structură compusă din patruzeci de persoane, această structură este numită „ca unul”. Acesta este Creatorul. Altfel spus, reunind o multitudine în „unul”, aceasta ne dă o senzaţie de Creator. Noi simţim Creatorul numai sub această formă, de aceea este numit „Bo – Re”.

Noi nu putem să-L simţim decât în interiorul proprietăţilor noastre. La ora actuală, simţim lumea în calităţile noastre egoiste. Cu toate acestea, dacă vom reuşi să schimbăm calităţile noastre izolate, rupte şi distruse şi le facem integrale şi unite, noi vom fi în măsură de a detecta „integralitatea” , unitatea, ceea ce este numit  „Creator”.          

Întrebare: Vom dezvălui Creatorul celor 99% ?

Răspuns:  Vom dezvălui Creatorul, în scopul de a mulţumi pe cei care sunt în afara noastră. Creatorul nu poate fi descoperit decât în atributul de dăruire, de aceea noi muncim, pentru a consolida conexiunea dintre noi şi a creşte importanţa unităţii noastre, făcându-le mai mari decât egoismul nostru.

Atunci când ne vom ridica deasupra şi vom ieşi în afara noastră, ne vom uni într-un singur corp spiritual comun, care este numit „Partzuf”.

Este locul exact unde noi vom dezvălui unitatea care se numeşte „Creator”.

 

Lecţia 2, Congresul European din Germania, 22.03.2013

Nu aşteptaţi, acţionaţi!

Întrebare: Când bărbaţii se unesc, ei provoacă sentimentul unui fior incomparabil la femei. Noi, femeile, aşteptăm foarte mult asta.

Răspuns: Nu ar trebui să aşteptaţi asta. Trebuie să acţionaţi. În caz contrar, nimic nu se va întâmpla. Trebuie să puneţi presiune pe bărbaţi, să îi ajutaţi, să vă comportaţi ca o soţie acasă, în relaţie cu soţul ei. Acesta este modul în care întreagă parte a femeilor din grupul mondial ar trebui să afecteze partea bărbaţilor. În principiu, sufletul este compus din parte masculină şi parte feminină, iar Creatorul este între ele.

Voi nu ar trebui să vă bazaţi numai pe bărbaţi. Pe cont propriu, ei nu ar fi construit lumea. Ei nu pot da naştere, creşte copii, nici nu pot să facă treburi casnice. De aceea, ei au nevoie de susţinere, ajutor, îndrumare şi presiune. Este ceea ce face, de obicei, o femeie acasă, ajutând soţul ei.

Întregul Kli (vas) este partea femeilor, nu a bărbaţilor. Bărbaţii atrag Lumina, dar la dorinţa femeilor, la aspiraţia lor. Astfel, este necesar ca partea feminină şi masculină să se potrivească corect. Oricum, nu aşteptaţi! Dimpotrivă, dacă nu le provocaţi bărbaţilor o nevoie urgentă de a atrage Lumina, ei nu vor face asta. Acesta este modul în care suntem organizaţi.

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 4

Ajutaţi Europa să se unească

Întrebare: În esenţă, ce putem face pentru a ajuta anumite grupuri europene să se unească?

Răspuns: Pentru a ajuta la unificarea grupurilor europene, trebuie să ne unim cu ele: să ne conectăm cu ele, să le împingem, să le ajutăm şi să participăm la conexiunea lor. Nu trebuie să stăm deoparte şi să privim: „Ce se întâmplă acolo, în Europa ?”, ci mai degrabă să participăm la efortul unificării. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă în toate grupurile europene, de a trăi cu ele.

Noi nu suntem pe cale să întemeiem doar un grup simplu, european, la această convenţie, noi vom crea grupul mondial general. Avem nevoie să simţim că suntem toţi un singur corp. Altfel, nu vom putea avansa. Suntem în aceeaşi stare, tot timpul, ne dispersăm şi ne unim din nou un pic, iari asta va continua ani de zile. Nu avem timp pentru asta. Trebuie să ne unim şi să muncim împreună, într-o asemenea măsură că ne vom vedea şi ne vom simţi unul pe celălalt, aşa cum o facem acum, la acest congres.

Avem nevoie de un centru de diseminare a educaţiei integrale şi management al întregului grup european. Centrul grupului mondial se găseşte cu noi. Şi apoi, vom începe să-l consolidăm într-un singur grup unit.

Congresul European din Germania, 22.03.2013, Lecţia 3

 

O lume ţesută din unde de Lumină

Întrebare: Lumea ni se înfăţişează prin simţurile noastre. Dar, pe măsură ce avansăm spiritual, se dizolvă gradual. Cum se întâmplă asta?
Răspuns: Este foarte simplu. Au fost scrise foarte multe articole ştiinţifice pe marginea acestui subiect.

Simiţim totul în noi. Lumina superioară construieşte aceste sentimente în noi. Undele fizice şi spirituale (nu contează cum sunt numite, pentru că toate au aceaşi natură) fac anumite acţiuni asupra noastră, iar noi le simţim. Înseamnă că tot ceea ce simţim depinde de Kelim-urile (vasele) noastre, de simţurile noastre.

Dacă simţurile ne sunt la un nivel minimal, în ele simţim diferite domenii, obiecte şi evenimente, pe care le numim lumea noastră. Dar dacă simţurile se extind, atunci în loc de aceste dimensiuni începem să simţim alte dimensiuni, care le înghit pe cele deja existente. În cele din urmă, totul se dizolvă, totul dipare în unde.

Baal HaSulam a prezentat un exemplu foarte simplu. Dacă răcim apa, o transformăm în gheaţă, adică din starea lichidă trece în cea solidă. Dacă încălzim apa, se evaporă; se tranformă în vapori, în ceaţă. Dar este aceaşi entitate care a fost odată în starea lichidă sau solidă, iar acum s-a transformat într-una gazoasă. Adică, totul se schimbă relativ la noi.

Dacă am avea alte simţuri, atunci, de exemplu, am putea simţii aerul ca ceva solid, ca un obstacol de netrecut. Reiese că simţurile noastre ne înfăţişează lumea aşa cum este.

Citiţi ceea ce au scris oamenii de ştiinţă despre percepţia realităţii. După Einstein a fost Everett şi alţi mari fizicieni care au scris că totul este perceput realtiv la un obserator, iar asta a fost dovedit experimental.

De aceea, dacă simţurile noastre se schimbă, chiar materia devine altceva. Este numai o undă de lumină. De aceea trebuie să fim implicaţi în aspiraţia către Creator, pentru această forţă, deoarece descoperirea ei este cea care face toate schimbările în noi.

Din lecţia de la Congresul European din Germania 3/23/13

Cum să unim continentul?

Cu sute de ani în urmă cabaliștii au vorbit despre iminenta criză generală a umanității, care se manifestă astăzi în Europa, sub o formă deosebit de agresivă. La începutul secolului 20 Baal HaSulam a scris despre faptul că, la sfârșitul secolului, mai precis începând cu anul 1995, va începe o nouă fază, una de dezvoltare reală a umanității. În esență, această fază s-a născut în acea perioadă, dar, așa cum se petrec lucrurile de obicei, este necesar să treacă un timp până când acest proces va fi conștientizat de către mase.

Pe de altă parte, aceste schimbări sunt similare acelora care au loc într-un grup. Astfel, din organizarea unor grupuri mici, putem învăța ce se va petrece cu blocurile mari cum este și acela care cuprinde întregul continent european.

Din materialul studiat, știm că, din momentul în care oamenii se străduiesc să se unească, imediat ei descoperă un nou nivel de egoism. De ce se întâmplă asta? Pentru că, atunci când ne aflăm într-un stadiu de dezvoltare oarecare și dorim să ne ridicăm la nivelul următor, putem face asta doar învingându-ne ego-ul.

Nivelul următor al dezvoltării este reprezentat de o mai mare conexiune între oameni. Să presupunem că ne conectăm unii cu alții cu puterea a 10 kilograme și apoi, în continuare, să presupunem că trebuie să ne conectăm cu puterea a 100 de kilograme. Cum ne putem conecta între noi cu o asemenea intensitate, încât să organizăm o societate mai puternică și mai solidă, în care Lumina de Sus, forța care acționează asupra noastră și ne influențează din exterior, să fie revelată?

În acest scop, trebuie să devenim egoiști, în grupul nostru, la nivelul prezent, astfel încât tot acest ego să se găsească între noi. Apoi, opunându-ne lui, noi ne vom conecta unii cu alții, cu alte cuvinte vom crea un ecran deasupra noastră, în așa fel încât Lumina care ajunge la noi să nu intre în fiecare dintre noi într-o formă egoistă, ci să rămână în afară, în forma unei comunități, în forma unui legământ. Atunci noi vom simți Lumina colectivă, cu acea dorință colectivă care ne va conecta. Aceasta va fi prima noastră Lumină spirituală, pe care o numim “Nefesh” (“Lumina lui Nefesh”).

Ego-ul ne dezbină și ne lovește din interior, dar în opoziție cu el, lucrând tocmai deasupra acestuia, noi ne obligăm să ne unim. Chiar dacă suntem egoiști cu toții, în ciuda acestui egoism, noi ne unim.

Starea noastră unificată este compusă din două forțe opuse: forța egoistă care ne separă, provocându-ne repulsie, ură, lipsă de înțelegere și, deasupra acesteia, forța conectării dintre noi.

 

Atunci când aceste două forțe opuse, forța negativă, pe de o parte și cea pozitivă, pe de altă parte, ating o anumită tensiune între ele, atunci pe loc, se revelează acolo Lumina, forța superioară, sub forma unui salt. Ea ne dă o senzație de cooperare, de conexiune și, împreună cu aceasta, senzația existenței într-un spațiu absolut diferit, într-o altă stare, numită “lumea superioară.” Noi începem să ne sințim mai presus de spațiu, de materie, de mișcare, în cadrul unei lumi de forțe care guvernează această lume materială. Este necesar să trecem împreună la un asemenea nivel. Să ne ridicăm la acest nivel astăzi, este misiunea noastră.

În cadrul grupului vedem că, în momentul în care începem să ne conectăm într-o dorință generală, comună, exact în acel moment suntem loviți. Apare dintr-o dată o senzație de separare, de răcire, o lipsă de mijloace: “Nu avem nevoie de toate astea…” Mulți prieteni pleacă; alții supraviețuiesc acestui proces de răcire și respingere, mai târziu se trezesc și se atinge o dorință pentru conexiune.

Împreună cu voi, noi trebuie să trecem prin multe situații ca acestea în ridicarea noastră. Nu le putem învinge și trece prin toate dintr-o dată. Să presupunem că avem nevoie de 150 de stagii (doar un număr arbitrar) până când atingem acel punct în care potențialul nostru va fi egal cu Lumina lui Nefesh.

 

Așadar descoperim în interiorul nostru aceste două potețialuri, cel negativ și cel pozitiv; aici, în această așa-zisă diferență dintre ele, se revelează Lumina.

Această chestiune ne este cunoscută din electronică, fizică și din alte științe. De exemplu, un bec se aprinde atunci când are suficientă putere pentru a face asta. Dacă există o diferență de potențial (℧), atunci Lumina este revelată, Lumina lui Nefesh. Aceasta este ceea ce trebuie să ne dorim într-un grup.

Același lucru are loc pe tot continentul și, după aceea, se va împrăștia în întreaga lume. În Europa, conform unui semn de sus, în acord cu planul creației, ei au început să se unească. Desigur că toți oamenii sunt de acord că această unire le va fi utilă din punct de vedere economic; altfel ar fi imposibil de atras oamenii la aceasta. Și noi intrăm într-un grup pentru că o anumită împlinire viitoare ne atrage către el. Aici este la fel: oamenii simt că pot sta împreună, pot fi puternici, că aceasta este avantajos pentru ei, astfel încât ei încep să se unească. Dar în cadrul procesului de unificare, ei descoperă dintr-o dată că există numeroase obstacole și probleme ascunse. Europa întreagă se află acum în această stare.

În mod natural, dacă popoarele Europei ar fi conștiente de ceea ce li se întâmplă de fapt, că tocmai acum ar trebui să se unească și să se conecteze, ele ar face ceea ce încercăm noi să facem ca grup, adică, în ciuda circumstanțelor, ele s-ar sili din răsputeri să se unească. De asemenea, ei văd deja că nu se pot diviza și separa unii de alții.

În cadrul grupului, au loc procese ușor diferite, noi suntem divizați și conectați la loc. Sosesc oameni noi, mergem împreună și așa mai departe, sau pur și simplu plecăm pentru câteva zile sau săptămâni (există și o astfel de stare), sau chiar, deși ne aflăm în grup, este ca și când nu ne-am afla acolo, până în acel punct în care cădem singuri.

Dar, în Europa, oamenii care dirijează legăturile financiare și economice văd că este imposibilă o nouă separare. Vedem această atitudine în situația Ciprului și, mai înainte de asta, am văzut în cazul Greciei. Și aceste situații vor continua. Nu există scăpare. Va fi necesar să ne transformăm, să ne conectăm tot mai mult.

Dar problemele ne stau în cale, pentru că fără înțelegerea a ceea ce trebuie făcut, totul va fi o căutare cu ochii închiși.

În general, în concordanță cu analogia cu grupul, este necesar, pur și simplu, să facem un efort spre încorporarea mutuală, unificarea și conectarea mutuală. Apoi, la fel ca și în grup, întregul continet își va găsi calea de scăpare, urmat de întregul pământ care se va ridica la nivelul lumii superioare. Nu se petrece nimic special aici, este cu adevărat, doar un proces de consolidare și conectare
Din lecţia întâi de  la Congresul European din Germany 3/22/13, Lesson 1

Grupul nu are dreptul să rămână tăcut

Întrebare: Atunci când se întâmplă ceva în grup, grupul încearcă singur să îşi rezolve problema, în loc să se întoarcă spre alte grupuri şi să strige, „Ajutaţi-ne!” Trebuie cineva să le sugereze să ceară ajutor, sau trebuie ca întregul grup să decidă că are cu adevărat o problemă şi a venit timpul să ţipe ca alţii să audă?

Răspuns: În grupul nostru din Israel, se întâmplă acelaşi lucru. Simt atunci când un prieten sau altul cade, aştept o zi sau două să văd dacă alţii răspund sau nu la asta. Dacă nu, sugerez să le spună tuturor. Adică, trebuie să existe o examinare constantă.

Iar grupul nu trebuie să rămână tăcut în circumstanţe de acest fel, deoarece asta va fi dăunător pentru toată lumea.

Nu ar trebui să îmi ascund non-participare în ceva, detaşarea mea faţă de drumul spiritual, de căutare, de tensiune, de progres. Nu pot fi tăcut în legătura cu aceste lucruri pentru că, procedând astfel, voi face ca oamenii să eşueze.

Este ca un grup de soldaţi care ies la ofensivă şi deodată, unul dintre ei nu mai este gata să meargă înainte. Ceilalţi depind de el. Ce se va întâmpla dacă nu îşi îndeplineşte misiune? Vor fi ucişi; nu va reuşi nimic. De aceea, pentru a nu submina grupul, el trebuie să le spună că este ceva în neregulă cu el, poate că mâna sau piciorul lui nu lucrează corect.

De asemenea, dacă întregul grup cade, asta subminează alte grupuri. Nu ne putem gândi numai la noi înşine. Dacă ne gândim aşa, spunem că nu există garanţia reciprocă, că nu există nicio obligaţie reciprocă. Deci, în general, nu există nimic! Gândiţi-vă bine la asta.

Din lecţia a treia a Congresului European din Germania 3/23/13

Diseminarea este elixirul vieţii

Întrebare: Aş dori să întreb despre o situaţie care se poate produce în grup în ceea ce priveşte diseminarea şi predarea educaţiei integrale. Să presupunem că există un grup de cinci persoane care au acceptat statutul grupului şi încearcă să-l păstreze, cu dragoste, etc. şi exist eu, o persoană puternică, educată, inteligentă care a absolvit cursurile de predare şi educaţie integrală şi care poate, deja, să înveţe pe alţii. Nu am timp de a mă încorpora în grup, doresc să difuzez, dar grupul nu mă susţine. Se pare că mă trage înapoi. Ce ar trebui să facem, în acest caz ?

Răspuns: Faptul este că, înainte ca să înceapă criza mondială generală, nu am vorbit deloc despre educaţia integrală. Baal HaSulam a scris mul  despre acest subiect şi vorbeşte despre această problemă foarte serios. El subliniază că, revelarea Creatorului nu se poate produce dacă lumea nu aspiră la ea, atât partea umanităţii care are punctul din inimă cât şi partea al cărui punct din inimă nu a fost încă trezit. Deci, totul depinde de diseminare. De asemenea, am văzut cum elevii mei nu au înţeles bine, la început, această idee, dar i-am presat şi, în final, ei au înţeles că, în primul rând, nu avem de ales şi că este esenţial şi, în al doilea rând, este adevărat.

Ce aş face în locul tău ? Există numeroase grupuri în lume, unele înţeleg că trebuie să disemineze şi altele nu. Acest lucru se întâmplă în fiecare grup unde există oameni care înţeleg acest lucru şi alţii nu. În orice caz, membrii grupului trebuie să trăiască în pace şi să permită celor care vor să disemineze şi care recunosc cât este de necesar, să o facă. Cei care încă nu înţeleg, ar trebui să aştepte până înţeleg; vor vedea că toate grupurile se confruntă cu asta şi vor simţi nu numai că sunt interesaţi, ci, de asemenea, vor simţi necesitatea de a disemina.

Faptul este că, atunci când veţi începe să munciţi pentru publicul larg, veţi simţi multă energie, veţi simţi sensul vieţii. Este ca atunci când devii părinte, când ai copii,  când simţi o dorinţă nouă pentru viaţă: Nu trăieşti numai pentru tine, ci mai mult pentru ei. Astfel, un grup care se ocupă de diseminare, este mai plin de viaţă. Se pare, înainte de toate, că diseminarea este importantă pentru grup. Să sperăm că toată lumea va înţelege asta, treptat.

Congresul European din Germania, 22.03.2013, Lecţia 2

 

Particularitatea epocii noastre

Întrebare: În ultimul timp, am asistat la o confruntare tot mai mare între două forţe opuse în Europa şi în lume. Nu este o condiţie prealabilă pentru ca noi să putem găsi ocazia de a avansa în mod corect?

Răspuns: Ştiinţa Cabala, la fel ca alte ştiinţe, spune că totul în lume este constituit din două forţe opuse: mai mult-mai puţin, nord-sud, presiune-vid, rece-cald…Toate acestea se bazează pe două forţe fundamentale care sunt opuse: recepţia şi dăruirea. Perfecţiunea, viaţa, se compun din aceste două forţe care o formează pe a treia, linia mediană unde, în principiu, tot ceea ce există este acolo.

Vedem aceasta în organismele vii, plante şi animale. Înainte de epoca noastră, ne-am dezvoltat precum animalele, adică instinctiv, sub domnia liniei de mijloc.

În prezent, vom ajunge la un nivel superior de management, atunci când aceste două forţe opuse apar în noi, iar noi trebuie să le menţinem în echilibru pe cont propriu. Aceasta este o particularitate a timpului nostru, a dezvoltării noastre. De aceea, noi trebuie să vedem lumea în armonie şi trebuie să determinăm această armonie prin combinarea corectă a celor două forţe opuse în noi înşine: forţa de recepţie (Aviut) şi atributul de dăruire (ecran). Trebuie să acţionăm în această manieră.

Înainte de Congresul European din Germania, 23.03.2013

 

Europa este centrul lumii şi Babilonul modern

Înţelepciunea Cabala spune că toată lumea este o dorinţă pentru plăcere, dorinţa de a primi satisfacţie. Această dorinţă se dezvoltă de miliarde de ani întotdeauna de la vegetal, animal, de la nivelul vorbitor. În timpul dezvoltării, o persoană trece prin aceleaşi etape: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

În timpul tuturor acestor etape, umanitatea a trecut de la o etapă la alta, de la o regiune la alta. Viaţa a fost creată undeva în Africa şi de aici a rătăcit spre Est şi apoi s-a instalat în Europa…Şi astăzi, noi am atins un stadiu particular, unic. Astăzi, Europa se găseşte în centrul lumii şi, în funcţie de amestec şi integrare, a devenit un soi de Babilon modern. Ea stabileşte tonul în lume: cultural, ştiinţific şi tehnologic. În ciuda faptului că America pare distinctă de Europa, este vorba, de fapt, de aceeaşi civilizaţie. Astfel, vom vorbi despre Europa ca centrul lumii. În general, ceea ce se întâmplă în Europa influenţează întreaga lume.

A fost un timp când umanitatea se răspândea din Babilonul antic pe suprafaţa pământului. De asemenea, exista o comunitate cu un număr mare de triburi ce au fost unite de un spaţiu comun, prin intermediul unei culturi relativ comune şi printr-un nivel comun de existenţă. Astăzi, acelaşi lucru se întâmplă în Europa.

Este vorba despre un număr mare de persoane, o naţiune, dacă putem spune asta, compusă dintr-un număr mare de triburi, popare şi naţiuni care, în ansamblu, sunt unite de o cultură, un nivel uniform, o înţelegere a lumii şi o mentalitate particulare. Chiar dacă sunt diferite unele de altele, au, în general, o schemă comună. Şi această tendinţă este extinsă, progresiv, în întreaga lume.

Europa este originea şi spiritul existenţei moderne. Dar, ea însăşi a trecut prin schimbări foarte dureroase, pentru că lumea noastră se schimbă şi nu doar în sens tehnic, ci, de asemenea, pentru că dorinţele care se găsesc la baza sistemului nostru s-au schimbat, de curând, într-o formă particulară, acută calitativ.

De-a lungul mileniilor, umanitatea s-a dezvoltat într-un mod simplu, prin creşterea dorinţelor. Oamenii au vrut mai mult: să câştige mai mult, să obţină mai mult, să profite mai mult. Ei au vrut, simplu, să-şi satisfacă dorinţele. În general, ei s-au dezvoltat cantitativ şi, în practică, foarte puţin calitativ.

Dar astăzi, o tranziţie foarte complicată are loc spre noi dorinţe. Progresiv, noi am deviat de la direcţia tradiţională a dezvoltării care duce la bogăţie, la glorie, la putere şi cunoaştere. Umanitatea nu mai caută aceste lucruri care, anterior, interesau şi împlineau. Astăzi, ea traversează o existenţă pasivă, „amorfă”, deoarece se găseşte într-o fază de tranziţie.

În schimbările noastre spirituale, uneori, ne găsim într-o ascensiune mare şi apoi, ne regăsim într-o disperare, coborâre, indiferenţă. Astfel, nu putem face nimic, nu vrem nimic. Apoi, ceva nou „explodează” în interior, din nou suntem atraşi într-o anumită direcţie şi, din nou, suntem plini de energie. Cu noi, aceste stări se tranformă foarte rapi, iar în umanitate, în dezvoltarea sa, se schimbă foarte lent.

Şi astăzi, noi traversăm această etapă. Ne găsim în ea de ceva timp: ea se exprimă în nihilism, negare, apatie; originea se află în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în anii cincizeci şi şaizeci. Din acel moment, aceste fenomene au primit noi forme: a crescut numărul de divorţuri, oamenii nu doresc să-şi întemeieze o familie sau să dea naştere copiilor, dorind să fie singuri şi abandonându-şi părinţii. Nu există sentimentul de comunitate furnizat de familie, un grup de oameni ce sunt uniţi de sentimentul de familie. Acest lucru este pierdut.

După aceasta, o persoană este într-o stare de confuzie. Şi asta se simte, mai ales în Europa, ca partea cea mai dezvoltată a umanităţii. Într-un mod fundamental, acest proces nu este decât o tranziţie spre o stare în care ne căutăm sensul. Oamenii au pierdut plăcerea, au pierdut dorinţele, au pierdut bucuria împlinirilor anterioare. Nu este nimic de făcut aici. Nu există, pur şi simplu, dorinţă! Este dificil să obligi oamenii.

Voi înşivă la locul de muncă, acasă, la diverse evenimente, probabil întâlniţi oameni de acest tip: un pic dezamăgiţi, goi, indiferenţi. Diverse mijloace de comunicare, publicitatea, încearcă să-i trezească tot timpul pentru ceva: sport, fotbal, cumpărături şi aşa mai departe. Toate astea sună incitant, dar nu este aşa. O persoană este atrasă pentru că are nevoie să se umple de ceva.

În plus, acest proces în Europa a adăugat alte procese. Vedeţi, în principiu, forţa unită a Luminii ne afectează pe toţi. În aceeaşi măsură, influenţează nivelul intelectual şi moral, toate nivelurile. Şi după aceea, noi resimţim o coborâre colectivă. Cu toate acestea, criza a influenţat nu numai familia, educaţia şi cultura. Lucrul cel mai important pentru noi, în acest moment, este criza economică, financiară. Vedeţi, economia, finanţele, au unit, mereu, oamenii. Dacă oamenii nu erau dependenţi economic, unii de alţii, cu necesitatea de a câştiga bani pentru existenţă, nu ar fi fost organizaţi în oraşe, popoare, naţiuni şi tot felul de asociaţii, ei nu ar fi avut motiv să o facă.

În principiu, ce a stimulat conexiunea între noi ? Avem nevoie de a ne realiza o viaţă, de a exista, de a ne bucura şi de a ne dezvolta într-o formă comună. Şi atunci când există o criză, criza financiară, decalajul economic dintre noi este deja o bază, o separare fundamentală şi asta reprezintă tranziţia cea mai importantă pentru etapa următoare.

Şi aici, rolul Europei este foarte important: Europa se găseşte în focarul evenimentelor de astăzi şi poate arăta, lumii întregi, abordarea corectă pentru soluţionarea problemelor, cu care, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va trebui să lupte.

Congresul european din Germania, 22.03.2013, Lecţia 1