Category Archives: Congrese

Congresul Euro-Babilonian

Duminică, am ţinut o lecţie despre congresul European. Cred ca a fost o lecţie foarte bună; sunt foarte mulţumit de mine. Am vorbit din inimă despre importanţa congresului, despre nevoia unei asemenea întâlniri, mai ale în Europa – în epicentrul actual al crizei globale în Babilonul modern, unde a fost creat cel mai mare risc pentru apariţia urii reciproce.

Cer tuturor care se consideră studenţii mei să asculte lecţia de duminică. Nu este doar pentru europeni. De fapt, la congres, vrem să obţinem o conexiune mai mare. Dacă obţinem o oarecare unitate în Europa, aceasta va afecta întregul continent.

Vedeţi şi voi cum iniţiativele noastre „pătrund” în „underground” şi se împrăştie peste tot prin „sistemul rădăcină” invizibil. Alăturaţi-vă nouă la congresul European, sprijiniţi-ne, întăriţi-ne de pretutindeni şi un puternic ecou se va împrăştia în lume.

În general, fiecare congres este important, dar acesta este special pentru că are loc unde sunt concentrate problemele lumii şi acolo putem realiza corectarea globală.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice Cabala 3/11/13, ”Introducere la Cartea Zohar

Einstein ar fi putut doar să viseze la asta

Întrebare: Cum poate fi menţinută individualitatea într-o lume integrală?

Răspuns: Egoismul nu moare, ci îl alimentează constant pe „noi” și „noi” este mereu în continuă creștere. Veți descoperi că egoismul vostru continuă să crescă permanent.

Ca urmare a dezvoltării egoiste generale de-a lungul a mii de ani, am ajuns la un anumit nivel de împlinire și am devenit compleţi. Și acum suntem o societate care nu vrea să se gândească la nimic, o societate în care guvernează drogurile și distracţia și nu mai avem nevoie de nimic altceva.

De îndată ce începeţi să înţelegeţi societatea integrală și vă includeţi în ea, apare un nou tip de egoism, egoismul „complet” care creşte atunci când egoismul individual îl împinge în sus spre nivelul următor.

Astăzi, mulţi oameni se simt ca și cum şi-ar pierde individualitatea, deoarece natura îi anulează, se simt pierduți; ei nu știu cine sunt, ce sunt și care este scopul lor. Astăzi ei nu se mai pot realiza așa cum o făceau în trecut, înainte ca egoismului să devină complet; astăzi ei nu mai pot realiza nimic prin ei înşişi.

Acesta este motivul pentru care generația din ultimii 40-50 de ani este considerată a fi generația pierdută. Se numește așa pentru că egoismul s-a oprit din creştere; oamenii nu mai simt nevoia de a-şi întemeia o familie, de a avea copii. De ce ar trebui să mă străduiesc pentru ceva, să fac planuri, să descopăr planete noi, ca și cum ar exista ceva acolo. Dorinţa a dispărut, egoismul s-a oprit din creştere, a devenit complet.

Începeţi să vă adaptaţi în această nouă formă de egoism și veți vedea cum va începe să crească în voi, dar într-un mod circular, cercul va începe fie să se extindă fie să crească. Aceasta este etapa următoare. Cu alte cuvinte, forma egoismului s-a schimbat, a devenit globală și integrală; ulterior creşterea va continua și va fi frumos.

Vom începe să vedem forțe absolut noi și noi interconexiuni în natură, vom atinge natura şi noi va vom descoperi brusc domenii, legi și forme la care Einstein ar fi putut doar să viseze.

Noul mecanism de sentimente și mintea vor permite unei persoane să simtă toată natura holistic, să-i vadă întreaga sa diversitate și să percepă în ea forțele care guvernează totul, rețeaua de forțe pe care o va descoperi chiar el. Va crea un analog al naturii comune în interiorul lui, va începe să cerceteze amănunţit în toate straturile sale. Aceasta este o știință cu totul nouă, despre care s-a scris puțin, este următoarea etapă de dezvoltare interioară.

Omenirea va descoperi acest stadiu de dezvoltare. Și odată ce începe să se dezvolte altruist, consolidând din ce în ce mai mult conexiunea lăuntrică dintre oameni în măsura în care vor apărea unificarea graduală, sentimentele reciproce şi înţelegerea, care vor continua până când această rețea comună de interconectare se transformă într-o conexiune analogică completă, atunci vom pierde percepția timpului.

Aceasta este intrarea în câmpul de forțe unde mintea și sentimentele există și nu contează. Acum noi percepem doar în simțurile noastre egoiste. De îndată ce egoismul îşi va completa tranziţia către altruism şi va fi o interconectare deplină între noi, percepția existenței materiei va dispărea.

Din KabTV „O lume integrală” 11/27/12

Avem nevoie de cuvinte dacă este în inima noastră Creatorul ?

Întrebare: Rugăciunea este aspiraţia noastră spre Creator, în fiecare moment? Rugăciunea nu este un complex de cuvinte, nu-i aşa?

Răspuns: Cu siguranţă, nu. Pentru ce avem nevoie de cuvinte dacă Creatorul este în inima mea, constituie şi solicită un răspuns conştient, o reacţie la El? Există adânc în inima mea. Simt ce face El în mine şi trebuie să răspund imediat, în inimă. Grupul, umanitatea, lumea, familia mea şi tot restul exista pentru ca, în adâncul inimii mele unde El îmi spune ceva, eu să răspund.

Astfel, nu este nevoie de cuvinte aici. Cu toate acestea, reacţia mea corectă la ceea ce El iniţiază în mine, este de a mă conecta şi de a fuziona cu El.

Formez răspunsul meu la Creator prin grup, prin umanitate, prin tot ceea ce se întâmplă.

De aceea, lumea este numită ascundere (Olam). Va începe să fie revelată când proprietăţile mele devin similare cu ale Lui, când încep să lucrez cu El, la nivelul la care El mă trezeşte.

Aşa cum este spus: eu sunt pentru Iubitul meu şi Iubitul meu este pentru mine.

Congresul Novosibirsk, 09.12.2012, Lecţia 5

 

Eforturile unui copil grăbesc naşterea sa

Întrebare: În timpul congresului am făcut eforturi pentru a ne naște, dar cum putem să le sincronizăm cu durerile naşterii care vin de Sus ?

Răspuns: Acesta este motivul pentru care ne sunt date exerciţiile de Sus: există un timp de coborâre, un timp de urcare, există momente când ne reunim şi studiem. Stările cele mai importante sunt cele în care ne unim unul cu altul: în timpul cursurilor, altor activităţi comune şi altor convenţii. Acum, noi adăugăm eforturile noastre, durerilor naturale de naştere, pentru a accelera acest proces.

De fapt, acţiunile noastre de astăzi, accelerează naşterea noastră atât cantitativ cât şi calitativ. În consecinţă, noi începem să înţelegem şi să simţim mai bine unde se găseşte punctul cel mai important, când noi avem nevoie de sprijin şi că va fi un nou-născut, în conformitate cu aşteptările noastre.

Un nou-născut este nivelul nostru următor, ca şi copiii care au urmat părinţilor lor, aceasta este starea noastră viitoare. Noi trecem aceste stări datorită eforturilor noastre, în plus faţă de ceea ce este dat de Sus.

Noi nu simţim în munca noastră ce aparţine, în pregătire, Creatorului şi ceea ce face El. Vom aplica presiune, în încercarea de anulare în faţa întregii lumi, pentru a crea o singură inimă, o singură dorinţă, încercând să nu intervină niciun obstacol. Dar, restul este făcut de Creator. Trezeşte în noi dorinţele şi noi acţionăm, dar nu se adaugă la propriul nostru cont. Numai eforturile pe care le facem pentru a ne anula, sacrificiul de sine, sunt luate în calcul.

Aceste acţiuni ne sunt date cu multă dificultate şi pentru câteva momente. Dar nimic mai mult nu este necesar, noi putem acumula aceste momente şi atinge rapid forţa de dăruire şi simţim această forţă îmbrăcată în noi.

Aceasta se numeşte revelarea Creatorului în fiinţa creată.

Congresul Arava, 18.01.2013, Lecţia 5

Doar responsabilitate şi nicio scuză!

Întrebare: Convenţia ne forţează să ne conectăm şi să ne unim, să acţionăm repede şi eficient, să atingem rezultate incredibile. Ce ne poate ajuta să facem aceasta în fiecare zi?

Răspuns: Un sentiment de responsabilitate. Imaginează-ţi părinţi obosiţi sau chiar bolnavi a căror copil plânge şi cere ceva; ei totuşi se vor ridica şi vor face totul pentru el. Nu este uşor din moment ce nimeni nu vrea să facă asta; este doar obligaţia. Este similar în grup unde toţi trebuie să simtă obligaţie şi responsabilitate. Trebuie să simt că sunt în aceeaşi barcă cu ei şi că nu pot face o gaură în ea.

Bineînţeles că pot spune, „Prieteni, nu mă simt bine astăzi, vă rog să mă scuzaţi că sunt bolnav” şi să dorm mai mult, dar cum pot să fac asta când ştiu că ei mă aşteaptă pe mine? Dacă te gândeşti că nimeni nu îţi va remarca absenţa din moment ce nu eşti atât de important şi că nu contezi, atunci te înşeli.

Îţi spun asta din experienţa mea de simţire a lumii superioare: Fiecare dintre voi nu este mai puţin important decât sunt eu. Deci inacţiunea ta este o lipsă de investiţie în vasul general. Ar trebui să înţelegi asta, şi să nu uiţi; să vă amintiţi aceasta responsabilitate unul altuia ca să fie tot timpul prioritatea ta.

Este prima condiţie din moment ce Creatorul a creat un om, eu şi toţi ceilalţi, doar ca să fiu capabil să mă stabilizez pe mine cu ajutorul lor. Pe de altă parte, Creatorul mi-a creat prietenul şi pe mine ca să-l ajut şi doar ca să servească ca motiv pentru acţiunea lui de ridicare către Creator. Este chiar aşa!

De aceea trebuie să ne complementăm reciproc şi să ne ţinem de asta din moment ce prin asta creem garanţie mutuală printre noi. Nu ar trebui să uităm asta. Nu îmi pot permite nicio concesie; nu pot să pretind că sunt bolnav sau să inventez vreo scuză pentru inactivitatea mea. Din contră, în ciuda obstacolelor pe care Creatorul le plasat în faţa mea, trebuie să particip atât cât pot de mult în tot. Din partea Lui va adăuga diferite scuze pentru egoul meu, bineînţeles, dar grupul trebuie să-mi reamintească că acesta e modul în care Creatorul se joacă cu mine.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 9.12.2012, Lecţia 7

 

 

 

 

 

Într-un flux al inimilor arzătoare

Întrebare: Unii oameni sunt într-o mare tensiune interioară în timpul convenției; alții sunt veseli și merg împreună cu fluxul. Care ar trebui să fie starea noastră corectă?

Răspuns: Ambele sunt corecte, și este necesar să alături acestor două stări, astfel încât, cu toată puterea și tensiunea ta mare, să încerci să mergi cu fluxul, să rămâi cât mai aproape posibil de centru și să te miști împreună cu el. Avem nevoie să fim incluși în fluxul convenției ca două lichide care sunt amestecate împreună.

Dar pentru asta, este nevoie să depun efort, desigur, pentru că în fiecare clipă trebuie să simt că mă mișc. Nu pot merge spre scop fără această mișcare, trebuie să păstrez aceeași direcție tot timpul, ca o racheta care-și ajustează permanent traiectoria: alternativ, o dată forța primirii, apoi forța dăruirii, forța primirii, apoi forța dăruirii.

Păstrez echilibrul între cele două, fără a șterge nici una dintre ele; nu-mi pierd conștiința dorinței mele (Aviut), dar conectez toate acestea împreună și avansez.

Există oameni care se integrează firesc în fluxul general, pentru că dorința lor este mai ușoară în comparație cu a altora. Nimeni nu este de învinuit sau de lăudat; fiecare are propriul său caracter natural. Și sunt oameni cu o tensiune internă mult mai severă care nu pot merge cu fluxul general și este nevoie de eforturi mari din partea lor.

Primii, care cu ușurință se îmbină cu mediul, adaugă inspirație tuturor. Iar cea de-a doua categorie, cărora le este dificil să fie cu alții, adaugă efort. Se pare că există Reshimo din ecran și din dorință (Reshimo de Hitlabshut și de Reshimo de Aviut), și, astfel, conexiunea generală apare.

 

Din Convenția de la Arava 17/1/13, Lecția

Mulțumesc pentru onoare

Întrebare: Am ajuns la convenția din deșert și, văzând prieteni atât de mari din jurul meu, întreb: De ce am fost onorat să fac parte din această societate mare, deoarece eu însumi nu am nimic deosebit?

Răspuns: Nici unul dintre noi nu a ales singur această cale, ci am fost adus de Sus. Dacă înțelegem acest lucru, trebuie să mulțumim pentru asta. Creatorul aduce o persoană la soarta bună și îi spune: „Ia asta!” Fiecare a fost adus aici pentru ca a venit timpul pentru sufletul său să înceapă corectarea și să devină inclus conștient în mecanismul general, numit Malchut sau Divinitate.

Dar dacă Creatorul aduce o persoană la această alegere, nu înseamnă că totul va continua fără eforturile noastre. Eforturile noastre trebuie să devină din ce în ce mai conștiente. Fiecare a fost deja dezamăgit de viața sa, în dorințele sale, și a trecut prin multe: a absolvit o universitate, a lucrat în câteva locuri, a servit în armată, s-a căsătorit și a divorțat.

Dar nu am făcut eu toate astea. Când mă uit înapoi, nu-mi vine să cred că am făcut toate acestea și totul mi s-a întâmplat mie. Încep să realizez că am fost condus de Sus prin toate aceste evenimente. Deși am empatizat din punct de vedere emoțional, senzațiile mele au fost evocate de Sus în mine.

Dar, de acum încolo, mi s-a dat libertatea de a alege, pe care o pot folosi. Există mulți care vin și pleacă. Ca urmare, se vor întoarce cândva în viitor. Înainte de convenție, am primit multe scrisori de la foștii mei studenți care au părăsit de mult studiul, au fost dezamăgiți, dar acum au decis să se întoarcă.

Asta este, de asemenea, soarta; nu ar trebui să credem că a fost propria lor decizie; conducerea superioară le-a cerut-o. Prin urmare, trebuie să-i acceptăm din nou, și astfel am deschis această convenție pentru toată lumea.

Tot ceea ce a fost făcut cu tine până astăzi, s-a întâmplat pentru că ți s-a permis să te întărești și să ai grijă de alții, și trebuie să mulțumim pentru aceasta.

Din Convenția de la Arava 17/1/13, Lecția 1

 

Pe creasta valului dintre două Convenţii

Noi suntem într-o stare foarte specială acum între două convenţii, convenţia femeilor şi convenţia bărbaţilor, când noi trebuie să aducem toată deficienţa împreună. Din partea femeilor este deja o mare deficienţă. Din partea bărbaţilor deficienţa este relativ gata, dar nu este mai mare şi nu este organizată destul. Dar mai sunt câteva zile pentru a ne pregăti şi să ajungem la convenţia din deşert corect, ceea ce înseamnă „un om cu o singură inimă”.

Cred că este posibil. Vedem prin avansarea lumii şi prin avansarea noastră în concordanţă cu discernămintele pe care le-am acumulat, care sunt operate corect şi asta pentru că nu este nicio alternativă. Ni s-a dat o rară oportunitate; un tratament special de Sus şi condiţii confortabile care susţin cu adevărat ceea ce facem.

Nu mai trebuie să fugim cu ochii închişi. Zi după zi realizăm că aceasta este calea corectă. Când vedem că întreaga lume este atrasă în acest proces şi cât de necesar este el pentru noi, pentru lume şi pentru Creator. Finalmente este o concentrare de decizii corecte, care este rezultatul tuturor anilor de acţiuni care au fost făcute, a multe stări, discernăminte şi impresii pe care le-am experimentat în fiecare moment, peste tot şi de fiecare dintre noi.

Trebuie să aducem toate experienţele şi discernămintele pe care fiecare dintre noi le-a acumulat de-a lungul acestui timp cât am fost împreună şi să le concentrăm într-o singură dorinţă ascuţită. Şi ca răspuns la această dorinţă care tânjeşte după corectarea ei, pentru atributul dăruirii, vom fi capabili să primim Lumina Superioară care ne va influenţa şi ne va ridica la primul nivel spiritual.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 15.01.2013, Scrierile lui Rabash

 

Sparge coaja separării

Întrebare:  Femeile trebuie să întâlnească fizic în timpul pregătirii lor pentru Congres?

Răspuns:  Nu cred că este atât de important, deși femeile ar trebui să rămână în contact una cu alta.

Cu tărie le sfătuiesc să organizeze ateliere de lucru despre unitatea în rândul femeilor. Să stea într-un cerc de 5-10 persoane (așa cum facem de obicei) și să discute întrebări de genul: „Cum ne putem uni? Ce putem face pentru asta? Cum ne ridicăm deasupra egoismului nostru și a calculelor noastre obișnuite? Ne putem lupta cu dorința noastră  pentru fi distanțată de celelalte și să fie doar în noi înșine, și așa mai departe? ” Putem, de fapt, să spargem coaja care există în fiecare dintre noi și să ne unim una cu alta?

Este o problemă psihologică extrem de complicată. De fapt, este o dilemă spirituală.

Bărbații se confrunta, de asemenea, cu aceeași problemă; cu toate acestea, în cazul lor, este un pic mai simplă, deoarece bărbații sunt capabili să se îmbrățișeze unul pe altul cu mai puțin efort și pentru ei este mult mai ușor să se unească. Chiar și în această lume materială, bărbații au o mulțime de activități care-i aduc mai aproape, cum ar fi să meargă la restaurante, etc. Ei nu se supără deloc să petreacă timp împreună. Pentru femei, este considerabil mai greu. Trebuie să ne gândim la acest lucru înainte de congres.

Din Lecția virtuală din 6/01/13

Să ies din cocon şi să intru în lumea spirituală

Întrebare: Ce fel de pregătire interioară trebuie făcută înaintea Convenţiei Femeilor?

Răspuns: Pentru a sparge bariera dintre noi, pentru ca să ne făcem situaţia mai uşoară, trebuie să ţinem un work-shop cu grupul sau un fel de eveniment, pentru a simţi că un fel de efort este posibil să ne faciliteze trendul către construirea unei relaţii: să nu stăm distanţaţi unul de altul şi să ne afundăm în noi înşine, dar să ieşim din noi, cumva să ne ridicăm deasupra noastră, către ceilalţi, şi atunci vom găsi vasul spiritual, Kliul.

Este clar o emoţie feminină când sunt în mine, „Eu în mine însumi.” Cu bărbaţii nu ţine aşa de mult. Pe de o parte femeile transcend acest lucru mult mai dificil, şi pe de altă parte, mai uşor, din moment ce le este mai uşor să determine unde este „coconul” în ele însele. O femeie simte foarte clar că este „în ea însăşi” şi un bărbat nu simte acest lucru. Până când un bărbat atinge acest „cocon” trece o grămadă de timp.

Deci, sugerez femeilor să ţină mai multe întâlniri, discuţii pe acest subiect. Poate să fie un work-shop. Mă gândesc că ar fi destul ca cel puţin să începem să ieşim din noi înşine. Şi după aceea, în timpul convenţiei, vom vorbi despre asta şi vom avea de face cu acest lucru.

Întrebare: Ce ai sfătui tu femeile care înţeleg importanţa prezenţei lor la Convenţie, dar preferă să nu vină fizic? Cum este posibil să le ajutăm să cucerească acest „cocon”?

Răspuns: Cred că cineva pur şi simplu are nevoie să se decidă şi să lucreze cu sine fără să fie atentă la ce e în jur: „Trebuie să facem asta acum!” şi să începem să operăm, constant să încercăm să ieşim în afară din cămaşa izolării. Vei vedea cât de mult, pe de o parte, este dificil, dar pe de altă parte, loviturile constante din interior, din acest „cocon” va ieşi în afară în final. Dar inevitabil cineva trebuie să o facă! Fără asta, nu vom simţi că suntem în lumea spirituală care se găseşte în afara noastră, în afara graniţelor acestui „cocon”.

 

Din Lecţia Virtuală 6.10.2013